Gazelul dansului iubirii

Cu multe răsărituri în balans,
Albine le fac florilor avans;

În dorul pentru flori e aşteptare
A dragostei închise-n contradans;

Dorinţele se-aprind câteodată
La mese, într-un joc de "preferans";

Perechea neştiută-a unei inimi
Ghicită-i poate-n cărţi la "pasians",

Dar aripi pentru Cupidon vor creşte
Din inimi alipite într-un dans!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, copilărie!

Poate că-n Cer sunt îngeri care scriu
Şi cărţi pentru copii, într-un târziu,

Că prea sunt toţi adulţii rătăciţi
Sub cerul lor de grijă cenuşiu.

E lumea-n ochi de îngeri, plai cu flori
Şi joc, cum vrea copilu-n veci zglobiu,

E lumea dor de viaţă fără nori
Şi fără un sfârşit într-un pustiu.

Ştiindu-mă copil, îngerii-au vrut
Poet, ca ei, pentru copii să fiu...

poezie de Pavel Lică din Ecouri din lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleiadă

Cat în sus, în noapte sus,
stelele-n pleiadă număr.
Sunt o clipă, alta nu-s -
- semne cerului pe-un umăr.
Vânt le iscă, vânt le duce,
cineva le pune-n cruce.
Vânt le-aprinde, vânt le stânge,
mi le-aruncă-n gând şi-n sânge.

Joc de focuri, joc de inimi -
Ostenescu-mă să număr
înc-o dată aştri minimi.
Focuri mari şi focuri line-
- Câte văd, atâtea inimi
bat în spaţii pentru mine.
Ard în văi şi pe coline
inimi mari şi inimi line.

poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un castel

La poarta visurilor mele
Luceafărul blând a apărut
Zarvă mare în castele
Lacătul pe loc a dispărut

Stele multe într-un castel
Cu rochii lungi lucioase
Luceafărul mândru de el
Iar stelele în juru-i curioase

O stea poartă trenă lungă
În colţuri ea priveşte lung
Inel ca dar în mâna stângă
Ca ea eu vreau ca să ajung

Un dans un vals într-un castel
Balans etern şi muzică la orgă
În noaptea aceasta este altfel
Se înalţă muzica ca pe o rugă

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tabloul

Desenez azi un peisaj,
Între vis şi realitate,
Îmi vine mare anturaj,
Zile-i dau însemnătate.

Mă pornesc pe o câmpie,
Rochia mea e de velvet,
În amur de achindie,
Flori culeg într-un buchet.

Flori pline cu margăritare,
Petale proaspete de rouă,
Se oglindesc raze lucitoare,
Despichându-le în două.

Simt căldură şi iubire,
Florile le strâng la piept,
Vara asta-i de magie,
Creatoru-i înţelept.

Simt pulsul florilor,
Inimi de flori mă străbate,
Merg pe calea dorurilor,
Pe cărări de străinătate.

Fiecare floare-n parte,
Îmi aduce-o mulţumire,
Eu fac din ele bele-arte,
Ele-mi aduc binevestire.

poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tabloul

Desenez azi un peisaj,
Între vis şi realitate,
Îmi vine mare anturaj,
Zile-i dau însemnătate.

Mă pornesc pe o câmpie,
Rochia mea e de velvet,
În amurg de achindie,
Flori culeg într-un buchet.

Flori pline cu margăritare,
Petale proaspete de rouă,
Se oglindesc raze lucitoare,
Despichându-le în două.

Simt căldură şi iubire,
Florile le strâng la piept,
Vara asta-i de magie,
Creatoru-i înţelept.

Simt pulsul florilor,
Inimi de flori mă străbate,
Merg pe calea dorurilor,
Pe cărări de străinătate.

Fiecare floare-n parte,
Îmi aduce-o mulţumire,
Eu fac din ele bele-arte,
Ele-mi aduc binevestire.
2019
***

poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Ludmila Maciuga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să am...

