Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Drumul robilor

Soarele în spuză s-a mai cumințit,
Și străbate-n taină, Drumul robilor,
Herghelii se-ndreaptă, către asfințit,
Biciuri din nuiele trec prin coama lor.

Huiduie în cer, de inimă-albastră,
Surugii de tablă ca niște spahii,
Șase bidivii ce-au supt la corastră,
Au sleit de lapte, țâțe razachíi...

Cu mustăți imberbe, caii țigănești,
Galopează mândri prin jar de cărbuni,
Dumnezeu așază carele cerești,
Să nu se răstoarne pe copacii bruni.

Dinapoia, mânjii, se țin după iepe,
- au ochi de tăciune, au și stei pe frunte -
Dinaintea lor, mamele-sirepe,
Calcă în picioare, galaxii mărunte...

Dricurile vieții, căile-au greșit -
Roțile ne sfarmă... parcă, os cu os,
Rânduiala,-n osii și-a găsit sfârșit,
Lumea cu-ale sale, stă cu susu-n jos!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Lumea e cu susu-n jos

Un prieten când trăgea să moară
Spunea că lumea e cu susu-n jos,
C-ar fi mai bine bunăoară
moară omul... puțin mai sănătos.

epigramă de din Am cap de neamț, nu de chibrit! (2009)
Adăugat de Vasile IușanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Brazda proștilor

Departe, în câmpia română, un car căra un grup de proști
tras de doi boi năclăiți, mugind ca doi balauri.
Strigau nătângii prin ceață să sperie frica,
să fugă frigul în baltă și mocirlă, departe...

Tot prin acele locuri am văzut generația mea cum dispărea,
am văzut cum haoticul cosmopolit se îmbăta de albastrul cerului...
cum cercul...
am văzut tinerii noștrii disperând de durere urcați pe garduri,
cum din gurile lor ieșea un lapte negru
fetid de juma' de secol,
din tălpile lor sânge coagulat de spaimă,
din ochii lor niște stele cu parfum de diamant,
din ei niște codrii milenari veștejiți...
în căruța sărăcăcioasă ca din marea migrație americană
pe Orinoco, pe Mississipi, pe Rin,
pe Nil, pe Dunăre, pe Volga; peste tot,
de parcă din ei, în mersul molcom sincopat,
orice iluzie se topea.
O lume care uitase...
O lume care uitase...
Am văzut uitate aceste ruine tinere,
unde am pierdut naivitățile,
neputințele...

Boii soioși târau, istoviți de greutatea plugului,
de roțile mari, pline de mocirlă,
de gălăgia proștilor care-i suduiau...
Acolo departe
era o secundă din coșmarul acelui scriitor
îngrășat în dulcețuri vestice,
o clipire de dispreț proletar-intelectual,
o relicvă caldă de spaime și incompetență...

unu scoase o damigeană din maldărul de boarfe aruncat în coș,
o cinsti spre cer și ceilalți
împleticind urări de emoție inflamabilă
încolăcindu-se în dezgustul nătângilor...
cinstea în taină către nămol
înfiorat nu de tăria amețitoare cât de
amețitoarea roată brăzdând drumul
către raiul promis...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Prin galaxii de vis

Trec păsări călătoare către sud,
lângă fereastră se frământă plopii,
dintr-un trecut îndepărtat aud
prin galaxii de vis cum te apropii.

Din drum însă-deodată te oprești
pe-o margine de amintiri surpată,
prin cețurile beznei nefirești
văd umbra ta întinsă ca o pată.


Incerc să te ridic din bezna grea,
cu gândurile toate adunate,
dar în trecut dispari lângă o stea
pe căile galactice-ncurcate.

Se-așterne depărtarea între noi,
icoana ta din visul meu se stinge,
în suflet îmi rămân copacii goi
înfricoșați de iarna care-i ninge.

Dar cugetu-mi rămâne încă treaz,
mai pot visa o nouă primăvară,
copacii la fereastră în extaz
privind pe cer icoana ta bizară.

poezie de din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Afară e sfârșit de toamnă

Afară e sfârșit de toamnă,
Copacii sunt goi.
Pământul îmi pare ca o vamă
Prin care trec lucruri mai vechi și mai noi.

Afară e sfârșit de toamnă,
O frunză rătăcită bate în geam.
Și tu citești o frumoasă poveste
Despre o prințesă și un sultan.

Afară e sfârșit de toamnă,
Norii pe cer să adună.
Eu mă întreb cam ironic:
O să plouă sau o să fie furtună?

Afară e sfârșit de toamnă,
Dar soarele tot mai încălzește
Pe un copil care aleargă după a sa mamă,
Pe o floare care îi mai zâmbește.

poezie de (13 noiembrie 2017)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossa zborului spre stele...

Zbor spre cerul plin de stele,
Candelă pe drum de noapte,
Toate-n lume-s efemere,
Toate-s dor, dureri sau șoapte.
Trec quasari prin lumea mare,
Ca un vis se pierd sub noi,
Suntem stele căzătoare
Și ne zbatem în noroi.

Zbor spre cerul plin de stele,
Pe pământul răsturnat,
Din fereastră, din oglindă,
Ca un vis m-am înălțat.
Viața-i zbor! Aripi de fluturi,
Trec cu îngerii – o șoaptă,
Către alte începuturi,
Parcă ne-nțeleși deodată.

Candelă pe drum de noapte...
Fulger – lanț pentru furtună.
Drumul nostrutrist, prin noapte,
Gânduri și secunde-adună.
Ca-ntr-o cofă,-n plânsul meu,
Strâng speranțe, strâng suspine...
Drumul, cât mi-ar fi de greu,
Las un zâmbet pentru tine.

Toate-n lume-s efemere...
Pe petalele de crini,
Dorm iar gândurile mele.
Sunt boboci de trandafiri.
Liliac pe cer cu stele,
Rădăcină de vulcan.
Pe cărarea vieții mele,
Nici o lacrimă nu am.

Toate-s dor, dureri sau șoapte...
S-au născut spre a muri!
Printre pleoape legănate,
Trec secunde argintii.
Dor de prunci, părinți și stele,
O durere, un blestem,
Șoapte, toate-s efemere...
Mâine nu le mai avem.

Trec quasari prin lumea mare,
Peste vămi. Prin cimitire,
Cruci vor străluci în soare,
Sub eterna amorțire.
De sub stâncile durerii,
Ca un sâmbure de nucă,
Sufletul – simbolul vieții,
Către cer se-nalță-n fugă.

Ca un vis se pierd sub noi
Fluturi albi de sărbătoare,
În al râului șuvoi.
Trecem – păsări călătoare.
În clepsidră s-a oprit
Timpul – pasăre albastră
Și de-odată s-au sfârșit
Timpul și povestea noastră.

Suntem stele căzătoare,
Strălucim, ne înălțăm,
Ființe dragi și vise scumpe,
În tăceri, le apărăm.
Curge lacrimă de gheață...
La mormântul pustiit,
Parcă dintr-o altă viață,
Numai noi am mai venit.

Și ne zbatem în noroi...
Într-o viață trecătoare,
Plâng tăcerile din noi.
Suflet biciuit ne doare...
Cerul s-a întunecat,
Pleoapa-i zbatere-n furtună.
Doamne, multe-am îndurat!
Nu-mi urați de noapte bună!

Și ne zbatem în noroi,
Sutem stele căzătoare,
Ca un vis se pierd sub noi,
Trec quasari prin lumea mare.
Toate-s dor, dureri sau șoapte,
Toate-n lume-s efemere,
Candelă pe drum de noapte,
Zbor spre cerul plin cu stele.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Vadim Tudor

Sigilii

Pogoară iarna în păduri de pin
Danubiul se îmbracă în armură
vechi amfore din Pontul Euxin
revarsă vin de cuminecătură

În peștera pescarului Andrei
mai pîlpîie cărbuni din altă eră
martiri uitați exală flori de tei
în giulgiul lor de muncă austeră

Au scăpat pe cer luminători
basilici reci dau veste tuturora
săpate-n stînci de cretă și ninsori
din Tomis pînă-n lavra Meteora

Aceeași lume și același cult
un spațiu de minuni patriarhale
istorisind progoane de demult
prin glas de pietre, fibule și oale

Și ca un ac de aur fermecat
tămăduind o milenară rană
două sigilii s-au îngemănat:
e lupul dac și acvila romană

În Dobrogea se simt în largul lor
în chip de flamuri fluturînd pe stîncă
așază dinaintea tuturor
trofeele ce sîngerează încă

Atîți amar de ani s-au învrăjbit
ca niște fiare în pridvorul stînii
pînă cînd Mielul sfînt le-a logodit
iar din izvorul lor a înflorit
un nou popor al Domnului: românii!

poezie celebră de
Adăugat de AuditusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În cânt de ploi pe flori de liliac

E primăvară verde, din pământ,
Prin firul ierbii, viața urcă-n cer.
Umbre de nori... pe adieri de vânt,
Mai lasă câte-o lacrimă de cânt
Peste cenușa iernii... din eter.

În mugur, vezi, tăcerea din zăpezi.
Bobocul vieții stă să iasă iar.
A mai trecut o zi către amiezi,
Privirea ei... îndeamnă, să te crezi
Un călător, prin foi de calendar.

Povara florii, este iar... miros.
Blândețea din petale s-a desprins,
Din când în când se leagănă spre jos,
Frumos ca un balsam... dar dureros,
E semn că timpul iarăși a învins.

Un flutur se hrănește din culori,
Mantaua lui o spune grăitor.
Trecut, prin cine știe câte flori...
Dar să-l lăsăm, oricum destui fiori
Ne calcă pe privire, izbitor,,,

Parcă s-a scurs un colț de paradis.
De-atât frumos și gândurile tac,
Ferestrele din ceruri s-au deschis,
Curg rătăciri pe margine de vis
Și cânt de ploi,,, pe flori de liliac.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Butulescu

Ștefan: Pârjolite sunt frumoasele noastre livezi! Fumuri înalte se ridică pe plaiuri. Vitele au apucat munții. Fântânile s-au umplut cu noroi. Cu potcoavele lor înroșite, caii de foc calcă în picioare pășunile. S-a împlinit voia lui Dumnezeu! Flacără din flacără, lumină din lumină!

replică din piesa de teatru Ștefan cel Viu (Valea Albă), scenariu de
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ioana Gărgălie

Mi s-a rătăcit și urma...

Pe cărarea de la Rediu mi-am pierdut pașii în timp,
Mi s-a rătăcit și urma către casa părintească,
De vreo șapte ani încoace pe cărarea de pe câmp
Nu mai trec și-au început spini și bălării să crească

Am bătătorit cărarea-n ierni cu ger și-n veri fierbinți
Prin mireasma de rășină de la crengile de pin
Nu simțeam nici ger, nici ploi când mergeam către părinți
Ca să fac din toamna mea, toamna lor cu cer senin

Parcă-i văd cum așteptau cu privirea înduioșată
Și împovărați de ani păreau umbre a tot ce-au fost
Aveau ochii plini de rouă ațintiți mereu spre poartă
Doar ca să-și vadă copiii... altfel viața n-avea rost...

Dar s-au dus în zbor cu îngeri lăsând umbrele sub cruce
Împăcați cu soarta lor și credința-n Dumnezeu
Au lăsat a nimănui casa lor de la răscruce,
Eu am rătăcit cărarea, dar îi port în gând mereu...

Astăzi fac cărări spre stele cu privirea către cer
Și prin casă ard tămâie cu miros ca de rășină
Dar nu pot oricât aș vrea să-i mai protejez de ger
Doar aprind o lumânare și plec capul spre țărână...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Drumul către fericire

Departe-i drumul către fericire
Cât nu ne naștem rază de iubire...
De semeni, cât invidia desparte
Lumina, de fireasca libertate.

Cât ura ne va înveli tăcerea
În nori de plumb adesea-nfrigurați,
De vântul depărtării, de tristețe,
Nu va mai fi iubire între frați.

Nici prunci cu mame nu se vor iubi,
Înstrăinați de ne-nțelese verbe,
Lumina lor nu va mai străluci
Și luptele vor fi tot mai acerbe.

Uniți de sentimente la-nceput,
Un el și-o ea nu se vor mai iubi,
Fiindcă iubirea lor s-a și pierdut
După o noapte lungă-n zori de zi.

Iubirea este-n taină și firesc
Așa cum fericirea e în toate,
În pace, în lumină,-n univers,
Dar ura și prostia le desparte.

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poezia stă în lucrurile mărunte

Nu trebuie să-i fi avut de frați
pe Cavalerii Mesei Rotunde
cei ce-au inspirat atâția și atâția barzi
nici să fi înroșit noroiul Vietnamului
ori să-ți iscălești cu degetele degerate
numele pe vreun ghețar nepomenit în hărți
poezia stă în lucrurile mărunte
precum acești soldăței
din cuburi de pâine și slănină
încadrând o omletă dintr-un ou
ca într-o reproducere a Stonehenge-ului
mângâiat de primele raze după zile secole de-ntunecimi
e în vizitatorul singular
o buburuză
la ora la care litania clopotelor răzbate prin fereastră
se plimbă încoace și încolo pe albul feței de masă
de parcă ar cartografia o hartă
poezia stă în lucrurile mărunte
și din când în când și pacea.

poezie de
Adăugat de capra vecinuluiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Drumul Pământului, sau cel aparent al Soarelui, căci e totuna, e șase luni de-asupra ecuatorului ceresc și șase luni sub ecuator. Numai de două ori pe an e tocmai pe ecuator. Astfel, putem să înțelegem de ce iarna vedem alte stele decât vara; Soarele ascunde cu lumina lui stelele prin cari trece, dar mișcându-se mereu, le ascunde treptat dinspre apus spre răsărit. Drumul lui pe cer se numește ecliptică și cam acest drum îl au toate planetele, cum și Luna care se învârtește în jurul Pământului. Constelațiile prin cari trec Soarele, Luna și planetele se numesc constelații zodiacale.

în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ateii vor să-L nege pe Dumnezeu prin vorbe demonstrând prin lupta lor tocmai contrariul. Alții nici atei, nici creștini, Îl neagă pe Dumnezeu prin faptele lor, de parcă vor să-i contrazică pe ateii ale căror fapte sunt contrazise de propriile lor vorbe.

în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de OanaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Trec fluturi negri

Știu, turnurile nopții spre lună se-nclină
Pe acoperișuri vin păsări mari de pradă,
Din clipe prinse-n iris ies iele de lumină
Cu dansul lor în cercuri spectacol de estradă.

Mă înspăimântă bezna și nu am o sclipire
Vin dezertări și temeri cu gustul lor de fiere,
Și zbuciumul nadejdii aproape-i de topire
În cupe își țes pânza paianjenii-n tăcere.

Prin câmpurile arse descoperi-vei drumul,
Însingurat și gol ești, un izgonit din lume,
Vai, unde sunt bărbații cu ochii lor ca scrumul?
Și cui să-i spun acuma ce mă framântă-anume?

Te cheamă voci difuze din spațiu de oriunde
Și netezind tăios, sunt cuvintele ca-n palmă,
Trec, parcă, fluturi negri prin umbrele rotunde
Și-n marginile vieții alunecarea-i calmă.

poezie de (21 ianuarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Augustin Jianu

Ab inițio

Lumea mea iată moare,
Lumea ta a murit,
Moartea lumii mă doare,
Vine-un alt asfințit.

De-ar mai fi altă lume,
Nu-i nimic definit,
Calcă timpu-n picioare,
Într-un spațiu căznit.

După cum ne e timpul,
Mori și tu, mor și eu
Și să mori nu e simplu,
Fără de Dumnezeu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Lacrimă (răspuns Gabrielei Mimim Boroianu)

Lacrimă, bobiță de lumină,
S-a strâns și s-a-ntors la rădăcină,
Spre chemarea lacului divin
După care însetați tânjim.

Lacrima - o rugăciune sfântă
Ce prin ne-cuvinte ne cuvântă...
Mântuire gândului bolnav,
Plâns tăcut de dorul celui drag.

În mătănii de mărgăritare
Lacrimi sute strălucesc în zare.
Cer - altar, o lacrimă pământul
Când ne dă, din suflet, rod, cuvântul.

Lacrimă - un vis la el acasă,
Fulger, taină, mantie cerească,
Flamura iubirii și-a dreptății
Către care aspirăm cu toții...

Un complot de taină și durere,
Drumuri de lumină către stele,
O, mirific cânt, mirific vis,
Plata noastră pentru paradis.

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bătălia s-a sfârșit...

Bătălia s-a sfârșit, soldatul
rămas pitulat într-o mască
Undeva departe pământul geme
Gata să urle, gata să nască.

Deasupra cerul gol și soarele
În jur câmpul gol și morții
Sufletele lor stau drepți și așteaptă
intre-n rai în fața porții.

Soldatul din mască vede o floare
Și vesel și-o pune după ureche
Ce mândră, ce pură e lumea
Ce rea, ce urâtă, ce veche

Bătălia s-a sfârșit, soldatul
Ridică fruntea să vadă iarba
Țiuie-un glonț rătăcit
Și-i sfărâmă tâmpla și barba
Deasupra cerul gol și soarele
În jur câmpul zdrobit de obuze
În mască soldatul nu mai are
Nici ochi să vadă, nici buze.

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.90- 10.99 lei.
Rodica Nicoleta Ion

Odă bărbatului

Bărbate, te-ai dus aseară
După pâine și-ai venit...
Aveai capul mult mai mare,
Erai murdar și amețit.

Eu te-am văut de la fereastră,
Iar câinii te lingeau vârtos,
Oh, aveai lumea la picioare!
Doar tu erai cu susu-n jos.

Și prin ogradă dai rateuri,
Că bormașină de-ai fi fost,
Tot nu loveai cu stângu-n dreptu...
Dar erai beat, bolând și prost...

Și totuși, faci și tu un bine,
Căci la boboci dai de mâncare...
Bărbate, nu ți-ar fi rușine?!
Nu mai ai bani în buzunare!

pamflet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În lumea lor

Există dincolo de orice vizor,
O lume frumoasă, doar a lor
Unde se poate dormi în zbor,
O lume a păsărilor.

E dat de îngeri darul lor,
Un dar ce-l au până când mor
Mereu cu gândul printre nori,
Cântându-i soarelui în zori.

Si vine câte-un anotimp,
Uneori, mult prea din timp
De le alungă-n alte țări,
Peste oceane, peste mări.

Își lasă-n urmă munca lor,
Luând cu ele lumea lor
Și pleacă, cu gândul la noi,
Plângând uitându-se înapoi.

Se duc cu soarele de vară,
În alt tărâm, cu primăvară
Păstrând cu ele amintiri,
Inegalabile trăiri.

Vom fi și noi în gândul lor,
Rămași ascunși, în lumea lor
Purtați prin crânguri neștiute,
În sufletele lor mărunte.

Și vor veni din nou la noi,
Să-și vadă al lor tăcut zăvoi
În stol neîncetat zburând,
Murind pe drum, cu noi in gând.

poezie de
Adăugat de Alin OjogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

12 anateme

zicem că ea își mângăia caracterul.
zicem pentru cei neziși...
*
Când își turna un pahar de femeie
se auzeau clopotele din venele străzii.
*
Din colind în colind
gurile au rămas neasfaltate.
*
Soarele e o adunătură de raze
la fotografiat ghemuiri.
*
Peste mine s-a așezat carnea!
*
Cu un singur deal poți încolți toate
câmpiile salutului.
*
Era atât de frumoasă încât m-au scos copacii
din rădăcinile lor.
*
Îmi fumez mama prin gura tatălui.
*
Ce nu are cer e un fulg de apă opărit sub
treptele însângerate.
*
Timpul miroase la subrațul unui ochi așteptător.
*
Caii sunt frunzele din carne
pe care pariază mormintele.
*
zicem că ea își mângâia caracterul
cu dosul frunții tale.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook