Bătrânii noștri
Bătrânii noștri mor săraci,
În catedralele de suflet,
Uitați și triști, puțin buimaci,
Împleticindu-și pași de umblet.
Așteaptă-n fiecare zi,
O veste că ai lor sunt bine,
Că soarta nu i-o repezi,
Cu glonț mortal de carabine.
Pe la răspântii de destin,
E urma lor și urma noastră,
Din ce a fost, tot mai puțin,
Doar praf în ochiuri de fereastră.
Bătrânii noștri mor în zori,
Visând ceva ce nu se-ntâmplă
Și lăcrimează uneori,
Singurătăți prelinse-n tâmplă.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tristețe, poezii despre sărăcie, poezii despre suflet, poezii despre singurătate, poezii despre religie, poezii despre moarte sau poezii despre bătrânețe
Citate similare
Se duc bătrânii
Se duc bătrânii
se tot duc
Rămânem noi, semințe goale
Privind spre soarele-răsare
Cu zâmbet veșted și năuc.
Se duc bătrânii am rămas
Doar noi, a veacului urdoare
Privind spre soarele-răsare
Cu ochi de câine de pripas.
Se duc bătrânii lutul lor
Îngrașă brazda ce hrănește
Făpturi grotești, cu ochi de pește
Ce merg pe loc, fără vreun spor.
Se duc bătrânii cruci de lemn
Le stau la cap, ca să-i păzească
De-o generație drăcească
Ce n-are-n grai cuvântul demn.
Se duc bătrânii ca un fum
Ca o miresmă de tămâie
Și-n urma lor ce-o să rămâie?
Doar buruieni, pustiu și scrum.
Se duc bătrânii
se tot duc
Căci lumea asta li-i străină,
Se duc spre taină și lumină
Lăsându-ne deștepți dar singuri cuc.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre timp
- poezii despre pești
- poezii despre lut
- poezii despre lumină
- poezii despre lemn
- poezii despre inteligență
- poezii despre fum
- poezii despre draci
Învăț să mor câte puțin
Învăț să mor câte puțin
În ochii propriului destin,
M-așez la sânul tău târziu
Să mor și să rămân tot viu.
Lăsa-voi urme în priviri
Petale albe în iubiri,
Voi fi și stea din cer căzută
Pe-o creangă dulce de cucută
Sorb cupa florilor cu rouă
Din palma ta cu formă nouă,
Ținând în ea îngeri și sori,
Fluturi ce duc în spate nori.
Îmi duc privirea către rai,
Sufletu-n sunete de nai,
Mă-mbăt cu fericirea lor
Când îngerii m-ajung în zbor.
Tu țipi în jur ca o leoaică,
Încep și ielelor să placă,
În nesfârșit albastru joc
De tine vreau să am noroc.
Învăț așa să mor puțin
În sânul propriului destin
Și-n universul meu târziu
Atâta mor pe cât sunt viu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre învățătură
- poezii despre sunet
- poezii despre rouă
- poezii despre rai
- poezii despre promisiuni
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Învăț să mor câte puțin
Învăț să mor câte puțin
În ochii propriului destin,
M-așez la sânul tău târziu
Să mor și să rămân tot viu.
Voi lăsa urme în priviri
Petale albe în iubiri,
Voi fi și stea din cer căzută,
Pe-o creangă dulce de cucută
Sorb cupa florilor cu rouă
Din palma ta cu formă nouă,
Ținând în ea îngeri și sori,
Fluturi ce duc în spate nori.
Îmi duc privirea către rai,
Sufletu-n sunete de nai,
Mă-mbăt cu fericirea lor
Când îngerii m-ajung în zbor.
Tu țipi în jur ca o leoaică,
Încep și ielelor să placă,
În nesfârșit albastru joc
De tine vreau să am noroc.
Învăț așa să mor puțin
În sânul propriului destin
Și-n universul meu târziu
Atâta mor pe cât sunt viu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să mori din dragoste de oameni...
Să mori așa deodată, este un lucru trist
Dacă ai știi și când, ai fii mai pesimist
Doar într-un singur fel, aș accepta să mor
Aș accepta din dragoste de oameni să mor
De ce aș fi de-acord să mor așa-n zadar
Poate că, pare puțin cam prea bizar...
În astă lume și eu am fost iubit
Cu ceva timp chiar înainte de-a fi zămislit
Eu am venit pe-acest pământ
În urma unui sfânt și dulce legământ
Doi oameni care s-au iubit mereu
Da, au fost chiar ei, mama și tatăl meu
Ce îmi doresc în astă lume și azi și mâine
Să stau la masă cu săracii și să mănânc o pâine
Și aș mai vrea în zilele ce-aduc atâta chin
Tot cu săracii să beau o cană cu vin...
De ce cu oamenii săraci, poți să mai simți plăcerea?
Nu de plăcere este vorba, așa poți să înțelegi durerea,
Durerea poți s-o simți numai la ei în casă...
Când nu au ce mai pune copiilor pe masă.
Când treceți pe lângă casa de copii orfani
Nu ezitați să-i alintați și să le dați bani
Chiar dacă-n fiecare zi ne tot rugăm la sfinți
Vom fi fără să vrem, în zilele ce vin, orfanii de părinți
Să ajutăm bătrânii, să nu trăiască-n umilințe
Lăsându-i să înțeleagă că pentru noi sunt ființe
Să le mai dăm motiv cu noi să mai trăiască
Chiar dacă într-o zi au să ne părăsească
Și ar mai trebui să mergem în spitale
Să observăm, cu dragoste de oameni, cazuri reale
Să căutăm să sprijinim pe cei ce sunt în suferință
Să apelăm la știință, să nu uităm și de credință
Revin și spun, că nu mi-e teamă, să mor
Din dragoste de oameni pentru oameni
Să încercăm să ne unim doar în eforturi
Avem mame și copii morți în avorturi
Spuneți-le celor ce luptă-n van
Pentru petrol și gaz metan
Că nu mai vrem să ne încălzim
Și nu mai vrem să tot murim
Nu ne interesează nici burse care cad
Nici conturi de miliardari ce scad
Suntem datori pentru copiii noștri
Să nu murim acum ca proștii
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre plăcere, poezii despre mamă, poezii despre iubire, poezii despre copilărie sau poezii despre știință
Bătrânii
Oamenii se așteaptă ca bătrânii să moară,
Dar când aceștia mor, nu-i vezi plângând.
Bătrânii sunt diferiți. Oamenii, bunăoară,
Se uită la ei cu mirare când...
Oamenii îi privesc cu ochi lipsiți de înfiorare;
Doar cei bătrâni știu când un om bătrân moare.
poezie de Ogden Nash, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diurnă
Eu mor în fiecare zi,
Mor de fumat și mor de tine,
Și mă îmbăt de ce-ai lăsat,
Parfumul câmpurilor pline.
Și mor încet și elegant,
În cluburi cert exclusiviste,
Cătând priviri de diamant,
Privirii mele mult prea triste.
Neobservat, un abur viu,
Mai rătăcesc printre destine,
Nici nu contează că eu știu,
Să port în piept zile senine.
Dar mor încet și-nsingurat,
Mor de fumat și mor de tine,
Și-n amintiri mi te-am lăsat,
Arnici să-mi coși pe etamine.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre fumat, poezii despre diamante, poezii despre amintiri sau poezii despre abur
* * *
Puțin de nor, puțin de soare,
Puțin de viață, puțin de moarte,
Puțin de bine, puțin din mine moare
În fiecare clipă petrecută fără tine!
Puțin din timp, puțin din azi,
Puțin din noapte, puțin din somn,
Puțin cât am putut să dorm
În fiecare noapte petrecută fără tine!
Puțin din vis, puțin te mai visez,
Puțin mai îndrăznesc, puțin te mai chem,
Puțin te mai aștept, puțin te mai iubesc
În viața asta petrecută fără tine!
Puțin regret, puțin moment,
Puțin ai fost, puțin te mai cunosc,
Puțin de rost, puțin mai plâng,
În lumea asta petrecută fără tine!
Puțin mi-a mai rămas, puțin din glas,
Puțin dintr-un cuvânt, puțin din gând,
Puțin pământ, puțin mormânt
În moartea ce vine fără tine!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre somn, poezii despre prezent, poezii despre plâns sau poezii despre noapte
Prorocire amară
Noi nu ne-am cultivat imunitatea,
Stiințific inventând dezechilibre,
Și-am aruncat în derizoriu sănătatea,
Țintind cu nuclearele calibre.
Mâine copiii noștri se vor bate,
Până la sânge sau până la moarte,
Deșertul neputinței vor străbate,
Când dragostea de ură se desparte.
Se vor urî copiii noștri mâine,
Cruzimea va lua locul omeniei,
Când setea va mușca cu colți de câine,
La ultimul izvor al agoniei.
Tot mai puțină apă pe planetă,
Cișmele ochii nu pot să zărească,
Răcoritoare nu sunt la tonetă,
Cine să moară, cine să trăiască?
Ultima luptă pentru omenire,
La șipotul ce-a devenit redută,
Mor visele cu stropi de izbăvire,
Când urma de răcoare o sărută.
Nici păsări nu vor fi ca să mai cânte,
La ultimul izvor vor pieri toți,
În albele lumini de oase frânte,
Copiii de nepoți și strănepoți.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre sărut, poezii despre sănătate, poezii despre sânge, poezii despre păsări sau poezii despre planete
Ne mor cei dragi
Mor cei dragi, se duc în noapte,
i-am opri, nu se mai poate.
Însoțiți de-a noastre plângeri,
se duc sus să fie îngeri.
Semenii noștri mor singuri.
Singuri, fără-însoțitor.
La mormânt se duc tot singuri,
Se duc în rai, la locul lor.
Fără lumânări aprinse,
fără flori pe-al lor mormânt,
Doar cu mâinile întinse,
ne rugăm la Domnul Sfânt.
În El ne punem speranța.
Doar El ne poate ajuta.
El poate-înclina balanța
de virus ucigaș a ne scăpa.
Și Ție Maică Sfântă
din inimă ne rugăm,
La virus să dai osândă,
din suflet te implorăm.
Îndreaptă-ți ochii Isuse
către cei în suferință!
Iar celor care se duse,
arată-le-îngăduință!
Dumnezeule ești Mare.
Apără pe toți românii!
Ție-ți înălțăm cântare,
cum ne-au învățat străbunii.
poezie de Dumitru Delcă (29 martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință
Suntem aroganți
Suntem răi și aroganți,
I-ncurcăm pe guvernanți,
Vrem mâncare și copii
Și ne place să fim vii,
Mama noastră de zbanghii!
Degeaba vă mirați mereu
Că nu e-n ceruri nici un sfânt,
Nu poate fi lumină sus,
Când nu-i dreptate pe pământ.
Ce fel de lume ni s-a dat,
S-o tot falsificăm, stângaci,
Cu milioane de bogați
Și miliarde de săraci!?
Măcar pentru acești copii
Un alt noroc să fi adus,
Dar, vai, sub cinice poveri,
Ei trec prin școli cu preț redus.
Bătrânii noștri mor uitați,
Pe-același tragic aisberg,
Că, la bolnavi de vârsta lor,
Salvările nici nu mai merg.
Și, după tot ce-am îndurat,
Când mai umili și când mai bravi,
Tot noi, cei pedepsiți din Est,
Mai devenim o dată sclavi.
Și după ce c-am suportat
Al rinocerilor arest,
Tot noi plătim impozit nou,
Pe toate rănile din Est.
De libertate amăgiți,
În fostul nostru lagăr mort,
Azi, nu ne duce nicăieri
Umilul nostru pașaport.
Iar, dacă nemții s-au unit,
Sfidându-și ultimul infarct,
De ce aceiași păpușari
Pe noi, românii, ne despart?
Deocamdată n-am aflat
Un singur șef să fi venit,
Să facă bine pe pământ
De dragul omului cinstit.
E totul numai interes
Și tot așa va fi mereu,
O lume fără sens moral,
Ce l-a ucis pe Dumnezeu.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rezervatia de zimbri (10 iunie 1994)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre șefi, poezii despre școală, poezii despre vârstă, poezii despre tragedie, poezii despre teatrul de păpuși sau poezii despre stângaci
Rugă pentru părinți
Enigmatici și cuminți,
Terminându-și rostul lor,
Lângă noi se sting și mor,
Dragii noștri, dragi părinți.
Chiamă-i Doamne înapoi
Că și-așa au dus-o prost,
Și fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.
Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poți întârzia
Să o ia de la început.
Au plătit cu viața lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinții care mor.
Ia priviți-i cum se duc,
Ia priviți-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, și parcă ning.
Plini de boli și suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiați-i pe părinți.
E pământul tot mai greu,
Despărțirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Dar de ce priviți asa,
Fata mea și fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc și eu.
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetița mea,
Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetița mea.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fete, poezii despre început, poezii despre tinerețe, poezii despre prostie, poezii despre plată sau poezii despre medicină
Se mai moare...uneori
N-ai inteles ca
frunzele mai mor uneori
fara remuscarea uratului
ce-l lasa in urma lor?
Nici teama de dincolo de verde
n-a existat.
Si-atunci,
cum de nu ai inteles
ca totusi,
se mai moare... uneori?
poezie de Adriana Petre
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre frunze, poezii despre frică sau poezii despre existență
Glossă dușilor bătrâni
În râu de crini imperiali,
Sub margarete de lumini,
Mereu mai triști, proverbiali -
Sunt ale noastre rădăcini.
Tăcuți, la tâmple de ninsori,
Își duc pedeapsa de a fi
Și trec etern strălucitori...
Și trece fiecare zi...
În râu de crini imperiali,
Uitând de rostul lor de-aici,
Adorm, visându-se copii,
Nemuritorii mei bunici.
Și flori de nea îmi cad în păr,
Lumină pentru mai târziu,
Sunt înger și am prins să zbor
Pe cerul nopții vioriu.
Sub margarete de lumini,
Privire învelită-n jar
Sunt ochii mei de lacrimi plini
Căci n-am să pot să vă mai am.
V-adăpostiți în infinit...
Troienele de trandafiri
O lume fără de sfârșit
Și sfârtecate răni... și spini.
Mereu mai triști, proverbiali
O arcă de visări pe cer,
Sub voalul timpilor amari,
Trec o corolă de mister.
Bătrâni ce-n umbre au pierit
S-au revărsat - ocean de plâns.
Atât de tare v-am iubit!
Atât de repede v-ați dus!
Sunt ale noastre rădăcini
Bătrâni cu tâmplele fierbinți,
Pășesc de-acum pe-altar de crini
Și dorm etern... și dorm cuminți...
Ni-i ochiul lacrimă de ploi
Și plânsul lacrimă de jar.
Îmi sunt copacii triști și goi
Și satul singur și amar...
Tăcuți, la tâmple de ninsori,
Bătrâni aleargă spre prezent.
Sunt îngeri risipiți în zori,
Sunt stele pe un șevalet
Ce din clepsidra anilor
Au prins în fluturi de lumini,
Să zboare iarăși din decor,
Printre bătrânii pelerini.
Își duc pedeapsa de a fi
Rană de dor, rană de vis,
Iubirea zorilor de zi,
Și poarta către paradis.
Bătrâni, pe albul portativ,
Copaci sub timpi devreme morți,
Un vis cu clipele la schimb,
Bătând zadarnic pe la porți.
Și trec, etrn strălucitori
Și plâng bătrânii noștri iar,
Se sting sub jarul de ninsori
Sub ploi de plâns. Destin amar,
Ei s-au pierdut născând în noi
Vlăstari crescând spre transcendent,
Bătrâni plângând, la tâmple goi,
Cu suflet blând și inocent.
Și trece fiecare zi...
Și infinitul ne-a furat
Bătrânii toți, bătrânii fii.
Mamele triste ne-au plecat.
Mormântul alb, mormântul gol,
Regretul de a fi plecat,
Le vom purta în noi mereu
De-acum, ca orice vinovat.
Și trece fiecare zi...
Și trec etern strălucitori...
Își duc pedeapsa de a fi,
Tăcuți, la tâmple de ninsori.
Sunt ale noastre rădăcini.
Mereu mai triști, proverbiali,
Sub margarete de lumini,
În râu de crini imperiali.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pietre în care să trăiești
Ridicară pietrele!
Făcură templele!
Și templele se dărâmară...
.....................................................
De arta pietrelor
să trăiești apropiat cu sufletul,
punând genunchiul... și umărul...
urma -infimă a lacrimilor,
umărul lacrimii
în urma insistentă
a genunchilor, plecați
în fața Dumnezeului tuturor!
(...)
Și zise:
Iată pietrele în care să trăiești cu urma...
în care urma ta să trăiască
înscrisă în Inima Domnului Viu...
...
Și le-au vărsat sângele
în mijlocul drumurilor lor,
la răspântii de Istorie,
în pragul templelor lor
sau chiar în Sfânta Sfintelor!
Cu sângele lor vărsat
au înconjurat pământul!
poezie de Dana F. Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre istorie, poezii despre inimă, poezii despre artă sau poezii despre Pământ
Așa cum România nu a fost a noastră, nu e a noastră, ci a urmașilor noștri și a urmașilor urmașilor noștri, așa și Europa nu a fost a noastră, nu e a noastră, ci a urmașilor noștri și a urmașilor urmașilor noștri, adică a copiilor noștri.
perlă de Anca Boagiu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre copilărie, citate despre România sau citate despre Europa
Rondelul rozelor ce mor
E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini, și mor și-n mine -
Ș-au fost atât de viață pline,
Și azi se sting așa ușor.
În tot, se simte un fior,
O jale e în orișicine.
E vremea rozelor ce mor -
Mor în grădini, și mor și-n mine.
Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmășaguri de suspine,
Și-n marea noapte care vine
Duioase-și pleacă fruntea lor... -
E vremea rozelor ce mor.
rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Isolde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în engleză.
Vezi mai multe citate de Alexandru Macedonski despre viață, poezii despre trandafiri, citate de Alexandru Macedonski despre trandafiri, citate de Alexandru Macedonski despre prezent, citate de Alexandru Macedonski despre noapte sau citate de Alexandru Macedonski despre moarte
Ne mor prietenii
Ne mor prietenii, ne mor,
Murim și noi în moartea lor,
Că-ntârzie îngrozitor,
Într-una, primul ajutor,
Chemat la patul tuturor,
Mereu, e de ales: or-or!
Se rupe ața pe mosor,
Tușesc segmentele-n motor,
Ne mor prietenii, ne mor
Murim și noi în moartea lor,
Și amintirile ne dor,
Ne mor prietenii, ne mor.
poezie celebră de Adrian Păunescu (20 martie 2008)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate de Adrian Păunescu despre moarte, poezii despre prim ajutor, poezii despre prietenie, citate de Adrian Păunescu despre prietenie, poezii despre motoare, poezii despre dor, citate de Adrian Păunescu despre dor, citate de Adrian Păunescu despre amintiri, poezii despre ajutor sau citate de Adrian Păunescu despre ajutor
La noi...
La noi, și dascălii-s înjunghiați
De scelerați, în ziua mare,
Copiii noștri mor în chinuri, torturați
Și nimeni nu ne dă crezare.
Ministrul nu știe românește,
Iar demnitarii dorm prea liniștiți
Și cetățeanul flămânzește,
Căci ne consideră niște tâmpiți.
La noi, hoția e în floare,
Corupția se simte peste tot,
Iar legile admit prea tare
Realitatea neputinței lor.
La noi, se dă frumos din coate,
Prostia iese la iveală,
Am vrea să meargă ca pe roate,
Dar nu se poate fără școală.
Confrații noștri dorm pe-afară,
În Europa sunt extrem de buni,
Căci omenia se măsoară
Puțin mai nobil, chiar de sunt români.
Suntem pierduți pentru vecie,
Într-un hățiș destul de-ngrozitor
Și n-om schimba o Românie,
Căci nu avem un bun conducător.
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre schimbare, poezii despre realitate, poezii despre miniștri sau poezii despre ministere
Scoarță
anumiți oameni mor mai adânc
limbaj subtil, însemne scrijelite
în memoria copacilor din țările reci
portocale
și miros a copilărie
anumiți oameni mor mai des
liniște ascuțită, perfidă,
taste tocite noapte de noapte
un oraș cu vise refuzate sistematic
și fără rost
anumiți oameni mor mai mult
atât de mult încât timpul
uită să curgă sau poate
pur și simplu
se termină
anumiți oameni mor
și-n urma lor
poezie de Andrei Horia Gheorghiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre portocale, poezii despre oraș sau poezii despre copaci
Actorii noștri nu mor, nu mor de fapt niciodată, spiritul lor dăinuie mult dincolo de sfârșitul alcătuirii lor fizice, dăinuie atâta timp cât în noi mai găsim toate ipostazele vieții noastre: tristețe, bucurie, teamă, speranță, dor, dezamăgire, așteptare. Mi-am imaginat mereu actorii și artiștii ca pe niște ființe nobile menite a colora simplitatea vieții noastre...
Cosmin Neidoni în revista Catchy
Adăugat de Cosmin Neidoni
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre tristețe, citate despre timp, citate despre sfârșit, citate despre moarte, citate despre imaginație, citate despre frică, citate despre dor sau citate despre culori