De vreau să fiu iertat

E ceasul de-ntâlnire cu bunul meu Iisus
Când voi mărturisi nevrednicii, păcate,
Stau în genunchi, iar gândul mi-e supus,
Doar sufletul palpită, din aripă se zbate.
Sosi-ta vremea scrisă pe fruntea înserării
Şi Domnul e la uşă, aşteaptă să-i deschid,
Ridic smerit o cruce a rugii şi-ascultării
Ca să alung din preajmă pe veliar perfid.

Mă-ntreb Iisuse Bun, ce bine Ţi-am făcut,
Am stat flămând şi gol vreodată pentru Tine?
Am mers desculţ prin spini cu sufletul tăcut,
Gândind mereu, cum să-ţi slujesc mai bine?
Dar din adânc, conştiinţa, mă mustră fără milă
Şi-mi strigă drept în faţă cât sunt de fariseu,
Mi-arată calea dreaptă şi-o viaţă mai umilă
De vreau să fiu iertat de Bunul Dumnezeu.

Am sufletul, Iisuse, pe-o margine de hău,
Căci sunt smerit pe-afară, dar înăuntru-s gol,
Mă laud cu credinţa, însă am gândul rău
Şi-alerg să fac păcate dând lui Satan obol.
Nu mă lăsa să pier, că neagră mi-e cămaşa,
Ascultă-mi ruga mută şi fii mereu cu mine,
Te rog, Iisuse Doamne, să nu îmi spune aşa:
"Adevăr zic ţie, nu te cunosc pe tine

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În palma ta

În palma ta, căuş făcută, mi-aş pune sufletul şi gândul
Să mă topesc, alene,-n ea, din piept să îmi alung plângândul.
Că-n palma ta, înfrigurată, eu uit de lacrimi şi suspine,
De grijile ce mă-nfăşoară, de-al tău tumult, dar... şi de mine.

În mâna ta îmi e destinul, aşa precum ne-a fost lăsatul,
Să mă iubeşti, să-mi fii aproape, dacă greşesc, să-mi ierţi păcatul.
Iar dacă tu, la rândul tău, cu pietre mai arunci în ape
Din valurile ce se nasc eu ies, te iert şi-ţi sunt aproape.

La pas cu tine, doar cu tine, adesea pe un drum pietros
Încerc să-ţi fiu mereu aproape, să te ridic, dacă pici jos,
Iar dacă pasul meu e moale şi, cumva-n urma ta rămâne
Mă prinzi de umeri şi, alături, mă treci din astăzi către mâine.

În mintea ta eu stărui veşnic, şi azi, şi mâine,-ntotdeauna
Şi navigăm pe valul vieţii, cârmind şi ocolind furtuna,
Iar dacă-n ochiul ei ne prinde şi nu avem altă scăpare
Îmbrăţişaţi plutim pe valuri, ori ne-afundăm, tăcuţi, în mare.

În inima tu mi-ai făcut un loc, ce este doar al meu,
Un loc în care-ţi stăm, alături, doar eu şi bunul Dumnezeu,
Căci Domnul Sfânt te ocroteşte, te apără şi-ţi dă putere,
Iar eu sunt floarea ta de nufăr, pe care-o aperi de durere.

Durere ce mi-o stingi cu vorba când voi pleca de lângă tine
În palma lui Iisus, Preabunul, gândind c-acolo mi-e mai bine.
În mâna ta şi-n mâna Lui eu viaţa toată mi v-am pus
Că voi ştiţi să grijiţi de mine, tu, Om şi marele Iisus.

poezie de Eugenia Mihu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul Nou

Un an s-a dus din viaţa mea
S-a dus usor, încet s-a stins,
Contur alt an să prindă vrea
Şi trece totul ca un vis...

Mă-ntreb de anul ce-a trecut
L-am dedicat lui Dumnezeu?
Fapte de laudă am avut
Sau am făcut mai mult ce-i rău?

Mă-ntreb de Domnu-I mulţumit
De jertfa, care I-am adus?
Dacă mă mustră c-am greşit
Şi nu am fost în tot supus?

Să meditez încerc acum
La toate, câte le-am făcut
Căci am atâtea să Îi spun
Şi vreau s-o iau de la-nceput,

Să fiu pe placul lui Isus
Căci El e Dumnezeul meu,
Să împlinesc tot ce mi-a spus
Chiar dacă, uneori mi-e greu...

În fiecare an promit
Că voi fi altul, bun şi drept,
Dar apoi uit ce am vorbit
Şi nu mai sunt cel înţelept

Îmi cer iertare de la Tine
Isuse blând şi iubitor
Ai milă astăzi şi de mine
Te-ndură, drag Mântuitor,

Pe Tine, vreau să Te slujesc
Aşa cum sunt eu păcătos
Promit de azi, mă străduiesc,
Să fac doar ce e de folos

Şi plină candela să-mi fie
Cu undelemn, eu îmi doresc
Căci vreau a Ta Împărăţie
Cu ai mei cei dragi, s-o stăpânesc.

Anul acesta care vine
În toate am să chibzuiesc
Căci Doamne, ştiu, că fără Tine
Nimic nu pot să izbutesc.

Amin

poezie de Florenţa Sărmăşan (27 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, Iisuse, eşti speranţa mea

Lacrima din ochii tăi, Iisuse,
În palma mea a căzut.
Sângele tău sfânt
În apă limpede s-a prefăcut.

Rănile tale şi pe mine m-au durut.
Ştiu că-ai fost vândut cu un sărut
De un ucenic pe care l-ai iubit mult,
Căci aşa a fost scris de la început.

Iisuse, într-o zi din nou ai să vii,
Căci tu eşti cel de pe urmă şi cel din întâi.
Eu la tine mereu mă voi ruga
Tu, Iisuse, eşti speranţa mea.

poezie de Vladimir Potlog (6 noiembrie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

El, cel măreţ şi grandios

Eu vreau pe Domnul să-L slăvesc
Căci mi-a făcut atâta bine,
Prin fapte vreau să-I mulţumesc
El este bun, milos, cu mine.

În viaţă L-am mâhnit mereu
Căci nu am fost un om smerit
Însă Isus, El, Domnul meu
M-a tot iertat, când am greşit,

M-a tot iertat, când ruşinat
Am plâns şi atâtea I-am promis
El răbdător m-a ascultat
Şi m-a primit, nimic n-a zis.

Dar El, tăcând, am înţeles
Cât e de bun şi generos
Căci vieţii mele a dat sens
El, cel măreţ şi grandios!

Pe nimenea, eu, nu mai ştiu
Să fie atâta de milos
În slujba Lui eu vreau să fiu.
Să fiu alături de Hristos!

Pe urmele Lui să păşesc
Fidel să-I fiu pe veşnicie
Cu El s-ajung şi să sfârşesc
Să văd a Lui Împărăţie.

Amin

poezie de Florenţa Sărmăşan din Voi merge pe urmele Tale (20 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre Isus

Despre Isus vreau să spun,
El îmi este Prieten bun,
La şcoală cât şi acasă,
Singur Domnul nu mă lasă.

Este cu mine mereu,
El veghează pasul meu,
El îmi dă înţelepciune,
Să fac numai fapte bune.

Mama mea 'mi spune mereu,
Că există Dumnezeu,
Despre Isus îmi vorbeşte,
Cu drag îmi mărturiseşte.

Sunt micuţ, un copilaş,
Curat la suflet, gingaş,
Dar din fragedă pruncie,
Doamne, vreau să-Ţi urmez Ţie.

Te rog să mă însoţeşti,
De rele să mă păzeşti,
Dă-mi înţelepciune sfântă,
Te rog mă binecuvântă.

Asta, Doamne, îmi doresc,
De micuţ să îţi slujesc,
Vreau să fiu curat mereu,
Mare eşti, sfânt Dumnezeu.
Amin

poezie de Ica Drăgoi (3 noiembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi cânt Isus mereu

Isus Domnul meu îţi mulţumesc
Pentru pacea Ta Divină
Azi Isuse îţi cinstesc
A Ta Fiinţă şi-o iubesc
Căci îmi dai a Ta lumină
Şi mă faci fără de vină

Pentru toate ce îmi dai
Ţi-aduc Doamne mulţumire
Mulţumesc Isus că vreai
Să mă duci la Tine-n Rai
Şi prin veşnica-ţi iubire
Tu mă-mbraci în fericire

Mulţumesc Isus — mă-nchin
Înaintea Feţei Tale
Şi o iată astăzi vin
Ţi-aduc sufletu-mi senin
Să-mi fii Doamne veşnic cale
Prin cântări de osanale

Vreau să fiu un rob al Tău
Pentru veci de veci Isus
Tu să-mi fii dar Dumnezeu
Eu să-ţi cânt Isus mereu
Dându-ţi sufletul supus
Căci iertare mi-ai adus

Glorie Isuse Ţie
Iată-ţi cânt şi te slăvesc
A Ta cinstea de acum fie
Şi onoarea-n veşnicie
Numele eu ţi-l măresc
Căci Isuse te iubesc

Cum Doamne să-ţi dau mai mult
Astăzi din a mea fiinţă
De Tine doar să ascult
Nu cu sufletul pierdut
Ci eu plin de-a Ta credinţă
Să îţi cânt în biruinţă

Fă-mă Tu tot mai aproape
O Isus să fiu de Tine
Căci şi inima-mi încape
La a Tale sfinte ape
Să-ţi cânt slava care vine
Domn al slăvilor Divine

Vreau Isus a Ta Fiinţă
Mai aproape să îmi fie
Tu să îmi fii năzuinţă
Pururi scop şi năzuinţă
Mire să-mi fii pe vecie
Să îţi cânt iubirea vie
11 noiemb. 2021 M.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pune-mă în palma Ta

Doamne în Numele Tău

Vreau Isuse să trăiesc

Să-mi fii Domn şi Dumnezeu

Despărţit de orice rău

Viaţa eu să-ţi dăruiesc

.

Al Tău Nume Doamne vreau

Să îmi fie o cunună

Ţie dar să mă predau

Şi la masa Ta să stau

Până viaţa o să-mi apună

.

Numai Ţie o Isus

Vreau să-ţi dau a mea fiinţă

Rob să-ţi fiu — să-ţi fiu supus

Să-ţi cânt slava Ta de sus

Trăind dar sfânta credinţă

.

Pentru veci de veci eu vreau

Isuse să-mi fii stăpân

Ţie Însuţi să mă dau

Căci în Tine ochii mi-au

Găsit Doamne doar sprijin

.

Pune-mă în palma Ta

Viaţa Doamne să-mi trăiesc

Pe Tine a te avea

Isus în inima mea

Ţie numai să-ţi slujesc

.

Legământul Tău Divin

Să îmi fie o comoară

Eu de Tine să fiu plin

Şi cu sufletul senin

Să-ţi dau a mea inimioară

.

Pentru Tine dar să-mi bată

Inima Isus în piept

Viaţa mea în veci curată

Să mi-o faci Doamne îndată

Cu duhul mai înţelept

.

Pune-mă de acum să-ţi cânt

O Isus a Ta Fiinţă

Prin al Tău măreţ Cuvânt

Şi prin Duhul Tău Cel Sfânt

Ca să am dar biruinţă

.

Fă-mă să-ţi fiu o cântare

Uin imn Doamne pe vecie

Căci îmi eşti Isus cărare

Şi un munte de-ndurare

Slăvit Numele îţi fie

10-01-2021 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziduri fără turlă

Pământul clocoteşte pe pietre fumegânde,
Se năruie şi vremea printre scântei şi fum,
Apar oştiri de îngeri purtând cu ei osânde,
Căci Sfânta Cruce, azi, a devenit doar scrum.

La margine de zare sunt serpi cu guri de foc
Şi parcă vor să-nghită incandescentul cer,
Iar ziduri fără turlă mai ard din loc în loc,
O spuză ce transmite: De-aicea n-am să pier!

Când Crucea Ta, Iisuse, s-a prăvălit arzând
Toţii am căzut cu frică şi tremur la pământ,
Cuprinşi de lungi regrete, ruşine, lăcrimând,
Ştiind că Te-am rănit, uitând al Tău cuvânt.

Iisuse Blând, ai milă, suntem ca şi pierduţi,
Mai scapă-ne din nou din gheara rece a morţii,
Suntem nevolnici, ştiu, la cel viclean vânduţi,
Dar iartă-ne, ca lupii să nu-şi înfigă colţii.

O, Doamne Milostiv, ce vremuri mai trăim
Şi ce revoltă absurdă în contra Ta şi-a Crucii,
Se strânge laţul iute, dar orbi nu ne căim,
Nu sesizăm declinul nici strigătul răscrucii.

Omul e slab din fire nicicând nu face faţă
La chinuri şi poveri, când boala îl doboară,
Buimac şi-n disperare de Cruce se agaţă,
Se roagă ca să simtă lumina cum coboară.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul mi-e trist ...

Sufletul mi-e trist
Şi fără mângâiere
Şi inima mă doare
De nu mai am putere

Putere să trăiesc
Fără iubirea ta
Fără de sărutări
Şi mângâierea ta

Iubitul meu acum
Când norii ne apasă
În inimă şi-n suflet
Eu simt un mare gol

Aş vrea să fiu acum
La tine iar în braţe
Să-ţi simt din nou parfumul
Cum o făceam mereu

poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

îţi cânt Isuse azi Fiinţa

Te laud te laud o Domnul meu
Te laud şi Numele Tău îl cinstesc
Doar Tu eşti Domn şi Dumnezeu
Ce-mi ţii fiinţa mea mereu
În veci de veci să te slăvesc

Ţi-aduc azi cinste şi onoare
Şi-n faţa Ta Isus mă-nchin
Căci Tu-mi oferi pe veci salvare
Să umblu doar pe-a Ta cărare
Isuse drag şi Miel Divin

Te laud Doamne şi-ţi aduc
"Naintea Ta a mea fiinţă
Căci vreau spre Tine doar să urc
De dorul Tău să mă ususc
Ca Tu să-mi dărui birunţă

Mâna Ta de Dumnezeu
Eu o vreau mereu Isus
S-alerg numai pe drumul Tău
Ferit Isus de tot ce-i rău
Să-ţi fiu un rob Ţie supus

Aştept în Tine să mă-mbraci
Ca să trăiesc mai viu credinţa
Şi Tu Isuse să mă faci
Cum Tu voieşti şi Tu mă placi
Eu să trăiesc doar biruinţa

Mâna Ta de Dumnezeu
Eu o vreau în veşnicie
Ca să fiu un rob al Tău
Despărţit de tot ce-i rău
A Ta fiinţa mea să fie

Îţi cânt Isuse azi Fiinţa
Şi te laud te slăvesc
Tu-mi eşti Doamne biruinţa
Şi mă umplii de credinţa
Sfinţilor să te cinstesc

Doamne-ţi cânt a Ta iubire
Doar pe palma-ţi să mă pui
Viaţa în neprihănire
Să ţi-o dau — şi-a mea iubire
Căci nimeni ca Tine nu-i

Fă-mă Doamne un izvor
De milă şi îndurare
Ca în veacul viitor
Tu să-mi fii Mântuitor
Pentru veci de veci salvare

Doar prin Tine să trăiesc
Şi să umblu pe pământ
Fiinţa mea să-ţi dăruiesc
Şi în veci să te iubesc
Trăind Doamne al Tău Cuvânt

Glorie Isuse Ţie
Slavă cinste şi onoare
Şi-n a Ta împărăţie
Dă-mi Tu pacea Ta cea vie
Să-mi fii pururea salvare
01-03-2020 Betania

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise dorite

E toamnă afară, e toamnă şi-n inima mea
Şi mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Căci e-nnorat şi nu văd nici măcar o stea,
Iar tu nu vii să-mi trezeşti simţurile adormite.
E toamnă afară, e toamnă şi-n ochii mei
Şi mi-e dor, atât de dor de vocea-ţi blândă,
Căci doar tu tristeţea din inimă poţi să o iei,
Doar lângă tine sufletu-mi ştie să surâdă.
E toamnă afară, e toamnă şi-n sufletul meu
Şi mi-e dor, atât de dor de şoapte de iubire,
Căci fără tine mi-e greu, te vreau alături mereu,
Să-mi cânte sufletul, să dansez de fericire.
E toamnă afară, e toamnă şi-n trupu-mi rece
Şi mi-e dor, atât de dor de-a ta mângâiere,
Căci fără tine dorul e crunt, nu-mi mai trece,
Iar de tristeţe simt că sufletu-mi plâns piere.
E toamnă afară, e toamnă şi-n gândul meu
Şi mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Să-ţi ating inima şi sufletul... azi şi mereu,
Sperând să-mi îndeplineşti visele dorite...

poezie de Daciana Lazăr (10 octombrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te laud Tată

Te laud Tată scump din cer
Te laud azi şi te cinstesc
În lumea celor care pier
Din neamul acesta omenesc

Te laud Tată şi onoare
Acum ţi-aduc o Tată Sfânt
Căci ne-ai adus pe-a Ta cărare
Noi să umblăm pe acest pământ

Ţi-aduc glorie şi cinste
Şi Numele ţi-l proslăvesc
În dragostea cea mai fiebinte
Aş vrea o Tată să-ţi slujesc

Prin Domnul Isus vreau s-ascult
De-al Tău Cuvânt în veşnicie
Şi să lucrez azi tot mai mult
Ca Numele slăvit să-ţi fie

Îl vreau pe Domnul Isus Tată
Ca Domn şi Mire-n infinit
Prin El viaţa mi-e curată
În locul meu doar Isus a murit

Mărire Ţie eu îţi cânt
O Tată iată a Ta Fiinţă
Şi te cinstesc de pe pământ
O umple-mă dar de credinţă

Şi dă-mi o Tată biruinţă
În luptele prin care trec
Întăreşte-mi dar a mea fiinţă
Să nu mai fiu de Duhul sec

Căci Ţie Tată mă închin
Şi iată îţi aduc onoare
Prin credinţă acum vin
M-arunc la sfinţele-ţi picioare

Căci Tu-mi eşti Doamne Dumnezeu
Şi-mi eşti stăpân în veşnicie
La umbra Ta mă vreau mereu
Slăvit dar Numele îţi fie

Ţi-aduc azi cinste — te slăvesc
Iată de pe acest pământ
Căci eu o Tată te măresc
Pe Tine şi pe-al Tău Cuvânt
04-11-2021

poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Mă risipesc pe lespezi de altar
Şi dor tăcut, precum un duh în moarte,
Căci ghimpi de foc în inimă-mi răsar...
Deşertăciuni în lumea asta-s toate...

Pe ceruite aripi scriu cu jind
Chemarea către Tatăl Dumnezeu...
Fiorii morţii parcă mă cuprind
Şi-n trup, îmi pare cum că nu sunt eu.

De mir, mi-e gândul flacără şi vis
Şi iată!-s crucea jertfelor de sine...
Mi-e sufletul altar... acesta-s eu!
Şi doar Iisus, să mă privească, vine.

Şi îngenunchi cu sete... Şi mă rog
Căzând în ne-trupeasca devenire
Şi gânduri, voci şi fapte-n mine ard,
Dar Doamne, nu mă tem, căci sunt cu Tine!

Acum că sunt creştinul spovedit
Împărtăşit cu hrană de lumină,
Sunt Doamne, mult, cu mult mai fericit
Şi mă-nfrăţesc cu pronia divină!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alină-mi inima

În miez de zi stau şi oftez,
gândindu-mă la tine
cât mor de ciudă
nici nu ştii,
că nu sunt lângă tine...
doar tu eşti şi vei fi mereu,
iubirea mea cerească,
cu tine vreau sa fiu legat,
să fii a mea mireasă.

Să te iubesc în orice clipă
din zi sau chiar din noapte
chiar dacă clipele se pierd,
speranţa mea nu moare,
eu am să stau şi am s-astept
să vii cu al tău soare,
să vii în viaţa mea te rog
în lipsa ta,
sufletul meu,
aproape, moare.

Nu vreau nicicând să mă gândesc
c-am să te pierd vre-odată,
că n-ai să vrei să mă iubeşti
asta-i durerea mea uitată,
şi chiar de-ar fi
să vrei, să nu mai fii cu mine,
să ştii că am să mor încet,
pierdut în cer,
pierdut de tine.

Ochii mei de i-ai avea,
să vezi ce văd şi eu,
să vezi când nu te văd tot timpul,
să ştii cât mi-e de greu,
şi sufletul-mi de l-ai avea,
să simţi ce simt şi eu
să simţi când nu te simt tot timpul,
să ştii,
că fără tine,
îmi simt sufletul greu.

Şi lacrimile-mi curg uşor
stingând durerea mea,
te rog vino înapoi
te rog,
alină-mi inima.
Aş vrea să plâng mereu,
să plâng de fericire
ştiind că tu, de tot ce-i rău
tot timpul ai să ai neştire.

Te vreau tot timpul printre nori
să zbori, să razi cu mine
Eu te iubesc şi nu-i uşor
să-ţi spun ce simt eu pentru tine
Dar în curând eu voi scăpa
de-a mea parte întunecată
şi-am să te rog oficial
să fii a mea mireasă.

poezie de Eduard Palade (23 decembrie 2010)
Adăugat de Eduard Palade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai naşte-mă odată

Mai naşte-mă odată mama,
Căci viaţa asta e prea grea,
Mă doare sufletul în mine,
Dar nu vă pot spune ce vrea,

Mai naşte-mă odată mama,
Căci vreau să fiu eu lângă tine,
Să mă alini măicuţă dragă,
Când mă simt rău şi când mi-e bine

E prea gol mamă sufletul,
Căci nu mai pot nici respira,
E negru şi pustiu în mine,
Dar nu mai pot nimic schimba

poezie de Silvia Tulbur (14 august 2021)
Adăugat de Silvia Tulbur
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai frumoasă poveste

La liman m-ai scos IISUSE al meu
Din mocirla-n care am bălăcit
Cu isop curăţind păcatul greu
TU, inimă curată mi-ai zidit!

Cât voi trăi pune-voi mult zel
A te cinsti cu sârg IISUSE
Voi fi mult- Milostive, blând Natanael,
Cu aceleaşi vechi şi tot mai noi resurse...
O, IISUSE preadulce, HRISTOASE IISUSE!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru Sfânta zi de Paşte

Iisuse, oh, lumină vie, căldura duhului Tău pur,
Va-mpărtăşi cu bucurie pe toţi ce-o caută acum.
Pe tronul Tău, cu mare slavă, căi pământeşti ai apucat,
Dând orbului lumină, Doame, pe cei greşind Tu i-ai certat.
Te-ntorci de fiecare dată şi ierţi în fiecare clipă,
Dar vino şi-naintea morţii şi moartea noastră o ridică!
Când sufletul ni-i greu de gânduri şi de păcate, doar Tu vii
Să ne împuţinezi povara... Povara fiecărui, ştii!

Iisuse, oh, lumină vie, căldura duhului Tău pur,
Atâta taină, atâta pace, vis şi iertare lasă-n jur.
Călătorind în timp, prin timpuri, de generaţii ne-ai iertat,
Iar noi, iudaice popoare nevrednice, te-am alungat.
Tu dus-ai crucea pe Golgota şi chinuri mari ai îndurat.
Pentru copii Tăi, Iisuse, la tâmple ghimpi de gheaţă ard.
Eşti biciuit şi prins în cuie prin pământescul legământ,
Ţi-e-n suflet rana-nsângerată şi ochiul Tău îl văd plângând.

Va-mpărtăşi cu bucurie pe toţi ce-o caută acum...
Şi în smerenie se-apleacă, oh, mâna Ta pe orice drum!
Tu fi-vei candelă şi lege, Tu drept mereu vei judeca
Sărac, bogat, bătrân şi tânăr! Durerea Tu-i vei mângâia.
Şi-n negura întinăciunii, neştiutor, când a picat,
Doar Tu ai plâns, lumină dându-i şi mâna Ta l-a ridicat.
Cu toate astea numai omul la moarte grea te-a osândit
Şi-ntre tâlhari, în chinuri grele, Iisuse, moartea ţi-ai găsit.

Pe tronul Tău, cu mare slavă, căi pământeşti ai apucat,
Precum un baci plângându-şi oaia, iubirea noastră-ai căutat.
Când braţul grijilor ne-apasă, atunci doar, Doamne, te rugăm,
Să vii-n întâmpinarea noastră, căci rătăcind, te căutăm.
Ni-i taina-nchinăciunii, Doamne, atât de crudă, atât de grea...
Şi vai, atâta de nevrednici noi suntem de iubirea Ta.
Dar bun păstor al omenirii, Tu ierţi. Hristos a înviat!
Ne ierţi, mai buni să fim în lume, s-avem un suflet mai curat.

Dând orbului lumină, Doame, pe cei greşind Tu i-ai certat
Şi calea către mântuire şi Cerul Sfânt le-ai arătat.
"Ia-ţi patul tău de-acum! Şi du-te!" Şi s-a supus poruncii Tale,
Apoi, în Cana Galileei, din apă, vinul cel mai tare
Făcut-ai, Doamne! Câte-n lume minuni înfăptuit-ai.
Dar, deşi văzând acestea toate, eu îmi duc viaţa în zadar.
În răzvrătirea şi în moartea de gheaţă-a marelui păcat
Ce avându-l, prin Adam şi Eva, moştenitori, l-au preluat.

Te-ntorci de fiecare dată şi ierţi în fiecare clipă,
Dar între noi, iubite Doamne, munţi de păcate se ridică.
Sunt suflete încătuşate şi suflete arzând de dor
Şi numai Tu eşti mângâierea şi alinarea tuturor.
Tu îi eliberezi din lanţuri, le vindeci rana din priviri,
Eşti steaua care străluceşte şi taina veşnicei iubiri.
Eşti farul ce călăuzeşte lumina vieţii către Rai,
Celor care greşesc şi iartă, iertare veşnică le dai.

Dar vino şi-naintea morţii şi moartea noastră o ridică!
Nesimţitor ne este trupul! Ne e mereu, mereu mai frică.
Povara crucii noastre doare, pe umerii mai slabi mereu,
Cu paşi mărunţi pornim spre ceasul calvarului... Oh, Dumnezeu,
Îngenunchez în astă clipă cerând iertare – clopot viu –
Cu îngerii şi sfinţii-n ceruri, să te slăvesc, să pot să fiu.
Ah, scoate-mă din întuneric, din ghena lutului lumesc!
Iisuse să mă-ntorc la tine, în orice ceas să te slăvesc.

Când sufletul ni-i greu de gânduri şi de păcate, doar Tu vii
Să ne ridici din tina vieţii, devreme a ne mirui,
Doar Tu verşi lacrimă şi sânge şi speli cu mir întunecarea,
La Tine, oh, Iisuse blânde, găsim de veacuri împăcarea.
Lumină eşti şi cât de dulce! Şi cât de bun vindecător,
Un neasemuit prieten, un sfânt şi drept judecător.
Tu ai iertat mişei ce-n lume te-au dat pe treizeci de arginţi.
Hristos a înviat! E Paşte! Şi oamenii sunt fericiţi...

Să ne împuţinezi povara... Povara fiecărui, ştii!
Să fie moartea mai uşoară când peste trupuri va veni!
Căci noi murim cu orice clipă. De neguri, sufletu-ncărcat
Se-apleacă în putreziciune, cu fiecare alt păcat.
Dar Tu, prin ruga Ta, văd bine, de neguri iar ne mântuieşti
Şi ca un bun păstor de oameni, oiţele ţi le păzeşti.
O, mulţumire Ţie, Doamne! Veniţi, Hristos a înviat!
Venit-a iar să spele lumea fărădelegii de păcat.

Să ne împuţinezi povara... Povara fiecărui, ştii!
Când sufletul ni-i greu de gânduri şi de păcate, doar Tu vii,
Dar vino şi-naintea morţii şi moartea noastră o ridică!
Te-ntorci de fiecare dată şi ierţi în fiecare clipă,
Dând orbului lumină, Doame, pe cei greşind Tu i-ai certat.
Pe tronul Tău, cu mare slavă, căi pământeşti ai apucat,
Va-mpărtăşi cu bucurie pe toţi ce-o caută acum,
Iisuse, oh, lumină vie, căldura duhului Tău pur.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisuse, frate-al meu în răstignire

(Biblia spune că azi, la Ierusalim, Iisus i-a biciuit pe cei care făcuseră din Casa Tatălui Său peşteră de tâlhari!)

Iisuse, frate-al meu în răstignire,
Ce-ai biciuit tâlharii-n templul sfânt,
Mai vino, să aduci o mântuire
Bisericii pierdute pe pământ,

În care ochiul dracului adună
Averea pentru iudele ce-ţi vând
Şi chipul şi-a Ta Cruce împreună
Cu închinări ce-ţi pun la Cruce când,

Îmi este drumul vieţii la răscruce
Şi, disperat, nu ştiu unde mă duc
Şi-nsingurat în drumul meu, la Cruce
M-agăţ de-un braţ al ei, tot singur cuc,

În tine mi-e speranţa când şi clerici
Sunt diavoli care poartă patrafir,
Mai vino, Doamne, astăzi, prin biserici
Şi toarnă întreg Ceru-ntr-un potir,

Să beau şi eu şi popi, fără de plată
Şi diavolii să crape rând pe rând,
Că dragostea de Tine,-adevărată,
Nu poţi s-o cumperi sau s-o vinzi nicicând!

poezie de Pavel Lică din Trepte spre lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am frică

Câte vise, câte ganduri,
Au trecut de-atunci prin noi
Câte planuri şi iluzii
Ne-am făcut noi despre... noi.

Insă zilele cum trec şi cum clipele se scurg,
Lucrul ce-mi e cel mai cert şi nu ştiu, cum să îţi spun,
Căci mi-e teama... nu de tine şi de vanitatea ta,
Ci de ce va zice, lumea imbecilă, crudă, rea.

Dar n-am frică, of degeaba,
Staţi cu toţii şi-aşteptaţi,
Căci eu ştiu prea bine calea
Şi nu vreau ceva să-mi daţi.

Doar în mine este Domnul,
Şi oare cum aş putea
Să greşesc de-acuma drumul
Ce duce-n inima ta?

Doamne, în genunchi mă rog,
Ca-n parcursul vieţii mele,
Să mă păzesti de neghiobi,
Şi de toate cele rele.

Şi tot în genunchi, mai stau,
Doamne un lucru mai vreau,
Să ai grijă şi de mine
Căci fară tine, nu-i bine.

Şi o ultimă dorinta...
Doamne, să-mi dai umilintă,
Şi smerenie şi jale, să nu rătăcesc din cale
Luminează viata mea, Doamne TU îmi eşti calea!

poezie de Lusiana Drăguşin (13 octombrie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru Sfintele Paşti

S-au scuturat de floare caişii
Şi lumea toată-i vis şi cânt,
Sub umbra ochilor albaştrii,
În ploaie, cad către pământ.
Plâng ploi de frunze-n fapt de seară,
Sunt, Doame, doar un ram plăpând,
Mă nasc întru căinţă vară...
Sunt fluture! Şi taină sunt...

S-au scuturat de floare caişii
Iisuse blând, te-aştept să vii,
La umbra ochilor albaştrii
În plâns recad în nopţi târzii.
Mi-aleargă pruncii iar la tâmple,
Iisuse blând, Iisuse bun,
De Tine lumea iar se umple
Şi vine Paştele acum...

Şi lumea toată-i numai cânt...
Şi lumea toată-i floare, vis,
Noi suntem doar un gol mormânt,
Tu, poarta care s-a deschis.
Azi alergăm la crucea Ta
Şi-n dulci îngenuncheri picăm,
Căci, vezi, am învăţat ceva:
Să ne iubim şi să iertăm.

Sub umbra ochilor albaştrii
Cad flori din ramură de stea
Şi-n ceruri se întorc sihaştrii.
Trec cerşetori prin viaţa mea...
Oh, Ţie, Doamne, ne supunem,
Prin fapte bune îţi slujim,
Nădejdea-n Tine noi o punem,
Căci numai astfel biruim.

În ploaie cad, către pământ,
Iubirile de Dumnezeu,
Trec îngerii şi Duhul Sfânt
În noaptea mea, în gândul meu.
Ducem păcate spre mormânt,
Poveri şi chinuitul trup...
Diavol împătimit, azi pleci
Călcând sfios spre Raiul scump.

Plâng ploi de frunze-n fapt de seară.
Prin spovedanii sunt iertat,
Greşala fiinţei mi-i amară,
Amar al inimii păcat.
Trec, râu de nesfârşite vicii,
Dar poticnit, mă-ntorc din drum.
Dă-mi Doamne, tainice suplicii!
Iartă-mi greşelile de-acum!

Sunt, Doamne, doar un ram plăpând,
O candelă arzând mocnit...
Cu toţii-avem acelaşi gând,
Dar drumul, câţi n-am rătăcit?!
Îngenunchem – altar de rugi,
Dar repetat, nedrept, greşim,
Căci suntem nesupuse cruci
Şi timpul vieţii-l irosim.

Mă nasc întru căinţă, vară.
Transcend de-acum spre Dumnezeu.
Cât mi-a fost viaţa de amară!
Şi drumul cât a fost de greu...
Te chem în lumea mea, Iisuse,
Vreau lacrima-mi să-ţi fie mir!
Ştergem veninul de pe buze,
Din suflet şi din gând! Amin!

Sunt fluture şi taină sunt
Caut candoarea lumii Tale,
Zadarnic om pe-acest pământ
Fără de rugi şi închinare.
Oh, în zadar aş fi altar,
De-ar fierbe-n mine neputinţa
De a mă naşte an de an
Prin Tine, eu, cu toată fiinţa.

Sunt fluture şi taină sunt,
Mă nasc întru căinţă vară.
Sunt Doame, doar un ram plăpând,
Plând ploi de frunze-n fapt de seară...
În ploaie cad către pământ,
Sub umbra ochilor albaştrii
Şi lumea toată-i vis şi cânt.
s-au scuturat de floare caişii...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!