Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Dezadaptare

Prea devreme m-ai trimis
în lumea de reguli și de constrângeri,
mamă!
Prin mâinile mele fragile
mai curg încă picături din interstițiile stelare
prin care-am trecut cândva...
În jurul meu, se-nvârt toți cei care
se simt aici acasă,
ridică poveri,
pe care le trec râzând de pe un umăr pe altul,
în timp ce clipa confortabilă
le-adăpostește somnul, visele, iubirea.
Pe când eu...
Ating lucrurile cu sufletul, mamă, nu cu mâinile.
Degetele mele se-agață obsesiv
de tăcerea zilelor apuse
și caută dincolo de ea,
dincolo de lumină și de întuneric,
caută amintirile,
caută începuturile.
Începuturile a ce, mamă?
Că tot orbecăi prin scrumul zilelor de-odinioară
și nu m-aleg decât cu latente cuvinte dulci-amare.
Eu și cuvintele ne suntem unul altuia far,
în timp ce pe sub picioarele noastre curge
întunecatul râu al clipei și-al obișnuinței...
Mai ating uneori cu sufletul
câte un colț de stea
sau câte un spin amar...
Și, nu știu de ce,
din ce în ce mai deși sunt spinii...
Și-atunci,
la ce să iau mai bine seama,
mamă,
în lumea de reguli și constrângeri în care m-ai adus?
La sufletu-mi concret,
pierdut prin lucruri,
sau la mâinile
prin care simt cum pulsează
tăcerea și cuvântul,
lumina și-ntunericul,
începutul și sfârșitul?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Costel Zăgan

Clandestin prin copilărie

Copiii întorc istoria pe dos caută
se caută printre visele oamenilor mari
nu pricep ce-au vrut facă așa departe de casă
în împărăția copiilor nu-i nevoie de cuvinte aici
toți se înțeleg zâmbind cuvântul mamă-i singura
ființă vie rege și copil prin cuvântul mamă trec
toate cuvintele lumii cuvântul mamă
îi șterge și lui Dumnezeu fruntea oameni
buni istoria mai are o șansă ridicați-vă-n
picioare se naște un copil

poezie de din Poezii de trezit copiii (18 iulie 2012)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Daniela Fărtăiș

De dor

(pentru cei care nu mai simt căldura mamei)

Și-a fost Crăciunul, mamă,
și-i atât de frig în casă
de când tu ai plecat
dorul numai lasă...

Sufletul mi-e pustiu
de atâta singurătate
copil din nou, aș vrea fiu,
dar, azi, nu se mai poate..

În inimă-i un gol
ce-n veci nu se va umple,
mi-e așa de dor de mama,
de mâinile ei blânde..
Și ale mele mâini sunt reci,
de fapt, nici sânge nu mai este,
prin vene curge astăzi,
un dor, ce nu mai trece..

Se va topi zăpada,
ghioceii vor înflori la fereastră,
iar tu, iubită mamă,
în visul meu, vei fi acasă...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Destinul unui copil

M-ai alungat de-acasă, mamă,
de grijă să nu-mi mai porți.
M-ai alungat de-acasă, mamă,
cerșesc milă la toți.

La fel ca tine, mamă,
toți oamenii m-alungă.
Mă latră câini, mamă,
și-aleargă să m-ajungă.

Azi nu am mâncat, mamă,
că nimeni nu mi-a dat.
Am căutat o poamă,
dar pomul e uscat.

Acum se lasă noapte
pe ulița pustie.
În sufletul meu, poate,
tot noapte o fie.

Regret că lângă tine
nu am găsit iubirea.
Regret că pentru mine
apune fericirea.

Spun asta, dragă mamă,
simt încet, încet,
cum trec a vieții vamă,
cu sufletul din piept.

poezie de (iunie 2015)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

De când ai plecat, mamă

De când ai plecat mamă, multă vreme a trecut
și tare-mi este teamă, că în lume te-ai pierdut.
O veșnicie-i timpul, de când nu te-am văzut,
îți caut chipul mamă și noaptea-n așternut.
Te vreau alături mamă, să simt căldura ta,
să nu-mi mai fie teamă, de lumea asta rea.
Cu o îmbrățișare, să-mi dai iubirea ta,
să nu mai simt în palmă, strivită lacrima.
Târziu, pe prispa casei, stau noaptea și te-aștept,
inima-mi te cheamă, gata sară din piept.
Eu încă mai cred mamă, că mâine vei veni
și știu prea scumpă mamă, că mult mă vei iubi.

poezie de (2 ianuarie 2021)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Lucian Blaga

Scrisoare

Nu ți-aș scrie poate nici acum acest rând,
dar cocoși au cântat de trei ori în noapte -
și-a trebuit strig:
Doamne, Doamne, de cine m-am lepădat?

