Ca un nebun
Tu, ca meștera Manole,
Podul cel clădesc, dărâmi,
Ale dragostei cupole,
Fără milă le fărâmi,
Să clădesc spre tine podul,
Stau în lacrimi pân' la brâu,
Cad de hundă ca nerodul,
Și puterilor dau frâu,
Dar pe când ridic pilonul,
Unui pod spre malul tău,
Tu de grabă tai otgonul,
Și mă lași pierdut în hău,
Truda toată se îneacă,
În al vieții trist tumult,
Plânge inima-mi zevzeacă,
Mintea nu mi-o mai ascult,
Ca nebunul stivui piatra,
Cu speranța să ating,
Țărmul unde arde vatra,
Și cărbunii nu se sting...
Tu, ca meștera Manole,
Podul cel clădesc, dărâmi,
Ale dragostei cupole,
Fără milă le fărâmi!
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poduri
- poezii despre nebunie
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre plâns
- poezii despre iubire
- poezii despre cărbune
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Regele nebun...
Hai mai mută încă o dată în mine
Să fiu, eu, regele nebun,
Cu chipul înclinat spre tine
Precum, Manole, la zidul lui imun.
Un nebun de lângă piesa albă
Ca întrun joc de șah pe trupul tău,
Din podul palmei tale fără nici o grabă
Sămi adap năravul cemi scapă din frâu.
Eu sunt nebunul de pe diagonală
Cu iubirea presărată în rău,
Pornit în cruciada demnă de finală
Pe câmpia ninsă cu verdele tău.
Printre atâtea turnuri mișcătoare,
Noi să fim un joc de primă ligă,
O partidă plină de candoare,
Unde regina dă șah și regele câștigă.
Tu ești regina mea și eu nebunul rege,
Doi actori de gală cu mantie și scut,
Pioni pe tabla vieții unde calul merge
La păscut pătrate spre necunoscut.
poezie de David Ionel Romulus (29 decembrie 2013)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre monarhie, poezii despre șah, poezii despre verde, poezii despre ninsoare, poezii despre jocuri sau poezii despre inocență
Podul de flori
poezie dedicată românilor din stânga Prutului
Podul de flori,
frate,
s-a dărâmat.
Au venit lacrimi
și l-au luat.
Drum prin Sahare,
dune de
brumă,
ochiul se-nghimpă,
în neguri se-afumă,
se jăluie Prutul
prin sloiuri, prin glod,
Manole oftează,
pictând-o pe Ana,
portretu-i șoptește:
- Sunt schiță de pod!...
Sunt schiță de pod
din lemn cel domnesc,
cresc mugurii lui,
în voi înfloresc,
floarea de azi,
mâine e rod,
rodul de mâine
e floare de pod.
Sunt schiță de pod
din arbor domnesc,
cresc sevele lui,
duios vă șoptesc:
"Sub pod de sânge,
sub podul de grai,
Prutu-i oglinda
lui Vodă Mihai".
poezie de N. Petrescu-Redi din Convorbiri literare (decembrie 2015)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre viitor
- poezii despre sânge
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre ochi
- poezii despre muguri
- poezii despre lemn
Podul Dragostei
Podul Dragostei divine
Peste hăul mare, întins,
Din slăvile sfinte senine
A ajuns și pân-la mine,
Din cerul cel necuprins.
Dacă păcatul cel greu,
El prăpastie-a produs
Prin sinistru-i apogeu,
Între om și Dumnezeu
Podul vieții, a fost pus.
Cel mai sfânt material
Pus la buna Lui zidire,
Dar a fost, dar ideal,
La Golgota... triumfal
Din Tatăl, a Lui mărire.
Din El Însuși, S-a luat,
Și-ntr-o lume pârjolită
De blestemul în păcat
Cu spini fiind încoronat
Cale-a fost bătătorită.
Marea Sa bună voință
Din planul de mântuire
Prin marea făgăduință,
S-a văzut cu prisosință
Prin cereasca-I umilire.
Al Său propriu caracter,
Propriul Său corp divin,
Au venit de sus din cer
De-al dărâma pe Lucifer
Și-a face podul deplin.
Fiind clădit cu măiestrie,
Îmbrăcând umanitatea,
Piatra-n cap de temelie
În prea sfânta armonie
N-a pierdut Divinitatea.
Și-astfel podul construit
A ținut, nu s-a dărâmat,
Fiind pe Dragoste clădit
Omul spre-a fi mântuit,
El prin vremi, a rezistat.
Oricine pe el va merge,
Orice suflet, ce-i trudit,
Liber fiind... de a alege
În Dragoste va-nțelege
Cât de mult a fost iubit.
Lumea, o, atât de mult
Iubită-i de Dumnezeu,
Și pe pod, cei ce ascult
Liberi de-al lumii tumult,
Înspre cer, urcă mereu.
poezie de Flavius Laurian Duverna din Dor de veșnicii (2 februarie 2007)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre religie, poezii despre mântuire, poezii despre încoronare sau poezii despre suflet
Atunci când devii adolescent, pășești peste un pod. Poate că ești deja pe el. Pe celălalt mal este maturitatea. Copilăria este în spatele tău. Podul este făcut din lemn. Pe măsură ce pășești peste el, podul arde în spatele tău.
Gail Carson Levine în Scriind magie: Creând povești care zboară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre poduri, citate despre maturitate, citate despre lemn, citate despre devenire, citate despre copilărie sau citate despre adolescență
Manole
Căderea e lungă de sus din cupole.
monostih de Gheorghe Leu din Punctul pe i (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Podul Mincinoșilor
Podul e deosebit.
Dacă-l vezi, l-ai îndrăgit,
Chiar de-i podul mult hulit
De aceia ce-au mințit.
epigramă de Toma Gross-Rocneanu din revista "Spinul", nr. 6/2007 (2007)
Adăugat de Toma Gross-Rocneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre poduri, epigrame despre minciună sau epigrame despre Podul Minciunilor
Inundație până în podul casei
Pe apă nu mai cheltui bani
Să-mi schimb confortul vechi, rural,
Bazinu-n pod e natural,
Că pot să dau... și la dușmani.
epigramă de Mariana Dobrin din Epigrama la scenă deschisă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre schimbare, epigrame despre sat, epigrame despre inundații, epigrame despre dușmănie, epigrame despre bani sau epigrame despre apă
Orfeu
În timpuri ce-au trecut demult
Ca niște păsări călătoare,
Mă mai duceam să mai ascult
Cum stropi de ploaie, în tumult,
Păreau descântece-n altare
De ocult.
Acolo-n podul casei vechi,
Sub ropotiri diluviene
(Ca-n vremea zeilor străvechi)
Priveam cum porumbei, perechi,
Se-alintă, netezindu-și pene
La urechi
Și timpul, podul, ploaia, eu,
Păream o scurtă simfonie
(Așa cum viața e mereu)
Cântată-n țărmul elizeu
Și-n lunga lui călătorie,
De Orfeu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre urechi, poezii despre trecut, poezii despre timp, poezii despre păsările călătoare, poezii despre păsări, poezii despre porumbei sau poezii despre Orfeu
* * *
Clădesc gând peste gând
să fac pod la tine să ajung
să fi singura din univers
ce pășeste spre etern
sfințind al meu vers
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri sau poezii despre gânduri
Ce va fi
Mă voi urca în podul palmei
să simt vârful degetelor
cum ating viața
Niciodată o zi nu va fi mai bună
ca acea care avea să înceapă
Niciodată o seară nu va fi mai plină
dacă nu-i vei sta în umbră
Mă voi întoarce - în sfârșit
în podul tău
să întoarcem fânul
poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre seară sau poezii despre degete
Mi-e milă
Nu mi-e milă de ajuns să iubesc viața făpturilor tale,
pe care le-ai facut ca să le ucizi.
Mi-e milă, omule, de tine.
Mi-e milă de copiii tăi plăpînzi.
Mi-e milă că te istovești muncind.
Mi-e milă de caii care cad subt povară.
Mi-e milă de cîinele pribeag.
Mi-e milă de păsările care plîng iarna în codrii înghețați.
Mi-e milă de cerbi, căprioare și iepuri uciși de omul de
care mi-e milă.
Mi-e milă de vită blîndă, față-n față cu ucigașul topor.
Mi-e milă de stejarul doborit din rădăcina lui.
Mi-e milă de toată carnea, de toată vlaga, de toată slăbiciunea.
Mi-e milă de tine, canalie perfidă - javră cu inima seacă și
cu creierul murdar.
Mi-e milă și de tine, înfumurat și prost.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stejari, poezii despre păduri, poezii despre prostie, poezii despre inimă, poezii despre iepuri sau poezii despre iarnă
* * *
Prietenul nerușinat, cerul fără milă
Caznă multă, dușmanul puternic fără milă.
Piere umbra speranței în lumina soarelui
Locul nefericirii înalt și fără milă.
Străin de locul acesta dorit se înalță
Grija iubirii venind repede fără milă.
Privirea, boiul tău mlădios e ca un torent
Și sprâncenele sunt arcuite fără milă.
Rațiune nestatornică în calea vântului
Fericirea e ca dușmanul fără milă.
Taina dorinței e ca o cale de nestrăbătut
Locul meu e drumul încercării fără milă.
Gândul meu sună ca un cântec înaintea luptei
Paharul meu deșertat e un gol fără milă.
În lacrimi roșii Fuzulî își acoperă fața
Și cerul se ridică deasupra fără milă.
poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre dorințe, poezii despre înălțime, poezii despre vânt, poezii despre sprâncene, poezii despre roșu, poezii despre prietenie, poezii despre prieteni și dușmani sau poezii despre nerușinare
Bonsai
grădini
încap în podul palmei
într-o șoaptă rostită fără
grabă
am croit răstimpul
ultimei îmbrățișări
când voi urni cărările spre
tine
să nu-ți fie alb-negru cadrele
oglinda-n care mă știai
să nu-ți pară zăbava mea
rătăcire
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuib de culori
Și veneau și reveneau
Cu mine oare ce aveau?
Umbrele ce sunt iertate
Ce nu-mi erau-mblânzite...
Șuierând cu bici de ecou
In al călimarei hublou...
Unde închis într-un răvaș
Așteptam glasul nărăvaș.
Să mă citească pătimaș
Să topească tușul umbrei,
Cu glasul ei gingaș
In poemele de porumbei.
Albi-n cântec de măslini
Să-nfloreasca dintre spini
Ce-i rămași-nfipți venini
Trandafiri mei divini
Să clădesc o scară din ei
Să o duc spre soare de tei
Lăsând umbra mea și a ei
Jos fără gratia coliviei
Urcând să-nvătăm iar!
Zborul pasărilor avatar,
Ce printre codri de nori
Clădesc cuiburi din culori
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre trandafiri, poezii despre tei, poezii despre nori, poezii despre măslini sau poezii despre muzică
Podul de piatră
E o punte care se aruncă singură peste apă
îi place să zburde peste râu. Nu pot
trece pe ea, dacă se așează singură.
Nici unui rîu nu-i folosește. Valurile
o privesc cu suspiciune, nimeni n-a pus-o acolo.
Arinii o văd ca pe un obstacol în cale
și așteaptă mână de om
să-i cioplească într-un pod ca lumea.
Satul din care sunt nu vrea să mă știe,
nu-i arde de nimic în aceste vremuri.
Rămân acasă cu gândul că am destul
sat în mine și nu-mi mai trebuie altul.
Până se va face un pod de piatră,
podul ăsta îl visez de copil.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (28 mai 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre visare, poezii despre râuri, poezii despre obstacole, poezii despre copilărie, poezii despre apă sau poezii despre acasă
Adevărul pe Podul mincinoșilor
Sus pe cruce, răstignit,
Îl jelește tot norodul -
Guvernanții n-au mințit -
Dar mă tem... că pică podul!
epigramă de Marian Popescu din Adevărul și minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre frică, epigrame despre crucificare, epigrame despre cruce, epigrame despre adevăr și minciună sau epigrame despre adevăr
Apropiere
Mă arde-apropierea și gându-ți cel nebun
Ce naște pasiuni și versuri debordante
Mi-s buzele legate și totuși vreau să spun
Că nimeni pân' la tine nu m-a știut răzbate.
Mi-e trupul răvășit de ale tale mângâieri
Parcă mă rupi din tine când mă iubești duios
La miezul nopții arde poemul cel de ieri
Căci îi ia locul altul în zbor de albatros.
Nici gândul nu mai este în tâmpla-mi de copilă
Căci s-a mutat la tine cu dorul ce mă cheamă
Dezbracă-te de mine și du-mă fără milă
În lumea-ți de poveste, în Cerul de aramă.
Atinge-mă în noapte, căci trupul mi-este zbor
Să-ți simt iubirea pură cum mă ridică-n Cer
Să mai rămânem aștri și glasul unui nor
Ce fără noi se stinge ca tragicul mister.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre tragedie sau poezii despre naștere
Pod de Cuvinte
Cât să fi trecut de când umblam desculță
Pe malurile Acheronului?
Primăvara vieții rămăsese în urmă
Cu tot cu Podul ei de Piatră sfărâmat...
Soarele dogorâtor al verii sorbise toată apa mărilor,
Iar pe nisip rămăseseră înscrisuri vagi
Și trupurile moarte ale iluziilor
Care se avântaseră, cândva, în larg.
E toamnă, Mario! Ei și?
Între ochii tăi și ochii mei, Pod de Cuvinte
Refăcut cu migală, sărut cu sărut,
Până când această poezie, iată!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre toamnă, poezii despre sărut sau poezii despre primăvară
Fii tu podul pentru cel care dorește să ajungă pe malul celălalt.
citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate despre dorințe
Podul vârstei
E ziua când se răzlețesc arborii
orele cad din ei pe drumuri
și o fată se rătăcește speriată,
îi cresc prea repede sânii.
Fântânile o așteptă să-i ude buzele
și de emoție se zbate între fior și tăcere;
obosită de puritate împarte un surâs auster
și trece podul vârstei dincolo de râu.
Când trec pe arcul genelor ei și cobor
cu aripile lipite de corp, fără mâini,
apele râului se urcă în sălcii
și ne lovesc cu chemări către mal
unde am să-mi destăinui teama.
E ceva dureros în liniștea interioară,
un instinct fără cădere,
un refuz în simțuri, o neîmplinire
se furișează sub pași
în fața noastră pe cursul amiezii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (24 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre tăcere, poezii despre sâni, poezii despre sperieturi, poezii despre simțuri sau poezii despre ore