Vindecare
Vreau să mă vindec de tot și de toate,
Caut rețeta în cartea de bucate,
Sau poate
găsesc antidotul în colecția salvate.
Să beau fericirea din pocal,
Să gust dulceața, să scap de amar.
Să-mi fie sufletul plin de miere,
Să mă înfrupt din licoarea vieții,
Să mai prind putere.
Dar vindecarea poate fi temporară
si să recidivez iară,
Ca și o rană ce a rămas cu cicatrice
de la ultima incizie,
Las timpul să vindece.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre salvare
- poezii despre mâncare
- poezii despre miere
- poezii despre fericire
- poezii despre cărți
- poezii despre colecționare
Citate similare
Dulceata viselor
Dulceața trăirii timpului meu ce este
ce a fost, dar a mai și rămas,
îmi lasă ca azi întruchiparea mea să fie
un zbor, la orice pas.
Dulceața vremurilor ce au fost
are să vină înapoi, cu siguranță,
chiar dacă e vorba de un iz necunoscut mie,
dar va fi totuși plin de... speranță.
Dulceața viselor din miez de noapte
îmi fac lucirea ochilor să fie
un jăratec plin de apă vie
A timpului ce astăzi mi-a rămas.
poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre prezent
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre siguranță
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre miezul nopții
Nu vreau să scap de muze...
de muze nici nu vreau să scap,
poate să fie blondă, brună,
poate a fi o frunză din copac
sau floarea înflorită lină
sau poate fi noaptea fugară,
cu luna tristă luminând
sau poate visul nopților de vară
sau cine știe... chiar și-un gând
îmi este muză muntele și marea
și norii alergând pufoși,
îmi este muză dimineața, seara
și greierii îmi sunt cei luminoși
și totul poate să îmbrace haina,
această haină, muză stea,
când scriu un rând, îmi este cum e toamna,
din rădăcina ei... sunt muza mea
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vestimentație, poezii despre flori, poezii despre tristețe, poezii despre toamnă, poezii despre seară sau poezii despre păr blond
Niciun paradis nu e frumos ca acela pe care și-l zugrăvește omul în sufletul său. Raiul unuia poate să fie iadul altuia. Fericirea e clădită de închipuirea fiecăruia și fiecare și-o potrivește ca o haină. Poate eu sunt croitor prea neîndemânatic. Și poate că, din pricina aceasta, niciodată n-o să-mi găsesc haina râvnită...
citat celebru din romanul Ion de Liviu Rebreanu
Adăugat de Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și citate despre vestimentație, citate despre religie, citate despre rai, citate despre suflet, citate despre neîndemânare, citate despre iad, citate despre frumusețe sau citate despre fericire
Mai las un sărut
Departe-n pajiști de nesomn mă caut
și beau privirea soarelui din zori;
un cântec prieteni, din al vieții flaut
îmi tulbura trăirea înecată-n fiori.
Sunt timpul din frunză, timpul cel mut,
veșnic arzând în piscul cântării;
pe gura fiecărei zile, mai las un sărut
și-n suflet topesc poezia candorii.
poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre zile, poezii despre sărut, poezii despre prietenie, poezii despre poezie sau poezii despre inocență
Suferință dulce
Vreau doar să-mbătrânesc bolnav de tine,
Să nu mă vindec niciodată-aș vrea,
Să-mi lași o urmă veșnic pe retine
Și-n puls să simt de fapt inima ta.
În aerul din jur îți vreau mirosul
Și urmele de ruj pe ceașca mea,
Iar firul tău de păr ca abanosul,
Să îl găsesc pe pernă, de-o cădea.
Nu am să caut leac, convalescența,
Am să o prelungesc atât cât pot,
Te rog să-mi dai, de vrei, să beau esența
Iubirii tale fără antidot.
Să mă-ngrijești atât cât simți nevoia,
La pieptul tău să sufăr aș mai sta,
Tu să-mi fi vraci, de asta îți e voia,
Dar dragostea, te rog, nu-mi vindeca.
poezie de Adi Conțu din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre însănătoșire, poezii despre suferință, poezii despre ruj, poezii despre păr negru, poezii despre păr, poezii despre puls, poezii despre promisiuni, poezii despre inimă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dialog
Fermierul îngândurat
Trece la control în vie
Îl ia pe Cardinal la întrebat
De ce coacerea întârzie.
- De, stăpâne! Sunt vinovat,
Dar ploile și mult frig...
Toate m-au întârziat,
Iar acum ziua mă încing.
- Eu, care am contat pe tine,
Fiind roz pe-o parte
Nu te-ai gândit și la mine
Și să-mi spui că nu se poate!
Gata! Te dau afară
Și plantez numai Crâmpoșie
Să fac mult vin iară,
Ca să scap de sărăcie!
- De ce să spun și mi-e rușine,
Dar mai lasă-mă puțin,
Măcar numai câteva zile
Și mă roșesc pe deplin.
Mă cobori apoi în vale
La Craiova și Severin
Să-mi dea oltencele târcoale
Iar tu cu banii în chimir.
Ascultă-mi ruga și povața
Nu mă scoate, vreau să stau,
Să vezi cum îți râde mustața
De beneficiul care îl dau,
Iar când voi fi bătrân,
Matale fără griji și amar.
Eu, care te-am servit din plin,
Să mă numești General.
Să fie și mai mare bucuria,
De ce nu și pe România!
poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre văi, poezii despre sărăcie, poezii despre sfaturi, poezii despre rușine sau poezii despre roz
Poate îmi răspunzi din iarna ta...
Nu mă-ntreba de ce te caut iară!
(Am mai promis că-am să te uit, cândva).
Dar, șuieră prea tare vântu-afară
Și îmi aduce-n casă iarna ta.
Și cum să n-o primesc, când amiroase
A mere coapte și-a parfumul tău?
Și ninge cu zăpadă de mătase,
Cum ninge peste brazii din Ceahlău.
Și tot mătase albă se așterne
Pe-un țărm de mare ce l-am vrut al meu,
Când valurile ne foșneau sub perne
Și ne privea din ceruri Dumnezeu.
Să reînvii o clipă risipită
Dintr-un noian de alb rătăcitor,
E pentru mine-o tainică ispită,
Ca cerul pentr-un vajnic zburător.
Și-am să te caut și prin mine, iară...
Poate-ai rămas și eu încă nu știu,
Că n-ai plecat, nicicând, din mine-afară-
Doar, să nu te găsesc mult prea târziu!
Când va-nceta să ningă peste lume
Și albul, să tresară, va uita,
Voi îndrăzni să te mai strig pe nume
Și poate îmi răspunzi, din iarna ta.
......................................................
Doi oameni de zăpadă și-o tăcere-
Atât a mai rămas din tot ce-am fost.
Și eu și tu avem o mângâiere:
C-avem aceeași iarnă, adăpost.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre iarnă, poezii despre zăpadă, poezii despre religie, poezii despre ninsoare, poezii despre mere sau poezii despre brazi
În cartea Ta
În cartea Ta, ai scris și despre mine
Cu slove mari sau mici, ori de tipar
Eu nu știu, Doamne, însă știu prea bine
Că tot ce-ai scris, e drept și se cuvine
Să-mi pui în față-al vieții calendar.
În cartea Ta, sunt fapte cât și vorbe,
Și lucruri ce-am lăsat, și ce-am iubit,
Ce-am dat uitării, ce-am ținut ca normă
În cartea Ta, stau toate tipărit.
Acolo-n carte-i poate-un rând neterminat...
Adesea-ncep dar, nu duc pân' la capăt,
Sau poate unul gol... Aș fi putut să fac
Dar n-am făcut, sau am făcut din treacăt.
Tu bine știi ce-i Doamne-n cartea Ta,
Tot ce-am făcut și spus ai scris îndată
Și dacă e vreun rând neterminat
Acoperă cu dragoste și iartă.
poezie de Mihai Ghidora (3 ianuarie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Mihai Ghidora despre iubire, poezii despre uitare, poezii despre tipografie, poezii despre iertare sau poezii despre calendar
Străin de mine, străin de tot
Străin de tot...
Străin de mine,
Străin de tot,
De viață,
De fiecare loc;
Sunt un pion mobil,
În mâinile ale cărui destin,
Mă aflu și suspin...
Dar nu mă plâng,
Încerc să depășesc frontiere,
Nu-mi impun limite.
Sunt victima unei vieți, deși,
Am fost nevoit să decid,
Să dezertez ori
Să mă pierd lucid.
Sunt gata să plec,
Privesc în urmă,
Nu am nici un regret;
Sau poate că
Totuși am,
Renunț la puținii prieteni
Pe care îi mai aveam.
Scot din buzunar
Un bilet spre o destinație,
De care nici nu am habar
Am cu mine o valiză,
În ea, pașaportul fără viză.
Sunt un dezertor într-o lume,
Ce pentru unii ca mine,
E un refugiu pentru ziua de mâine.
Mă plimb pe artera principală,
De-a lungul unei străzi
Ce duce spre gară,
Dar gara e goală,
Doar câțiva mai mișună pe-afară.
Cred sau doar presupun,
Că sunt oamenii,
A unei vieți fără stăpăn.
Trec pe lângă ei,
Mă privesc umil
Cu zămbetele șterse.
Nu mai au cuvinte
Să mai spună:
"Merit o viață mai bună!"
Aștept pe peron,
Găsesc un ziar aruncat
La intâmplare
Răsfoiesc pagini,
Citesc doar titluri
Încărcate de valoare.
Sunt genul care se afundă în esență
Nu prefer o reală consistență.
Mi-a sosit trenul,
Trebuie să plec.
Privesc pe geam,
Cum mă îndepărtez,
Dar nu regret.
Sunt conștient că las tot,
Dar nu pierd nimic,
Din ce am avut
Sau ce-am fost,
Sunt călător prin lume,
Îmi caut un rost
Anii trec unul câte unul
Pierd lupta cu timpul
Pierd trenul speranței'
Poate ultimul.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări, poezii despre viitor, poezii despre valoare, poezii despre trenuri, poezii despre plâns sau poezii despre plimbare
De ziua mea
Bucurii mărunte și urări...
Pe obraji săruturi înfloresc...
Vin prieteni dragi de sărbători...
Mulți, formal, îmi spun cât mă iubesc.
Ce-mi doresc?! Ca bunul Dummnezeu
Să-mi dea mulțumire sufletească,
Suflet nobil candelă aprinsă
Și prinos de faptă-mpărătească.
Pace pentru tot acest popor
Neîngenunchiat și păcătos!
Drumul vieții nu-mi fie ușor!
Dar în suflet fie-mi luminos...
Vreau umbrind la crucea lui Hristos,
Să sorb stropi din sângele iertării
Și mai vreau să-mi fie de folos
Caldul legământ al împăcării.
Vreau să gust din mustul amărui
Azi, al neputinței pământești,
Ca în veșnicie să mă sui,
Tot mai sus, pe culmile cerești.
Vreau să simt din greul celor mulți,
Frig și foame, sete și dureri
Alergând prin secetă desculți,
Liberi spre divine mângâieri...
Vreau să las genunchiul mai apoi
În mătănii și în rugi fierbinți,
Căci când nimeni nu mai e cu noi,
Doar Tu, Doamne, vii și ne alinți.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ziua de naștere, poezii despre urări, poezii despre sărbători sau poezii despre sânge
Nu vreau durere azi
Azi, nici o durere nu vreau și nu va fi,
Noaptea a trecut și-acum i-o nouă zi
Puterile-mi revin și las durerea toată,
Undeva în drum și nu-i deschid vreo poartă.
E-o zi cu veselie, dar nu-mi ridic privirea,
Nu vreau ca azi să cunosc amăgirea,
Aș vrea ca în lumină să fie al meu chip
Și zâmbetul să-mi spună că și eu particip.
Azi ziua e senină fără amintire,
Dar va fi și azi o nouă pregătire.
Încerc să duc la capăt toate ce am în gând,
Ca roadele să-mi vină din mine, curgând,
Să nu mai fie iară durere și mult vânt
Și lacrima mea să plece cu mult avant.
poezie de Eugenia Calancea (5 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre zâmbet, poezii despre vânt, poezii despre trecut, poezii despre lumină sau poezii despre gânduri
Voi rămâne o rană deschisă... sau nu!
Nu-mi amintesc
decât lucruri uitate și seci
ca-ntr-un vis urât...
clipele ni se-mpuținează-
până și gândul la tine imi sapă
uneori, locul de veci...
ce tristă chemare am avut
să-mi caut iubirea dintâi
dintâi plecată,
și ce frumos ne-am prefăcut!
Azi, vrând să te caut și vrând să te știu
pun clopoțelul peste lumânare,
să fac intuneric...
să-mi dezgrop sufletul aproape viu
să-mi amintesc că nu-s vinovată
dacă-mi iau bilet numai dus
ca și cum din mine nu-s plecată...
Sunt bucurii și dureri
peste care, poate ne-am întâmplat
de la care am întârziat
sau am lipsit nemotivat...
iubirea nu te-așteaptă!
nu vine când vrei tu...
putinței de a răbda sa-i dau o șansă?!
poate in cer, că aici pe pământ
voi rămâne o rană deschisă sau nu...
poezie de Daniela Pârvu Dorin (1 iulie 2016)
Adăugat de Daniela Parvu Daniela
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prima iubire sau poezii despre lumânări
Fericire, m-ai uitat?
Trec anii-n șir și gândul mi-e la tine
Tu care-n sufletul meu n-ai apărut
Poate că nici nu vei apărea,
Dar eu tot te aștept
Și cred că apariția ta imi va aduce nemurirea
Unde ești tu scumpă fericire?
Oare nu te merit?
Numai tristetea poate să mă cuprindă
Să-mi umplu viața numai cu aceasta?
Poate că locul din sufletul meu
Care trebuia să fie al tău
L-a ocupat opaca tristețe
De care am parte chiar și acum
Doar niste lacrimi dulci,
Îmi mai salveaza sufletul acum
De seceta ce-l cuprinse
Din cauza lipsei tale
Esti fericirea neînflorita,
Care imi umbrește sufletul
Pentru care imi fac speranțe opace
Nu te gandești că sufletul mă doare?
Sau poate că aceasta e pedeapsa mea..
Să nu mă bucur de tine
Atât cât trăiesc?
poezie de Muresan Carmen
Adăugat de Muresan Carmen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie
Umie: N-ai găsit fericirea, Tasin?
Tasin: Umie, sufletul meu e plin, dar... parcă-mi lipsește ceva, Umie!
Umie: Caută, Tasin. Poate că fericirea nu stă numai în iubire.
Tasin: Fericirea, unde să caut fericirea?
replici din povestirea Povestea fericirii de Vladimir Colin (1958)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire
Iubirea au cântat-o toți, au divinizat-o, i-au acordat tot ce poate fi mai frumos din inima și sufletul unui om, au transformat-o chiar în ură, dar nimeni nu a spus: Iubirea poate fi regretul lui Dumnezeu că nu poate fi om, ca să iubească ca om, dăruindu-ne nouă și dulceața, și amarul acesteia.
Viorel Muha (august 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre inimă sau citate despre Dumnezeu
Vindecarea ce ucide
Poartă-ți mâna peste trupul meu
Ca un Adam rănit la coastă,
Cel făurit de Dumnezeu
Și care zbate să trăiască,
Rană îți sunt, adâncă plagă
Și numai timpul va decide
Dacă-ți sunt rana cea întreagă
Sau vindecarea ce ucide
Ca o iubire fără soartă,
Intr-un regat al unui zeu,
Stăpân peste o lume moartă,
În care mai trăiesc doar eu
Și mângâie-mă precum judec
Dezastrul din durerea-n sine
Și mângâie-mă să mă vindec
De ruperea mea dintru tine.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre monarhie, poezii despre moarte, poezii despre Dumnezeu sau poezii despre Adam
Rugă pentru ziua mea onomastică
Mă caut și nu mă găsesc!...
Mă caut în vechiul ogor strămoșesc-
În grâu, în porumb și-n secară,
În apa fântânii cu ghizduri de piatră
Și-n focul din vatră,
În golul din casă
Și-n gloata de-afară,
Și-n toți răposații ce-n mine trăiesc
Mă caut zadarnic...
Zadarnic mă caut, că nu mă găsesc!...
Când vântul se ceartă cu plopii pe drum
Și drumul trosnește sub pașii greoi,
Mă caut și-n larma vieții de-acum,
și-n pacea vieții de apoi...
Când ziua se-ngână cu noaptea pe lac,
Mă caut în iarba de leac,
În Steaua polară, ce poartă noroc,
În bobi
Și-n ghioc...
Mă caut și-n vechiul ceaslov bătrânesc
Cu slovele șterse...
Dar nu mă găsesc.
Zadarnic mă caut, că nu mă găsesc...
Părinte!...
Ce vină mă face s-alerg
Cu gândul și fapta spre morții de ieri,
Că urmele mele din lume se șterg
Și nu mă găsec nicăieri?...
Ce vină mă face să nu mă găsesc
Când tot mai trăiesc?...
poezie celebră de Ion Minulescu din Gândirea, VII, nr. 3 (martie 1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cereale, poezii despre viața de apoi, poezii despre stele sau poezii despre pace
Încă se mai poate
Sunt în extaz și agonie
și văd că există dragoste în lume,
dar există și un dor nebun
despre care vreau să scriu acum.
Nu vreau să fie nici o lacrimă amară,
că vreau iubirea-n suflet să apară,
să ne poarte pe aripi nevăzute,
pe culmi de munte ce sunt plăcute,
să nu avem ochii-nlăcrimați,
de gelozii, despărțiri și să nu fie oamenii supărați,
că așa nu poți merge mai departe
și trebuie să fii convis că încă se mai poate.
Trebuie să ai din nou putere,
să treci prin timpul infinit și prin durere,
s-ajungem la tărâmul fermecat,
unde tot cei rău poate fi sfărmat
și-n ochii tăi mii de stele s-adunau
sub clar de lună vorbe dulci ei își spuneau.
poezie de Eugenia Calancea (26 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre nebunie, poezii despre munți sau poezii despre infinit
Paharul dragostei
de felul meu nu beau mai deloc
decât foarte rar
de-mbătat nici atât
însă sunt pe cale să mă îmbăt
cu dragostea ta
pe care mi-ai oferit-o la pahar
un pahar plin de iubire
pe care nu am cum să-l refuz
și-l beau... tot
încep deja să fiu mahmur
euforia dragostei îmi dă fiori
sunt beat de fericire
o beție din care nu vreau să mă trezesc
niciodată
îmi place să mă-mbat de ține
să respir aburii bahici ai dragostei
prin ține și cu tine
până la ultima respirație
de mult căutam să mă îmbat
dar nu am găsit băutură preferată
acum că licoarea dragostei
mi-ai servit-o din toată inima
am devenit un... "alcoolic"
poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alcoolism, poezii despre devenire, poezii despre băuturi, poezii despre abur sau poezii despre Bachus
Destinație
M-am născut unde ai vrut tu Doamne!
Mi-ai dat spiritul,
darul tău cel mai de preț.
Cu el îmi croiesc destinul
și-mi aleg destinația,
depășind toate barierele timpului
și spațiului.
Umilită de viață,
iubirea își caută drumul,
neștiind unde-i este gara,
destinația ei ultimă,
dar până la gară,
cale lungă este de străbătut.
Îmi pun aripile
și-mi născocesc zborul,
dar nu vreau Doamne...
încă nu vreau o destinație.
Vreau mai întâi să-mi găsesc lumina
în flacăra smerită a lumânărilor,
în lanuri albastre
în care încă mai zboară zorii,
în ropotul inimii mele
și în laptele miere al mamei,
care curge molcom,
îngânându-mi somnul
din care m-am născut
cu clocotul vieții.
Un curcubeu
zămislit într-un vers
îmi va fi punte în naștere,
trecerea de la somn
la viață,
de la acumulare
la aplicație și dezvoltare.
Lasă-mă iubire,
vreau să dorm doar în brațele tale,
sunt năucă de atâta viață,
vreau să-mi regăsesc somnul.
Somnul dinaintea nașterii,
Somnul,
în care tu Doamne
mi-ai dat înțelepciunea
și toată cunoașterea lumii.
Nașterea m-a făcut doar conștient de darurile mele,
obligându-mă ca prin trudă
să-ți prețuisec darul.
Tot TU,
în nemărginita-ȚI bunătate
mi-ai pus pe buze cuvantul,
cu el voi duce cunoașterea mai departe,
cu el voi dezmierda timpul
să-mi cânte serenade
și tot cu el
voi transmite
generație după generație
toată acumularea de veacuri a omenirii.
În nerăbdarea mea
ajunsă în intersecția destin,
voi ști oare,
care drum să aleg?
Voi alege drumul corect
să-mi găsesc destinația,
sau rătăcitoare voi fi
până ce voi ajunge
în același loc de destinație
hărăzit de tine Doamne!
Determinare,
joc fatal al sorții,
sau propria mea alegere!
Care este adevărul Doamne,
care?
Oricare ar fi adevărul
eu voi alege!
Sunt propria mea determinare.
Înainte de naștere,
a ta am fost Doamne,
mi-ai dat
tot ce ai crezut de cuviință că merit,
mi-ai dat cioturi de aripi,
care vor crește doar în lumină,
cu ele voi zbura oriunde,
voi cuceri galaxii
și te voi slăvi
pe tine Doamne,
creatorul meu desăvârșit.
După naștere
destinul îmi aparține,
sau tot tu îmi alegi
destinația finală?!
Îmi vreau lumina
și zborul,
îmi vreau
înfiorarea dintre funzele teiului,
când zorii îmi mângâie zarea,
vreau
ca flacăra macilor
să-mi ardă
cele mai tainice dorințe,
îmi vreau
curcubeu nemuritor
peste timp și spațiu,
vreau
să beau din cupa nemuririi
licoarea blestemată a zeilor
și mai vreau Doamne....
VREAU TOTUL
sau NIMIC!
poezie de Rodica Cernea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre somn, poezii despre superlative sau poezii despre spațiu și timp