Un altfel de Gyges
Mă preocupă moartea,
ca un fel de dragoste intangibilă, ireversibilă.
Filosofic, constat în fiecare zi apropierea ei,
și alunecarea ei cetosasă, invizibilă.
Că mori neîndemânatic o moarte mică
În fiecare frângere de inimă,
Cu orice vis strivit de talpa vieții,
În fiecare fir de iarbă ars, ucis...
Obsedant, mă preocup de moarte
Vindecând din răni,
mereu mai irizibilul puroi...
riduri pietroase...
în fundul tuturor sacilor de termeri e aceiași
suferință...
mereu una si aceeiași.
Sunt alte frici mai criminale,
Mai neverosimile în fața fețeii fără mască,
Mereu mai adânci, ca rănile unuia fără coagulant
Râzi de plâns în fața elefanților,
Când mereu omori câte un firiciel de viață Ieșit
nepriceput cu pistilul în iarnă
Iarna asta mereu prezentă, la fiecare colț
în fiecare zâmbet tâmp.
Toate zâmbetele și râsetele lumii sunt inconștiente
poezie de Codruța Corbei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viață
- poezii despre râs
- poezii despre iarnă
- poezii despre visare
- poezii despre suferință
- poezii despre plâns
- poezii despre neîndemânare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Singurul adevăr este durerea, singura realitate e suferința; durere și suferință în fiecare picătură de apă, în fiecare fir de iarbă, în fiecare sunet, în somn și în veghe, în viață, înainte de viață și, poate, chiar după moarte.
Ivo Andric în Ex Ponto (1918)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre suferință
- citate despre durere
- citate despre viață
- citate despre sunet
- citate despre somn
- citate despre realitate
- citate despre moarte
- citate despre apă
- citate despre adevăr
Rupem în bucăți și reconstruim, mereu, mereu, mereu. Dar de fiecare dată uităm câte ceva...
citat din Deborah Simeone
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Matrioska
Tată,
Sunt propria-mi mamă,
Zilnic mă nasc, mereu alta, mereu surprinzătoare
Corpul deține puterea,
Dar fiecare variantă mă fragmentează,
făcându-mă să pierd puțin din mine, cea primordială
Fiecare variantă are o nouă lacrimă Fiecare varianta este din ce în ce mai slabă, mai inutilă
Nu am dreptul la a doua șansă?
Încă mai sper să redevin ceea ce sunt
Ridică - te și mergi pe apă, mi-a răspuns într-un târziu!
Pot?
Credeți - mă, nu sunt o marionetă!
Poți, a răspuns El, în timp ce trăgea sforile nevăzute!
poezie de Gorunescu Carmen Lidia din Volumul La vie en rose
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre teatrul de păpuși, poezii despre tată, poezii despre naștere, poezii despre mamă, poezii despre corp sau poezii despre apă
De iarnă
De fiecare dată după prima zăpadă ies la joacă
Pagina e la fel mereu, fără cusur, eu la fel mereu, am 10 ani
Pot schimba lumea din două priviri, cuvintele tale
Se topesc în palma mea, așa că-i mai bine să nu ne vorbim
Să ne-nțelegem din inimi, din oase, dar mai ales din umbrele
Care trec unele prin altele ca fulgii prin piele
Să facem o veșnicie a noastră în loc de om de zăpadă
Pot opri râuri, ridica baraje acolo-n mintea ta unde-i pustiu
Când se întunecă să strigi: Sunt la barieră, deschide!
Să ies tiptil din mine să te-ntâmpin cu pumnii ca două felinare
Punem schele de dor să ajungem la steaua polară
Ridicăm o casă, un oraș, fără puncte vamale
Iubirea e singurul virus permis
De fiecare dată după prima zăpadă te sun: Vino la mine!
Pagina e la fel mereu, fără cusur, eu la fel mereu, am 10 ani
Și din păduri învecinate animalele sălbatice
Vin să mănânce ceva, nu știu ce, din palmele-ți calde
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre întuneric, poezii despre zăpadă, poezii despre zoologie, poezii despre vorbire, poezii despre vecini, poezii despre vamă, poezii despre stele sau poezii despre schimbare
Sacra banalitate
Ea și El
Sunt la fel,
Fiecare cuplu este sfânt,
Dar ca noi,
Ca noi doi,
Nu e, totuși, nimeni pe pământ.
Pe toate scenele din lume
Mereu, mereu același nume
Mereu, mereu, mereu aceiași doi,
Un El și-o Ea, aceeași dramă
Până ce ea devine mamă
Și-aceia doi suntem, suntem și noi.
În Biblie și Odiseea,
Mereu bărbatul și femeia
Într-o-ncleștare fără de sfârșit,
Cu sinucideri și speranțe,
Cu ministere de finanțe,
Impozit care trebuie plătit.
Și, Doamne, ce banalitate,
Le știm de la-nceput pe toate,
Toate iubirile se nasc și mor,
Și, totuși, eu cu nebunie
Mă dăruiesc cu totul ție
Iubindu-te-mpotriva tuturor.
De-ar fi ca șapte, opt planete
Aceeași dramă s-o repete
Eu piesa mea o joc pân-la final,
Mereu, mereu aceeași dramă
Ne înrobește și ne cheamă
Și te iubesc eroic de banal.
Din jugul meu cu două locuri
Aprind în toată lumea focuri
Și mâna stângă este facla mea,
Și din adresă în adresă,
Mereu, mereu aceeași piesă,
Dar eu ca-n Shakespeare te voi adora.
Mai vrem să mergem și-astă-seară
La drame ce ne-o comandară
Să fim actorii tragicului rol,
Un El și-o Ea de-a pururi fi-vor,
Jucăm, stimate dom' regizor,
Chiar dacă astăzi teatrul va fi gol.
V-ați plictisit, poftiți acasă,
Singurătatea-i mai frumoasă
Decât orice orgoliu omenesc
Și-ți spun, când nimeni nu mai este,
Originala mea poveste,
Ca la-nceputul lumii, te iubesc.
Jucăm în piesa ce consacră
Banalitatea cea mai sacră,
Banalitatea că mai suntem vii,
Și mai strigăm din șapte arte,
Strigăm de dincolo de moarte
Trăiască bucuria de-a iubi!
poezie celebră de Adrian Păunescu din Manifest pentru mileniul trei (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre sfârșit, poezii despre tragedie, poezii despre teatru, poezii despre superlative, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Geamurile fabricilor sunt mereu sparte
Geamurile fabricilor sunt mereu sparte.
Sunt ținta oamenilor supărați, plini de toane.
Cineva acolo zilnic se joacă în cenușă,
Făcând fel de fel de glume grosolane.
Geamurile fabricilor sunt mereu sparte.
Alte geamuri sunt, totuși, mai mereu intacte.
Nimeni n-aruncă-n ferestrele de la biserici,
Bunăoară, cu bucăți de cărămizi crăpate.
Geamurile fabricilor sunt mereu sparte.
Ceva aiurea-n lumea asta miroase-a moarte.
Ceva e putred cred eu, în Danemarca.
Apocalipsa fabricilor cântecul unor geamuri sparte.
poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre supărare, poezii despre religie, poezii despre muzică, poezii despre jocuri, poezii despre creștinism sau poezii despre cenușă
În fața mării
Cum seamăn eu cu tine, mare,
La fel, mereu neliniștit,
Închis din patru părți de timpul,
Din care nu e de ieșit.
Mă zbat adânc, fără cruțare,
Mă trag în mine, mă-nvrăjbesc,
Dar oricât aș lovi de tare
Degeaba țărmii mi-i lovesc.
E-o luptă fără-asemănare,
Sunt malurile prea de fier.
Nici eu nu-s mulțumit, ca tine,
Doar cu bucata mea de cer.
Izbesc mereu, mereu mai aprig
Și fără să îngenunchez,
Dar nu pot, nu, ieși din vremea
În care-ncep să-nnegurez.
Mi-e dorul inima și gândul
Tot răni, la zbatere proscris,
Dar încă lupt să nu stau numai
În țărmurile mele-nchis.
Izbesc, izbesc întotdeauna
Ca tine, tot mereu la fel.
Și mie timpul mi-a pus maluri
Și nu pot să mai ies din el...
poezie celebră de Virgil Carianopol din Inedite (1978)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Virgil Carianopol despre timp, poezii despre mulțumire, poezii despre inimă, poezii despre gânduri, poezii despre fier sau poezii despre dor
* * *
Puțin de nor, puțin de soare,
Puțin de viață, puțin de moarte,
Puțin de bine, puțin din mine moare
În fiecare clipă petrecută fără tine!
Puțin din timp, puțin din azi,
Puțin din noapte, puțin din somn,
Puțin cât am putut să dorm
În fiecare noapte petrecută fără tine!
Puțin din vis, puțin te mai visez,
Puțin mai îndrăznesc, puțin te mai chem,
Puțin te mai aștept, puțin te mai iubesc
În viața asta petrecută fără tine!
Puțin regret, puțin moment,
Puțin ai fost, puțin te mai cunosc,
Puțin de rost, puțin mai plâng,
În lumea asta petrecută fără tine!
Puțin mi-a mai rămas, puțin din glas,
Puțin dintr-un cuvânt, puțin din gând,
Puțin pământ, puțin mormânt
În moartea ce vine fără tine!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre prezent sau poezii despre noapte
Om în primăvară
Fiecare om așteaptă un apus,
Eu aștept un chip și draga ta chemare,
O-ntrebare și același vechi răspuns
Și te-aștept pe tine, dulce-nfiorare.
Fiecare om își are soarta sa,
Undeva m-așteaptă una, în furtună,
Priveghez aceeași căzătoare stea,
O romanță ce o stingem împreună.
Fiecare om își are iarna lui,
Lumânare ninsă-n focul lumii triste,
Primăvara se împarte iar la doi,
Despărțirile, mereu ca să existe.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre tristețe, poezii despre lumânări, poezii despre foc sau poezii despre existență
Sunt un copac ciudat
fructele mele zboară precum îngerii
când frunzele-mi tânjesc la nemurire
în fiecare toamnă prin fiecare iarnă
rămân cu atâta gol încât fac loc fulgilor
să-mi doarmă a primăvară fluturi albi
.............................................
să nu mă întrebați de unde începe moartea
pentru că de fiecare dată uit asta la fiecare nouă încolțire
.............................................
sunt cel mai ciudat copac
îmi cresc păsări spre cer
din fiecare ghindă aruncată-n soare
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zbor, poezii despre toamnă sau poezii despre păsări
Dragoste profundă...
Caut adâncimea,
Ca pe o hrană necesară,
Iubesc adâncimea,
Ca pe o fată sprințară.
În adâncime mi-am plasat,
Toate visurile mele,
Precum astronomul,
Își are visul la stele.
De ce? Mi-am pus întrebarea
Frumusețea rocilor,
Ale acestor minuni
Obișnuite ale pământului,
Mă fac mereu și intens,
Să îmi placă mai mult?
Fiindcă prin forță,
Învingi tăria,
Blocului de stâncă imens.
Dar nu numai atât,
Ci alte și alte probleme,
Mereu îți ridică,
De fiecare dată,
În fiecare zi, tăria din stâncă.
Eu, tu, în general minerii,
Nu au teamă de piatră,
De tot ce-I colosal. Așa este.
Nu-i fenomenal?
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre stânci, poezii despre roci, poezii despre frumusețe, poezii despre frică sau poezii despre forță
Oamenii sunt asemenea râurilor; apa în toate râurile este la fel, una și aceeași, dar fiecare râu este aici îngust, colo repede, dincolo lat, acum liniștit, apoi curat, când rece, când tulbure, când cald. La fel și oamenii. Fiecare om poartă în el în embrion toate însușirile omenești, dar câteodată manifestă unele dintre ele, iar altădată altele și se întâmplă deseori să nu semene cu el însuși, cu toate că rămâne mereu una și aceeași ființă.
Lev Tolstoi în Învierea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre râuri sau citate despre curățenie
Mâncarea, mult mai mult decât sexul, este cel mai înalt nivel al unui om. Așa cum fiecare rege, fiecare profet, fiecare războinic și fiecare sfânt are câte o mamă, așa fiecare Napoleon, fiecare Einstein, fiecare Isus trebuie să mănânce.
citat din Betty Fussell
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mâncare, citate despre înălțime, citate despre sfinți, citate despre sfințenie, citate despre sex, citate despre monarhie, citate despre mamă, citate despre creștinism sau citate despre Napoleon Bonaparte
Oamenii sunt asemeni râurilor; apa în toate râurile este la fel, una și aceeași, dar fiecare râu este aici îngust, colo repede, dincolo lat, acum liniștit, apoi curat, când rece, când tulbure, când cald. La fel și oamenii. Fiecare om poartă în el în embrion toate însușirile omenești, dar câteodată manifestă unele dintre ele, iar altădata altele și se întâmplă deseori să nu semene cu el însuși, cu toate că rămâne mereu una și aceeași ființă.
Lev Nicolaevici Tolstoi în Învierea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Absolutul meu de fiecare zi
Poezia ca o duminică gonflabilă
mereu la dispoziția imaginației
mereu gata să sară în aer
mereu gata să mă treacă dintr-o lume în alta
poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (13 mai 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre imaginație sau poezii despre aer
Cred că fiecare om are unele cărți, nu multe, poate cincisprezece, poate douăzeci și cinci, la care revine mereu, toată viața. Numărul acestor cărți crește mereu. Una la câțiva ani. Și pe măsură ce înaintezi în vârstă, tot mai rar adaugi câte o carte în fondul acesta de aur...
Leonida Neamțu în Frumusețea pietrei nevăzute (1965)
Adăugat de Adela
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre cărți, citate despre vârstă, citate despre timp, citate despre numere, citate despre creștere sau citate despre aur
Nu te arată în fiecare zi, altfel vei înceta să-i surprinzi pe oameni. Trebuie să lași mereu o noutate pentru mai târziu. Omul care reușește să arate câte puțin din ce e nou, mereu va împlini așteptările și nimeni vreodată nu va descoperi limitele talentului său.
citat clasic din Baltasar Gracian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre talent sau citate despre limite
Mărțișor fără destinatar
Sunt un mărțișor fără destinatar
Și sunt aruncată-n brațele tuturor,
Dar nu am loc nici în buzunar, nici la pieptul răvășit
Sunt tot mai singură mereu...
Culorile nu mă mai cheamă
Le cânt, le strig, le-ndemn și plec subit
Sunt tot mai singură și vremea m-a liniștit de mult
Fulgii de nea din spatele ferestrei
Sunt singurii prieteni fără glas
Eu am crezut că pot schimba ceva,
Iubirea e mai mult decât o stea
Și am sperat în fiecare zi...
Să fiu mai mult decât un mărțișor prea trist al inimii tale
Am tot crezut că lumea e frumoasă,
Dar în fiecare zi m-a pus la zid
Recunoașterea n-o poate da nici cel mai mic intrus
Lumea vorbește, eu merg mai departe
Mă autodepășesc și sper că visul meu să mă alinte iară
Prin visul meu eu pot zbura mereu
Gândul mi-e tot mai departe... departe de zorii dimineții
Stau ca o buburuză-n pieptul tău, iubită mamă...
Dar am plecat de mult, de prea mult timp...
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie
Fiecare zi este puțină viață: fiecare trezit și ridicat este o mică naștere, fiecare dimineață, puțină tinerețe, fiecare odihnă și somn - puțină moarte.
citat celebru din Arthur Schopenhauer
Adăugat de Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Arthur Schopenhauer despre viață, citate despre tinerețe, citate de Arthur Schopenhauer despre tinerețe, citate de Arthur Schopenhauer despre somn, citate despre odihnă, citate despre naștere, citate de Arthur Schopenhauer despre naștere, citate de Arthur Schopenhauer despre moarte sau citate despre dimineață
Tu visezi să o iei mereu de la capăt
Viața își joacă șotronul foarte liniștită
înaintea fiecărei nașteri,
înaintea fiecărui deces,
după fiecare naștere
și după fiecare deces!
Fiecare pătrățel
are istoria sa,
poartă câte un nume
și un pronume,
numai ea, viata
le recunoaște
și le știe direcția;
într-o zi șotronul va fi jucat:
viața își va juca "pătratele"
numai după legea ei,
își cunoaște foarte bine lecția
fără s-o repete vreodată!
numai tu visezi
să o iei mereu de la capăt!
poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Laura Istratescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șotron, poezii despre legi, poezii despre lecții, poezii despre istorie sau lecții de engleză