Aş vrea să am o dată captivă în inimă,
o flacără...
Să simt iubirea ei arzând pentru mine...
Aş vrea câteodată
să zbor agătată în aripi de fluture,
dansând crepuscular pe-o geană de rai.
Aş vrea câteodată
Să sărut privire de copil
Cu zămbetul a doi ochi albaştri...
Aş vrea poate odată
să dorm la umbra unei frunze de stejar,
să citesc printre vise,
scrisori de istorie...
Aş vrea doar o dată să alerg pe un drum,
să scriu cu paşi
destine încuiate în inimi,
părăsite de aripi,
îngropate în galbenul filei,
răsfirat printre "a fost odată..."

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul vindecă. Tăcerea cuprinde lacom glasul dorului agăţat într-un colţ de suflet. Călătorii obosiţi, rătăciţi prin inimi străine îşi golesc buzunarele de vise. Vuietul trenurilor vechi se aude in depărtare, într-un ecou prelung al trecutului, găzduind suflete care fug din calea iubirii. Ar vrea să revină, însă dragostea e oglinda acelui curaj nebun, o faţadă amplă a Universului. Gările rămân goale, prăfuite şi adesea poartă urma vorbelor nerostite. Astfel, într-o alegere bizară unele inimi ies din poveste pentru totdeauna.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa unei flori îngenunchez

În faţa unei flori îngenunchez,
Că-n ea este lumina adunată,
Din suflete curate şi din Crez
Şi din Edenul caree-a fost odată;

În faţa unei flori şi tu să ai
Smerenie, ca-n faţa unei sfinte,
Ce poartă frumuseţile din Rai
Rostite în petale, drept cuvinte,

În faţa unei flori, să te închini,
Că-n ea se-adună îngerii grădinii,
Ce strâng într-o coroană, lângă spini,
Nemărginirea razelor Luminii.

În faţa unei flori, prieteni, eu
Mă-nchin, ştiindu-i care-i este vrerea,
Că-n ea-nfloreşte însuşi Dumnezeu
Cu primăvara-n care e-nvierea!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul dans

Te ţin în braţe, strâns, iubita mea,
de parcă lumea azi se va sfârşi,
iar ultimul meu gând, e de-a iubi
pân' la sfârşit, când vom putea pleca.

Te strâng în braţe într-un ultim dans
în care, pe o muzică de vis,
furând din praful în clepsidră-nchis,
las urme pe al timpului avans.

E-un ultim dans din cele ce au fost,
dar primul dintre cele ce vor fi,
şi ne vor bucura până-ntr-o zi
când vom dansa prin ceruri, cu alt rost.

E dansul nostru, azi, iubirea mea,
închide ochii, strânge-mă şi tu,
atinge-mă cu pieptul tău, sau... nu,
priveşte-mă cum o făceai cândva!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul dans

Te ţin în braţe, strâns, iubita mea,
de parcă lumea azi se va sfârşi,
iar ultimul meu gând e de-a iubi
pân' la sfârşit, când vom putea pleca.

Te strâng în braţe într-un ultim dans
în care, pe o muzică de vis,
furând din praful în clepsidră-nchis,
las urme pe al timpului avans.

E-un ultim dans din cele ce au fost,
dar primul dintre cele ce vor fi,
şi ne vor bucura până-ntr-o zi
când vom dansa prin ceruri, cu alt rost.

E dansul nostru azi, iubirea mea,
închide ochii, strânge-mă şi tu,
atinge-mă cu pieptul tău, sau... nu,
priveşte-mă cum o făceai cândva!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 154

Zeul Amor dormea în iarba mare
Cu torţa care-n inimi foc aprinde,
În timp ce nimfe, pururea fecioare,
Vin lângă el şi una-n mână o prinde
Şi-o ia cu ea - mândreţe de fiinţă -
Căci legiuni de inimi încălzise;
Şi Generalul, ce sădea dorinţă,
Dormea când ea cu arma lui fugise.
Şi torţa într-un izvor o stinge bine,
Însă din foc el ia căldură vie,
Încât un loc de îmbăiat devine
Pentru bolnavi; dar mintea bine ştie,

C-am fost şi eu, crezând că lecuieşte,
Dar focul din iubire nu-l răceşte.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimi nesătule

Sunt inimi care nu mai pot să zboare
De-atâta vreme rea şi gust amar...
Îşi pun naiv peste durere sare,
În loc să-nveţe să plutească iar.

Rămân acolo, îngheţate-n timpul
Care le-a stors de râvnă şi culoare.
Doar în iubire-i veşnic anotimpul —
Cu flori în suflet, zâmbete şi soare.

Aceste inimi nu ştiu, diferenţa
Să facă, dintre ce-i real sau fals
Şi, din păcate, nu au rezistenţa
De-a-i ţine piept trădării într-un vals.

Sunt inimile-acelea imature,
De dragoste nebună nesătule.
Nu se mai satură să nu îndure
Aceeaşi poftă ce le fac credule.

Aceeaşi poftă care le distruge
Trăirea de a mai avea curaj,
De-a alerga frumosul, care fuge,
Prin tot ce e uman, ca un miraj.

Şi, ce păcat, că îşi vor pierde rostul,
Lăsându-se vrăjite de-aparenţe...
Când nu-i şi chibzuinţă-acesta-i costul:
Ceea ce arde,-ncepe să îngheţe.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul dintre inimi

Iubito, îmi vei fi în braţe azi:
Apolo - eu, iar tu-mi vei fi vestală
Şi de va fi din templu să decazi,
Pământ voi fi, iar tu-mi vei fi petală.

Şi te voi strânge-n braţe ca-ntr-un joc
În care tu – o flacără, eu - jarul,
Vom arde clipele în dans de foc
Şi ne vom face-n fericire-altarul.

Vom fi scântei sau stele prin eter,
Eu – curcubeu, tu – stropii de culoare,
Nori albi vom fi şi păsări de pe cer,
Vom fi şi vis şi dorul care doare.

Iubita mea, e azi şi te aştept
Pe drumul dintre inimi, cel mai drept.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înflorirea pomului interzis

În flori de măr, ce-aşteaptă vara,
Coboară chipul tău din Cer
De-aceea-mi iau şi eu chitara
Şi-un cântec de la Cer mai cer,

Să pot prin cânt să-mi spun menirea
De-a fi cu tine-n flori de mai,
De unde-adună-n zori iubirea
Albine care zboară-n Rai;

Eşti tu, minune, adiere
Ce-alină agitatu-mi somn,
Când vreau, cu-a dragostei putere
Să pot a-ţi fi în ceruri domn;

Degeaba însă tăinuieşte
Dorinţa-n florile de vis
Când ştiu că Cerul înfloreşte
Şi astăzi pomul interzis...

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anacreontică

Odată Cupidon printre bobocii de flori
Zburda, sorbind rozele cu miresmele lor.
Şi o roză-i plăcu, străluciri în culoare având.
Curios şi timid, vru s-o ştie-ndeajuns,
Însă floarea-l răni cu un ghimpe ascuns:
Cupidon îşi luă zborul plângând.
Peste deget îşi suflă, şi-l suge, şi-l apasă,
Dar zadarnic! Atunci la zeiţa frumoasă
Se duse, Bosumflat:- "Iubirea mea de flori s-a isprăvit!"
Şi Venus surâzând îi zise:-Te-mpotriveşti.
Copil frumos ca ele, tu însuţi chinuieşti,
Trimiţi săgeţi în inimi şi totuşi eşti iubit!"

poezie celebră de Iulia Hasdeu (septembrie 1885), traducere de Victoria Ana Tăuşan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împreună

Pornit-au inimi singuratici
De tineri şi fecioare,
Să dea de urma fericirii,
În lumea asta mare.

Şi fiecare se pierduse
Pe-un drum deosebit,
Deşi spre fericire nu e
Decât un drum menit.

