Du-te în piaţă

şi la ţanc iar mori
şi-ţi va fi bordura
un colac din flori

de nu te uita (?!)
în buda din care
a nu se mai bea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui sergiu n

nu mi se pare normal
să cazi de pe cal... –
orice actor din balcani trebuie să
ştie să călărească! unde să
se afirme dacă nu
în filmele despre sine (?!) în braţele
bulgăroaicelor braţele sârboaicelor
româncelor macedo
româncelor şi
mai puţin la sânul ca fânul al unguroaicelor ce
urăsc ele toate femeile din
siria de... panonia...
ooo
din gara din buda
pesta – din buda
pesta, prieteni ai fe
meilor definitiv unguroaice!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi îngeri

cu ochii cârpiţi, la o cafea:
– bea tu din ea...
– bea tu din ea...
şi nu
au sorbit zgomotos (?!) nu au sorbit chiar deloc
din ceaşca de os de
pe noptiera mea
care
fruntea îmi odihnea – uneori –
mai ales
în dimineţile oarbe din poeziile futuriste
cu îngeri nehotărâţi la un lucru
aproape mecanic în ce
mă priveşte – a
cum
şi în viitorul apropiat
depărtării

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu

ai toţi muşchii ce bine ar fi
pe planta maimuţelor
(?!) – capucino
din câte îmi amintes se prea bea
şi în capitala indiei mici

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Che Guevara

cobor din balcon direct pe o frânghie
să mă usuc pe linia de tramvai cu plămânii scuipaţi
ca un tricou roşu aprins
între şuviţe de zahăr
în luna lunilor: mai! du-te-n bolivia. mori

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E din alt film

deşi îi bea cafeaua în dormitor
îi ronţăie biscuiţii cu cereale cuceritor
(?!)
sau o priveşte de sus cu em
fază sau o rulează-n covor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să trăiţi bine!

Nu mai rentează să mai mori
Acum în prag de primăvară:
Nici ursul nu mai vrea să moară,
E plin de ursuleţi din flori.

Am " împuşcat" o căprioară
Şi-s de atunci cu capu-n nori:
Nu mai rentează să mai mori,
Acum în prag de primăvară.

Trec cioclii-n negru, sfidători,
Au preţuri de te înfioară:
Un loc de veci, sicriu şi flori,
Fac cât o casă de la ţară...

Nu mai rentează să mai mori...

rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât citeşti mai mult, cu atât te ale(r)gi mai mult să nu speri, să nu mori.

aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă şi cu

dacă poetele ar bea şi ele suficient
ar mai crăpa şi din dânsele de
ciroză sau pancreatită sau avc
s-ar mai ofili şi poetele
luminând
lumea noastră atât
de întunecată-n ecrane de sticle
rămase cu etichete nerase
între picioarele foarte lungi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În România nu am proprietăţi, iar la casa din Ungaria nu ştiu dacă am curaj să renunţ.

aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă uita, iubite!

Nu ma uita, iubite, cât bolta e albastră!
Afară-i primăvară şi-atâta dor în noi...
Vezi, de-ţi arunci privirea, în treacăt, înapoi,
Te-aştept ca-ntotdeauna, stând tristă la fereastră.

Nu mă uita, iubite, cât flori răsar pe luncă,
Mai zăboveşte-o clipă, în irisu-mi, te rog
Şi nu te pierde-n zare pe primul inorog!
Te-ndură de iubirea-mi, dă-i inimii poruncă!

Nu mă uita, iubite, cât flori sunt în livadă!
Mi-e însetată gura, de-al buzei tale gust...
Nu s-a prescris sărutul, nu a ajuns vetust,
Ci sufletelor noastre le-ar fi dulce tămadă.

Nu mă uita, iubite, cât spicele sunt coapte;
Te-aşează lângă mine, pe margini de răzor!
Te-nvăţ pe îndelete ce-nseamnă "imi e dor",
Din murmurul feeric de nerostite şoapte.

Nu mă uita, iubite, cât roade-apleacă ramul!
Ca Eva, altădată, îţi voi întinde-un măr
Şi-ţi voi vorbi de doru-mi imens, de-a fir a păr,
Din fructele ispitei, muşcând pe rând, cu dramul.

Nu mă uita, iubite, cât iarna se pogoară!
Vino-n odaia-mi caldă şi-n veci să nu mai pleci!
Ce straniu, fără tine mă strâng pereţii reci
Şi braţele tristeţii fac pielea-mi să mă doară...

poezie de Mihaela Banu (17 aprilie 2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dacă mori din iubire
ea se-neacă în plictiseală
cu părul ei negru alungat
din ochii verzi cu regularitate

dacă mori din iubire
poţi să devii etern într-o cronică
pe care o poate ea citi aşteptând
băiatul care aduce pizza

dacă mori din iubire
ea visează că se plimbă
cu iahtul sub luna strălucitoare
pudrându-şi nasul discret

dacă mori din iubire
ea o zâmbească trecătorilor
cuceriţi de frumuseţea picioarelor
care poartă pantofi negri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binele

ţi-am spus că în fie
care zi plec din oraş şi respir
aer curat şi copii fără şcoală
(?!) –
plămânii se umplu de iar
bă e mai bine aşa nu
ţi-am spus?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se apropie miezul

zilei sau nopţii unei femei
din categoria tinere pro
gramatoare it sub chei uzuale -
marile companii multi

naţionale-i oferă bruschete (?!) din flori
aproximativ naturale -

toate gesturile de mulţumire de in
gerare-ale frumoasei robot
izate pleacă parcă din inimă
şi se apropie de ecran

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gamela

sufletul
ca o dronă cu cloaca în vânt
se reproduce întotdeauna
fără urmări
spune
întâia născută,-n ordinea-ntunecării
dintre bătrânele ciori. în
căutare de părculeţe
de ochi adormiţi şi seminţe (?!) aşa
gata de pus în pământ...
sufletul
este şi el pe picior a-postat
de război fratricid
cu soră-sa dulce: o gamelă de-acid
din care, cu vântul, se bea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răceala

în toamna rece cu frunze şi unghii
căzute apucând crengi
nu ne-am întors din trecut (din vacanţă)

doar în pereţii capelei în ziua
aceea fără substanţă (vidată)
eram veştede fresce: priveam din aproape

înecaţii în marea de coroane şi flori şi scobiţi
gingaş (în istoria nasului bine purtat)
cu false cornete de îngheţată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din privirile

luminiscente
vocile se întorc împotriva
celor care
şi-au mâncat din priviri
formele de comunicare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A-lunecarea

mă gândeam ca ultimele clipiri
din viaţa ta să-mi fie frumoase
(?!) - atunci
strig din priviri, din privirile a
lunecoase, abia mai gândesc

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădină

Şterge cu un zâmbet lacrima care-ţi curge
Simte durerea cum din ochi se scurge.
Las-o pe pământ să cadă beată de fiori,
Dar nu uita că-n urma ei o să înflorească flori.

Acele flori de lacrimă plantate de durere,
Vor înflori în zâmbetele pline de plăcere.
Şi de plângi rugându-te să ai pic de lumină.
Cu fiecare lacrimă, o să îţi faci grădină.

Dumnezeu te binecuvântează când îţi dă iubire
Şi o grădină plină cu flori şi fericire.
Şi de îţi simţi iar lacrimile pe obraz pictate,
Nu uita că florile mai trebuiesc udate.

poezie de Ionela Hondreac (17 martie 2017)
Adăugat de Ionela Hondreac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima poezie

E una - cu tunetu-n zarea vântoasă,
deschide fereastra şi intră în casă
Şi râde şi-ţi tremură-n gât
Şi bate din palme cu-alint.

Iar alta, la miezul nopţii născută
Îmi intră-n odaie de nimeni ştiută,
Din golul oglinzii priveşte
Cu-asprime ceva îmi vorbeşte.

Mai sunt şi de-acestea: în albă amiază
De parcă absentă aş fi de la masă
De foaia curată se-ating
Şi curg ca izvorul în crâng.

Şi încă: atunci când e taină în jur
Şi ea nici culoare nu e, nici contur -
Cristal de lumini sfârtecat
Pe care nu-l prinzi niciodat.

Iar asta!... Sângele-mi bea fără milă
Cum bea din iubire-o zăludă copilă
Şi fără să-mi spună-un cuvânt
Tăcere se face curând.

Şi nu ştiu pe lume durere mai mare.
Plecată-i. Şi urmele ei fac cărare
Spre-un capăt uitat de pământ.
Iar eu fără dânsa... ce sunt?

poezie clasică de Anna Ahmatova, traducere de Valeria Grosu
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul

deşi am răniţ-o de moarte
ea promite că nu mă şterge
din lista de prieteni (?!) iar sub mustaţă-mi răsare
un zâmbet cu totul. în viu

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!