Sunt mai bătrân decât tine, mamă,
ci tot așa cum mă știi:
adus puțin de umeri
și aplecat peste întrebările lumii.

Nu știu nici azi pentru ce m-ai trimis în lumină.
Numai ca umblu printre lucruri
și să le fac dreptate spunându-le
care-i mai adevărat și care-i mai frumos?
Mâna mi se oprește: e prea puțin.
Glasul se stinge: e prea puțin.
De ce m-ai trimis în lumină, Mamă,
de ce m-ai trimis?

Trupul meu cade la picioarele tale
greu ca o pasăre moartă.

poezie celebră de din În marea trecere (1923)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.

Neant sau pulbere de stele

Dintr-un neant sau pulbere de stele,
O bună mamă ne-a primit în pântec
Și ne-a adus pe lume-n chinurile grele,
Dar ne-a crescut frumos, cu dor și cântec;

Ne-a ocrotit, somnul să ne fie lin,
Cu sacrificiul ei de sfântă mamă,
Și am visat frumos la pieptu-i divin
Și am crescut fără s-avem vreo teamă;

Ne-a oferit dragoste și candoare,
Ne-a luminat cu sacra sa lumină,
Și am zburat ca și lăstunii-n soare,
Trăind în lumea încărcată, plină.

Cât mai avem norocul s-avem mamă,
Nu ne dăm seama ce de bogați suntem,
Iar visele ni-s tari, nu se destramă
Și un bun reper în univers avem;

Și dacă am avut cândva o mamă
Ce a plecat în pulberea de stele,
E de ajuns să ne uităm în ramă
Și relele din suflet să se spele;

În viață, dacă suntem împovărați,
Nu disperăm și nu ne este teamă,
Avem speranță și suntem împăcați,
Cât timp în suflet mai avem o mamă;

Doar de la mamă învățam ce-i bine,
Prin ea ne facem visele curate,
Nu facem rău, c-o facem de rușine...
Cu mama nu ne temem nici de moarte.

Doar știm că pe pământ suntem în treacăt,
Trudim și facem, din nisip, castele,
Rodim prin mame cum copacii-n freamăt
Și-apoi urcăm în pulberea de stele.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mamă

Doare, încă, și mă arde
Vântul ce te-a secerat,
Spune-mi, mamă, de pe unde
Mi-ai strâns apa de-mbăiat?

Mamă, n-avea ursitoarea,
La ea, bine niciun pic
De-am rămas, curând, cu mine,
Rătăcită prin nimic?

Zorii gri, calea făcută
Să încapă pasul meu,
Prea devreme m-ai pus, mamă,
Să mă duc, de mână, eu.

Orizont de strâmbătate,
Rugi murite pe sub cer,
Mamă, n-am avut la cine
Mângâierea ta s-o cer.

Mers împins prin vremea dusă
Până-n crucea toamnei seci,
Sângeri, mamă,-n rana veche
Și în în golul palmei reci!

Înțelesuri fără noimă,
Dorul verde-n lemn uscat,
Mamă, doare și mă arde
Vântul ce te-a secerat...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Silvia Velea

Întotdeauna

întotdeauna
voi spune despre mine lucruri
pe care tu le vei crede
când eu nu le-am mai crezut

întotdeauna voi fi
cu o clipă mai târziu
decât clipa în care sunt

îmi voi lăsa pe rând
în mâinile tale mantiile,
pe care zadarnic mi le fluturi
prin fața ochilor

mai bine caută prin ierburi
urma proaspătă de sânge

smuls din hlamidă,
fuge sălbaticul gol,
chircit de foame și sete.

poezie de din revista "Citadela literară"
Adăugat de Silvia VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Mamă - dulce nostalgie

N-am uitat privirea blândă, cu care tu m-ai primit
Când ajuns acas' la tine, eram tare obosit.
M-ai luat, mamă, de mână și pe pat m-ai așezat
Cu căldura-îmbrățișării, pe frunte m-ai sărutat.
Te-ai așezat lângă mine, m-ai întrebat cumsimt,
Eu ți-am spus că-mi este bine, savurând al tău alint.
Mi-am adus atunci aminte, de copilăria mea,
Când iubirea ta de mamă, niciodată nu-mi lipsea.
Doamne, cât era de bine, când la masă ne chemai.
Ne puneai mâncare-n blide, mâncăm ne îndemnai.
Unde ești copilărie? Unde ești măicuța mea?
Tot umblând prin țări străine, greu mă apasă vremea.
Acum, când mă-întorc în sat, găsesc casa părăsită,
Curtea numai are gard, ograda e neîngrijită.
Mi-e dor de tine mamă! Mi-e dor de copilărie.
Dorul către voi mă cheamă, fără voi, viața-i pustie.
Port în buzunar la piept, mica ta fotografie,
Semn că încă te aștept, MAMĂ - DULCE NOSTALGIE.

poezie de (10 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Mă caută, prin amintiri, trecutul

Incătușate-n vremea destrămată,
Inchipuiri, prin care tu nu vezi,
Imi mai îndeamnă gândul, câteodată,
Sa pun un braț pe care să te-așezi.

Din ochi tăi, sclipiri mă adie
Ca un ecou, din magicul zefir...
Mirific zbor, cu fulgi de păpădie.
Din părul tău, o toamnă, respir.

Să desenez, pe gura ta, sărutul,
C-o altă-nchipuire te-alint,
Prin nostalgii caut începutul,
Cu clipele frumoase mă mint.

Doar sufletul mai are azi, scânteia,
Unui copil, prea greu de părăsit.
Prin ochii lui mai adorăm femeia
Și gândul ne mai poartă spre iubit.

caută, prin amintiri, trecutul,
Ca un răsfăț... în temere cuprins.
Un alt trecut își caută debutul
In părul meu, de-atâtea stele nins.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-e dor de tine, mamă

Mi-e dor de tine, mamă.
Mi-e dor de mâna ta.
Aș vrea -ți pun în palmă
Toată iubirea mea.
Să-ți întâlnesc privirea,
Să văd cum îmi zâmbești,
Să-ți simt, mamă, iubirea
La piept când mă-încălzești.
Mi-e dor să trec cu mâna
Prin părul mătăsos.
Mi-e dor -ți aud gura
Cântând ceva duios.
Dacă-mi promiți că vii
În brațe am să-ți pun,
Un buchet de trandafiri,
Din grădina de la drum.
Am te-aștept pe punte,
La mine ajungi.
Să mă săruți pe frunte,
În brațe mă strângi.
Mi-e dor să-mi dai lumină
Ca sorele de sus,
Să cresc într-o grădină,
În care tu m-ai pus.
În grădina vieții,
Mamă, m-ai sădit,
Cu roua dimineții
Pe frunte m-ai stropit.
Așa am crescut mare.
Ce mândră, mama, ești!
Acum sunt deja floare.
Să vii mă iubești!

poezie de (2 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

De ce?

Mamă, de ce m-ai născut om
și m-ai lăsat rătăcesc
în tărâmul de ceață al iluziilor?
De ce m-ai adus în lume, mamă
și m-ai transformat din energie în carne și sânge
și m-ai făcut gândesc?

Mi-ai dat ochi ca să nu pot vedea,
urechi ca să nu aud,
simțuri pentru a nu simți
și gură ca mă pierd în cuvinte.
Aici nimic din ceea ce există
nu este ceea ce pare a fi!

Și te urăsc, mamă
m-ai chemat din neant
ca mă întrupezi în locul
unde fericirea nu înseamnă cunoaștere
și cunoașterea nu înseamnă mântuire.

Nenăscut mă fi lăsat, mamă!
Și astăzi aș fi fost fericit.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Ionuț Caragea

Ceva din mine caută ceva

Ceva din mine caută singurătatea, ceva caută oamenii.
Bine că am ce alege.
Ceva din mine caută lumina, ceva caută întunericul.
Bine că pot arde, bine că mă pot stinge.
Ceva din mine caută liniștea, ceva caută larma.
Bine că există cuvântul.
Ceva din mine caută moartea, ceva caută nemurirea.
Bine că există cerul.
Ceva din mine caută ceva din tine.
Bine că există iubirea.
Ceva din mine caută adevărul, ceva caută minciuna.
Bine că există cugetul.
Ceva din mine caută totul, ceva caută nimicul.
Bine că există ceva care caută ceva.
Ceva din mine caută suferința, ceva caută alinarea.
Bine că există lacrima.
Ceva din mine caută fericirea.
Bine că există speranța.
Ceva din mine caută agonia, ceva caută extazul.
Bine că mai pot respir.
Ceva din mine îl caută pe Dumnezeu, ceva îl caută pe diavol.
Bine că am în cine cred și de cine mă lovesc.
Ceva din mine caută uitarea, ceva caută amintirea.
Bine că mai există visele.
Ceva din mine caută o secundă, ceva caută un minut,
Ceva caută o oră, ceva caută o zi, ceva caută o lună,
Ceva caută un an, ceva caută o viață,
Ceva caută mereu ceva.

poezie de din Absența a ceea ce suntem (27 decembrie 2009)
Adăugat de Ionuț CarageaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.

Dragostea de mamă

Prin ceața nopții, zorii zilei încet se răsfrâng
Trezind orașul Nazaret din somnul dulce...
În brațele mamei El doarme adânc, liniștit
La pieptul Mariei Isus, Copilașul Preasfânt
... Treizeci de ani... mai sunt încă până la cruce...

Un vis frumos își deșira prin străveziu lumina
Rostogolind ușor argintul printre stele
El mâna mamei simte cum fruntea ea îi alină
Cu o gingășie sfântă a dragostei divine
În melodii de dor... și-n cânt de păsărele...

Lacrimi calde pe obraji din ochii ei se preling
Și se renasc iar doruri... în sufletul străpuns...
... Iar slovele acelea... ca o sabie îi ating...
Inima de mamă... și tot mai dureros se-înfig...
... El doar zâmbește... și nu-i dă niciun răspuns.

Ea îi mângâie fața și-i apără somnul blajin
De gânduri purtată prin anii de amintiri
Ce taine El oare-i ascunde în surâsul divin
În zâmbetul blând și curat ca mireasma de crin
De vise purtat prin farmecul plin de iubiri.

Păzește-l, Maria, Dumnezeu ți l-a dat ca -l crești
Căci în Ființa Lui... cerul la noi se coboară...
Din slavă a venit... lăsând oștiri îngerești
Să meargă prin spinii aprinși și dureri sufletești
Să strângă lumea la piept... și pe cruce moară.

Dormi, copilaș plăpând, scăldat în dor și gingășii
Veghează-i, mamă, visele... și somnul dulce...
Căci amprenta mâinii tale rămâne în veșnicii
Și va străluci mereu în zâmbet de copii...
... Treizeci de ani... mai sunt încă până la cruce...

poezie de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Copil străin

Eram străin și-am pribegit,
Tu, mamă, pruncul ți-ai iubit,
Când zările erau pustii,
Mamă, doar tu puteai știi.

Și ființa ta acoperea
În somn, întreaga ființă-a mea,
De-aceea mamă-ți mulțumesc
Și te iubesc!

..............................................
Eram străini și pribegeam prin sat,
Nu aveam mamă, casă și nici pat,
Tu m-ai crescut cu trudă și amar,
Îmi amintesc măicuță, iar și iar.

Strigam la porți de oameni ferecate,
În suflet, mamă, ne clădeam palate,
Aveam iubirea, rostul de a fi
- mpreună, mamă,-n fiecare zi.

Umblam pe drumuri lungi și prăfuite...
Doar Dumnezeu și noi mai ținem minte.
De-aveai un colț de pâine strâns în sân,
Tot mie mi-l dădeai, ca și acum.

Când pentru viața noastră asudai
Muncind cu ziua pentru a trăi,
Tu îți puneai o temelie-n rai
Și-n suflet taina dragostei de fii.

Tu îmi vefgeai și creșterea și somnul
Și brațul, pernă mamă ți-l puneai,
Să doarmă lângă tine puișorul
Cel pentru care zi de zi trudeai.

Ne-acopeream cu cerul și pământul
Ne era veșnic țol și așternut,
Ne biciuia în nopți de sticlă vântul...
Doar noi durerea vieții am știut.

Nu m-ai lăsat sufăr, oh, știu bine!
Dormeam în gări, pe bănci de lemn murdare,
De-aceea azi, măicuță, pentru tine,
Ridic rugi simple întru înălțare.

M-ai dat la școală... Mândră erai mamă
Când mă vedeai că mă înalț... Iar eu
Spuneam în sat, întregii lumi, cu fală,
Că m-ai crescut și sunt feciorul tău.

Prin tine, mamă, prins-am rădăcină,
Doar ție mamă scumpă-ți mulțumesc...
Mă iartă mamă dacă am vreo vină!
O viață-ntreagă am să te iubesc!

Și dincolo de moarte, în lumină,
Eu rugi fierbinți spre cer voi înălța,
Domnul, măicuță, te aibă-n pază
Căci am ajuns ce sunt, prin grija ta.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Chit (a se citi la umbra personajului biblic Iona)

Pământul e o mamă eroină,
În fiecare an însărcinată
Nouă luni,
Renaște primăvara.
Mamă, câte fete ai?
Cât voi mai aștepta naști
Și primăvara mea?
Nu vezi că nu am de ales?
De ce nu m-ai fi logodit de mic,
nu mai am de ce s-aștept o fată
Mare?
Mamă,
Scutește-mă de această povară
Și mă însoară
C-o primăvară
Care-i fecioară,
Căci mi-a trecut și vremea-n care
Feciorul singur să se-nsoare
Poate.
Însoară-mă, mamă, cu toate!
Nu vezi că sunt aproape chel?
Nu vezi că toate-mi sunt la fel
Cum or fi fost în clipa-n care
M-ai zămislit
Chit
-s mai mare?

poezie de din Aproape alb (19 martie 2013)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Se-mpreunează clipa cu un strigăt
pe banca așteptărilor prelungi
se-așterne pauza din cuvânt
din gând cuvinte
se șterg unul pe altul în strănut

și râde vara prin unghere de lumină
în rest e întuneric frig și calm
profesorul își las-un cot pe viață
pleacă râzând/ plângând
spre somnul trecător

Se-mpreunează frica și iubirea
cu strigătul copilului născut
la sânul cald așterne mama gândul
și gura hulpav hrana o primește fremătând

și râde-un anotimp pe-un colț de viață
medicul mamă știe când și cum
s-aline tremurul din tâmpla prea nervoasă
un șarpe zvârcolind vieți prin timp

Se-mpreunează taina cu un strigăt
și totul pare viu acum în vis
realitatea cu bocancii calcă viața
prin moarte liniștea se-așterne ciugulind
din palma sfântă azima sub soare
coaptă veșnic
pentru un suflet prea curat
și prea flămând

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Simt inima ta în mâinile mele

Cred că sunt mâncat de viu
dar nu mă pot înghiți nici bucățele
mă otrăvesc câte puțin degeaba
concentrez în cuvinte sumare întregul
mă detașez de adevărul încorporat
și mă mint,
caut furios
ceva care mă liniștește
simt inima ta în mâinile mele
cum zvâcnește ca ochiul meu stâng
și sunt atent,
să nu calc peste sufletul tău
care urcă în mine și rămâne acolo
ca un fel de pagină colorată
unde -i mărturisesc iubirea
scrisă-n jurământ.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mamă, înger de lumină

Când m-ai adus luminii, măicuța mea iubită
Din trupul tău durut, necopt încă de viață,
M-ai învelit în roua de floare îmbobocită
Ce caută-n zăpezi fărâme de speranță.

Și m-ai primit la tine ca pe o primăvară
Venită prea devreme, dar totuși mult dorită,
Erai copil ce poartă prin vremuri o povară
Din dragoste curată... cu viață-împărtășită.

Ca pe un fulg de nea mă legănai ușor
Și îți părea că ții în brațe universul,
În cântecul iubirii de somn izvorâtor
Eu cred măicuța mea c-ai presărat și versul.

În nopțile în care de boală mă vegheai,
Erai un rug aprins, un viu liturghier,
Din sufletul mâhnit tu mirul picurai
Și îmi spălai obrajii în lacrimă de înger.

Azi răscolind trăiri ce ar mai fi de spus?
Rămân în urmă toate... durerile și anii,
M-ai dăruit luminii și te iubesc nespus,
Sărut mâinile tale și sufletu-n litanii.

poezie de (16 ianuarie 2014)
Adăugat de angelinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Adrian Păpăruz

* * *

Prin ceruri, mamă, mai sunt ani?
Sau stelele măsoară doar eternitatea,
Cine îți cântă astăzi, "la mulți ani",
Când viața ta s-a împletit cu moartea?

Pe-aici, prin curtea ta, e toamnă, cald...
Dar frunze nu mai sunt în nuc știi, niciuna,
Of, iarba, mamă, ți-a ajuns incet până la prag,
Iar dorul nostru a crescut și el, de-atunci, într-una...

Prin ceruri, mamă, se sărbătorește?
Un tort cu lumânări, tu oare ai?
Aici, durerea, încă arde, ne topește,
Din lacrimi, ți-am zidit și noi un rai...

E ziua ta în Cer și pe Pământ,
În casa ta aprindem amintiri cu tine,
De ne privești, trimite, mamă, un cuvânt,
Un vis, orice, știm dacă ești bine...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook