Dulce Primăvară

Cu zâmbet de ştrengăriţă
Primăvara, fată mare,
Şi-a prins cu a ei candoare
Fluturi galbeni... în cosiţă!

Printre puf de păpădie,
Aleargă pe câmp desculţă,
Scuturând flori din trăistuţă
Pe năframă şi pe ie.

La brâu şi-a pus busuioc,
Brebenei şi canapăr,
Albe flori, dalbe de măr,
Iarbă crudă, siminoc.

Buze roşii, dulci de fragă,
Iar cercei, cireşe coapte.
Miere de tei a ei şoapte
Doamne, cât îmi e de dragă!

Zbate genele sfioasă
Unduindu-se din şolduri
Dulci-s, zău, a ei săruturi;
Primăvara-i... drăgăstoasă!
Ce farmec...

Coastea de-i-mpăienjenită
Se anunţă timp frumos,
Zare-albastră-i descreţită
Dangătu-i melodios.

Fug desculţ prin iarba verde
Din răsputeri chiuind
Sunetul, pe văi se pierde
Ecoul doar răspunzând;

Un vânticel cald adie
Întorcând fumul pe horn
Plânge-n zori viţa de vie,
Crapă mugurii la corn...

Şi în tril de turturele
Zburdă mieii pe imaş,
Mireasma de gălbenele
Îmbată un fluturaş.

Colina îi viorie
Cu brânduşi de primăvară
Ce farmec, ce armonie
Pluteşte-n amurg de seară!

poezie de Cornelia Neaga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna dorurilor mele

Toamna dorurilor mele
Miroase-a gutuie coaptă
Şi-a zvonit că mă aşteaptă
Pe cărări cu porumbele,
Cu brânduşi şi cu alune
Văpăi roşii în amurg,
Buţile ce fierb cu prune
Coamă-nspumată de murg!
Toamna dorurilor mele
Mi-a-ntomnat chipul frumos
A frânt zbor de turturele
Întorcând vremea pe dos...
Din cufărul vechi de lemn
A scos ţoalele cernite
Ne-a trimis bruma ca semn
Prin vâlcele desfrunzite.
Toamna dorurilor mele
A trimis pe frunze ştiri
Şi coşarca de nuiele
A umplut-o cu-amintiri.

poezie de Cornelia Neaga
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Flori de primăvară-n suflet,
Flori de primăvară-n păr,
Flori de câmp şi flori pe ramuri
Toate ies la adevăr...
Triluri mii de păsărele
Ne încântă fantezia,
Soarele cu-ale lui raze
Ne alungă astenia;
Ies făpturile la aer
Se animă, se amuză,
Peste-o gingaşă petală
Şade lin o buburuză;
Iese lumea în grădini
Că-ncep zilele senine,
Totu-i verde într-un zâmbet
Fluturaşi şi cu albine;
Primăvară, primăvară,
Zurlie ca o paiaţă,
Sinceră şi drăgăstoasă
Tu trezeşti totul la viaţă!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (13 martie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reînvie primăvara

Primăvara îşi întinde peste câmp oceanul verde,
Prin grădini şi prin livezi e-o explozie de floare,
Pe sub petece de plumb cerul de azur se pierde,
Printre nori apar apoi calde razele de soare

S-a îmbrăcat cireşu' amar c-o hlamidă de flori albe
Mâţişorii verzi prin sălcii ca-ntr-o salbă se anină
Şi pe ramurile de măr râd buchete cu flori dalbe
Când deschid bobocii roz într-un zumzet de albină

Lăcrămioarele au rouă de cristal pe clopoţei,
Cu aripi de catifea zboară fluturii-n cascadă,
Mierla şi privighetoarea dau concerte într-un tei,
Piţigoii sanitari se agită prin livadă...

Prin pădure, pe copaci mugurii stau să plesnească
Toporaşi şi viorele, Floarea Paştelui... cu flori
Albe, albastre, aurii pregătite-s să primească
Musafirii cântăreţi la concert de sărbători

Bănuţei multicolori, păpădia aurie
Printre ierburile verzi care-au inundat pământul,
Pete de culoare vii pe întinderi de câmpie,
Reînvie primăvara mai presus decât cuvântul...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de păducel

Era o zi de primăvară
Mi-a-ntins o mână îngheţată
Un zâmbet trist
Acoperea tăcerea.
Doar ochii vorbeau
-Ce ştii tu despre mine?
-Nimic...
Dar lasă-mă să-ţi încălzesc
Sufletul.

Zgomotul oraşului
Se auzea undeva departe
Lânga noi
Flori albe de păducel
Adunau în petale primăvara

Un câmp nesfârşit
Încearcă să ne adopte.
Apusul îşi trimitea razele roşii
Miros de iarbă
Şi adiere de vânt.
Se lasă seara,
Cuprinzând în îmbrăţişarea ei
Gândurile noastre nerostite
Şi florile albe de păducel.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul renaşterii

Anotimpul renaşterii

Iarna rece dar frumoasă
Cam cu greu se dă plecată
Vine greu şi-i răcoroasă
Primăvara fermecată.

Cel mai plăcut anotimp
Dar şi cel mai aşteptat
Mieii zburdă peste câmp
Viaţa renaşte treptat.

Primăvara încet soseşte
Se mai văd curgând şiroaie
Zăpada se cam topeşte
Pe alocuri sunt noroaie.

Printre ramuri se strecoară
Raze aurii de soare
Păsărele în triluri zboară
Ghioceii sunt în floare.

Mugurii dau să plesnească
La copacii îmbobociţi
Unii stau să înflorească
Alţii se fac înfruziţi.

De pe tot, din ascunzişuri
Tot ce-i viu iese afară
Că să-şi facă noi culcuşuri
Pentru când se lasă seară.

Peste văi şi pe coline
E covor imens de flori
Roiesc fluturi şi albine
Prin miros îmbietor.

E miros de iarbă verde
Vâlvataie pe ogoare
Primăvara aşa începe
Se aud zgomot de tractoare.

Vremea caldă de afară
Mângâie privirile
Face viaţa mai uşoară
Şi ne cresc puterile.

Păsările migratoare
Pe la cuiburi se adună
Zboară şi fac rotocoale
Pan'ce rămân împreună.

Anotimpul învierii
Ne aduce bucurie
Face inimii placere
Primăvară-i poezie.

Primăvară eşti faimoasă
Reînvii natura toată
Tu eşti cea mai arătoasă
Şi cea mai frumoasă fată.

01.03.2021
Angelin Leru

poezie de Angelin Leru din compoziţie proprie
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!

PRIMĂVARĂ DRĂGĂSTOASĂ

Un tremur gingaş mă cuprinde,
Inima-i numai emoţii,
Primăvara se întinde,
E senină faşa bolţii.

Dacă inima ţii tristă,
Asta, nu o accepta,
Primăvara-i drăgăstoasă,
Şi o floare-ţi v-a purta.

Prinprejur e multă pace,
Tot în lume-ntinereşte,
Chiar şi piatra cea mai rece,
De la soare se-ncalzeşte.

Opreşte ochii pe o clipă,
Uite mugurii cum cresc,
Frunzuliţe cresc în pripă,
Iar crenguţe înfloresc.

Primăvara-i cu speranţă,
Aer cu parfum-uşor,
Coloritul de nuanţe,
Ochi-mi împle de amor.

Cresc sentimentele ca iarba,
Visele cu-aripi se garnisesc,
Ascult a păsărilor vorbă,
Ce frumos mai ciripesc...

poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea ce râde în soare

Merg visător pe câmpul cu flori,
Pictez imaginea ta în crude petale,
Pun pe obraz şi pe buze roşii bujori,
Pe ochi pun irişi ce-mi pâlpâie-n cale.

Sprincene aleg, pe încercate,
Din spuza de flori frumos arcuite,
Gene de vis îţi pun pastelate –
Flori de iubire-n săruturi gândite.

Cercei îţi pun la urechi, Cerceii
Doamnei care cresc pur, senzual,
Pe unde în voioşie aleargă mieii
Imaginaţiei mele scăldată-n real.

Las pe gâtu-ţi firav părul sulfină
Să mângâie moale vântul fierbinte,
Trupu-i întins mereu în lumină –
Amfora de flori plantată-n cuvinte.

Merg în genunchi pe câmpul întins
Pictând imaginea ta în crude petale
Sau, poate, am inima scoasă din vis
Şi-i pusă în floarea ce râde în soare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginaţie de Florii

aştept luna Mai luna fără pereche
să-mi fac din cireşe cercei la ureche
să umblu desculţă prin grădina de flori
să descarc în natură roiuri de fiori.

luna florilor dorită de îndrăgostiţi
invadată de fluturi din candori răsăriţi
cu parcuri pline de frumoşi visători
cu râuri de speranţe printre trecători.

iarba verde de Acasă ca mătasea de fină
păscută de mioare din turma divină
scăldată de rouă şi dulce mireasmă
îmbracă pământul- vie catapeteasmă.

castanii înfloriţi să zâmbească în soare
un soi de fericire din zi de sărbătoare

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi înlăcrimaţi

Un sărut pe pleoape
Un fâlfâit în noapte
Aripi de fluturi...
Şoapte.
Negură senină
Noapte cu lumină.
Cuvinte deşarte
Gesturile noastre.
Brumă a iubirii
Dantelă brodată.
Iubire nerostită
Mare-nvolburată.
Un gând ascuns
Paznic de hotare.
Pluteşte visând
Spre gândurile tale.
Un hoţ de stele
Doar aripile mele.
Palme trudite
Pe corpul tău femeie.
Cuvinte brăzdate-n poeme
Tăcerea unui gând
Omidă pe o creangă
Învelită-n amurg.
Aripi visate
Strivite de nori
Simţiri ce plutesc
Pe aripi de dor.
Săruturi pe buze
Doar aripile mele.
Fluturi de lumină
Mă trezesc in zori!
Polen de şoapte
Săruturi pe pleoape.
Eu?
Fără tine...
Lacrimă pe flori!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De auzi ale mele şoapte
Pe pământ desculţă calc
Printre frunze şi prin iarbă,
Cu miros de flori mă-mbăt
Şi de abur şi verdeaţā.

De auzi a mele şoapte
Şi chemarea ce o port,
Lasă-mi dragostea să vie
Ca să fie ca un foc.

Goală sunt, visez la tine,
Chem iubirea-n ajutor,
Ca şi ploaia care cade
Aşteptând al clipei dor.

Voi purta şi coroniţă
Din fânul cosit căpiţă,
Ne vom îmbăta de tot,
Prin iarbă şi printre flori!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deja mi-e dor de fluturi ...

Din văzduh plouă cu fluturi.
Le-aş pune pe-aripi săruturi,
Dar îşi văd de drumul lor,
Înspre Raiul florilor.

De când cântă pitpalacii,
Ard de dor, în flăcări, macii,
Ce-i aşteaptă-n lanuri coapte,
De cu zori până în noapte.

Pe albastrul de cicoare
Poposesc pe timp cu soare,
Iar de-i cerul plin de nori,
Se iubesc cu mii de flori.

Pe răzorul cu lavandă
Aduc dragostei ofrandă,
După ce o noapte albă
S-au iubit cu flori de nalbă.

Iar când vântul bate-n pale
Leagăn au în flori de cale,
Până-i cheamă, în nou zbor,
Alte vorbe dulci de-amor.

Doar cu-o biată zi, avere,
Sunt fiinţe efemere...
Mâine, se vor scurge-n luturi.
Ah, deja mi-e dor de fluturi!...

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia şi primăvara

Femeia e o primăvară,
E o floare de dor.
E un amurg frumos de seară,
Un vis fermecător.

Primăvara e o femeie
Îmbrăcată toată în flori,
Care merge pe alee
Cu ochi dulci, fermecători.

Aceste două anotimpuri,
Trebuie mereu iubite,
Una aduce soare în casă,
Alta clipe fericite.

poezie de Vladimir Potlog (1 martie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

A sosit din depărtare
Peste multe, mari hotare,
Primăvara, cu onoruri,
Cu alai de flori şi muguri,
Risipind cu mare-ardoare
Stropi de-o esenţă-mbietoare.

A sosit la noi în ţară
Pe-o cucuoare călătoare,
Îmbrăcată ca o floare:
În sandale verzi ca iarba
Şi-ntr-o rochie superbă,
Albă ca zăpada!

Fiind a florilor patroană,
Ea, pe cap şi-a pus coroană:
Din crenguţe, anglicei,
Toporaşi şi ghiocei.

Părul galben -aur pur-
Strâns în coadă cu un şnur,
L-a lăsat liber, vâlvoi,
Peste umerii săi goi,
Să i-l pieptene în zbor,
Uşor, vântul călător.

În albaştrii ai săi ochi,
Mari, frumoşi, pătrunzători,
Se-ntrevăd întregi oceane,
Chiar şi valurile, care
Vin spre ţărmuri-n legănare,
După care, retrăgându-se, agale.

Primăvara, cu plăcere,
Îi dă soarelui putere,
În zare-i, bulgăr de aur
Cu forţa unui balaur.

El, raze măreţe-şi extinde,
În depărtări le divide
Peste-a noastră Românie,
Strecurându-se şi-n glie,
Reuşind să dea trezire,
Întregii naturi, trăire.

Iar, apoi, a noastră fată,
Tinerică şi frumoasa,
Hoinăreşte-n ţara toată
Ca de fiecare dată,
În luna lui mărţişor,
Fiecare colţişor.

Şi văzând golaşii pomi,
Părăsiţi şi tot în lacrimi,
Îmbrăcaţi au fost de-o seamă
Cu verzi straie de mătasă,
Şi-acum sună cântecele,
Crângu-i plin de păsărele.

Şi câmpiilor pustii,
Chiar de ziua învierii,
Le cernu din coş în grabă
Multe flori de primăvară,
Colţ de iarbă crud şi nou,
Colorat, i-acest tablou!

Zburdă mieii prin câmpiile-nverzite
Şi albinele colindă, florile deosebite;
Iar copiii, ies din case, ies la soare,
Pentru ei, ce sărbătoare!
Toţi aleargă bucuroşi
După fluturii frumoşi.

Peste tot umblă, săraca!
De cu ziuă până seara,
Tot trudeşte ne-ncetat,
C-are mult de colindat,
Toată ţara-n lung şi-n lat!

Până-n prag de dulce vară,
Când va trebui s-apară,
Pe-un cal alb -tânăr şarmant-
Cireşar-un domn galant.

An de an îi dăruieşte
O trăistuţă cu cireşe,
Bine coapte, bine-alese,
Pentru ea, cu drag culese.
..............................................
Gustul dulce i-l aduce,
Primăvara se duce!
Părăsind a noastră ţară,
Răsfăţată-n prag de vară.

poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara aceasta

Sfioasă şi blândă,-mbrăcată în verde,
Mai trece aleea - un gând printre gene,
Sub voaluri de ploaie, prin ramuri şi plete,
Ţesând în miresme iubiri efemere...

Condurii-i lila - fulgerări de lumină...
Sărut lunecos peste plaja de mov.
Pârâul sticlos - o poveste divină,
Lumină şi farmec ţâşnind din ceaslov.

Iubire de semeni, Dumnezeu şi frumos...
Trec îngeri pe cer într-un dans unicrom,
O "Fată Morgană" într-un dans sinuos,
Un zâmbet de vis peste-al "Verdelui" tron.

În sângeri habotnici o ultimă rugă
Spre jadul cu umbre tremurând în aval.
Sunt roze şi crini braţ la braţ. Vor să umple
De lacrimă ochiul şi-al iubirii pahar.

Şerpuielnice umbre ne-nvelesc... Şi ne cheamă
În adânc de lumină, în poveşti, transcendent,
Mirt şi must, fericire, dar şi tainica seară
Răscolesc în clepsidra unui ochi inocent.

Ne ascunde tăcut închisoarea luminii,
Serpentine de clipe sângerânde ne dor,
Primăvara aceasta s-a născut pentru mine
Şi-a apus pentru mine pe un cer policrom.

Rug de rugă - cuvânt şi nespusă tăcere
Roi de albe lumini, un quasar rătăcit
Pe altarul de gri, pe apuse şi terne
Partituri rătăcind pe-un amvon prăfuit.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt dependent

Eu sunt dependent
de Dumneavoastră, Primăvară,
flori de margarete
în dalba cunună de april,
stăpâna vieţii mele,
floarea dulce parfumată,
în zori, sub păsărescul tril,
eu sunt dependent
de Dumneavoastră, Doamnă,
miere pe buze,
în aşteptarea sărutului promis,
sfârcuri rozalii,
senzaţie diafană
pe paturi moi de catifea,
eu sunt dependent
de Dumneavoastră, Seară,
poteci bătute-n liliac,
cu flori diamantine, oferite-n dar
iubitei fără de pereche,
timiditate lăsată-n schimb,
clipei de-ntuneric,
sub bolta-nmugurită, ieri,
cadou spre fericirea ei,
rasplată pentru culcuşul cald,
îmbrăţişare, sărut, destin...

poezie de Ion Ţoanţă din "Templul Devenirii Noastre", (2014)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişor

Meşter mare, mâini de aur, croind strai neasemuit
Pentru Zâna Primăvară, Zeul Soare a-nnădit.
Rochia lungă i-a tivit-o cu-anglicei în sălbănaşi
Şi-a brodat pe cingătoare brebenei şi toporaşi!

Razele, suliţe calde, a topit neaua pe-alocuri
Răsărit-au brânduşele şi viorele în smocuri.
Pe un hat, sub mărăcini, unde umbra mai domneşte
Cu clinchet de voioşie, ghiocelul se iţeşte!

Primăvara e miloasă, vrea să-l scoată la lumină,
Cu mânuţele gingaşe. Din păcate se înspină!
Picură bobul de sânge pe neaua imaculată
Şi-o lacrimă de sub pleoapă! Inima-i îndurerată!

Zefiru-i face ochi dulci, mângâind-o cu alean
Răsucindu-i şnur alb-roşu, prins de-o boabă de mărgean!
Primăvara îi surâde în cântul de pitulice
Mărţişor, prinde la ie, lângă inima ferice.

poezie de Cornelia Neaga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza verde

Frunză verde, ştiu să cânt
Mamei mele pe pământ,
Mi-a dat viaţă şi mă creşte,
Mă-ngrijeşte, mă iubeşte.

Frunză verde, cântul meu
Vine de la Dumnezeu,
Zâmbet cald, iubire mare,
Mama pentru mine are.

şi iar verde, crudă frunză,
Ieri am prins o buburuză,
I-am cântat şi-a zburat lent
Mărţişor pe-al mamei piept!

poezie pentru copii de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păpădie

ger de crapă piatra-n patru
la Joseni şi la sihastru
sus în deal la mânăstire
n-are cui să dea de ştire

Dumnezeu cred... a uitat
că sunt şi eu într-un sat
cu mănuşi si fes în cap
în zăpadă îngropat

dacă ies în primăvară
galben ca turta de ceară
voi culege pe câmpie
numai flori de păpădie

floarea-i galbenă în soare
iarba verde la picioare
cer albastru luminat
şi eu pus pe mângâiat

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morală cu flori

De la fluturi, cum să zboare
A-nvăţat: "Din floare-n floare!"
A trăit doar dulci fiori
Şi-a cules... copii din flori.

epigramă de Nicolae Dragoş din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem simplu

Du-mă dor departe tare
pe un ţărm întins de mare
du-mă de vei vrea apoi
într-un sat cu uliţi mici,
cu flori multe şi urzici

şi spre seară du-mă iară,
prin grădini cu limpezimi,
şi-apoi vântul când adie
prin cămaşa ta de ie

drag să-mi fie - soare fie -
să culeg o păpădie
şi cu dorul meu din gând
sa culeg - să-ţi dărui ţie -
un buchet cu flori de câmp!

poezie de Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!