Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Oana Frențescu

haina din cuier
ascunde AND-ul
nopților cu dor

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Dan Norea

Haina, la restaurant

Atent la tipa ce-am cinstit-o
Cu nonșalanță de boier,
O clipă haina n-am privit-o
Și mi-au furat-o din cuier.

epigramă de din Epi...Gramatica / Partea II-a, Haina e mai mult privită decât persoana... cinstită! (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Clipele serii

drumuri paralele mergând spre infinit,
orizont expulzat în descreștere,
cu imagini inocente, redă liniștea stelelor.

o haină din cuier, trezită din adormire,
a dominat câteva clipe ochiul frunzei
și-a închis fereastra ca timpul să nu fugă.

cântecul de ieri, nehotarât să intre în auz,
a rămas pe marginea singurătății.

orașul abandonat își extinde pustiul
pe-o spirală de gând, cu rătăciri absurde.

clipele serii încep să plonjeze între ușile închise,
ca niște cicatrici nevindecate, venind din veșnicii ascunse.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Stau

stau între cuvinte,
unele dor și ard în albastru,
altele mă ară până la transparență.
tu ești departe
într-un contur neclar din seva vieții.

odaia se-nvârte lunecând în sus
cu tot talazul ei de întuneric.
o strânsoare se prelinge în tălpi,
cuvintele sar peste mine mirate,
eu rămânând zidită-n ipoteze.

și nu mai știu ce funii de dor
au tulburat sclipirile din astre.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Și mai departe

și mai departe de dincolo
printre fisurile rămase libere
amețesc luna logodind-o cu cerul meu
alteori iau din anotimp drumul stivuit cu memorii
și caut copacii cu simfonii pe crengi
și las nimicul în urmă
storcând staticul cuvintelor ce dor
pe foaia albă goală

nu mă pot vindeca de golul etern
de aerul verde ca o prezență
adăugat respirației
realul vocii întrupat în cuvinte desfăcute-n comete
urcând spre cer
de tine de toamna și iarna ce vine
scriu pe criza de timp în haina mea veche
despre vidul dintre silabe
și acel ceva înfrunzit în strigăt de moarte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Poem domestic

E o primă vedere,
suspendată lasciv între gene,
un înger patetic strivit între cuvinte.
Mântuirea își caută moliftele în stoluri de gânduri,
oglindă opacă în vârf de iluzie,
un gând e oprit în urcare,
sărutul e amputat,
se deschid ferestrele unui prezent
din care lipsesc.
Se smulg frânturi de absență din trup
și cad aprinzând candele în cuvânt.
Apar înserări pe ușa din față,
o jartieră ajustabilă pe orice ciorap,
o senzație pe rochia indiferentă din cuier
o viziune lărgită a pantofului cu toc înalt
și literele descompun respirația
în cuvintele ce se adună în vers.
O nouă secundă mă naște,
mai sus de unde sunt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Într-o zi

ca o lămâie e gustul pe buzele mele
movile de ceață mi se scaldă-n cale
prin defileu trec uimiri
făcând tumbe în vale
esența din trestii și sălcii
urcă pe-o scară de lună
săgeți din albastru cad peste stele
sub arc se ascunde dragostea vieții mele
cuvintele ei sunt rotunde
mișcătoare de cer și de frunze
într-o zi vom suspina împreună
sub spații goale de vânt

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Mă doare albastru

Mă doare albastru,
depărtarea difuză
și frunzele oarbe alungate de vânt.
Gândurile de reptile cenușii,
ieșind din palme transpirate,
cicatrici glaciale pe încheietura mâinii
și cuiele bătute-n roata de noroc.

Memoria e-un ochi devorator,
tăiat în felii, rănit în adâncime,
cuvinte reîncarnate se plimbă prin gând.

Sub lupă minutele albesc,
fulgerul rupe lumina sporadic.
Pupila arsă de real
se ascunde într-un vers.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

în pereții albi
rămân indicatoare
spălate de vis

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

tăcerea-i de plumb
agățată de gestul
mâinii căzute

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

toamna clonată
cu blugii rupți în genunchi
iarba uscată

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

toamna galbenă
îmi vopsește inima
golul rămâne

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Sunt nefăcută

sunt nefăcută azi pentru culori,
m-a flancat griul asemenea unui fum de țigară,
în geam îmi bate dimineața cenușie.

din inspirația mea lipsești tu
reîncarnat în altă parte.
te-am pierdut la o răscruce
unde m-aștepta umbra mea răvășită de furtună și fluturi.

întârzii la descâlcirea unei fraze înghesuite
în ceașca de cafea
și caut inocența pantofilor cu toc cui de sub cuier.
iubirea purificată o găsesc captivă
într-o cămașă albă atârnată de un astru cast.

vorbirea crește și mă mută într-un spațiu rece
unde nu există deasupra și nici dedesubt,
lumina e frântă pe colțul mesei,
secundele toate vâslesc spre apus.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

E tot mai toamnă

E tot mai toamnă
în cuvintele păstrate printre vișini,
locul de plecare s-a destrămat
pentru o cămașă uitată în cuier.
Liniștea mea fugărită s-a scurs într-o clepsidră,
uitări sonore desprind o lumină nouă,
printre crengile copacului învelit în frunze,
noaptea e-nchisă într-o eclipsă.

Itinerarul pasager atinge sentimente încremenite
dintr-o libertate închipuită,
dincolo de hotarul silabelor,
unde timpul este reciclabil.
Toamna e o trecere spre înserare
unde rugina se-mparte pe frunze,
iar rujul rămâne mereu în calendar.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Ferestre

ferestre cu gratii închise
timp agățat de tăceri înnodate
cuvintele suspendate în aer caută un refren de consolare
pe cheltuială puțină

clipele neconsumate dospesc fără emoție
gata să-nghită și ultimul aer curat
liniștea se ascunde după prag
dosul ușii se frământă-n taină
scrisul mărunt mă pisează
ca picătură chinezească înfigându-mi în degete fiecare literă

din refugii se aude un huruit
născut din silabe ce mor
în metrul cub de aer curat
mă lepăd de ploi
mă lepăd de tot
mai caut lumină rămasă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Ultimul poem

ultimul poem uitat pe masă
înnegrește cuvinte tocite de timp
copacii sunt singuri
stelele plutesc neștiute
străzile-s plecate spre infinit
se descompun lacrimi din dor
și din frica de moarte
lumina coboară mușcând din fereastră
cuvântul se plimbă pe ecran
o sintagmă destramă aerul
în forme de frig și de ceață
e o furtună între pereți
o amiază umplută cu gol
oboseală turtită la capete
prelungită-n oglinzi
un clopot cu suflet bate uneori
e o vreme de somn

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Se nasc pereți

se nasc pereți din goluri care dor
umpluți din adânc cu nopți informe
ecouri vibrează ca un prohod
și rup tăcerea mistică a lunii

o neîmpăcare cu starea aceea de negru
miezului de noapte
străbate sfera mea atârnată în același loc

același aer plimbă formele nemișcării
și setea tulburată de
imaginea frunzei ce curge prin vene

deșertul fumegă și verbul pleacă dincolo de orizont
descriind fără restriște luciri din iad și rai
turnând etern în ziua de mâine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Depărtarea

depărtarea e sfâșiată de brazde
din ce, în ce mai lungi.

fărâma mea de cer aduce zăpadă,
năluciri mai plutesc fără milă,
cuvintele scumpe au rostuiri trecute.

într-un peisaj al uitării,
neliniștit întunericul țese o pânză acoperind ochii,
picături de întuneric construiesc un echilibru rece,
printre cuvintele ce dor și cele însetate de iarbă.

desfrunzirea prăbușește înaltul
întinzând arborii pe obraz și transformând în cruce săruturi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Ieri

ieri a dispărut, rănit,
într-o bolboroseală de cuvinte neauzite,
soarta a rămas ieșind din eclipsă,
în orizontul oval tăiat în două,
cu galbenul toamnei în lobul urechii,
în nevindecatul dor de zbor albastru.

pe sub salcâm doar cioturi arse din planuri urzite,
cu forme ciudate închise ermetic.
neopritul timp taie dezordinea din gând
până la tricoul viscolit de alb
și rochia împăcată cu sine.

într-o atingere deșartă mâinile se umplu
din noaptea albă cu miros de stea căzută.
biserici de frunze se-ntorc în ruine
și ruga rămâne plutind din adânc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Matei Vișniec

Schițe pentru o tăcere perfectă

În sala de așteptare e liniște o
monedă se rostogolește pe ciment

păianjenul pândește din difuzorul
gării haina plină de pete atârnă
singură în cuier

trenul oprește un singur minut
călătorul nebun se apropie de mine
și mă fotografiază plângând

câinele gol
dă târcoale mărului gol

poezie de din Orașul cu un singur locuitor (2004)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Tara lui Gufi" de Matei Vișniec este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -48.07- 24.99 lei.
Oana Frențescu

Patria mea

revii iarăși în minte,
în gând și în simțiri.
ești patria mea, nebănuită iubire.

iubire de deal, de munți, de câmpie, de ape și oameni,
ești înăuntrul meu,
mereu dureroasă, dumnezeiesc de frumoasă.

ai cerul albastru și ape smaralde,
vârtejuri de dans,
cuvinte venite din timpul arhaic.
ești patria mea cu tot ce e vechi și e mit,
un dor ce-l duc cu mine dincolo de timp.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook