Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Nicolae Vălăreanu Sârbu

Nu voi fi

(Sunt pe niște rafturi de cărți)

Nu voi fi unde trebuie
în sertarele-n care cauți
cu nume uitate.

Sunt pe niște rafturi de cărți
unde mi se odihnesc poemele
în cuvinte șlefuite-n suflet
uitate și ele
cum statuile prin parcuri,

pecete rămasă pe umărul vremii.

Când îmi moi tocu-n călimară
cerneala amară și subțire
prinde coaje pe liniile spirale,
dospește cum aluatul în freamăt,
sedimentează mierea-n fagurii copți
zidește dulcele în straturi suprapuse

și-n tăcerea umbrei cântă viori.

Sângele albastru e împătimit
în canoanele cu suferințe înnoptate târziu
și rostogolite prin întuneric
până-n diminețile fără trup
închinate zilei.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Nicolae Vălăreanu Sârbu

Idol să-mi fie o lumina rece...

Stau liniștit căldura se stinge în gleznele nopții
sângele nu mai fierbe în clocot, se rotește subțire
nu e străin și sporește răcoarea în trup.

Cerul se topește în palmele fără coaje,
ele nu mă sperie dar au carnea amară.

Idol să-mi fie o lumina rece...

Stelele se plimbă în calești de cuarț
și coboară pe scări ruginite de mătase.

O bucurie neomenească se-ntipărește pe fața minții.
nimeni nu mă așteaptă sub streșini de porți
când ele tot timpu-s deschise a moarte.

Lumina cât este trece prin mine-n întuneric
rostogolindu-se cum pietrele-n hău
de nu mai știe nimeni pentru cine bate clopotul.

poezie de (19 mai 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Lumina fulgerată prin întuneric

cine se zidește cu piatra înțelepciunii
boltă face cât un curcubeu peste lume

timpul se curbează și el apoteotic
zăcământul de platină
nu se scoate la mezat

se ridică prin suflet puterea neștiută
și strânge în inimi dăruirea de sine
sângele Domnului odată cu logosul dulce

departe de unde vine înspicată
lumina fulgerată prin întuneric
rămâne în interior și deasupra noastră
ia în stăpânire trupul înrudit cu lutul
în care se sapă fântâni
și ies apele din care bem infinitul

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Previziune

Se făcuse seară în cuvintele șoptite,
prin trup urca fiorul dragostei,
ochii leneși alunecau departe,
mâinile se scufundau în buzunarele goale
și noaptea își căuta caii sălbatici.

Dar cum voi păși prin păduri
pe potecile prin care ocolesc vântul,
să aud bucuros păsările ciripind
în diminețile în care și izvoarele cântă,
iar ziua mă așteaptă acasă
cu nesfârșitul dincolo de lume.

Deschide porțile închise de alții,
drumurile cu măduva pierdută
aleargă prin orașe necunoscute
pe unde strălucirea așteaptă musafiri.

Născut cu linia vieții
atât de profundă și clară,

prevăd în umbrele luminii
cum va rodi pomul vieții
fructul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

A înflorit vinul în cupe

Unde moarte nu cunoaște
cruciada albă de sare
se hrănește la întuneric
cu tot ce prinde pe picior greșit.

A înflorit vinul în cupe
cu întunericul uitate pe mese
când poeții vorbesc în somn.

Închină mai multă slavă
în cuvinte născătoare de rugă
pentru fiecare îngândurare viitoare.

Iar prin iertare drum își fac
până la porțile de răscruce
unde pasc mieii Domnului.

Cu taina învierii se naște
oastea pruncilor libertății
căutându-și scut de apărare
în cuvinte ascuțite pe tăișul sabiei.

Tot ce înseamnă durere și suferință
se înclină către viață
și nimeni nu mai rămâne
păgubit cu duhul,

ci furat de conștiință.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Ziua de mâine

Tăcerea este o prevestire
pe care o aștepți citind ziarul
la umbra bătrânului nuc de sfântul Ilie.

Diminețile se plimbă-n oraș
ca niște fete nemăritate
ce zâmbesc puținilor trecători.

Îmi doresc o amiază de lapte bătut,
să mă odihnesc în spuma ei
ca un copil care stă la geam și privește trenul
cum îi trece prin somn
cu vise de călătorii.

O lumină pistruiată de nori
își face loc printre copaci
și se schimbă des în atitudine
după cum se întețește vântul.

Mirosul sănătos al verdelui îmbătrânit
îmi pătrunde sub piele
și parcă simt cum vine ziua de mâine
cu alte întâmplări.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

În seve de lumină

Este o întâmplare păstrată în memorie
cum o comoară ascunsă în pământ
unde apele scot flăcări din valuri,
de noaptea foșnește pe cărări
cu semne bătrâne pe urme.

Cad meteoriți peste păduri de argint,
se scaldă lumina în aura dimineții,
roua fuge înainte de sosirea albinelor
și surprinse florile privesc în oglindă
cu dragostea iradiind în culori
dragoste vibrând în inimi.
Vara urcă prin spirale de suflet
și se înfășoară în cuvinte,
de holdele capătă arome și se coc
în seve de lumină,
în arșița căldurii din cuptorul lui iulie,
fructele devin dulci și zemoase
din trupul pământului.
Ca într-un sipet de aur
memoria soarbe gândurile și le mântuie,
de văd cum se înfiripă în vise
ce nu pot fi uitate.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Ploile cântă afară

Plânge noaptea într-o catedrală
prin întunericul putred
ploile umezesc ochii sfinților.

Piața-i goală, doar statuile oarbe
nu se simt în singurătate
trec dincolo de timp.

Mi-am mărturisit
cum am crezut într-o femeie
că-mi va purta sufletul în mâinile ei,
îl frământă până se naște suferința
și o să-i simt mirosul în trup
cum se răspândește prin sânge.

Se furișează noaptea într-o perdea
ploile cântă afară,
eu caut femeia cu degetele prin așternuturi.

poezie de (17 martie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Fapte nu vorbe

Faptele sunt mai necesare decât vorbele
au în ele substanța vie,
dimensiunea prestanței omului
ce urcă sau coboară în trepte
pe scara cu susținere proprie.

Lumea se înalță în fiecare zi
pe cerul înțelegerii sale
in așteptatul târziu
al umbrei.

Lumina trece din vorbe-n cuvinte
și se sedimentează în timp
desprinsă din faptele
făcute ori nefăcute.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Urmele iubirilor uitate

Oamenii mor întotdeauna, dar rămân urmașii lor,
eu sunt un urmaș care lasă urmași
cum fiecare rădăcină a neamului omenesc.

Nu mă desprind de trăsăturile comune
oricât de multe ar fi ramurile în arborele vieții,
mi-e greu să nu recunosc sângele
care vine ca un râu fără sfârșit,
nu mă plâng de nimic,
dar nici nu mă laud.

sunt născut din filonul care străbate timpul,
urmele iubirilor uitate nu dispar
chiar dacă se pierd legăturile directe
și uneori destinul mai joacă feste.

Încerc să mă despart de cei fără cinste
pentru a nu moșteni nicio fibră otrăvită,
întunericul nu mă poate trage înapoi.

Lumina și substanța ce se transmit
mă rup de îmbolnăviri rostogolite,
păstrez cuvântul și sintaxa poetică
ca pe o comoară pe care n-o dau nimănui
și din adâncuri scot flăcări pe nări.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Nici urme nu sunt

Alerg pe zăpada înghețată ca pe hârtie
unde să mă opresc, nu apare niciun drum,
nici urme nu sunt,
imensitatea albă prinde depărtarea în dungi subțiri.

Copacii și ei sunt sculptați în tablou,
în ochii mei joacă toate liniile
doar mâinile înghețate și ele
caută pri buzunare
monade de căldură.

Caută-mă,
apropie drumurile de mine
și lasă-mă să vin în oraș la tine
unde îți voi pipăi trupul cald și alb
ca pe un bibelou de porțelan.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Semn de virtute

Însetat
de albastrul din fântânile cerului
îmi beau verdele din vin
în potirele durerii
în sufletse reverse bucuria.

Pecete gândului pun în dovezi
caut drumuri, porți să deschid.

Așez sufletu-n fapte
și fructul îl împart
la toți flămânzii ce-l așteaptă.

Atât cât poți să învingi
lupta cu tine se ascute
și mereu o porți
semn de virtute.

Iar ce se câștigă cu greu
devine mai de preț
și se zidește
în trup,

dobândești miez în cuvinte
și-n vorbe cumpătare,
zăvoare cu dinți
nu mai sunt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Cu ochii supuși

nu mă mai cred ocolit de cuvinte
țin aproape
mă joc în tăcerea lor plină de înțeles

tu mă simți abătut
mă lași să privesc departe
cu ochii supuși

îmi adun gândurile și le las liber zborul
îmi aniversez plăcerile de care îmi aduc aminte
și mă bucur ca un copil

port în trup durerile acumulate cu anii
încerc să nu mă plâng
rup din ele cu dinții strânși
mă conving singur că nu există
și deschid larg ușa să scape în lume

angoasele vremii sunt peste tot
nici nu știu cum să mă feresc
acum sunt mai aproape de tine
și nu mă vezi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Vine primăvara

Mi se spune, vine primăvara,
în fiecare dimineață privesc peste dealuri
și nici un semn sau poate unul foarte mic,
niște flori grăbite au început să-și scoată colțul
chiar la mine-n grădină.

Și iarba parcă ar da semne,
numai ghioceii aplecați zâmbesc
ca după un somn lung și odihnitor,
noaptea-mi trimite frig și îngheț
și cuvinte bolovănoase la șlefuit.
Primăvara asta are caii împiedicați
și diminețile cu genele stufoase pe ochi.

Se va trezi un anotimp sublim,
îl voi simți cum urcă prin mine
și voi aștepta tăcut,
prin somn mă străbat încă iernile
și lupii flămânzi
care-mi urlă-n urechi
dragostea rămasă departe.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Ninsoare peste amintiri

Am dat foc la cuvinte și lumina lor mângâie noaptea,
mă strecor pe cărări uitate de stele,
până la tine mai este un veac de orgolii
pe care le înving pe rând.

Degeaba înfrigurată te frămânți,
norii apăsători împart straturi de ceață.
O să te chem acolo dincolo de umbre
și ne vom întâlni pe o faleză de mare
cu inimile rănite de o cruda înfometare
de aerul tras în piept pe nerăsuflate
ca după O fugă prin colbul câmpiei
unde ne-am însămânțat dragostea.

Orice privire mi se pare uitucă
și încearcă acum să te cuprindă goală
în casa nunții tale de taină.
Mă întreb care-i prețul cel pot oferi
pentru o iubire fără contur
din care plouă cu îngeri de hârtie
pe umerii tăi albi de crin înflorit,
de unde nu cade nicio petală
și rămân cu singurătatea ciugulită de păsări
în piețele publice ale orașului de iarnă
unde o să ningă peste amintiri.

Cândva cerul o să împartă lumini,
am să le strâng în paharele goale
unde paianjeni își țes pânza subțire
în care mă-nvăluie nepăsător timpul
și tu o să fugi
sau poate rămâi.

poezie de (25 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Primăvara are caii împiedicați

Mi se spune, vine primăvara,
în fiecare dimineață privesc peste dealuri
și nici un semn sau poate unul foarte mic,
niște flori grăbite au început să-și scoată colțul
chiar la mine-n grădină.

Și iarba parcă ar da semne,
numai ghioceii aplecați zâmbesc
ca după un somn lung și odihnitor,
noaptea-mi trimite frig și îngheț
și cuvinte bolovănoase la șlefuit.
Primăvara are caii împiedicați
și diminețile cu genele stufoase pe ochi.

Se va trezi un anotimp sublim,
îl voi simți cum urcă prin mine
și voi aștepta tăcut,
prin somn mă străbat încă iernile
și lupii flămânzi
care-mi urlă-n urechi
dragostea rămasă departe.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Într-un regat de dragoste

Din vechime trag după mine rădăcini viguroase,
o sevă ca un izvor fierbinte
din care n-am băut des,
dar o simt prin sânge cum urcă.

Sunt un împătimit al cetății,
viața se clădește sănătoasă între zidurile ei
la o răscruce de străzi înguste
pe unde timpul trece uniform.

În casa mea se nasc dorințe,
mă cuprind în ele
și aștept să mă stăpânească viu
într-un regat de dragoste luminoasă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Lumina se curbează după vise

Nimeni nu caută,
se mulțumește cu frântura de viață
în care înoată necunoscutul
pe care-l așteaptă să se întâmple
apoi se destăinuie cu fața la perete
și ascultă.

Nu se aude nimic,
e o scuturare de vorbe în eter,
o pribegie prin cuvinte de suflet
într-un poem care nu se lasă scris
și bântuie prin odaie noaptea.

Lumina pătrunde subțire printr-o fantă,
se curbează după vise
până-n adâncul gândurilor,
dar izvor nu este pentru fântână
numai o cumpănă părăsită la margini de hotar
de unde mi se trage blestemul
ca o trădare de la începuturi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Iubirea încheiată la nasturi așteaptă

Stiu tăcerea cum sporește sub piele
și ochii privesc golul cum se umple,
cum se conturează subțire culoarea în cânt
într-o vibrare pe corzile viorii.
Iubirea încheiată la nasturi așteaptă,
în ființa mea se petrec lucruri neprevăzute
și sângele face febră în mușchii pieptului.
Cuvintele le strâng și le închid în seif
ca pe niște teancuri de bacnote
din care se plătesc gândurile
bogat fructificate.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Setea sărată

Ea era plecată
unde florile au cearcăne colorate
și lăcrrimează cu arome amare
sărutând diminețile cu rouă,

urmează să sosească-n amiază
de pe cărarea cu cireșii copți
c-un surâs visător.

Chiar dacă vara nu mai e vară
și setea a devenit sărată,
iar cerul gurii o cupolă uscată
smălțuită fibros,

prinde pe margini sunetele
și ele cad în ispită,
privesc femeia cu alți ochi
de sub genele aspre.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Doar fragii sălbatici

M-au izgonit din cetățile cucerite,
nici cu inima nu mai stăpânesc femeia,

doar fragii sălbatici
îmi lasă arome în suflet.

Tot ce mă cheamă mai mult
este sângele care nu-i este statornic,
urcă și coboară vesel prin trup.

Ca pe o sobă aluatul dospit
miroase prin fante plăcut
și nici pâinea nu-i mai prejos.

Când între noi se nasc privilegii
și fiecare și-l apără,
noaptea se învăluie în dragoste.

Când stele se mișcă după legile lor
cerul rămâne același

luminos și înalt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook