Oare pădurile vor fi mai fericite
... dacă voi ridica o cruce de jurământ
peste lunci și ponoare,
într-un februarie mic și al dracului cum spune proverbul.
chiar dacă arareori trec să văd cum le-ar fi fost
printre orătănii, așteptând să clocească găinile,
să înflorească mușcatele,
iar în mustul zăpezii să semene mazărea și ridichea de lună.
Orânduindu-și grădinile,
în timp ce nu se mai gândeau la altceva,
sau poate așa li se părea când înfloreau cireșii,
când vatra ardea neîntrerupt,
iar seara, cu frunțile încrețite adesea,
cu ochii moleșiți de oboseală,
abia își vedeau de odrasle.
La oraș, și-au păstrat obiceiurile
mai ales cele bisericești, cu sărbători și zile de post.
Doar visele și-au găsit sfârșitul
unde se mai aude încă clopotul
parcă blestemând clipa
cum într-o alta, poate,
când nu mai era nimic de spus,
când nu mai știau să apere ce le aparținea,
Dumnezeu o va face în locul lor
după Lege.
Apoi tot mai întuneric se lăsa.
Tot mai frig.
Și cu cât se acopereau, își dezgoleau mai mult durerea,
de nu mai puteau isprăvi rugăciunea.
În această lume tot mai străină așteptau vindecarea.
Iar pădurea, ca un ecou,
într-o nepăsare orgolioasă,
între ei și Dumnezeu.
poezie de Eli Gîlcescu (13 februarie 2019)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre păduri
- poezii despre întuneric
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zile
- poezii despre visare
- poezii despre sărbători
- poezii despre sfârșit
Citate similare
Dintr-un ciot de inimă
Nu am cum să câștig din pierderi.
Nu aici.
Poate tu, coborând printre pietre, dincolo,
poate o umbră când ți-a rupt legăturile
tot mai slabe de acum încolo,
mai nesigure.
Mă tot gândesc cum ar fi dacă am da zilele îndărăt,
să-mi spui că a fost doar o glumă proastă sau așa ceva.
Ce stupid!
Să facă alții ceea ce ar fi trebuit să faci tu mai bine cu sufletul,
să-l repari,
într-o lume cu atâtea capcane,
un iad.
E timpul să-i înveți, fiindcă au păcătuit.
poezie de Eli Gîlcescu (20 februarie 2019)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre învățătură, poezii despre umor, poezii despre suflet, poezii despre prostie, poezii despre inimă sau poezii despre iad
Te iubesc...
Ce pot să mai zic...
Fără tine sunt nimic
Într-o lume așa mare
Cum ne-am găsit, oare?
Tu ești tot ce îmi doresc,
Tare mult te mai iubesc.
Dumnezeu te-a dat
Și viața mi-ai luminat.
Dacă vrei să-ți fie bine,
Rămâi mereu lângă mine.
Iar eu am să te iubesc
Câte zile mai trăiesc.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (6 februarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre dorințe, poezii despre declarații de dragoste, poezii despre Dumnezeu sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Răstignire
Am strigat oamenilor, "Voi fi crucificat!"
Și ei au spus, "De ce trebuie să fie sângele tău pe capul nostru?"
Și eu am răspuns, "Dacă nu crucificând pe cei altfel decât voi,
Cum veți putea fi ridicați în slavă?"
Și ei m-au ascultat, iar eu am fost răstignit.
Și răstignirea mi-a adus pacea.
Iar când atârnam spânzurat între cer și pământ
Ei au ridicat privirile ca să mă poată vedea
Și-au cunoscut slava pentru întâia oară, pentru că până atunci
Privirile lor nu se mai înălțaseră spre cer niciodată.
Dar, cum stăteau privindu-mă, unul a strigat,
"Ce anume încerci să salvezi?"
Iar altul, "Pentru care cauză te sacrifici pe tine însuți?"
Al treilea a spus,
"Crezi că plătind acest preț vei căpăta gloria-n această lume?"
Apoi al patrulea a spus, " Priviți-l, zâmbește!
Poate fi iertată o astfel de suferință?"
Le-am răspuns tuturor spunând:
"Amintiți-vă doar c-am surâs.
Eu nu salvez nu sacrific nici nu caut gloria;
Și n-am nimic de iertat.
Mi-a fost sete și v-am rugat să-mi dați să beau sângele meu,
Căci ce-mi poate stinge setea, dacă nu propriul meu sânge?
Am fost inocent și v-am folosit rănile pentru a vă vorbi.
Am fost încarcerat în zilele și-n nopțile voastre
Și-am căutat o ușă deschisă spre zile și nopți mai mari.
Și-acum mă duc
Așa cum s-au dus și ceilalți răstigniți înaintea mea.
Și să nu credeți că am obosit după atâtea și atâtea crucificări.
Noi trebuie să fim răstigniți de oameni tot mai mari și mai mari,
Între pământuri și ceruri tot mai mari și mai mari."
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre salvare, poezii despre sacrificiu, poezii despre noapte, poezii despre iertare, poezii despre crucificare sau poezii despre zâmbet
7
da, sunt fericit așa
și ce dacă nebunia tot așa se manifestă când
nimeni nu știe să-mi spună ce-i... bunia...
fericirea când mă smulge ceva din oceanul lumii
și mă transformă într-o lacrimă
fericirea când umplu golul din ochii mei cu oameni
fericirea când știu să dau tot așa cum știu primi
fericirea că am simțurile vii
fericirea opririi oricărei exaltări ecou din aplauze
fericirea să văd clipa un alt început cu tine
iar adevărata fericire mi-ar fi să fii tu fericit mai mult
decât iritat de cum sunt
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre început, poezii despre simțuri, poezii despre ochi, poezii despre ocean sau poezii despre nebunie
Nu semnez niciodată condicile de absență
plec pur și simplu precum un soldat necunoscut
nu-mi las nici umbra să facă contra-apelul
doar îmi sărut iarba aceasta verde care se înclină
la trecerea mea prin viață
de parcă mi-ar ști pasul
de parcă mi-ar ierta coasa
de parcă mi-ar fi ascultat visele din vis
și atunci când îmbrățișam cerul
dar și atunci când mă înveleam cu pământul
și când te țineam în brațe
dar și când îl căutam pe dumnezeu
alergând după fluturi alergând după licurici
între două suflări de păpădie și o floarea soarelui
chiar dacă ar putea părea o copilărie în lumea asta
parcă într-o veșnică așteptare a unei și mai veșnice luminițe de la un și mai veșnic capăt de tunel
nimic nu mă poate convinge că dumnezeu are nevoie de intermediari ca să-mi lumineze inima
nici de taxe și construcții megalictice ca să-mi ierte păcatele
așa că nu voi da ortul niciunui popă
nu voi semna nicio condică de plecare din lume
doar așa ca să-mi pot vedea de moarte simplu
și să nu rămân dator pământului cu o groapă
îmi doresc doar un rug
așa cum mi-a fost și viața
așa cum poate îmi va fi și veșnicia
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre sărut, poezii despre moarte sau poezii despre licurici
Dumnezeu trebuie să fie Dumnezeul tuturor religiilor și a tuturor oamenilor, El nu poate fi un "Dumnezeu" al separării, al raiului și iadului. Însăși UBICUITATEA LUI contrazice existența iadului. Fiind Totul Din Întreg, deci fiind pretutindeni EL nu poate fi mai mult într-o floare și mai puțin într-un vierme, nu poate fi mai mult în credincios și mai puțin în păcătos, nu poate fi mai mult în Hristos și mai puțin în tine. TOT CEEA CE CREZI CĂ ȘTII DESPRE DUMBEZEU, știi de la separare sau gând/minte, dar Dumnezeu nu se poate lepăda/desprinde de tine după cum tu nu te poți lepăda/desprinde de EL. Dumnezeu, Viața sau faptul tău de "A-Fi" sunt una și orice ar fi, chiar și moartea de ar veni tu trebuie să Fii, nu-i așa? Chiar și când crezi că nu ești tu tot ești - noaptea în somnul profund, leșin, moarte - faptul tău de "A-Fi" se topește natural în Dumnezeu cel veșnic, dincolo de manifestare și nemanifestare. Contemplă asta!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre religie
- citate despre moarte
- citate despre viermi
- citate despre viață
- citate despre somn
- citate despre rai
- citate despre noapte
- citate despre iad
- citate despre gânduri
Și zăpezile seamănă cu tine
Speriate de lumină
plâng
de preadevreme de acasă
nu pot pleca
mai au încă de cuprins pădurile
sau chiar mai mult
asfințind în tăceri
Dumnezeu
vatra cu gust de gutui
până cine știe când
făcând minuni
alte zăpezi ți-ar fi putut arăta
pădurea de stejari
poezie de Eli Gîlcescu (13 decembrie 2018)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre stejari, poezii despre sperieturi, poezii despre plâns sau poezii despre gutui
Paroxism
M-am îmbrăcat de înmormântare
să-ți aud gândurile,
mai ales cele fără somn,
când te privea răsăritul
printre flori
dincolo.
Poate că voi înțelege ce s-a întîmplat
cu povestea ta neobișnuită din ziua de dinainte de ieri
când m-a trezit în zori,
ca o strânsoare în jurul gâtului,
invitația ta blândă la reculegere,
parcă fără părere de rău,
într-un joc al tăcerii.
Și dintr-odată a început să plângă iarba
pe acolo pe unde o ascultai cum crește.
fără să văd că-mi lipsești cu fiecare zi
tot mai mult caut un motiv
de dragoste
Și atât.
Și de câmpiile verzi, de ploi,
de vise, de noi.
La naiba cu moartea.
Am început să mă îmbrac de înmormântare
și te-am așteptat ca pe Regina din Saba.
poezie de Eli Gîlcescu (15 februarie 2019)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre somn sau poezii despre ploaie
În asfințitul apocaliptic
și parcă totul e înțepenit
și parcă totul se încheagă...
mor suflete numai în asfințit
și planeta devine tot mai vagă.
se-nchid oamenii în cămăruța lor,
să strângă tot mai multe deziluzii...
inimii de Viață-i este dor
dar, mintea înecată în confuzii.
îngreunați de mult pietriș în minte
alegem puful, pentru că nu doare...
în timp ce praful s-a depus pe jurăminte,
spuse într-o vreme de chemare.
de vrei să cazi, alege să fii mândru!
și tot ce crezi, să-nsemne doar eroare!
să fii ca altul, fără să rupi rându'
e ca și cum nu ți-ai dori salvare!
îi văd pe stradă și văd în mintea lor...
unii, nici nu cunosc ce mult îi doare,
și nici ce i-a lovit de cad și mor
atunci când își reprimă din visare.
și i-am văzut mâhniți printre bagaje;
toți poartă un trecut ce i-a schimbat...
tot se mai zbat între vechi etaje
cei care pe Dumnezeu n-au remarcat.
ascultă-ți inima mai mult, tu om de lume,
ia seama la ce-ai primit și mulțumește!
dragostea n-o afli din cutume,
iar viața cea văzută se sfârșește.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre tristețe sau poezii despre schimbare
Nu studiez dezastrele născute dintr-un sărut
nici moartea pe cruce
nici învierea de după
oricum îmi este de ajuns
câte o apocalipsă
între două nașteri
și o trecere prin haos
aproape cât o adormire de duminică
în care s-a născut visul
și paradisul
de iad ne-am ocupat noi
după ce nu ne-a mai ajuns
fericirea
.....................................
mă tot întreb de unde
mi-a rămas această muzică
care parcă vine
din rădăcina unei lacrimi
.....................................
poate fiecare stea cânta
în pliscul unei păsări de foc
iar un copil ciudat
venit parcă dintr-o zbatere de aripi
împletea galaxile
ca pe o vată de zahăr ars
care-și aștepta spirala
apoi
ca și când nu mai era de ajuns cântecul
din gândul cioplitor de univers
au apărut cuvintele
.....................................
fiecare rostire era o nouă lume
până când nu a mai știut nici măcar el
de unde începuse
și nici unde să mai găsească loc
pentru câte rostiri
mai avea de rostit
...................................
împreună cu magica rostire
a apărut oul
mai apoi și întrebarea
poate si filosofia
dar cum era așa greu să plângă singur
chiar înainte de a umple cu oceane pământul
a început să gândească viața
ca pe o iarbă verde tivită cu margarete
soarele nu poate fi
doar un ou de pasăre măiastră
poate nici faraonii nu sunt nemuritori
îngropați aiurea
sub imposibile cuiburi
de unde nu le mai cântă stelele
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre naștere, poezii despre păsări sau poezii despre zahăr
În voia mea
Dumnezeu mă privea pe ascuns
când lama cuțitului atingea gândurile
până acolo doare plecarea
și parcă o văd cum își face de lucru prin curte
că așa sunt unele suflete
rămân priponite de rodul pământului
parcă o văd cum întinde vorbele dulci
pe sârma de rufe
și cum își șterge mâinile
pe șorțul înflorat
ce să-i faci
zic
e mama
Doamne
țărâna ei are gustul nașterii imprimat
las-o
las-o să mai trudească
purtându-mi de grijă
cum a făcut de la primul meu țipăt
când lumina mi-a atins pielea
Dumnezeu mă privea pe ascuns
când lacrimile îmi brăzdau obrazul
și mă tot ștergeam
când cu mâneca stângă
când cu mâneca dreaptă
până am reușit să-mi arcuiesc visele
să astup rănile cu vreascuri
și să dau foc
nemilosului destin
las-o să mai trudească
atât îl rugam pe Dumnezeu
iar el
frământând alte trupuri
a făgăduit că nu-mi tulbură apele
și mă lasă în voia mea
până mă obișnuiesc cu plecarea ta
mamă
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre trup și suflet, poezii despre promisiuni sau poezii despre mâini
Gretchen a început să se roage și era așa de frig că putea să-și vadă răsuflarea; și aburii răsuflării s-au făcut tot mai groși și mai groși și s-au prefăcut în îngerași care cum atingeau pământul se făceau tot mai mari și fiecare avea coif, suliță și pavăză. Numărul lor sporea mereu și, când Gretchen și-a isprăvit de spus rugăciunea, o oștire întreagă era împrejurul ei. Îngerașii în zale împungeau cu sulița fulgii de zăpadă și fulgii se fărâmau bucăți și Gretchen putea să meargă liniștită mai departe. Îngerii îi mângâiau mâinile și picioarele și acuma nu-i mai era așa de frig și a putut să ajungă la palatul Crăiesei Zăpezii.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zăpadă, citate despre îngeri, citate despre început, citate despre picioare, citate despre palate, citate despre numere, citate despre mâini sau citate despre abur
Lucian: Sonya, te rog...
Sonya: Lasă, nu mă mai tot ruga! Să știi că sunt la curent cu tot ceea ce s-a întâmplat între tine și colegii tăi.
Lucian: Eram convins de asta și mă temeam că vom ajunge și la acest subiect.
Sonya: Trebuie să vorbești și despre ceea ce nu-ți convine; nu poți evita realitatea.
Lucian: Realitatea, spui?! Singura realitate pe care o știu e aceea că nu mai sunt comandantul lor acum; m-am dezlegat de această responsabilitate, cu șase luni în urmă.
Sonya: Cum te-ai dezlegat? Cu a cui aprobare? Cu a cui permisiune?
Lucian: Cu a mea! N-am nevoie nici de aprobarea, nici de permisiunea nimănui. Și mai ales, nu de a lor!
Sonya: Faptul că ai înlăturat cele șase bulinuțe aurii de pe reverul hainei tale nu semnifică nimic. Oficial, tot tu ești comandantul misiunii, chiar dacă tu nu te mai consideri astfel. Colegii tăi nu și-au ales un alt comandant între timp. Și chiar de și-ar fi ales, oficial, tot tu erai...
Lucian: Nu mă interesează ce și-au ales sau ce nu, nici cine ar fi oficial...
Sonya: Nu-i adevărat! Te interesează, chiar dacă nu vrei să arăți. Și încă ai o mare responsabilitate față de colegii tăi în această misiune. Singur nu te poți debarasa de funcția ce ți-a fost încredințată.
replici de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre realitate, citate despre vorbire, citate despre vestimentație, citate despre responsabilitate sau citate despre adevăr
"Așa cum..."
la începuturi sentimentele ardeau
așa cum numai sentimentele pot arde
în foc de artificiu și petarde
ca un cuvânt primar, rostit pe șleau
apoi în avalanșe de cuvinte
așa cum numai avalanșe curg în cale
sorbind în sine când un deal când vale
am modelat o dragoste. Fierbinte
din colb stelar și raze lungi și reci
așa cum poate fi doar dragostea curată
fierbintea dragoste în spațiu dizolvată
am atașat-o epitetului-de veci
și ne-am pornit prin lume amândoi
așa cum pot porni doar suflete senine
și împletite-n aliaj de ștofe fine
cu coarde lungi din inima din noi
s-au stins și rugurile noastre într-o zi
așa cum doar un tot întreg se poate stinge
când peste toate veșnicia ninge
și-n lume nu mai e la ce trăi
ceva încă mocnește, face fum
în tine mai mocnește un tăciune
și apelează când la rațiunie
când la inconștientul: "așa cum..."
poezie de Iurie Osoianu (18 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre văi, poezii despre stele sau poezii despre ninsoare
Hic et nunc
Într-un timp, pe drumul Ierihonului, un om
Și-a văzut moartea cu ochii, odată,
Iar tu, cel ce citești, acum, rezemat de un pom,
Încă te mai întrebi dacă ieri l-ai văzut, în colțul unui hotel,
dormind, pe o dală de piatră...
