Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

* * *

Ci gândise faraonul c-ar putea să ia cu sine
Tot regatul în mormântu-i, să-l salveze de ruine,
Dacă încrustate-n table de ceramică, cu semne,
Ar păstra în amorțire avuțiile-i eterne:
Frunze de palmier și trestii, tronuri, pene înfoiate,
Așternute-n pat de piatră, șerpi, coroane etajate,
Curtezane și regine, zei cu capete de vite,
Mii de forme-ntrețesute, mii de vieți încremenite
Într-o tablă fermecată pe care-o ținu la piept
Până-n ziua cea din urmă, taciturn și înțelept.

Și când i-a fost dat să moară, preoții i-au așezat
Subțiatele lui brațe peste tristul său regat,
Ca pe-o umbră protectoare, ca pe-o cruce împietrită
Într-o sfântă-mbrățișare, veșnică, nedezlipită,
Care visul să-i ferească de-ale vremii vitregii,
Chiar și-atunci, în ziua care nu s-ar mai numi că-i zi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Visul lui Narcis

Devorat de înfocarea unor negre năzuinți,
Prințul Narcis se-nchisese în palatul cu oglinzi,
Unde chipul îi răsare surâzând de mii de ori
Din firide și chenare, într-o mare de culori
Ce glosează-n monologuri de iluzii infinite
Prin culoarele-nnodate, pe fațete lustruite,
Pe ovale argintate, încrustate-n arhitrave,
Pe boltirile convexe, pe boltirile concave,
În caleidoscoape care își desfac precum o floare
Din nuclee de-ntuneric simetrii amețitoare,
Sau în marile saloane, sferice, poligonale,
Proiectate sporească spuza chipurilor sale.

Și când intră-n orice sală, ea la viață se trezește,
Frumusețea-n ape limpezi i-o descântă, i-o răpește,
Pasul i-l înregistrează ca un ac de metronom,
Chiar și sticla parcă bate cu o inimă de om.

Dar în ciuda cestor lucruri, el era nefericit,
Voluptatea devenindu-i un calvar nemărginit,
Iar iubirea pentru sine o cumplită-nsingurare,
O obsesie morbidă, căci în nopți de frământare
Se visa numai pe sine, adormit la fel în pat,
Ca și cum într-o oglindă visul s-ar fi transformat,
Dar deși-i era ca geamăn cel pe care îl vedea,
Îl simțea străin de sine, ba mai mult, i se părea
Că ciudata lui dublură îl visa de fapt pe el,
Laolaltă cu palatul din câmpia de-asfodel.

"Sunt eu visul sau el este? Cine pe cine visează?"
Se trezea din somnu-i Narcis cercetându-se cu groază.

"Or poate două vise, fără sens, inconsistente
Ne-am creat unul pe altul și ne suntem dependente..."

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Rugăciunea ceramică

A început ca o roată
de olar
ca o roată de cer olărit și ceramic.
La început a căzut o gărgăriță ceramică
și s-a spart în mii de furnici.
Apoi au căzut mii de furnici ceramice
și s-au spart într-o muscă.
Musca ceramică a căzut și s-a spart
în mii de bondari. Bondarii într-un câine.
Câinele ceramic a lătrat de mii de ori
ceramic
apoi a căzut
și s-a spart într-un stăpân...
Stăpânul ceramic a căzut și s-a spart
într-o femeie și un bărbat
ceramic
ceramică
și care au căzut și-au tot căzut
în păcat...
Păcatul ceramic s-a urcat
și s-a spart în iertări, în mii de iertări
ceramice
care au urcat, au urcat
și s-au spart într-un Cuvânt..

Apoi au mâncat din castroane de lut!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Piramida

Căutat-a faraonul nemurirea în nisipuri,
Mii de arhitecți și meșteri a silit în mii de chipuri
Să-i clădească piramidă către-a cerurilor porți,
Viața-ntreagă ctitorit-a doar mormântul unei morți,
Căci trăia doar pentru dânsa, nempăcat, golit de sine,
Nu spre luxul vieții ăstei, ci al celei care vine,
Plănuind cu mult detaliu tot ce va să-l mulțumească,
După ce va fi -ncheie socoteala pământească.

Și-n al său iatac adesea, dezbrăcat până la piele,
Își lega jur împrejuru-i de mumie obiele,
Ca-ntr-un joc ciudat, în care își imagina aprins
C-a murit și că pășește un hotar de necuprins.
Învelit în pânze astfel, ca un prunc reînfășat,
Se visa un flutur care, din gogoașă înviat
Spre o viață înnoită în câmpia-paradis,
Se juca în părul negru al lui Isis și Nephthys.

"Vino, tu, măreață Isis," striga dânsul în delir,
"Mă-ntregește, cum odată pe iubitul tău Osir!
Trupul meu e rupt în zgrunțuri, mințile-mi sunt deșirate,
Tu fii buna mea zeiță și adună-le pe toate!"

Dar zadarnic faraonul se-nchina la Eneadă,
La pisici cu talismane în ureche și în coadă,
La ibiși ce din izvoare chipul lunii-l sorb în pliscuri
Și la templele imense care suie obeliscuri.

Iată-l veșnic la fereastra-i, mâinile că și le frânge,
Parcă-i vine blesteme, parcă iar îi vine-a plânge,
Căci într-un coșmar văzut-a, când era încă efeb,
Că-ntr-o zi, Nut cea-nstelată se va prăvăli pe Geb,
Că-ntr-o zi întreg Egiptul se va scufunda-n risipuri,
Că-ntr-o zi, până și Nilul se va stinge în nisipuri,
Că-ntr-o zi, nici o fărâmă din deșert nu va mai fi,
Că-ntr-o zi, nici ziua care să mai zici este zi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Cine a avut bunică să-l ferească de curent
Știe din copilărie , de nu rămâne-atent,
Vântul o să-i strâmbe-obrajii, o să-l zgândărească-n dinte,
Dar de fapt nu-n carnea vie, ci-n îngândurata minte
Își găsește el scurme și să-și semene durerea:
Cuibul lui – melancolia, hrana lui – veninul, mierea,
Și la fel cum umflă pânze, peste mări vasul să-l poarte,
Călăuză-i pentru suflet către țărmuri de departe.

Spune-mi, dac-aș fi ca dânsul, doar o briză, doar o boare,
Ai simți din piept ardoarea-mi, când te-aș strânge-n brațe tare?
Degetele-mi nevăzute, când ți le-aș petrece-n păr,
Ai ghici că-s ale mele, sunt eu într-adevăr?

Dar de-ajuns. E seară, vântul zbaterea și-o domolește.
Când și când o filă albă de pe carte răsfoiește.
Ne-au rămas ca până astăzi dorul, dragostea, plictisul,
Aerul ce ne-nconjoară, parcă ireal ca visul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un alt Noe

S-ar fi cuvenit, cum Noe animalele salvase –
Specii multe, minunate – de teribilul maelstrom,
Un alt Noe, chiar mai nobil, cu purtări mai generoase,
Să se-ndure și pe-o arcă le scape și de om.

Să le ducă într-o lume unde omul nu le-ajunge
Cu-a lui sulițe și praștii, cu-a lui lațuri și-a lui puști,
Și să lase omenirea-n vanitățile-i nătânge
Doar cu ploșnițe și râie, doar cu gărgăuni și muști.

Pasărea dodo blajină, însă comică în felu-i,
Poate-ar fi avut pe arca cestui Noe de trăit,
Bourul candid din codri și puternic cum oțelu-i,
Porumbița pasageră veșnic s-ar fi veselit.

Tigri, elefanți și zebre care astăzi stau pe pragul
De a dispărea în beznă ca și cum nici n-ar fi fost
Și-ar fi regăsit acolo fericite iar meleagul,
Dacă după Noe-al nostru, un alt Noe ar fi fost.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Serbarea

Astăzi se serbează ziua când cuvintele-au murit,
Tot ce fost-a până astăzi de rostit a fost rostit,
Tot ce de-astăzi înainte cineva va mai rosti
Repetarea unor lucruri ce deja s-au spus va fi.
Astăzi ne-mbrăcăm iubirea în șabloane și clișee,
Astăzi orișice idee-i plagiere de idee,
Și-orice rochie de gală, de-o extravagantă formă,
Nu-i decât cea mai banală, conformistă uniformă.
De dorești cauți noul, astăzi nu-l mai căuta –
A dansat cu el un altul la un bal naintea ta.
Astăzi se serbează ziua când cuvintele-au murit,
Să tăcem de azi nainte poate s-ar fi cuvenit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Coborât din cer

Ai coborât pe-o rază luminoasă
În umbra lunii ce pe cer veghează
Ai coborât pe-o geană de lumină
Dansând ca un satir sub clar de lună.

Și m-ai vrăjit cu-a ta iubire
Eu am căzut răpus mut de uimire
Și tu m-ai luat sub părul tău
Și m-ai eliberat de tot ce-i rău.

O lume-ntreagă se cutremură plângând
Eu te-am răpit lui c-un aspru legământ
Și te-am făcut -mi juri credință
Dar am făcut eu bine sau a fost neștiință.

În noapte deasă ne-avântăm stingheri
Uitând ce-a fost ziua de ieri
Și culegând de pe cer alb stele mii,
Ne-amintim c-odată am fost copii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ziua Sfinților...

de ziua Sfinților -ți spun,
urarea care-mi pare prea banală,
mai bine dintr-un crâng ți-adun,
un rând de frunze pe-o beteală,
le leg încet cu rima mea,
le leg cu-atâta îndoială,
nu știu de ție-ți vor plăcea,
de-aceea am privirea pală

de ziua Sfinților din cer,
de ziua ta am scris cu ceară,
lumina mea o ard și sper,
s-o vezi acum ca prima oară,
pe tine luminându-te în jur,
să o păstrezi că-i tare rară,
s-o legi de tine cu un șnur,
în ea ți-am pus și primăvară

te lăsă azi, zbori, râzi,
calcă durerile trecute,
încearcă luna să o prinzi,
să-i smulgi tăcerile avute
și să te-mbraci în crâng de flori,
parfumul lor te-amețească,
hai!, râzi și râzi și râzi culori,
ce-au început veștejească

de ziua Sfinților -ți spun,
urarea care-mi pare prea banală,
eu nu o spun dar îți adun,
din crâng mii frunze pe-o beteală,
sunt verzi și galbene și râd,
te cinstească azi pe tine,
am scris pe ele și un rând,
în el am pus un timp din mine..

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubitului mort

Întunericul este-aruncat
Dincolo de lumină, asemeni părului
Dat pe spate, peste umăr.
Sunt singură și, e-adevărat,

Cu patru ani mai bătrână;
Asemeni scaunelor și pereților
Pe care i-am privit odată,- alături de tine, strălucind.
Nu credeam voi fi trezită-astfel vreodată,
Orice ne-ar fi fost dat, hărăzit de soartă.

Tulpinile cresc, anul se zbate-n vânt.
Lunile vin la moartea lor, și merele se coc.
Coaja se-întinde, rădăcinele se-înfig în pământ.
Dacă ziua de mâine va fi cea din urmă zi,
Iar ziua de astăzi nu va mai conta deloc,
nu-ți pese, să nu-ți pese.

Faptul că s-ar putea să te uit
N-are nici o relevanță.
Eu nu voi mai cu tine încă-odată.
Ceea ce știm trebuie, chiar în clipa asta,
Eliberat de orice substanță
Și distrus, aruncat
Ca pleava-n vânt, bucată cu bucată.

Ești mort de-atâta timp
Și nu mai ai acea dorință
Pe care-o are iubita pentru cel iubit.
Iar eu sunt în viaț㠖 și-n acest răstimp
Aștept tot ce-mi va fi dat și tot ce o să vină,
Părăsind tot ce s-a sfârșit.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Al vremii bal

Într-un stejar bătrân, uitat de lume,
Am fost ascunși de bunul Dumnezeu,
Îmbrățișați și fără de cutume,
Eram doar noi iubite, tu și eu.

Dar într-o zi când cerul în furie,
A sfârtecat c-un fulger bietul pom
Și din tristețea lui, o bucurie
El i-a făcut în taină unui om.

Cu ochiul de artist privi el pomul
Și ascuntând, el șoapte auzea,
Eram noi doi care voiam ca omul,
Să ne salveze dacă o putea.

Cu drujba lui, cu dalta și securea
A-ndepărtat încet strat după strat,
Și-a reușit scoată din simțirea
Artistului, un cuplu-mbrățișat.

Cu ochii vremii am văzut minunea
Ce ne era ascunsă în copac,
Am părăsit adâncul și genunea
Și-am devenit doi oameni care tac,

Dar care văd acum minunăția
Ce-n lumea noastră e ceva banal
Și nu vedem că-i însăși bogăția
Ce ne dată de al vremii bal!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Epitaful bătrânei curtezane

Dânsei i-a fost dat să moară
Nu de boală, ci de frică,
Intuind că-i prima oară
Când se culcă... singurică.

epitaf epigramatic de din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Caragea

Vinerea Mare

Un înțelept
Cruce la piept
N-am cum scap
Cruce la cap

Zilele numeri
Cruce pe umeri
Mă lași la vatră
Cruce de piatră

Primesc însemn
Cruce de lemn
Ultim suspin
Cruce mă-nchin

Din miez de nuc
Crucea mi-o duc
Spre creator
Pe cruce mor

poezie de din Delirium Tremens (2006)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.
Daniel Vișan-Dimitriu

Never more

Simțeam, într-o noapte, mor,
căci gându-mi plecase în zbor
și, negru, intrase-ntr-un nor
cu țipete de "Never more!".

Erau cam prin zona lui do
pe-o notă ce nu pot eu s-o
imit, dar v-asigur că-i o
invenție-a lui Alan Poe.

Și, cum nu puteam eu dorm,
mi-am zis: "Ia -ncerc transform
ceva-ul acesta diform
în gânduri cu care s-adorm."

Și-atunci, "never more"-ii acei
din norii cei negri și grei,
mi-au fost, deodat' porumbei
pe nori-așternuturi de zei.

Coșmaruri sau gânduri de dor,
nu vreau să mai am... never more.

poezie de din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Vis Hibernal

Cad fugii de nea peste case dansând,
iar vântul pătrunde pe usă de-afară
cu vechi amintiri, așezate la rând,
uitate de noi, mai demult, într-o gară.

În gară sosea doar un tren rătăcit,
din hăuri de timp se ivea câteodată,
părea fi fost doar un vis născocit,
venit special din trecut ne scoată.

Eu încă l-aștept pe peronul pavat
cu mii de regrete în urmă lăsate
în seara de toamnă în care-ai plecat
călare pe-o umbră de visuri trădate.

Și încă mai sper apari pe-nserat,
din trenul bizar cobori neschimbată,
venind din trecutul rămas suspendat
pe margini de vis într-o gară uitată.

poezie de din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carte

Se află oare pe lume om care să nu vrea afle ce-o să-i aducă ziua de mâine și dacă s-ar putea chiar ziua de poimâine? Iar norocul-norocelul! Cine nu râvnește să și-l cunoască măcar cu un ceas mai devreme? Toți nădăjduim fățiș ori în taină într-o zi ne vom întâlni cu norocul. Săracul lipit pământului jinduie se scuture de sărăcie, bogatul visează devină și mai bogat. Prințul se vrea rege. Regele se vrea împărat.

în Șatra
Adăugat de scofieldutzaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Șatra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.90- 10.99 lei.
Julien Green

Această iubire monstruoasă nu ne lasă nici un răgaz! Stă la pândă, și îndată ce încetăm o clipă ne mai luptăm cu ea, năvălește în noi. El nu ne părăsește niciodată, căci iubirea lui e veșnică. La cel mai mic semn de slăbiciune, se năpustește asupra sufletului, îl atrage la sine, îl înnebunește. Se pune în fața lui ca un slujitor, îi vorbește blând, și, ca sufletul să-l audă, face pustiu în jurul lui și tăcere în el, îl atrage într-un loc deșert și tainic. Cercetat de iubire, îi va păstra o amintire crudă, care-l va bântui până-n ziua morții. Toate plăcerile lumii nu vor putea șterge amintirea iubirii stranii pe care n-a putut s-o accepte și pe care o dorește acum cu o pasiune plină de remușcare și deznădejde.

în Jurnal
Adăugat de ANA MARIA BOTNARUSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Te-aștept, iubită stea

Pluteam, în barca gândurilor mele,
pe apele din visul tropical,
privind inconfundabilele stele
cu străluciri din timpul ancestral.

Nu mă gândeam la mii de ani lumină,
ci la o stea de-aici, de pe Pământ,
căci gândul nu putea să se abțină
zboare, prin iluzii, plin de-avânt.

N-a fost decât un val, ceva mai mare,
venit de nicăieri, dar, ca un vip,
m-a ridicat pe culmi amețitoare,
și m-a lăsat pe-o insulă,-n nisip.

Eram pierdut și singur într-o vreme
în care și-o furtună-i fără sens,
privirile-mi împrăștiau dileme
pe țărmul unde-n viață n-am mai mers.

În zorii de atunci era tristețe,
și-mi apăreau mai mult ca un apus
menit ca inima mi-o înghețe
în frigul ce părea m-a răpus.

Îmi amintesc de-acea înfrigurare
cu care, de pe jos, m-am ridicat,
și-a fost destul, eram, iar, pe picioare
pe-o insulă, cu mine, resemnat.

În jur, bucăți de viață, naufragiu
din care am scăpat... sunt viu, sunt eu,
iar valului aș vrea s-aduc omagiu,
căci pot mă transform în Prometeu,

s-aprind un foc pe insula-mi pustie,
și să-i apară stelei ca un far
ce, dinspre mare, poate-o s-o îmbie
spre cel ce poartă-n suflet un amnar.

Te-aștept, iubită stea, în noaptea noastră,
la focul ce va fi mereu nestins,
privirea mea-nsetată și albastră,
te va cuprinde-n focul reaprins,

în brațe vom lua iubirea noastră
și o vom legăna sub clar de lună,
o vom păstra doar pentru noi, sihastră,
pe-o insulă c-un foc și... împreună.

poezie de din Zece
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

În clipa când, din lumea invizibilă și necuprinsă a nopții, ceata de squaws s-a întors acasă, cei ce dormeau au avut multe vise. Tăișuri care spintecă, lumânări de oțel albastru, păsări cu cioc de rubin, pești răi, șerpi râzând, gălbenușuri de ou în mijlocul vulcanilor - iată ce au visat în noaptea aceea atâția oameni, umili sau vicleni, care invadaseră țara celor o mie de miriade de suflete. A doua zi, nimic nu se schimbase: doar o pulbere roșiatică se ridicase de pe tot continentul, pătrunzând până în cele mai retrase cotloane ale clădirilor somptuoase din piatră. Călătorii și-au amintit acea zi sub numele de "ziua pleoapelor sângerânde"; sedentarii vorbesc de ea ca de "ziua ușilor care scârțâie". Dar și pentru unii și pentru alții e vorba de aceeași zi. Poporul a crezut șefii beți ai indienilor au fost decapitați într-o ambuscadă. Cât despre indieni, degeaba mai celebrează ei încă, în acea zi însângerată a anului, înfrângerea lor finală. O numesc "ziua tâmplelor dureroase", neștiind cele o mie de miriade de suflete însetate de sânge au săvârșit de atunci o sută de mii de miriade de răzbunări.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.
Vladimir Potlog

Iartă-le, Doamne, păcatul

N-am să-l uit niciodată
Pe acela care s-a răstignit,
Ca să salveze lumea toată
Chiar dacă ea nu l-a iubit.

Pe drumul durerii,
De mii de pietre a fost lovit,
Dar pe acela al învierii
De nimeni, Doamne, nu a fost întălnit!

Și în clipa disperării
De pe cruce a strigat,
Iartă-le, Doamne, păcatul,
Căci eu de mult i-am iertat.

poezie de (29 mai 2013)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Oana Frențescu

Într-o zi

ca o lămâie e gustul pe buzele mele
movile de ceață mi se scaldă-n cale
prin defileu trec uimiri
făcând tumbe în vale
esența din trestii și sălcii
urcă pe-o scară de lună
săgeți din albastru cad peste stele
sub arc se ascunde dragostea vieții mele
cuvintele ei sunt rotunde
mișcătoare de cer și de frunze
într-o zi vom suspina împreună
sub spații goale de vânt

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce alte limbi străine, în afară de engleză, mai sunt căutate în ziua de azi? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!