Şi singuraticile inimi
În lunga rătăcire.
Pierit-au multe... şi nici una
N-a dat de fericire.

Din stolu-ntreg doar două inimi
În goana lor nebună,
Au întâlnit-o, — dar acelea
Merseseră-mpreună.

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi e-o mare sărbătoare

Azi e-o mare sărbătoare!
Dar cu gândul la "Crăciun"
La cadouri, la mâncare...
Frământările se-adun
Şi ne pun la încercare
Crezul limpede şi bun,
Iar ca dar de închinare
Nu aducem nimic bun...

Obosit de alergare
Şi stres, "ca de sărbători"
Vin şi eu cu-o întrebare
Pentru orice-ascultători:
Dumnezeu ce are oare
Din pomii strălucitori,
Din luminile precare
În multitudini de culori,

Colinde din inimi goale
De lumeşti colindători,
Din străvechea îmbuibare
A unor "fii risipitori"
Sau din cheltuiala care
Survine "de sărbători"
Şi din tot ce fac sub soare
Oamenii neştiutori?!

Fiindcă, doar pe la amvoane
Se găsesc închinători
Capabili să mai emane
Aroma Sfintei Sărbători,
Ce din inimi seci, umane
Face "pomi"- sfinţi – roditori.
În rest, lumânări, icoane
Cu tradiţii pe culori

Şi pregătiri costisitoare...
Dar pentru ce şi la ce bun,
Dacă-n inimi e mai mare
Închipuitul moş Crăciun?!
Duhul Sfânt suspină tare:
-"Pocăiţi-vă vă spun
Şi începeţi cu o sărbătoare
Sfântă seara de ajun!"

Dar să ştiţi, e sărbătoare,
Unde Cel sărbătorit
Loc de cinste-n inimi are
Şi egoul e zdrobit!
Căci risipa de mâncare
Şi-un brăduţ împodobit
Nu pot face vreo schimbare
Într-un om nepocăit
Şi de-o astfel de serbare
Dumnezeu este scârbit!

Azi, când totu-i împlinit
Şi-i Seară Sfântă, de ajun...
Pentru cine eşti pregătit,
Pentru Isus sau alt Crăciun...
Serbezi ca un mântuit,
Sau lucrezi ca un nebun
Şi cu Cel sărbătorit
Nu ai nimic în comun?!

poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieţii, Naşterea Mântuitorului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puşcăriaşul Dan Voiculescu, patronul Antenei 3 TV ş. a., mogul media condamnat la 10 ani de închisoare cu executare pentru corupţie, l-a depăşit pe Balzac: pentru a i se reduce perioada de executare, Varanul a "scris" într-un an după gratii 20 de cărţi, mult mai multe decât a scris marele romancier într-un an în libertate.

aforism de George Budoi din Scriitorii de puşcărie în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (15 decembrie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un final

Viaţa e minunată!
Din când în când.

Iar eu,
recunosc:
spun prostii...
cocoloaşe,
câteodată...
Greşeli fac,
chiar şi mai multe...
Nu le băgaţi in seamă.

Într-un final,
voi înceta.
Şi atunci,
ploaia se va opri!
Sau poate,
abia va începe?

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet trecător

Într-un oraş cu mult soare,
azi, simt palpitînd inimi
într-un tempo democrat.

Un trecător banal
balansează într-un colaps,
spulberîndu-mi gîndurile,
politizate şi ele,
pentru salvarea unui vis
prăbuşit.

Reculeg materia din cer
şi o preschimb
în cosmos anesteziat.

Aici, într-un spaţiu poetizat,
nici nu ţi-ai dori să iradiezi
între glorie şi epos.

Aşteptîndu-mi întîrziat paşii,
azi, spre un final de mîine,
rostesc idei, evolutiv,
într-un cosmos relativ,
venerînd lumina soarelui, probantă,
ce lasă o umbră de mit, năruit
peste un suflet trecător,
Iubitor de mult soare.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!