Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Oana Frențescu

tăcerea-i de plumb
agățată de gestul
mâinii căzute

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Oana Frențescu

Cicatrici

cicatricile nevăzute umblă haotic
în clipele de liniște
despicând-o, hăcuind-o în bucățele amare
sub așchii de sudoare până ce
alcătuirea luminii temperează starea de apă și sare.

cuvintele vin suite-n vârf de creion
și-ncep să-ntunece hârtia cu ploaia de gânduri
măsurând cu disperare timpul
ce urcă în tăcere pe mâna ocupată.

o altă simțire se-nfige în aer
cu o desime nestăpânită
pe-un drum adunat până-n miezul celulei,
cu o respirație liberă de toate consoanele înnourate

și-o simplificare de arbori,
o rememorare de frunze căzute
și-o privire agățată de luciul clanței.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Duminica aplecată

Duminică aplecată într-o parte
se agață de mine cu jumătatea sa roșie de sărbătoare.
Cealaltă jumătate înșiră plictiseala
până pe spătarul scaunului,
după ce a amețit un cuvânt cu buze de fluturi
făcându-l de plumb.

Cu inima căzută sub tălpi
respir un aer fugărit pe geam,
greu ca o piatră istovită de timp.

Pe crengi se înșiră o asurzitoare absență,
depărtarea e scăldată în frunze
și cerul coboară în palme, aproape de gură.

Decupez o margine de oră
din surparea zilei făcând-o solubilă
cu starea mea pală captivă-n albastru
și ies întreagă, pe ușa larg deschisă
sorbind culoarea frunzelor căzute.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Mă doare albastru

Mă doare albastru,
depărtarea difuză
și frunzele oarbe alungate de vânt.
Gândurile de reptile cenușii,
ieșind din palme transpirate,
cicatrici glaciale pe încheietura mâinii
și cuiele bătute-n roata de noroc.

Memoria e-un ochi devorator,
tăiat în felii, rănit în adâncime,
cuvinte reîncarnate se plimbă prin gând.

Sub lupă minutele albesc,
fulgerul rupe lumina sporadic.
Pupila arsă de real
se ascunde într-un vers.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Bacovia

Plumb

Dormeau adânc sicriele de plumb,
Și flori de plumb și funerar vestmânt -
Stam singur în cavou... și era vânt...
Și scârțâiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, și-am început să-l strig -
Stam singur lângă mort... și era frig...
Și-i atârnau aripile de plumb.

poezie celebră de din Plumb (1916)
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în spaniolă.
cumpărăturiCartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Oana Frențescu

Cineva

cineva e în balansul de plumb
somn în sidefuri de vară
cel ce fuge iubind
luând cu el lumina

cineva evadează răzvrătit
în spațiu cu neliniști
cineva rătăcește prin vise
și eu caut absurd într-o singură căutare
chiar și în tabloul dilatat
sau în pașii grăbiți spre uitare

cineva privește în gol
verdele frunzei se culcă
sub geana căruntă a lunii

și taina se-ngroapă
și locul se șterge ca o năucă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Respir aer mumifiat

respir aer mumifiat
încoronat printre sfinți
de femeile cernite-n busuioc și mir

în gând țes ghirlande de stele
împietrind zbuciumul în largul adâncului
cioburi de cuvinte trimit raze reci
în bezna tăiată de lumina inimii

scapără lumini pe încheietura mâinii
spălând coloșii de ceață din priviri îngustate

muzica pulsului e mânată pe tărâm necunoscut
devenim frumoși în jocul de flăcări al iadului nestins.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Fuga

cât de subțire e aerul ce-l respir
și ce întreagă a fost luna agățată de tălpi!
pe tavan a rămas ochiul verde,
între pereți întârzierea încăpățânată
de domesticire a eului de a intra în vis nesingură.
împreună cu mine am plecat ieri
și singura frumusețe își așteaptă tristă sfârșitul,
muzica nu mai mută pașii,
cusut pe haine e golul de frunze,
argintul suspendat coboară în plete,
himerele revin în noapte.
sub geam amurgul întârziat e în trezire,
literele împrăștiate în albastru
îngălbenesc hârtia de scris.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Inima agățată

Inimă agățată de ochi
ochi agățat de unghie
unghie de creier
creier agățat de sfârcuri
sfârc agățat de mamă
mamă agățată de cruce
cruce agățată de ușă
ușă agâțată de ușă
ușă agățată de ușă
tată căutând cuie
cuie agățate de mâini...
toate suspendând
de un păianjen cu cruce!
Mai jos viitorul încălzit
vânează trecutul.
Inima agățată a tresărit!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Sol major

sentimentele vibrau ieșind
din corzile viorii în sol major.
o rupere lentă de bemoli și diezi
înviau inima printre vișinele căzute.
închiderile deveneau învinse și libere.
între pauze, în stânga și în dreapta mea,
trezirea neobișnuită cobora pe răni
într-un torent fluid.
silueta ta verde eclipsa recviemul pentru roșu.
tăcerea respira.
partea tristă a rămas în paltonul negru din vestiar.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Ai rămas

ai rămas în căutarea aceea absurdă
din o mie și una de nopți,
chemată acolo de imposibilul efemer
construit de frunzele cu mesaj codificat.

inocența mă privea agățată de tălpi,
celulele verzi se învârteau degeaba.
dezvelitul geam dădea peste noapte
și-n alte orizonturi plecau cuvintele
când fata morgana sărea din metafore
zburdând în lumină.

în cealaltă jumătate a lumii
se prelinge un singur sens
cu o întoarcere refuzată de timp
spre urma pierdută
mascată de umbra fierbinte a frunzelor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

E o zi

te iau de mână din celălalt capăt de oraș
pe o mică stradă din cer
de fiecare dată e altfel
azi drumul e o groapă fără margini

între tine și capătul zilei e o limită
o simplă atingere a mâinii e o risipă
adâncul țipă într-o ceremonie albastră
degetele devin franjuri de zăpadă

e o liniște de frunze și nori
lipsește dragostea sunetelor
răbdarea dospită și amăgitoare
lipsește drumul închinat nouă
azi e o zi fără noi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Dimineață albă

strivește-mă c-o ultimă strigare
luată din vârfurile plopului înalt
pe-o spirală de lumină
cu bucuria abandonului
ieșit din clipele rotunde
adunând secundele împrăștiate în palmele deschise.

vino în suspans
dezbrăcat de anotimpuri,
recompunând electronii întârziați
de pe marginea unui sincron necerut de nimeni.

vom face un fel de semn de împăcare
cu lumea, cumpărând dimineața
rătăcită printre frunzele căzute
și făcând-o a noastră,
dimineața visului alb.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

în pereții albi
rămân indicatoare
spălate de vis

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

toamna clonată
cu blugii rupți în genunchi
iarba uscată

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

toamna galbenă
îmi vopsește inima
golul rămâne

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

haina din cuier
ascunde AND-ul
nopților cu dor

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Uneori dimineața

Dimineața uneori lucrurile sar la nimereală,
cafeaua sare direct în veșnicie
ca și țigara.
Viitorul s-a mutat tot mai în față.
Gândul hoinărește pe unde vrea el,
trecând pe lângă ziua ce atârnă în fereastră,
risipind clipe meandrice în aerul gri,
pe strada agățată de cer.
Poemul se naște ciocnind paharul cu apă
cu clinchet de cristal,
ce aprinde lumini din adâncuri
și apoi coboară în camera goală,
așezând cuvintele ce se ucid între ele.
Unele explodează izbindu-se de tine
și-mi fac din silabe șirag de mărgele.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Se tulbură asfaltul

Se tulbură asfaltul sub zăpadă,
În dimineața asta ce e atât de clară,
Când pașii-ți lasă urmele să cadă,
Cristalul din lumină se coboară.

Argintul dimineții încearcă să mă prindă
Și fără zgomot pașii tăi au fost.
Și razele de soare dansează pe zăpadă
Și umbrele din jur își caută un rost.

Se tulbură asfaltul sub zăpadă,
Când pașii tăi se șterg în infinit
Și frunze moarte căzute pe stradă,
Sub plapuma de nea, din nou au putrezit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Poem nerostit

încă sunt în locul acela abandonat,
unde doar închipuirea ridică zborul obosit la înălțime.
amăgirile umblă printre sălcii
descifrând pe nervurile frunzelor un bilet de intrare,
unde treptele te urcă și cu mâinile la spate.

lumina din cuvânt rătăcește
printre umbrele trecutului
negociind strălucirea cu sinceritatea verdelui din toamnă.

astenice literele frământă cuvântul,
ce tot mai plumb devine.
doar frunza se rostogolește tandru la gleznele mele,
creând poemul nerostit de nimeni.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Nu pot să te vreau

nu pot să te vreau,
nedescifrate hotărâri sunt în neîmpăcata iubire,
convoi lung de iluzii tresărind arhaic
grație eternului amăgitor scăldat în glasul dulce.

nu pot să te vreau
împăcând noaptea cu lumina din frunze,
așa de aproape încât visele deșarte
știu că sunt năluci și nu există.

nu pot plimba euforia prin abisuri
lângă fântâna aceea care minte.

nu pot să te vreau
peste fragilul adânc răscolit
ce cunoaște infernul zărit în acel te iubesc nesupus.
nu pot să te vreau într-o biserică de plumb.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook