Forfotă

Primăvara mult prea rece
ne îmbată cu iubire,
timpul care nu mai trece
e cuprins de fantezie.

Forfota asta discretă
ţine-n pumni natura toată,
care-ar vrea să se trezească
dintr-o moarte întruchipată.

Ţipă florile-n fereastră
straşnic fiind acoperite,
de un strat frapant de gheaţă
şi de-o urmă de speranţă.

Iarna coase cu mătase
ţurţuri grei de casa mamei
sunt săgeţi de dor trimise
de amurgul singuratic.

Care-ar vrea doar cu iubire
să topească gerul aspru,
ţurţurii grei ca de piatră
să-i transforme-n amintire!

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire

Norii grei plini de cenuşă
s-au lăsat în jos... în şoaptă,
încât inima-mi tresaltă
la fiecare respiraţie
plină de graţie
fără nicio semnificaţie.

Vântul lin şi rece
puternic trece
prin inimă...
Şi-ascunde lacrimi de brumă
care încet curmă
visele mele
straşnic de vii...
Izvorâte-n miez de noapte
pe câmpiile pustii
doar din şoapte...

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E atât de rece

E atât de rece primăvara care a venit,
Ca sărutul tău care mi-i l-ai dat la despărţire.
De atunci viaţa îmi pare o lamă de cuţit
Fără tine dulcea şi gingaşa mea iubire.

E atât de rece primăvara care a venit
Căci chiar nici pomii nu mai vreau să dea în floare.
Şi sufletul meu de durere e răvăşit,
Fără tine dragostea mea cea mare.

E atât de rece primăvara care a venit
Chiar dacă soarele mai des răsare.
Lumea îmi pare un alb infinit,
Îngropată toată în ninsoare!

E atât de rece primăvara care a venit,
Dar în suflet mai am o speranţă!
Că soarele care a răsărit,
O să topească lumea mea de gheaţă.

poezie de Vladimir Potlog (2 aprilie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Picături de poezie
se preling încet pe mână...
Mâna care încet adună
prin versuri o vorbă bună.

Pleoapele-s petale moarte
pentru poeţii muritori..
Ei rămân prin poezie
veşnic.. nemuritori.

Straşnic scârţie stiloul
pe o coală întâi pictată...
De lacrimi şi fantezie
şi de-o şoaptă întârziată.

Gânduri se aştern tăcut
pătrunzând in carnea filei...
Poezia-i suflet mut
ce te-ndeamnă la iubire!

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul 🖋

Picături de poezie
se preling încet pe mână...
Mâna care încet adună
prin versuri o vorbă bună.

Pleoapele-s petale moarte
pentru poeţii muritori..
Ei rămân prin poezie
veşnic.. calzi nemuritori.

Straşnic scârţie stiloul
pe o coală întâi pictată...
De lacrimi şi fantezie
şi de-o şoaptă întârziată.

Gânduri se aştern tăcut
pătrunzând in carnea filei...
Poezia-i suflet mut
ce te-ndeamnă la iubire!

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipoteză

Ce faci iubire?
Doar gândul ti-l trimit
Aş vrea mai mult
Dar nu se poate
E timpul acesta
Aşa hain
Mă-ncurcă ades in toate

Te-aştept iubire
Mult mi-e dor
Aş vrea să inotăm in mare
In valuri ce izbesc
Si cad
Punând sărutul la picioare

-Iubirea mea in ceas tarziu
Aş vrea să-ti fiu o ipoteză
Nu certitudine in gând
N-aş vrea să te trezeşti
Plângând
Si corigent la teză.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dor

(pentru cei care nu mai simt căldura mamei)

Şi-a fost Crăciunul, mamă,
şi-i atât de frig în casă
de când tu ai plecat
dorul nu mă mai lasă...

Sufletul mi-e pustiu
de atâta singurătate
copil din nou, aş vrea să fiu,
dar, azi, nu se mai poate..

În inimă-i un gol
ce-n veci nu se va umple,
mi-e aşa de dor de mama,
de mâinile ei blânde..
Şi ale mele mâini sunt reci,
de fapt, nici sânge nu mai este,
prin vene curge astăzi,
un dor, ce nu mai trece..

Se va topi zăpada,
ghioceii vor înflori la fereastră,
iar tu, iubită mamă,
în visul meu, vei fi acasă...

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clima

Azi de dimineaţă
Puţin am citit
S-a pornit zăpada
Sudul iar îngheaţă
Stau şi beau cafea
Nu prea vad de ceaţă
Despre anotimpuri
Am vorbit în timp
Clima iar mă face
Să spun ceea ce simt
Parcă iarna asta
Nu mai vrea să treacă.
Pomii înfloriţi
Îmbrăcaţi în gheaţă
Gluma de iubire
Nu mă mai dezgheată.
Am trecut târziu
Cu un sfat banal
Să plantaţi un pom
Cu ţurţuri pe ram
Timpul şi iubirea
Pare fără rimă
Am trecut şi eu
Zbierând în surdină.

poezie de Eugenia Calancea (23 februarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţurţuri de gheaţă

În sufletul meu e iarnă mereu
De atâta viscol sunt îngheţată
Ţurţuri de gheaţă atârnă greu
Inima in sloiuri e întemniţată

Ai luat primăvara când ai plecat
Verdele şi cântul de privighetori,
Cerul cu nori negri s-a intunecat,
Ghioceii sub nea plâng sfâşietori

Prin vene-mi îngheaţă nopţile albe,
Lacrimile-mi, ţurţuri grei au devenit,
De suflet îmi atârnâ gheaţă-n salbe
E cald afară, dar de ger am înlemnit

Anotimpuri se perindă cu disperare
In speranţa că iubirea va topi gheaţa
Că mâine va fi o zi in suflet cu soare
Şi primăvara-mi va lumina iarăşi faţa

poezie de Alexandra Găluşcă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

inima asta idioată bate
şi tot bate-neştire
ca un ceasornic gripat
cu iubire
în ciuda rubinelor cu ştaif oltenesc
din dotarea extra-standard
poet de treisprezece fix
.....................
nedrept
este timpul
face pe relativul
dar se tot laudă
că este imparţial
şi bate egal
nu ca inima mea
care măsoară
cum vrea ea viaţa
în eternităţi veşnic eterne
de doar o clipă
ori în grei fulgi de nea
numai buni de făcut
oameni de zăpadă
.....................
inima asta nu ştie să tacă
e ca un echipaj de urgenţă
pe un bulevard central
la oră de vârf
şi nu oboseşte
să tot întoarcă
lacrimile la izvoare
cu poveşti acoperite de un ocean
pe vârfuri de munţi înecaţi

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi mai plouă cu viaţă
Din amurgul înflăcărat...
Picură flori de iubire
Peste al lumii întreg păcat.

catren de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi mai plouă cu viaţă
Din amurgul înflăcărat.
Picură flori de iubire
Peste al lumii întreg păcat...

catren de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă celor mai buni părinţi

Eu vă dedic o glossă mamă, tată...
În suflet m-aţi lăsat îndoliată.
Din poze-ngălbenite, înrămate,
Voi mă priviţi de dincolo de moarte.
Sunteţi cu moşii şi strămoşii mei,
Cu îngeri... Aţi uitat de anii grei,
De pelerina nailor ce trece
Un vânt murdar, pustiitor şi rece.

Eu vă dedic o glossă mamă, tată,
Privesc la poza voastră-nlăcrimată,
Voi. doi bătrâni atâta de cuminţi,
În depărtarea timpului pieriţi...
Aş vrea să vă vorbesc, să ne vorbim,
Cu dulci îmbrăţişeri să ne primim,
Dar haina vieţii petecită, grea,
C-o alta, lut din lut din lut se va schimba.

În suflet m-aţi lăsat îndoliată...
Biserica-i de plâns înrourată.
Zaadarnic îngenunchi. În somnul meu
Simt somnul vostru-apăsător şi greu.
Vor trece ani, vor trece luni, dar voi
Nu vă veţi mai întoarce înapoi!
Doar Duhul Sfânt ne va uni-ntr-o zi,
Pe veci străbuni, nepoţi. părinţi. copii.

Sin poze-ngălbenite, înrămate,
Vă văd venind din timpuri, de departe
Şi inima mi-e clopot şi vibrează...
În ochiul stins, în gând se recreează.
Doar voi lipsiţi, tăicuţă, scumpă mamă-
Ard candele-n odaie... Ce tăcere!
Oh, îngeri ai copilăriei mele!

Voi, ă priviţi de dincolo de moarte...
Un univers ne cheamă, ne desparte...
Vă-ntoarceţi rareori la voi acasă,
Privindu-vă copila prin fereastră.
Şi visu-i greu şi stelele-s de ceară!
Durerea lor în suflet se coboară,
Dar arde-acolo-o candelă, căci iată!
Vă am din nou aproape mamă, tată!

Sunteţi cu măşii şi strămoşii mei,
O blândă amintire pentr-acei
Celor ce le-aţi sădit în suflet flori...
De-acum sub cerul toamnei plin cu nori
Adie vântul amintirii voastre
Ce-s pentru mine-atâta de frumoase.
De s-ar întoarce timpul înapoi,
Să fiţi părinţi, să fim copii şi noi!

Cu îngeri... Aţi uitat de anii grei!
La cimitir plecat-au toţi acei
Ce vă vor mai purta în amintire -
O filă, doar o filă de iubire.
Jerb şi flori, coroane - un omagiu,
Umbre-n al universului carnagiu.
Fotografia, numele şi-o dată,
Atât au mai rămas, măicuţă, tată.

De pelerina anilor ce trece -
Atât de rece, oh, mereu mai rece!
De-acum nu vă mai pasă, dragi părinţi!
Dormiţi un somn de veci plângând, cuminţi.
Dorul de prunci şi dorul de lumină,
Tânjind după re-facerea divină
Şi-n transcendent poem vă întrupaţi
Cu moşi, strămoşi, bunici, părinţi şi fraţi.

Un vânt murdar, pustiitor şi rece
Ca un fior prin timpul nostru trece.
Am spart clepsidra, însă e-n zadar,
Căci timpul trece iar şi iar şi iar!
Ceasul de-o vreme l-am lăsat să stea,
Dar ridurti mai adânci pe faţa mea
Destinul vieţii vin să-l împlinească...
Vezi?! Timpul nu-i făcut să se oprească!

Un vânt murdar, pustiitor şi rece,
De pelerina anilor va trece
Cu îngeri... Aţi uitat de anii grei,
Sunteţi cu moşii şi strămoşii mei.
Voi mă priviţi de dincolo de moarte,
Din poze-ngălbenite, înrămate
Şi-n suflet m-aţi lăsat îndoliată...
Azi vă dedic o glossă, mamă, tată!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-aş vrea...

Aş vrea să-ţi fac o poezie,
Deşi consider că-i târziu,
S-o dăm mereu pe fantezie,
Să n-avem sufletul pustiu.

Compun ca să te-nveselească,
Şi fericită să fii azi,
Cel care-ar vrea să te iubească
Are grai blând şi ochii calzi.

Eşti bun şi tandru şi glumeţ,
Mi-ai dăruit doar bucurii,
Tu eşti prietenul isteţ
Ce mă fereşte de furii.

Nu mă refuzi tu niciodată,
De-ţi cer ceva, îmi dăruieşti,
Prietenia n-are pată,
Veşnic cu ea să dăinuieşti.

Iubeşte-mă aşa cum sunt,
Nu aştepta să fiu altfel,
Chiar dacă părul mi-e cărunt,
Cu mine să nu fii rebel!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară neagră - I

S-a înnegrit firul de iarbă!
Plânge; nimic pe nimeni nu întreabă!
Atâta moarte e astăzi vai, în jur;
Se teme să trăiască atât de singur!...

Nimeni nu mai trece pea lei...
Nimeni nu-l mai mângâie parcă...
Plânge şi roua din ochii săi
O, viaţă, viaţă de acum şi niciodată!

Pământul e negru şi încruntat;
Nu vrea pe nimeni să mai vadă!
Atâta moarte la cam supărat;
Clopotul se aude în fiece ogradă?!

N-a fost zăpadă; n-au fost nici ploi
Şi bolile ne-au cuprins de peste tot;
Nici firul de iarbă nu vrea să-nţeleagă
De ce e primăvara asta neagră, tot mai neagră!

Destine tulburate de efemer şi de abis;
Firul de iarbă topindu-se întrânsul învins!
Mi-e dor de alb, de iubire, de curcubeu,
Mă iartă, viaţă; credinţă fie-n Dumnezeu!

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp

Timpul trece straşnic de repede
peste dealuri, umbre şi suflete.
Amurgul se revarsă glacial,
cu nuanţe albastre, de cristal..

Păsări negre străpung bolta
ca nişte stele răsturnate,
Sau poate,
e doar sufletul nostru,
străpuns de păcate...

Trec secundele deşarte
Peste ale lumii sentimente amestecate...
Trec şi se topesc rapid
ca intr-un gând insipid,
ca într-o cafea amară,
o Inimă de cerneală
sau o clepsidră ambientală.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta

De ziua ta, iubire, aş vrea să-ţi fiu
O oază de speranţă în pustiu,
Un fir de apă vie, de lumină,
Chiar dacă mă întâmplu mai târziu.

De ziua ta, iubire, -ţi sunt aproape,
Chiar dacă-ntinsă apă ne desparte,
Chiar dacă-mi spui mereu că nu e bine,
Clipă de clipă se îndreaptă către tine
Sufletu-mi plin de dor şi aşteptare.

De ziua ta, iubire, îţi sunt mare
Învolburată de speranţe, disperare,
Tristeţe, fericire, îngândurare,
Tălăzuind şi suspinând fără-ncetare,
Sunt dimineaţa ta, sunt încântare,
Sunt noaptea-ţi plină de înfiorare,
Sunt lună, soare, stele, înserare,

Sunt strop de ploaie plâns pe geana ta,
sunt mirare
Înscrisă pe obrazul tău zâmbind în soare...

Sunt ultima petala dintr-o margaretă
Spunându-ţi "te iubesc!" de ziua ta...

Să-ţi aminteşti, te rog, iubirea mea,
Că undeva, departe rătăcită,
E o iubire neîngăduită,
O pasiune neînlănţuită
În aşteptare şi neîngrădită.

De ziua ta, iubire-aş vrea să ştii
Că încă nu e prea târziu să-mi fii...

poezie de Elena Vlădescu (20 septembrie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

INVOCAŢIE

Vânt nebun şi ploi cu piatră,
Râuri ce-şi părăsesc matca,
Sinistraţi desprinşi de vatră,
Merg acum pe drum cu barca;
Lăsând case ce se surpă
Şi agoniseli de-o viaţă,
N-au pe ei decât o cârpă,
Şi-n inimi, fiori de gheaţă.
Nemiloasă e natura,
Tot mereu îi pedepseşte;
Iarna le fură căldura,
Primăvara râul creşte.
Case abia ridicate,
Nici n-au timp să se usuce,
Că apele-nvolburate
Le sfărâmă şi le duce.
Mai întoarce-Ţi Doamne faţa
Şi spre cei ce pătimesc,
Că şi ei preţuiesc viaţa,
Şi pe Tine Te slăvesc;
Poate nu-i închinăciune
Mai umilă ca a lor,
Fă Tu, Doamne o minune,
Punând zăgaz apelor!
Ştii că lumea-i păcătoasă,
Mulţi trăiesc într-un desfrâu,
Dar natura mânioasă,
Doar Tu, o poţi ţine-n frâu.
Iartă-i Doamne, şi-i ajută,
Fie-Ţi milă şi de ei,
Toţi către Tine se uită,
Că nu sunt alţi Dumnezei!
Cu credinţă şi speranţă,
Ei aşteaptă ajutorul,
Mereu sunt în transhumanţă
Şi doar Tu le eşti păstorul;
Caută un loc sub soare
Şi zămisleşte-adăpostul
Şi-n grădina Ta cea mare,
Să-şi găsească şi ei rostul!

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara devreme

primul prag de trecut/ gestionarea durerilor astfel încât să fie
un tot unitar / în care să creşti ca o omidă caldă şi pufoasă

când dormi înfăşurat în cearşafurile albe şi calde / cu o mână sub cap

şi-mi spui/ fereşte-te de geamurile prin care intră lumina toxică a soarelui

spune da întunericului care te mângâie
ca un animal uriaş cu blana neagră şi deasă

acolo e lumea în care ai vrea să trăieşti

la zero grade kelvin / într-o primăvara casantă
care se va sparge în mii de bucăţi ori de câte ori respiri

// ultimul prag de trecut / gestionarea tuturor acestor dorinţe
despre care nu ştii nimic/ lăsarea pradă gurii flămânde a animalului ce-ţi
toarce în poală şi înghiţirea acestor mulţi fluturi grei/ grei / în întuneric.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire de meteorit

Să te cânte câţi o vrea
Cu flori seci de tarhon
Cu dor de cânt ce milogea
Cu mercenari de amvon..

Şi-mi rămâi amintirea
Ce în vers nu va apărea..
Chiar de inima-mi vrea
Nu pot împărţi floarea..

Cum curcubeul nu-l pot tăia
Mării lacrima să-i sec
Şi-n amăgiri să petrec
Orbindu-mă cu văpaia..

Unui joc mascat de iele
Ce le spurcai cu vorbele
Si-mi ucideai bătăile
In budoar cu versurile..

Spunându-mi că-ti sunt
Exerciţii de-nviorare..
A ce înseamnă iubire
A trecutului tău-n cânt.

Ce nu l-ai uitat nicicând
Innebunindu-mă din blând
Intr-un demon pe pământ
Cu rece şi de piatră cânt

Uitând şi ceea ce-mi sunt
Un fluture în zbor şi cânt
Spre infinitul nedorit
De tine chip de meteorit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu primăvara la cafea

Mă invită primăvara la cafea
Făcută din toate boabele de rouă
Are ceşti roşii, din floare de lalea
Şi o aromă, dintr-o iubire nouă.

Simt toată dragostea din lume
Când o beau cu zefirul dimineţii
Are un gust al nu ştiu cui anume
Al fericirii sau... poate al vieţii?

Ea-mi povesteşte de iubirea ei
Pe care vrea Soarelui să i-o fure
Este grăbită să-şi cumpere cercei
Şi pleacă după doruri, prin pădure

Cireşul are mireasmă de iubire
Şi stă îmbrăţişat cu primăvara
Vin fluturi albi, să-mi dea de ştire
Că vor cânta cu mine, toată vara!

poezie de Lucia Guriţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!