Ploaie de martie

De dor primăvara se plânge,
Ar vrea să revină acasă,
Un înger cu aripa-n sânge
Îi mângâie rana rămasă.

Din nori de cenuşă şi pulberi
O ploaie măruntă şi rece
Un ropot aduce în plângeri,
Amarul ar vrea să-i înece.

Din vremea ajunsă-n răscruce
Se scurge al frigului val
Iar martie-ndată aduce
Un zâmbet pe-un cer boreal.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de martie

De dor primăvara se plânge,
Ar vrea să revină acasă,
Un înger cu aripa-n sânge
Îi mângâie rana rămasă.

Din nori de cenuşă şi pulberi
O ploaie măruntă şi rece
Un ropot aduce în plângeri,
Amarul ar vrea să-i înece.

Din vremea ajunsă-n răscruce
Se scurge al frigului val
Iar martie rece se duce
Şi moare-n decor hibernal.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezlănţuită ploaie

Goneşte ploaia-n ropot, pâraie şiroiesc,
Bulboace fierb sărind în clocot ne-ncetat,
Vuieşte-n urlet vântul şi fulgere pornesc,
Copacu-şi plânge ramul căzut şi sfârtecat.

Trimişi de prin înalturi, de pe-un tărâm ceresc,
Nori îmbibaţi de lacrimi se-ncaieră, se bat,
Goneşte ploaia-n ropot, pâraie şiroiesc,
Bulboace fierb sărind în clocot ne-ncetat.

Porneşte-o viitură din câmpul înecat,
Puhoaie-nvolburate în vad se prăvălesc,
Alunecă pământul, spre vale-i revărsat,
Stihia furioasă loveşte-ntregul sat,
Goneşte ploaia-n ropot, pâraie şiroiesc.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Să ne bucurăm acum,
Primăvara e pe drum,
Şi renaştere aduce,
Ghiocei cresc la răscruce.

Reînvierea în natură,
O înviere în făptură,
Să aprindem la altare,
Dragostea ca sărbătoare,

Iar în nopţile de primăvară
Că viaţa nu-i uşoară
De bucurie şi de dor
Se aude un cântec de amor.

poezie de Eugenia Calancea (2 martie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul vântului

Când vine la mine vântul
Veste bună îmi aduce
Dar nu şi-a ţinut cuvântul,
S-a oprit la o răscruce.

E smerit, face pe sfântul,
Stă la umbră să se culce,
Când vine la mine vântul
Veste bună îmi aduce.

Înspre mine-ar vrea s-apuce,
Îşi încalcă jurământul,
Derutat îşi face cruce,
Pe pustii încet se duce,
Nu se ştie ca pământul
Când vine la mine vântul.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străina din mine

Străina din mine
nu vrea să spună de unde mă ştie,
dar, uneori, îmi lunecă prin suflet
cu paşi foşnitori ca un grafit ascuţit
pe luciul unei coli
de hârtie.

Tăcută ca umbra,
de parcă ascunde o vină
în fiecare noapte o aud cum suspină;
întotdeauna se trezeşte în zori,
scutură cerul de nori şi zâmbeşte
nefiresc de senină.

Străina din mine
nu vrea să spună de unde mă ştie,
dar cunoaşte bine arta umbrelor
şi, seară de seară, dansează pe toţi pereţii
la fel ca mâinile bunicului
în copilăriei.

Poate ne ştim
dintr-o altă viaţă
când un deceniu fost-am castan;
poate-am împărţit acelaşi colţ de cer
pe vremea când avut-am aripi de vultur,
mai bine de-un an.

Străina din mine
nu vrea să spună de unde mă ştie,
dar, din când în când, se strecoară afară
şi plânge; plânge cu lacrimi albastre
ca un bătrân albatros
într-o colivie.

Pe de-a-ntregul,
chipul şi-l arată doar vara, câteodată;
cu degete de aer să-mi fie răcoare, ca o boare
mă mângâie pe creştet de parcă-ar vrea să spună:
"nu-ţi fă griji! când se va scurge secunda din urmă
vom pleca împreună".

poezie de Elena Victoria Glodean (2016)
Adăugat de EliGlodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea ninsorii

Albă linişte aduce
Iarna în a ei ninsoare,
Vântul bate la răscruce
Troienind a mea cărare.

Nori cuminţi din site cern,
Fulgi plutesc în armonie,
Domoliţi, încet se-aştern,
Cad în dulce agonie.

Ninge... Ninge în tăcere...
Trec ninsorile în tihnă,
Ochiu-i plin de mângâiere,
Gândul şi-a găsit odihnă.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost la tine mamă, ieri

Am fost la tine mamă, ieri.
Acolo, la al tău mormânt.
Te-am tot strigat din răsputeri,
dar nu mi-ai spus niciun cuvânt.
Ţi-am pus coroană sus pe cruce
şi flori albe pe mormânt,
poate ele-îţi vor aduce
aminte, că te port în gând.
Parfumul lor pate fi solul
trimis la tine să ajungă,
să-ţi spună cât de mare-i dorul
în sufletul ce stă să plângă.
Aş vrea să te întorci acasă
la patul care te-a încălzit,
la glastra cu flori rămasă
în care flori au împietrit.
Te-aşteaptă banca de la poartă,
rămasă tristă, pustiită.
Grădina plânge a ei soartă
că nu mai este îngrijită.
Să te întorci la casa noastră mare
unde-am legat multe-împliniri.
Unde în nopţi de iarnă cu ninsoare,
am depănat multe amintiri.
Mi-e dor de-îmbrăţişarea ta.
Mi-e tare dor să te-întâlnesc.
Mamă, cât de mult aş vrea
la pieptul tău să mă-încălzesc.
Cu ochii-n lacrimi, scumpă mamă,
m-am întors apoi acasă
şi pentru tine flori de toamnă,
am pus în glastra de pe masă.

poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul spre steaua mea

Rădăcinile mă ţin legată
N-am puterea să mă smulg şi-aş vrea,
Să mă rătăcesc prin lumea toată.
Nu vrea să m-ajute cineva?

Aduceţi un val să-mi surpe malul,
În derivă tot plutesc şi-aş vrea
Să-mi găsesc un port să-mi las amarul.
Nu vrea să mă înece cineva?

Aduceţi-mi o secure lată
Să ciopliţi din mine toţi aş vrea,
Să fiu crucea unui vis o dată.
Nu vrea să mă poarte cineva?

Aduceţi-mi o făclie aprinsă
Rug în noapte să devin aş vrea,
Că de-un veac tot ard deşi sunt stinsă.
Nu vrea să m-aprindă cineva?

Aduceţi-mi un potop de stele
Veşnicia s-o împart aş vrea,
Tot întind tăcut mâna spre ele.
Oare o s-ajung la steaua mea?

poezie de Luiza-Adriana Grama din Drumul spre steaua mea
Adăugat de Cristian Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă iar...

În ghearele ploii vara se zbate,
Se vaită în zbucium de plânset din nori,
Pline-s de apă cărările toate,
În strigăt de păsări trec recii fiori.

Stropii grăbiţi urma pământului şterg
Şi fierb în clocot, vuiesc în şiroaie,
Spre tine, iubito, aş vrea să alerg
Să ne-încălzim sub aripa de ploaie.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SCLAVUL VERBULUI

Nu sunt decât un vis în nesfârşirea
Iubirii ce-şi găseşte o icoană,
Iar eu, robit de ea, am nemurirea
Doar când aud din Cer un cânt în strană;

Nu sunt decât un glod cu suflet mare,
Ce-ncearcă să coboare dintre stele
Răspunsul la o veşnică-ntrebare,
De suntem toţi, ori nu, lumini rebele?

Nu sunt decât o simplă adiere
De aripi poposite la răscruce,
Acolo unde-a fost o Înviere
Spre care Sfânta Carte ne mai duce;

Dar sunt un sclav al verbului ce plânge,
Că încă nu am aripa de Cruce,
Să-i pot opri Luminii sfântul sânge
Şi-o viaţă nouă-aici să-i pot aduce!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gladiola

Un şirag de nestemate prins în fir de gladiolă
Rugă cerului aduce într-un ceremonial,
Pier şiroaiele de ploaie înghiţite de rigolă,
Zâmbesc florile grădinii în regal pictorial.

Stropii ploii, strălucind, se preling pe-a ei corolă,
Curcubeul se arată în decorul boreal,
Un şirag de nestemate prins în fir de gladiolă
Rugă cerului aduce într-un ceremonial

Se simte-ndelung curtată de un crin imperial,
Serioasă-n tot ce face nu s-a arătat frivolă,
Ar dori să-şi împlinească visul matrimonial,
Să plutească-n dansul nunţii în acorduri de mandolă
Un şirag de nestemate prins în fir de gladiolă.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înălţare

Aşa aş vrea, să mori de dor
şi-n zbor să-mi vii de după nor,
unde am cuib mereu senin
şi stau îngenunchiat... Mă-nchin.

Doar să pluteşti la braţ cu mine
aş vrea... Să ştii că sunt suspine
când plouă ultima speranţă
şi cad tot destrămat... O zdreanţă.

Te vreau în braţe vaporoasă
din lacrimi, ce mi-am făcut casă;
să te pătrunzi din mine iară,
să pot să muşc... Să-ţi fiu iar fiară...

... Sânge s-amesteci printre buze
în şoapte îngânat confuze.
Să tremuri iar în cald fior,
să-mi zgudui piept... Să simt că mor!...

... Şi când adormi c-un fir de zâmbet,
prins în suviţă-n colţ de-un zumzet
respirat printre dulci parfumuri...
Să mă-nalţ ars, sleit în fumuri.

De nu veni-vei, să mă plâng
în picuri mari să cad, să strâng
în juru-ţi dragoste-n maree...
Să te port val de-o epopee.

De dor să mori, aşa aş vrea,
înger să-mi fii, numai a mea
din toată lumea trecătoare...
Să-mi fii sublima înălţare!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi sau nu

S-a stins o zi si alta vine
Ce-mi va aduce oare-n dar?
Cine croieşte pentru mine
Destin in calendar?
Aş vrea să-l văd, aş vrea să-l simt
Aş vrea palpabil ca să fie
Dar nu-i.... si mă intreb in gând
Să cred in ce nu e să fie?

Deşi nu am găsit răspuns
Si drumul rece intră-n iarnă
Cu paşi nesiguri spre apus
Eu sper in altă primăvară!
Si nu ştiu cum si nici de ce
Si nu ştiu cine mă iubeşte
Dar mă veghează din neant
Si drumul mi-l călăuzeşte.

Aş vrea să pot să-i mulţumesc
Si să-i trimit in dar o floare
Dar zorii zilei mă opresc
-Tu ai rămas o visătoare
Căci dincolo de cer nimic
Nu este viu si intrupare
A fi sau nu... rămâne-n timp
Aceeaşi veşnică-ntrebare.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor frânt

Aş vrea să strig, dar gura nu ascultă.
Aş vrea să zbor, dar aripa mi-e frântă.
Ceva uşor se scurge...
E lacrimă? E ploaie? Sau e sânge?

Vine! Se apropie ucigător
Distruge totul! Dar purifică
Pătrunde-n inimă şi în gând
Si-atunci, mă întreb ce-a fost?
Lacrimă? Ploaie? Sau sânge?

poezie de Jenica Gavrilă
Adăugat de Jenica Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patimile lui Iisus

Hulit din case şi din veacuri
cu mâna dreaptă-şi sprijinea
un trup şi două dintre vreascuri
în care-abia se mai ţinea

Cu fluviul roş urcă pe cruce
să-nece-n palme câte-un cui
ce se scufundă şi se duce
rugină-n josul cerului

Cheaguri de stâncă-avea în sânge
rana nu i se mai scurgea
că a-mpietrit şi iarăşi plânge
din trupul Său şi Dunărea

Rămas cu-n nor adânc în pleoapă
alunecându-I dintr-o geană
din chipul Său senin mai crapă
o ploaie rece şi-o coroană

poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea...

Aş vrea să fiu o pasăre-n zbor,
Sau frunza purtată de vântul uşor...
Aş vrea să fiu o dulce adiere,
Sau poate din stupi a albinelor miere.
Aş vrea să fiu mireasma din flori,
Un fir de iarbă, ori roua din zori.
Aş vrea să fiu o gingaşă floare,
Nisip, curcubeu, sau apa din mare.
Aş vrea să fiu o gâză, ori furnică,
Un fluture, peşte, sau chiar rândunică.
Aş vrea să fiu apă de ploaie,
Un lup, sau chiar doar o blândă oaie.
Aş vrea să fiu lumină, sau nor,
O rază de soare, un gând călător...
Aş vrea să fiu pom, piatră sau stâncă,
Un munte semeţ, sau marea adâncă.
Aş vrea să fiu o stea de pe cer,
Soarele, luna, sau un vis efemer.
Aş vrea să fiu spicul de grâu,
Izvorul limpede, fluviu, sau râu.
Aş vrea să fiu zâmbet, culoare,
Cântec, iubire, sau strigăt, chemare.
Aş vrea să fiu toamnă sau vară,
Iarna cea albă, sau chiar primăvară.
Aş vrea să fiu ori cer, ori pământ,
Sau toate deodată, însă nu sunt...

poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu plânge, Basarabie...!

Sămânţa Unirii-n iubire-ncolţită,
Săgeată-nmuiată-n al istoriei val,
Din coardă de arc de Carpaţi zămislită
Rodeşte stăpână pe-al Nistrului mal.

În pântec de mamă comun ne-a fost lutul
Şi frământaţi am fost de-acelaşi aluat,
Samsarii lumii ne-au pus stavilă Prutul,
Ne-au umilit, ne-au separat, ne-au dezbinat.

Înstrăinată, fără de pod şi fără punte,
Plutind în plâns pe-a timpului corabie,
Te-aşteaptă mama să te mângâie pe frunte:
Te vrem acasă...! Nu plânge, Basarabie...!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Aş vrea ca în fiecare dimineaţă
Să am un zâmbet şi cafeaua dulce,
Aş vrea ca nici o lacrimă pe faţă
Să nu mai văd cum rece-mi curge.

Aş vrea o vorbă şi un zâmbet
S-apară din nou în viaţa mea,
Aş vrea să nu mai simt un urlet
Cum strigă în inima mea.

Aş vrea să am un cer senin
Şi un apus cu curcubeu,
Să nu-mi mai simt sufletul plin
Şi nici pierdut şi nici prea greu.

poezie de Eugenia Calancea (5 ianuarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt liber, dar mă simt întemniţat,
Nu plâng, nicicând n-aş vrea să mă jelesc,
Mă simt de primăvară-nstrăinat
Şi sufăr că n-am voie s-o iubesc.

Păcat că am pierdut un anotimp,
-Îndură-te de noi, ai milă, Doamne!
Să-mi completeze din al vieţii timp
Tristeţea-mi va aduce două toamne.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulgi de speranţă

Mă ninge... Pe-obrazul cald mă mângâie fulgul căzut,
Din lacrima iernii, din nori mi-aşterne rece sărut,
Steluţa-îngheţată sfârşeşte în picuri topită,
Doar vântu-i mai ştie taina prin ceruri rătăcită.

Mă ninge... Un fulg jucăuş mi se-aşează pe creştet,
M-am plâns că-mi este dor, de-ar vrea să-mi spună fără preget
Dacă la vară ne-om întâlni în lanul plin de maci:
-N-ai vrut să-mi dai răspuns îndată, ai preferat să taci!

Mă ninge... Ninsoarea înteţită doru-îmi răpune,
Îmi cresc dorinţele şi stratul mai gros se depune,
Se-arată şi gerul, la geam încolţesc flori de gheaţă,
Mă ninge nostalgic... Mă ninge cu fulgi de speranţă.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!