Nu striga după un ajutor, era doar cu visele sale,
Înfrigurat și lipsit de puteri,
Într-o mare de lume, într-un oraș luminat, și nu o vale,
Cu trecători grăbiți, indiferenți, sirene și puzderie de mașini,
acompaniate de raideri
Ai crede că, pe acest drum al tău, el, în această lume, nu-i singur
Și, poate, speri că altcineva îl va privi cu alți ochi,
Dar ochii tăi, când văd primii luminosul azur,
Cărei bucurii i se-nchină?
Privilegiul acesta e pentru toți, căci a fost creat inimii și nu privirii,
Iar tu de-ai înțeles, nu trece, ca atunci, mai departe,
Oprește-te, ascultă-ți secundele firii
Și învelește-i sufletul plin de dureri, dându-le la o parte!
poezie de Alexandru Răduț din volumul de versuri Călători (2019)
Adăugat de Amalie Hauser
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde sau poezii despre oraș
Nu-i teatru, e iubire!
Oricât de frig e afară,
eu sunt eu, mereu eu...
deoarece mereu a fost vorba de mine,
la fel cum mereu e vorba doar de tine,
am un crâmpei de căldură păstrat
într-un bulgăre de cristal
care se dizolvă molcom pe buzele tale
apoi se prelinge pe pielea prea catifelată a gâtului
Dar pe mine cu ce mă încălzește?
Poate numai surâsul tău gingaș mă mai încălzește
(repet întruna: ți-am spus că e vorba de mine,
la fel cum mereu e vorba de tine)
Și uite așa ne încălzim și ne zâmbim,
într-o zi crâncenă în care tu ești ca vremea,
iar eu nu mă pot lua după anotimpuri instabile
după vreo banală ceartă aiuritoare
la care mă simt spectator,
și tu singurul actor rămas,
cam nepotrivit să joci singură fără ca eu să-ți cânt.
Ultima ta replică: nu-i teatru, e iubire!
Apoi, intense, aplauzele mele.
Nu înțeleg eu multe, dar cel mai mult nu înțeleg
ce curaj am avut să-mi pun inima în palmele tale.
A meritat, zic eu naiv, să-nveți ce e cicatricea ce mi-o ceri,
greșeala repetată e lecția neînvățată
Alta probabil că s-ar împinge turbat și ar da din coate
ca să ajungă la ea, așa cum e,
cu tot cu metehne
și și-ar înfige obraznic unghiile, ar sfărâma-o
însetată de o ură absurdă,
de durerea profundă pe care mi-ar provoca-o,
crezând că gloria ei e revanșa față de foști, proști.
Bine că mi-am pus-o înapoi, unde e locul
dacă și acum ești tristă, ca ochii lui Dumnezeu,
înseamnă că tu nu ești zeiță, iar eu... mediocru zeu,
dar mereu...
a fost vorba doar de noi!
Mai vrei în rol de zei?
poezie de Roberto Kuzmanovic (2017)
Adăugat de Roberto Kuzmanovic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre teatru, poezii despre obrăznicie, poezii despre naivitate, poezii despre mediocritate sau lecții de engleză
Nu-i teatru, e iubire!
Oricât de frig e afară,
eu sunt eu, mereu eu...
deoarece mereu a fost vorba de mine,
la fel cum mereu e vorba doar de tine,
am un crâmpei de căldură păstrat
într-un bulgăre de cristal
care se dizolvă molcom pe buzele tale
apoi se prelinge pe pielea prea catifelată a gâtului
Dar pe mine cu ce mă încălzește?
Poate numai surâsul tău gingaș mă mai încălzește
(repet întruna: ți-am spus că e vorba de mine,
la fel cum mereu e vorba de tine)
Și uite așa ne încălzim și ne zâmbim,
într-o zi crâncenă în care tu ești ca vremea,
iar eu nu mă pot lua după anotimpuri instabile
după vreo banală ceartă aiuritoare
la care mă simt spectator,
și tu singurul actor rămas,
cam nepotrivit să joci singură fără ca eu să-ți cânt.
Ultima ta replică: nu-i teatru, e iubire!
Apoi, intense, aplauzele mele.
Nu înțeleg eu multe,
dar cel mai mult nu înțeleg
ce curaj am avut să-mi pun inima în palmele tale.
A meritat, zic eu naiv,
să-nveți ce e cicatricea ce mi-o ceri,
greșeala repetată e lecția neînvățată
Alta probabil că s-ar împinge turbat și ar da din coate
ca să ajungă la ea, așa cum e,
cu tot cu metehne
și și-ar înfige obraznic unghiile, ar sfărâma-o
însetată de o ură absurdă,
de durerea profundă pe care mi-ar provoca-o,
crezând că gloria ei
e revanșa față de foști, proști.
Bine că mi-am pus-o înapoi, unde e locul
dacă și acum ești tristă, ca ochii lui Dumnezeu,
înseamnă că tu nu ești zeiță, iar eu... mediocru zeu,
dar mereu...
a fost vorba doar de noi!
Mai vrei în rol de zei?
poezie de Roberto Kuzmanovic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce ți-ai spune oare?
Dacă într-o zi
mergând pe drumul vieții,
Te-ai reîntâlni... cu tine, fiind copil,
Ce ți-ai zice oare, privindu-ți lung pomeții,
Ce azi nu mai sunt rumeni
și parcă fără "tril"?
Te-ai lua ușor de umăr?
Te-ai scoate la un suc?
Ți-ai spune: Riduri număr
și anii se tot duc?
Ți-ai spune: Viața doare,
rămâi așa cum ești...
Căci traiul de "om mare"
nu e cum te gândești?
Ți-ai spune că durerea,
vine din când în când,
Să-ți încerce puterea,
de a zâmbi plângând?
Ți-ai spune că genunchii,
în timp s-au vindecat,
Dar pierderea mămuchii,
nu trece niciodat'...?
Ți-ai spune că amicii
de-atunci s-au risipit?
Mânați de bani, capricii,
obrajii și-au mânjit?
Ți-ai spune că norocul,
la fel ca și iubirea,
Nu prea și-a găsit locul,
și-a căutat iesirea?
Ți-ai spune că adultul,
de azi nu mai e viu,
Obișnuit cu "multul",
un mort fără sicriu?
Ți-ai spune că sunt dăți,
când plângi, fi-rar să fie,
Răpus de greutăți
după... copilărie?
Și dacă într-o zi
mergând pe drumul vieții,
Te-ai reîntâlni... cu tine, fiind copil,
Ce ți-ai zice oare, privindu-ți lung pomeții,
Ce azi nu mai sunt rumeni
și parcă fără "tril"?
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre prietenie, poezii despre prezent sau poezii despre numere
Pasărea Paradis
mai ții minte ceva,
din anii aceia cuminți,
când răsfoiam zilele
ca paginile unei cărți
împrumutate,
când concretizam prezentul
ca pe o amintire?
mai știi drumul lung
al unor zile fierbinți
când noaptea părea tot mai îndepărtată
și noi alergam după ea să o cuprindem
făcând ocolul Pământului?
mai ții minte cum se împleticea
un apus șovăielnic
în furoul tău cu zorzoane,
ții minte vremea
care nu ne mai lăsa să întinerim,
iar clipa o trimiteai în trecut
cu fiecare clipire a genelor tale lungi
cât pasărea Paradis?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre ocolul lumii sau poezii despre cărți
Interacțiune
îmi aleg inima nu ce aud nu tot ce simt
s-ar putea să fie doar carnea
îmi aleg inima pentru că altfel ce-aș fi
o glumă proastă pentru că inima nu va merge niciodată
acolo unde merg să beau o bere sperând că pot uita tot ce nu am ales să mi se întâmple
și lucruri se întîmplă
așa cum cineva lovește tasta enter și se aude mesajul de eroare
ori de avertizare când tu abia mai respiri de departe
n-ai fost acolo și până la urmă nici nu mai contează
erai prabușit deja și când credeai că s-a terminat
până la urmă tot nu e chiar tot
urmează altceva și mai rău
așa că-mi aleg inima
e tot ce mai am să respir
și nu-i doar un exemplu de viață pentru cuvintele noastre.
poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greșeli sau poezii despre bere