Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Baza de tranzit...

dintre adevăruri cel mai absolut
stă ascuns într-o esență postulată
ce enunță- corpul tău de lut
va muri odată și odată

baza temporarului tranzit
poate chiar sortit să reînvie
se va dezmembra la infinit
se va scurge lin în veșnicie

îl vor pomeni sub cer senin
luturi ca și tine, condamnate
când esind cu lumea la blajin
când în amintiri înlăcrimate

se vor stinge stelele pe cer
alte stele noi se vor aprinde
între Dumnezeu și lucifer
iarăși Universuri vei cuprinde

dar și dus, oriunde și oricând,
baza de tranziție rămasă
undeva sub maluri de Pământ
te va aștepta să vii acasă...

poezie de (13 martie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Întorși acasă...

... și am mă-ntorc acasă într-o zi
din străinie
și tu la fel vei reveni
din pribegie

și am mă-ntorc pe la chindii
când nu prea doare
în ochii scurși dar încă vii
apus de soare

și-ntâmplător te-oi întâlni
la colț de vreme-
tu amintiri îmi vei șopti
și eu - poeme

dar în adânc subconștient
v-om îneca în tuse
o atlantidă - continent
de gingășii nespuse...

și voi clipi și voi zâmbi
cu gură pământie
intuitiv mă vei simți
în preajma ta... pustie

-întorși acasă într-o zi
din pribegie
la lut c-am revenit vom ști
și veșnicie....

poezie de (25 martie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
William Shakespeare

Sonetul 81

Ori voi trăi, -ți scriu un epitaf,
Ori tu în groapă pus o să mă vezi,
Însă în versul meu nu te faci praf,
Pe când din mine n-ai ce să salvezi.
Numele tău aici pe veci va sta,
Dar eu, odată dus, voi fi uitat
Un biet mormânt pământul îmi va da,
Când tu la toți în ochi vei fi-ngropat.
O piatră funerară-i versul meu
Și-n viitor de mulți va fi citit;
De tine guri vor pomeni mereu
Când cei ce azi trăiesc vor fi murit.

Condeiul meu te face trăiești
Pe buze vii și-n piepturi omenești.

poezie clasică de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Othello. Othello Moor of Venice" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -33.00- 18.99 lei.

Când doi oameni se iubesc, se naște o stea, care se va transforma într-una căzătoare atunci când iubirea lor se stinge. Dar oare câți ochi rugători vor privi căderea acelei stele și își vor pune o dorință. Dorința unei iubiri, a unei noi iubiri care va da naștere la alte stele. Doar dragostea poate face să se ivească o stea, acea stea care iluminează acea dragoste. Când ne uităm la cer, ne uităm la iubire, și când doi îndrăgostiți număra stelele, realizează că nu sunt singuri.

(19 iulie 2010)
Adăugat de Lusiana DrăgușinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

... ieșit din lut am mă-ntorc în lut
nu corp ci conștiință împăcată
că am trecut prin spațiu din trecut
în viitorul meu de altă dată

cu mânile încrucișate lin la piept
și cu privirea stinsă încă vie
eu voi plecă în luturi să aștept
materie și timp și energie

și când vor coincide inedit
un șir întreg de factori de rigoare
știți că din trecutul ostenit
am revenit în lumea viitoare...

poezie de (28 septembrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A ști să știi...

știu că iubești așa și pur și simplu
știu ca iubesc și eu, la fel ca tine
dar între noi stă spațiul și timpul
dar între noi stă ea, și tu știi cine...

mai știu că mai iubești fără pricină
la fel și eu, iubesc fără a ști că știi
că sunt doar un conglomerat de albumină
cu pașii rătăciți în nopți pustii

și-nca mai știu c-odată și odată
când rătăcirile în mine vor lovi
am -mi aduc aminte de o fată
care știa ce-nseamnă a iubi...

poezie de (19 septembrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Florile

tu când te vei trezi
pe perna ta un cer
senin va albăstri
ca floarea la rever

și va șopti blajin
cu rime- nepereche
cel mai dulce chin
e floarea la ureche

mereu în așteptare
când alta la fereastră
scăldată-n fast de soare
se va îți din glastră...

poezie de (25 decembrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Țara mea, nostalgie departe

Într-o zi toate acestea vor deveni pământ,
nu voi mai fi pentru a mă bucura, încă.
Voi face gălăgie de sus dintre stele
pentru că ele vor fi surorile mele.

Într-o zi voi fi tunet și ploaie.
Într-o zi veți cere aripi de înger cerului.
Într-o zi, ce va fi îndepărtată...

Cine știe dacă voi avea ochi spre a privi
pe cei care vor falsifica chiar și suspinul.

Într-o zi voi fi zefirul din depărtate universuri.
Într-o zi toate acestea vor avea un sens.

Vei vorbi de acest contribut la progres?
De voința de a ne înălța din adâncuri întunecoase,
noi mergând prin noroi rupându-ne încălțările.

Într-o zi aceste cuvinte vor deveni lumină.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bumbuț

Când vei muri, toate gândurile vor muri odată cu tine.


Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Viorel Muha

Odată, tot tu vei fi!

odată
...
odată sigur, știu
că, vom ajunge și noi să fim
între răsărituri și apusuri
sau în nopți, târzii
și-acum eu strig, te rog să vii
de-aceea îngenunchez
și plâng, prin melodii

odată vom ajunge, noi
ne iubim, și știu că vom unii
două inimii pustii
și-un puls de viață
prin trupuri ce-și doresc
seri pline de taine
apoi iubire, prin arzătoare
și fierbinte privire

și vreau știi
chiar, dacă, vreodată
vor fi cândva tăceri
sau clipe-n zbucium și-n suspin
de lacrimi
tot amândoi doresc fim
în mine și-n tine
prin neuitate amintiri

și te rog mult, ascultă, chiar dacă
odată, poate, peste ani
pe străzi din mine, pustii
de tu, nu vei mai fi
știi, că prin iubire
rouâ pe frunze căzute
că tot, noi doi vom fi

odată, poate, de sufletul tău
va trece fără ca eu știu
și atunci, tot tu vei fi
în clipe de aduceri aminte
sau săpată-n mine, adânc
în pleope, și-n gânduri, și-n priviri
chiar de-ar fi, să te aștept în gări
de timp, pustii

poezie de (mai 2009)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O lacrima

O lacrimă…
va cădea…
pe chipul tău...
Cu ea…
vor retrăi momente eterne…
când tu…
și eu…
ne dăruiam iubirii noastre...
căzând pe pământul rece…
ca o picătura de ploaie
ce își trăiește sfârșitul …
vei gândi…
la timpul împreună...
vei iubi…
fiecare lacrimă vărsată...
ca o amintire de la mine...
Iar tu…
nu mă vei uita...
cu fiecare plânset...
uitarea va fi mai grea…
cu fiecare răsuflare...
trăirea va fi mai grea…
cu fiecare cuvânt...
gândurile vor fi mai greu de spus…
Nu vor fi decât…
un urlet disperat către cer...
ca să mă vezi…
întorcându-mă spre tine...
și o altă iubire…
între noi...
nu se va putea întoarce…
vei continua plângi...
Să plângi...
Să plângi...
iar eu voi fi…
o amintire încețoșată...
departe...
departe…
și atunci…
Nu vor fi lacrimi…
Nu vor fi poezii…
mă întoarcă...
la tine...

poezie de
Adăugat de Alesia MoroianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Vadim Tudor

Eu voi muri definitiv, odată

Eu voi muri definitiv, odată
nu-mi fac iluzii, știu că voi muri,
făptură mea va fi decapitată
de ghilotina clipei într-o zi

Iar trupul meu ca o statuie greacă
turnat în bronz și stele din înalt
prin pietre mari de moară o să treacă
strivit între un veac și celălalt

Și peste locul meu de-ngropăciune
vor răsări civilizații noi
zvon de ospețe dulci o să răsune

Și când le-o fi orgia mai în toi
le voi striga de dincolo de lume:
veți fi ca mine, eu am fost ca voi!

poezie celebră de
Adăugat de AuditusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Pribeagule

pentru că nu te-ai gândit
la moarte
când ți-ai făcut casa în vârf de deal
vei fi bănuit de nesăbuință
dintre zidurile strânse
greu te vor scoate
între scânduri fiind
vei auzi glasuri ce acuză
că ai fost visător între stele,
îți vor afla datorii și pricini
copiii rătăciți și pe cei nenăscuți,
câinii pe lanț vor tăcea
dar ei nu vor avea liniște
până nu vor spune că ai fost de pripas
cu iubiri pierdute sub colbul de lună,
faptele bune se vor șterge,
nu vei fi singur te vor însoți
norii din priviri mohorâte,
bocitoarele în cuvinte sărace te vor spăla,
ca niște
becațe la marginea drumului
ce scormonesc iarba,
ei vor da de pomană straiele tale
nu te uite satul,
peste pânza albă când te vor trece
vor ca tu cuminte
mergi în constelații
unde nici răsărit nici noapte
nu vei cunoaște.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Două maluri..

(în stil basarabean)

Când toate câte-au fost nu vor mai fi,
când n-a mai fi "atunci" și nici "acum",
și tot ce-am fost aiurea va muri
și va pleca pe ultimul său drum,

va petrece soarele - n amiezi,
( îl vreau nițel ițit de după nori),
va petrece capra cu trei iezi
și stol de corbi ( de-acei nemuritori ).

Se vor opri ai mei cu poduri și pomeni,
o mâță neagră la o margine de drum,
se va ruga pentru pentru un boț osoieni
ce va renaște iar, ca pasărea din scrum...

În buzunarele sicriului averi
vor zornăi o melodie cristalină,
ce răsuna, adeseori și nicăieri,
la geamuri căptusite cu surdină...

Vreo trei băbuțe,(care m-au iubit
în anii pubertății inedite),
șopti-vor: Doamne, iartă-l c-a greșit
un pic doar... Să ne facă fericite...

Iar restul, celor cărora le-am fost
indiferent până la pânze albe-n zare,
vor zice: Doamne iartă-i viață fără rost
și-și vor aprinde lumânările din soare.

Prietenii vor revarsă puțin divin
și vor sorbi imensitate din pahare,
-ei știu că viața mea a fost un chin
și simt în sinea lor cum îi mai doare...

Grocherii mă așteaptă. Îi auzi?!
Se huiduiesc cu jumătățile de gură:
Vezi, colaceii de pomană sunt cam cruzi
și carnea de mieluț aduce-a zgură!

Ne mai oprim odată. Porți de lemn
stau ca o vraiște deschisă și opacă.
Părintele ceteste mai solemn
și plânge-o rândunică sus pe-o cracă.

Și iată-mă ajuns lângă mormânt...
Stau maluri înfoiate de argilă
ce vor să mă cunoască - cine sunt
și dacă-s scump și bun și mult în chilă...

Iar eu... sicriul meu... cu-averi agonisite,
băgate-adânc în fund de buzunare,
coboarâ între maluri hămesite
de foamea veșniciei temporare.

poezie de (19 iunie 2020)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Hărnicie

Când zorii se vor risipi,
Când soarele va răsări,
Nimeni nu va mai dormi.
Toată lumea va munci.

La prânz se vor odihni
Și iar la muncă vor porni.
Când ziua se va sfârși,
Mai multe roadele vor fi.

Pentru efortul de-a trudi,
Câmpul îi va răsplăti.
O noapte se vor odihni,
În zori iarăși vor porni.

Încă o zi vor trudi.
Bunăstarea vor spori.
Domnului vor mulțumi,
Că prin muncă pot trăi.

poezie de (3 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Noi...

cel mai perfect model de infinit
și cel mai infinit dintre perfecte
a fost ființa care m-a iubit
și cognitivul disonanțelor directe

când veșniciile nășteau dintr-un simbol
iar golul mișuna de energii
noi doi eram un singur semn și pol
dar totuși doi. Și oameni. Și-nca vii...

poezie de (5 aprilie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Indefinit infinit idilic

De viața ne va despărți,
Să știi, ne vom vedea prin moarte,
Când numai noi doi vom refi
Un cuplu, imortal aparte.

Iar dacă moartea va sfârși
Idila ce-am avut-o noi,
O viață-n spuse o dăinui,
De cum am fost, atât de doi.

Atunci când nu vor fi nici spuse,
Că nu va mai fi cine a spune,
Vor fi tăceri, de zile apuse
Și, stele-n cer ne vor da nume.

Poate vom fi și după stele,
Când tot, nu va fi decât negru;
Cărbuni, un praf de păr inele
Ce ne vor prinde, în doi, integru.

Vom trece peste infinit,
și-nfinit un sfârșit are.
Vom fi un punct nedefinit,
De unde tot va reapare.

O altă lume și-un alt soare...
Pentru că dragoste, nu moare.

poezie de (15 aprilie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unde cad anii când se duc?

Unde cad anii când se duc, în noi, în cer sau în pământ?
Am început –mi frământ visele sub scara ce urcă spre cer.
Poate vor fi șifonate.
Poate vor ieși din chenar, dar cu siguranță îmi vor umple gândurile.
Mari și năstrușnice.
Fără le poată muta cineva de sus în jos, de la est la vest.
Nu știu unde se duc când toate rămân departe, așa cum sunt, până ziua întâlnește moartea.
Cine stie?
Simt ceva! Parcă este adierea unei mâini peste genele care s–au contopit pentru o secundă în amfiteatrul gândurilor.
Teribilă treabă cu anii. Cu gândurile. Cu visele...
Și totuși, unde cad anii când se duc, în noi, în cer sau în pământ?

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Odată

odată
odată vom ajunge la...
stop între răsărituri-apusuri
dar...
încă punem melodii
înghesuim puls de inimă
zbateri care vor fi cândva
încetări de clipe zbucium-închinări
lacrimi ce...
din iubire odată
vor ajunge atunci când...
sufletul va trece fără să mai știi
că niciodată nu vom mai fi
clipa uitării
va poposi pe pleope-gene-priviri
în irisul iubirii
acum spune-mi tu ce gândești
însă...
te rog nu uita
că eu încă sunt în inima ta

poezie de (iulie 2008)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Butulescu

Brâncuși: Nepieritoare este parabola Scării Celeste! Tehnic vorbind, Coloana infinirii este un stâlp de fontă și oțel, cu baza încastrată în beton. Dacă vor să o dea jos, o vor da! E robustă, dar nu poate lupta la infinit cu puterea populară.

replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuși), scenariu de (2005)
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Lao Tse

Când calea măreață va pieri, va fi moralitate și datorie. Când istețimea și cunoașterea se vor înălța, marile minciuni vor înflori. Când rudele nu se vor mai înțelege între ele, vor apărea dragostea și datoria filială. Când statele vor fi în derută, vor fi slujitori credincioși.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Tao Te Ching. Cartea despre Tao si calitatile sale" de Lao Tse este disponibilă pentru comandă online la numai 14.00 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook