Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Gerul Bobotezei

Atârnă luna ca un cercel de aur,
Pe bolta întinsă și rece de granit,
Podoabă din al nopților tezaur,
În ierni năprasnice cu gerul oțelit.

Stelele înșirate ca niște diamante,
Sus, pe cupola infinitei catedrale,
Ard de ger cu străluciri vibrante,
Sub cerul ce crapă-n chinuri glaciale.

Ca o nălucă-n ger, stejarul trosnește,
Și-n sute de cioburi se sparge lacul,
Sub cizmele tari, zăpada scrâșnește,
Fulgii cad lin, albi și pufoși ca bumbacul.

poezie de din Cristalele Iernii (2019)
Adăugat de Diana IordachescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Tablou de iarnă

Am pictat iarna pe o pânză întinsă,
Cu troiene de sidef peste câmpii,
Pădurea-ntreagă este și ea ninsă,
Cu brazii îmbrăcați în dalbele ii.

Stelele, ca niște roiuri de licurici,
Strălucesc pe bolta ce geme de ger,
Viscolul rece pocnește din bici,
Zburând peste nea ca un gand pasager.

Lupi plumburii merg pe cărări,
Cu gurile mari și ochi de rubine,
Gândul meu zboară în patru zări,
Și oriunde ar pleca, ajunge la tine.

poezie de din Cristalele Iernii (2019)
Adăugat de Diana IordachescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gerul

Răcoarea mă cuprinde,
Mă cuprinde-n mantia ei de gheață,
Plimbându-mă pe străzile pustii
Acoperite de neaua sidefie.

Pe cerul negru, fără stele
Apare Luna, ca o monedă argintie
Luminând orașul alb și părăsit
De după norii cenușii.

Înghețat, împietrit, mă simt ca o statuie,
În suflet simt o arctică răcoare,
Mare și întunecat ghețarul din mine crește...
E ger afară... e ger și-n mine.

poezie de (10 februarie 2018)
Adăugat de Edy t.KSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vasile Alecsandri

Miezul iernii

În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par înghețate, cerul pare oțelit,
Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârțâie sub picioare.

Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios
Ca înaltele coloane unui templu maiestos,
Și pe ele se așează bolta cerului senină,
Unde luna își aprinde farul tainic de lumină.

O! tablou măreț, fantastic!... Mii de stele argintii
În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.
Munții sunt a lui altare, codrii - organe sonoare
Unde crivătul pătrunde, scotând note-ngrozitoare.

Totul e în neclintire, fără viață, fără glas;
Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă - nici un pas;
Dar ce văd?... în raza lunii o fantasmă se arată...
E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!

poezie celebră de
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Concert in lunca. Pasteluri" de Vasile Alecsandri este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Rodica Nicoleta Ion

Poem diamant – ger

Ger...
Ger uscat –
Sâmbure de gheață...
Copiii nu au sănii!
Zăpada se oprește la munte.
Sub tunuri de zăpadă
Clopoței de voci
La săniuș.
Fulgi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nocturnă

Luna privește,
Din bezna de ocnă,
Și îți zâmbește,
Pe cerul bocnă.

Stele cu coadă,
Te înconjoară,
Ca să te vadă,
La ceas de sară.

Lacul sclipește,
În raze de lună,
Pește cu pește,
Sub sloi s-adună.

Fulgii în roiuri,
Întruna se cern,
În a vântului toiuri
Pe brazi se aștern.

Încântă mirajul,
Dar fără tine,
E sărman peisajul,
Și toate-s ruine.

poezie de (2019)
Adăugat de Diana IordachescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ger năprasnic...

S-a înzăpezit șoseaua,
Niciun câine nu mai latră,
Mașinuțele-s ca neaua,
Sub o lună cam pătrată.

Corbii croncăne a moarte,
Vântul bate pe la colțuri,
Visurile sunt deșarte,
Iar pământu-i numa" zgronțuri.

Limpede se vede cerul
Din fereastra-mi mohorâtă.
Și se-așterne aprig gerul
Pe natura dezmorțită.

A venit ușor o pală,
De rafală în doi timpi,
Ce-mi azvârle peste poală
Ger năprasnic și cu ghimpi.

Nu mă-nclin sub pala rece
A năprasnicului ger.
Căci virtutea mi-e cât zece
Ani-lumină-n caracter...

poezie de (6 februarie 2015)
Adăugat de Liviu RetiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Alb-negru

Mai ninge în luna lui Marte,
și-n mine sunt sloiuri, e ger,
prin suflet îmi taie-un hanger
și-n două bucăți îl împarte.

Mai ninge și nu stă o clipă,
m-apasă povara de nea
pe gânduri ce-ncep a zbura
în rece și neagră risipă.

Se-amestecă-n fire de marte,
sub cerul lipsit de culori,
ninsoarea cu văluri de moarte.

Atârnă, pe-un șnur de fiori,
un alb ce doar negru-mi împarte
în zilele-n care mă dori.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorin Cimponeriu

Leru-i ler

Leru-i ler din flori de ger
Au venit colindători
Să ne colinde cu lumina în suflet din povești
Stelele se văd ca niște umbre
Crengile din brad se impodobesc
Raza soarelui se fringe de căldură
Lemnele troznesc în foc cuminți
Anul se rotește între focuri
Ce despică cerul în argint,
Leru-i ler din muguri de soare
Naștere din cer coboară lin steaua călătoare
La izvoare fluieră în vânt naștere de prunc creștin
Leru-i ler din flori de ger
Frig, înfrigurare tot amarul gândului
Se duce o secundă, curge și se oprește-n mare
Pești o înconjoară, o sărută dintr-o sorbitură,
Rază de poem
Leru-i ler de frig, leru-i ler.

poezie de din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioana Gărgălie

Întrecere cu toamna

Prin hățiș de gânduri s-aprinde-o scânteie,
Pe sub tâmpla stângă fulgeră-o idee...
Să mă-ntrec cu toamna în picturi pe pânză,
Cupru, fier și aur să-ncrustez în frunză...

Întind șevaletul pe-un colț de năframă
Și din sfera dreaptă țes covor de-aramă,
Pe rugina frunzei de tei și de paltin
Cad stropii de aur din penel... când clatin...

De sub bolta albastră razele de soare
Ard prin crizanteme și flori de cicoare,
Prin cireși pun flăcări roșii cum e para
Când se-aprinde cerul la chindie, seara.

În livezi ard globuri de gutuie coaptă
Și atârnă prunul și mărul din poartă,
Brumării și galbeni strugurii din vie
Se ascund sub frunza verde-ruginie...

Când mă-ntrec cu toamna și brodez pastele
Mă înalț în suflet până sus la stele...
Bat aripi cu negru-n cârduri de cocoare,
Frunze, om și toamne... toate-s trecătoare...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Infinit în nemărginire de tezaur

infinit în nemărginire de tezaur

stelele nerăsărite se reflectă sublim
pe apele nerăscolite de furtuni acum
se cufundă neconfundate în bolta cerului
pentru a răsări din nou în lacul albastrului
infinit

în sufletul meu liniștită strălucirea le-apare
când tac adâncit intr-o neagitată mare...
spirale de sori și stele aleargă-n gândurile mele
ca să-mi amintesc că nu eu le-am aprins pe ele
în nemărginire

când nenăscuții noi vom pâlpâi la fel de tare
în unduirea neînceputului și nesfârșitului cer
ele se vor fi transformat de mult în stropi de aur
pur ca raze de lumină diafană din strălucire
de tezaur

poezie de
Adăugat de Gabriela MarinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Prizonierii dorului

Fiecare fulg
țese o poveste
sub privirile lunii
cerul suspină când stelele cad
peste vorbe-nghețate
pierdute speranțe,
ucise de ger
ascunse sub pași
răsună țipătul
șoimului din munte
ca un ecou
de clopot unic
zâmbesc, dar dorul
de tine
îmi tremură-n glas
o rază blândă-n
palma mea
îmi dă aripi să zbor
peste noapte.
Suntem prizonieri
ai dorului
uitând de ierni...
trăim în primăveri
albastre
pe aripa unui vis
renăscut
din torente și furtuni.

poezie de (15 ianuarie 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Toamna la Cosmești

Ploi de argint cad peste sat,
Vântul nebun ciufulește copacii,
Frigul și ceața încet s-au lăsat,
În holda de aur s-au topit macii.

Din hornuri se înalță caere albe,
Spre bolta rece cu norii de plumb,
În vie ciorchinii se pârguie-n salbe,
Cristale de brumă cad pe porumb.

Pământul arat, ca un reavăn covor,
Renaște sub brazda argintie de plug,
Fructele coapte într-un amplu decor,
Stau în paner, mirosind a belșug.

Trece trenul pe pod, parcă tunând,
Peste Siretul șerpuit și învolburat,
Lângă Zăvoiul, înfipți pe un prund,
Înfrigurați, tremură plopii pe înserat.

poezie de din Toamna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana IordachescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe Câmpul lui Horea

Pe Câmpul lui Horea fulgii coboară,
Binecuvântări dalbe lin pogorând,
Mângâieri cerești pentru întreaga țară,
Ce mândră-și ridică un tricolor fluturând.

Urmașii Romei la Alba acum se adună,
Din țara ce a fost o Vale a Plângerii,
În Hora Unirii se prind cu toții de mână,
Cu cămăși și ițari, albi cum sunt îngerii.

Se adună românii, mănunchiuri ca grâul,
Sub cerul albastru cu nori risipiți,
Curgând înspre Alba, cum curge râul,
De azi înainte, sub tricolor, sunt uniți.

poezie de din Marea Unire Culturală (2018)
Adăugat de Diana IordachescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Stalactita

Tăcerea mi-este duhul -
și-ncremenit cum stau și pașnic
ca un ascet de piatră,
îmi pare
că sunt o stalactită într-o grotă uriașă,
în care cerul este bolta.
Lin,
lin,
lin - picuri de lumină
și stropi de pace - cad necontenit
din cer
și împietresc - în mine.

poezie celebră de din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Este disponibilă și traducerea în spaniolă.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.

Început de iarnă

O ploaie măruntă, deasă
A-nceput de ieri să cadă,
Peste ogor și peste casă,
Peste întreaga livadă.

Acum este ger cumplit.
Copacii sunt de sticlă.
Vântul turbat s-a pornit,
Din când în când, streașina pică.

De pe pomi se rupe gheața,
Crengile cad la pământ,
Bradul își sfârșește viața,
Rămâne cu trunchiul frânt.

Nu-i chip ca să ieși afară.
Pământul e ca oglinda.
Tot ce vezi te înfioară,
În casă scârțâie grinda.

O platoșă de scut e gheața
Care a cuprins tot hatul.
Pare să sfârșească viața.
S-a cufundat în tăcere satul.

Se-aude tunet. Nu de ploaie.
E zgomotul pe care-l face
Copacul care se-ndoaie,
Fiindcă vântul nu-i dă pace.

Cuprinși de panica de-afară,
Noi stăm în casă la căldură.
Somnul începe să apară,
Mama spune: -Noapte bună!

În zorii zilei, somnoroși,
La fereastră toți sărim.
Din norii negri, pufoși,
Pe pământ cad fulgii lin.

În scurt timp, toată ograda
Se-mbracă în alb veșmânt.
Iar noi înfruntând zăpada
Vom colinda pe Domnul Sfânt.

poezie de (18 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Iarna

Ai luat cu tine neaua de pe munte,
Ce te urmează pașnic, pas cu pas,
Tăcerea fulgilor să nu cuvânte
Și strălucirea gheții, fără de popas.

Ai născocit culori albastre-anume
Ca să le cațeri brave în pisc semeț, de cer
Și sprijinind căderea acelor stele bune
Le-ai troienit cascada în nopțile cu ger.

E ger, zăpada scârțâie sub pasul meu,
Atârnă iile subțiri de promoroacă,
De ramurile joase, lumina goală joacă
Azi, numai pentru tine și... pentru Dumnezeu!

poezie de din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Înger prin ger

E noapte, sunt și eu, sunt și femei
Afară este ger și ceva crapă,
Prin trupul tău mai ard niște scântei,
Prin trupul meu mai curge niște apă.

Mă simt poet în fiecare clipă
Și mă frământă tot ce-i omenesc,
Numai de tine, parcă, mi-este frică,
Să nu te pierd cât încă te iubesc.

Dar nu am cum. Cât ești a nimănui
Vei fi a mea, chiar dacă-s al oricui.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noapte de Brumar

Pășeai felin pe sub lumini de lampadare,
Prin noaptea rece și cețoasă de Brumar,
De dragul tău înțepenea și timpu-n secundare,
Extaziat, privindu-ți mersul lin pe trotuar.

În calea ta se împrăștiau pâlpâitoare,
Lumini ce se scurgeau din felinare ‘nalte,
Covor de aur îți așternea toamna la picioare,
Iar vântul te-a cuprins, ca-n brațe să te salte.

În preajma ta se răvășeau castanii,
Plouând în jurul tău culori de toamnă,
Și-n zambetu-ți suav se ofileau titanii,
Topindu-se-n noblețea ta de doamnă.

poezie de din Cristalele Iernii (2019)
Adăugat de Diana IordachescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Licornul cu frâu de argint

Se lasă-nserarea și ninge afară,
cad fulgii de nea peste case dansând,
mă uit pe fereastr㠖 aș vrea să apară
licornul cu frâu de-argint, galopând.

Din hăuri de timp neștiute apare
cu aripa-ntinsă pe brâuri de ger,
deasupra, pe șaua de aur călare,
stă Zâna Zăpezii cu chip auster.

Ajunge îndată cu frâul în mână
și bate la ușă c-un vânt hibernal,
din zarea cernită cu biciul adună
povești să le țeasă pe geam în cristal.

O chem înlăuntru, să vină aproape
de soba încinsă, cu calul licorn,
din vatră jăratec să-i dau să se-adape,
cunună de aur să-i pun peste corn.

Dar văd că licornul rămâne afară,
iar zâna-i doar umbra iubirilor reci
pierdute în gerul venit într-o seară
când vântul zicea că-ntr-o zi o să pleci.

.

poezie de din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vis și înger

Dezrăstignită din ultimele raze,
ziua coboară în locașul rece…
Roșul asfințit scurgându-se pe case.
E noapte. Stelele se golesc de lumini.

Nimeni, nimeni nu le culege nectarul de foc.
În băltoace lăcrimează luna
cu palidul chip trist, supt. Și varul
fardulului ei se descojește întruna.

În sala strâmbă, murdară și neagră
a tristului leagăn de orfani,
cu ochi mirați de bolta cea largă,
fetița bălaie visează.

Ea-n mii de bucați
cerul îl vede frânt și stelele
se coboară în bucăți de pâine.

Mai vede în suflet luna rotundă
ca o jimblă imensă, aburind,
și-o mâna albă, delicată, blândă,
pe creștetul ei rotund odihnind.

Dar luna dispare și stelele se sting.
Rămâne doar sala jalnică și rece…
Și ochii ei de pâine mai plâng,
de stelele calde, de luna cea dulce.

Se face întuneric în tristul adăpost
și-n ochii ei mari, calzi si curați,
visul de pâine se frânge.

Se face intuneric și visul apune,
doar în sufletul ei nepământesc,
Îngerul, flămând de rugăciune,
veghează, ocrotește și plânge.

poezie de din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook