În spirit evlavios

vreau să îmbătrânesc în dialectici sacre
să primesc mântuirea de la Isus Cristos
sfântul duh care s-a înălţat din simulacre
la bunul Dumnezeu pururi iubitor şi sfătos.

din lumina lui nimeni nu cade-n abis
întunericul devine suport pentru stele
doar el cunoaşte drumul bătătorit admis
el poate duce crucea îndurărilor mele.

sunt şi eu vinovată de păcat metafizic
am conspirat împotriva zeilor venetici
nu pot să mă împac cu ei nici fizic
nici sufleteşte atât sunt de bezmetici.

de Sfânta Treime nu am să mă dezic
am s-o ridic în slavă cu lauri poetici.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina din Infinit

cinste slavă şi mărire
Lui Isus Cel răstignit
care iată din iubire
pentru noi El a murit

pentru noi şi-a dat viaţa
sus pe cruce la Calvar
şi scuipată i-a fost faţa
să ne dea viaţa-n dar

cinste slavă şi onoare
îi aducem Lui Mesia
şi-i cântăm cu-nflăcărare
căci ne oferă veşnicia

pentru noi Isus şi-a dat
şi viaţa şi Fiinţa
când la moarte condamnat
i s-a dat atunci sentinţa

fără pată fără vină
El viaţa şi-a trăit
a fost unica Lumină
ce nouă s-a dăruit

doar Isus cel acuzat
de preoţi şi farisei
a trăit fără păcat
printre oamenii cei răi

căci doar El era iubirea
al vieţii Creator
ce-a trăit neprihănirea
chiar sub ochii tuturor

numai El a îndrăznit
să susţină că-i Viaţa
Lumina din Infinit
ce străluce dimineaţa

n-a fost nimeni pe pământ
ca şi El ca să susţină
că e Fiul Celui Sfânt
şi trăieşte fără vină

doar Isus Hristos Mesia
pe Tatăl ni l-a descris
căci El este bucuria
de-a intra în Paradis

Tatăl vrea ca omenirea
mântuirea s-o primească
şi să guste fericirea
sus în Slava Lui cerească

şi Hristos l-a înălţat
pe Tatăl dându-i onoare
Isus doar l-a lăudat
cinstind Numele Lui Mare

altul nimeni n-a vorbit
de Tatăl ca şi Isus
nimenea nu l-a slăvit
ca şi Fiul Lui supus

nici David nici Moise chiar
n-au vorbit de Dumnezeu
ca şi Mielul din Calvar
căci El este Tatăl Său

doar Isus în mod real
pe Tatăl l-a cunoscut
când pe-al vieţii veşnic val
ambii omul l-au făcut

din pământ şi din lumină
şi din apă şi din vis
să trăiască fără vină
omul chiar în Paradis

Isus doar ne e menirea
şi Iubirea din Cuvânt
prin El noi neprihănirea
o avem jos pe pământ

El pe braţe ne-a luat
când murise sus pe cruce
pentru al meu şi-al tău păcat
în rai să ne poată duce

El păcatu-a ispăşit
şi pedeapsa ne-a iertat
când pe Golgot-a murit
şi noi inima i-am dat

Tatăl Sfânt a hotărât
ispăşirea şi iertarea
omul iarăşi mântuit
să trăiască îndurarea

glorie Lui Dumnezeu
slavă-i fie Lui Mesia
căci acum prin planul Său
ni se oferă mântuirea

mulţumesc o Tată Sfânt
mulţumesc Isus iubit
căci eu astăzi prin Cuvânt
sunt pe veci dar mântuit

poezie de Ioan Daniel Bălan (4 ianuarie 2019, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pentru Cristos

primesc şi eu salvarea de la Isus Cristos
în lumina-i sfântă iar mă transfigurez
am îndepărtat abisul hulpav, voluptos
ţelul mântuirii a crescut prin crez.

Cristos este iubirea sublimă şi eternă
extinsă ca un univers pavat cu stele
e aşteptata pace şi linişte internă
lumini care mă-nvaţă cum sa ajung la ele.

Cristos e împăcarea cu cerul şi pământul
evlavie crescută în ronduri şi răzoare
învăţătura Lui îndulceşte Cuvântul.

munte de înţelegere înălţat în soare
trainică blândeţe ce potoleşte vântul
cine i se alătură niciodată nu moare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kevin: Pentru numele lui Dumnezeu, nu mai suport. Putem... Putem, te rog, să vorbim despre pata enormă de pe covor? Dansăm în jurul ei de aproape 2 ani, şi mă înnebuneşte. Poate de-aia sunt nervos mereu. Nimeni n-o spune cu voce tare, aşa că trebuie s-o fac eu. Accidentul a fost din vina mea. Asta e din vina mea. Eu şi cu băieţii eram în oraş şi petreceam după meci. Prietenul meu Andy era pilit. Am încercat să-i iau cheile. S-a enervat. Mi-a fost teamă să nu par moale, aşa că am condus eu. Eu am condus. Asta e. Eu sunt de vină. Eu am făcut-o. Universul nu a conspirat la asta. Planetele nu s-au aliniat împotriva mea. Vă rog, poate cineva s-o zică tare? Eu am fost de vină!

replică din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu? Care-i locul meu în cosmos?

Fără mine nu se poate, dovadă că sunt.
Fără mine nu s-a putut;
dovada e că m-am tras din mine însumi
adică din acel mine care-a fost.

Eu sunt cel care nu se poate fără de el.
Eu sunt cel care nu s-a putut fără de el.
Eu sunt cel care a dat mărturie
pentru existenţa lui Dumnezeu.

Eu sunt cel care am dat mărturie
de nonexistenţa lui Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu vizibil.

Eu sunt făcut de Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu.

Eu nu sunt nici bun nici rău
ci sunt, pur şi simplu.

Eu sunt cuvântul "sunt"
Eu sunt urechea care aude cuvîntul "sunt"
Eu sunt spiritul care înţelege cuvîntul "sunt"

Eu sunt trupul absurd al lui "sunt"
şi literele lui.
Eu sunt locul în care există "sunt"
şi patul lui, în care doarme.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia jugul lui Cristos

Ia jugul lui Cristos pe umăr
şi trage lângă El arând,
chiar dacă sameni numa-n lacrimi
şi umbli numai sângerând...
Cristos cel sfânt te va cunoaşte
în sărăcie şi-n belşug,
că mulţi au stat cu El la mese,
dar prea puţini au tras la jug!

Ia-I sarcina şi-o du alături
şi simte-o apăsând din greu
cum ai răspunde doar tu singur
de tot ce are Dumnezeu.
Cristos cel sfânt te va cunoaşte
odată-n cerul Lui de sus
nu după haina ce-ai purtat-o,
ci după sarcina ce-ai dus.

Ia-ţi crucea ta - şi-I mergi pe urme
tăcând şi mulţumind ca El,
iubeşte, roagă-te şi rabdă
urmând dumnezeiescu-I fel.
Cristos cel sfânt te va cunoaşte
nu după numele ce-ţi pui,
ci după rănile-ndurate
sub crucea ta şi Crucea Lui.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transfigurare

strâng lacrimi în mine parcă-s o fântână
nu sunt vedetă nu sunt celebra divă
cred în Dumnezeu n-am fost nicicând păgână
vreau că speranţa să nu fie tardivă.

vreau plângerile mele să le ridic în faimă
suspinele să le transform în cântec
cu moartea în suflet să nu am spaimă
cu veselia versurilor să o spintec.

vreau lacrimile mele să oglindească stele
care pier pe cerul stingher şi neajutorat
din cuvinte ferme am făcut proptele
când lumini solare m-au transfigurat.

pe Calea Lactee apar ca o părere
melancolie violet pictată pe sfere.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fluxul credinţei

în flux nemărginit picur lacrimi sublimate
bucuria la origini îl are pe Cristos
s-a lăsat crucificat pentru umanitate
a înviat din moarte e veşnicul sfătos.

în lume-i mult elan şi multă nebunie
dar creştemcu iubire cu lumina-n rădăcină
seva vieţii ne desfată ca o simfonie
drag mântuitorul ne iartă de vină.

între zi şi noapte e sacră armonie
liniştea luminii îmi străbate trupul
luceferi poetici mă scot din demonie
astrele fericirii îşi arată chipul.

în fluxul credinţei trăiesc cu smerenie
şi fac tot ce se poate să-nnobilez timpul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lirism de toamnă

e toamnă blândă în sufletul meu
cu speranţe dulci mângâietoare
ciorchini de struguri copţi din soare
sunt visele mele dobândite cu greu

fascinaţii învăluitoare culeg de la stele
tentaţii roz de transfigurare în spirit
primesc lumina lor o ador o merit
ca pe o mângâiere în voaluri de dantele

privesc cerul magic ascult a lui chemare
ştiu că mă acceptă sentimental poet
dialectici îngereşti sonet după sonet
să nu rănesc cuvinte cu o disperare

lirismul toamnei îl condeiez concret
sute de versuri le azvârl spre soare

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe bulevardul răzvrătirii

cerşesc alinare de la Sfânta Treime
sunt cerşetoare pe bulevardul răzvrătirii
vreau viaţa să-şi arate laturile sublime
în care nu mai suferă stingheri martirii.

întind mâinile după lumina sfântă
să mi-o aşez pe tâmple ca un nimb
în universul ei toţi îngerii cântă
o rugăciune pot să-i dau la schimb.

beau agheasmă setea să-mi potolesc
am luat-o gratis de la mitropolie
miracolul din apă pioasă slăvesc
spală gânduri negre de melancolie.

cerşesc îndurare de la Dumnezeu
să curme răzvrătirea din sufletul meu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La şcoala vieţii

primesc de la sfinţi sacre învăţăminte
cum să înaintez pe calea cea dreaptă
cum să scot păcatele din simţăminte
gândul se face cuvânt şi cuvântul faptă.

mă relaxez evlavioasă în aşezăminte
plină de iubire de speranţa coaptă
primesc de la sfinţi sacre învăţăminte
cum să înaintez pe calea cea dreaptă.

învăţ din greşeli spre aducere aminte
că viaţa e o şcoală reală înţeleaptă
pe Iisus Hristos l-am primit în minte
să-mi dea mântuirea să mai urc o treaptă.

primesc de la sfinţi sacre învăţăminte
cum să înaintez pe calea cea dreaptă.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţii pe un ţărm de sidef

drumul prin întuneric mă duce la stele
la lumina magică pentru final de viaţă
transfigurează toate sentimentele mele
să cred în duhul sfânt în sacra povaţă.

cu iubirea am învins dialectica urii
mă ţine-n echilibru cu romantismul pur
nu ridic în slavă fulgere sau furii
ador necondiţionat naturile din jur.

vise m-au propulsat pe culmi de extaz
armoniile nopţii le-am străbătut cu pasul
credinţa-i ca oceanul cu valuri turcoaz
pe ţărmul de sidef îmi prelungesc popasul.

lacrimi evlavioase curg şiroi pe obraz
cu avântul poetic amprentez atlasul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum a făcut creştinismul din sex un păcat? Păi simplu: Isus s-a născut dintr-o fecioară fecundată, dar nu dezvirginată de Sfântul Duh, sau poate era sfântul drug? Preoţilor le e frică de sex. Iată de ce-l consideră un păcat.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biruinţa prin Domnul Isus

Isus Hristos ne poartă în biruinţă
Şi ne dă harul mereu să ne bucurăm
Să semănăm lumina vieţii în întuneric
Şi-n urmă bucurie vie să lăsăm.

Să aducem lumina în cei doritori
Ca pe Dumnezeu să-L cunoască
Să fie şi ei buni creştini şi roditori
Ca din apă şi Duh să se nască.

Împărăţia Lui Dumnezeu ei s-o vadă
Şi să rămână surprinşi şi în uimire
Să poată şi ei vorbi ca alţii să creadă
Şi să umble în credinţă şi neprihănire.

Vrem biruinţa aceasta prin Domnul Isus
Să ducem lumina sfântă la cei păcătoşi
Şi să se bucure cei din răsărit şi din apus
Şi să nu mai fie slabi şi necredincioşi.

Pentru aceasta Doamne-ţi mulţumim
Căci Tu te grăbeşti să ne ajuţi
Şi Împărăţia Ta o dai ca s-o primim
Acelora ce-s din apă şi din Duh născuţi.

poezie de Constantin Sferciuc
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închinare

cu toată puterea mă leg de Cristos
viaţa din mine vreau să fie pură
veşmântu-i de lumină sfânt şi preţios
se-ntinde peste suflet ca o armură.

vise şi speranţe vreau să le-mplinească
boala din trupul meu să o alunge
cu valorile iubirii să mă locuiască
bătrâneţea cu probleme mă ajunge.

cu înţelepciunea timpului din urmă
să mă bucur de viaţă de cuvântul plenar
El este păstorul eu oaia din turmă
care îl urmează trecând prin altar.

păcatul metafizic în credinţă se curmă
închinarea la Cristos să mă umple de har.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magica speranţă

uneori drumul spre fericire e anevoios
greu de urcat munţii cu prăpăstii adânci
vreau sa urc la cerul iubitor şi sfătos
obstacole în cale sunt mari ca nişte stânci.

vreau aripi ca să zbor spre infinit
veşnicia îmi pare panaceu de poet
am trăit intens prea mult am iubit
timpul din viaţa mea şi de-a fost desuet.

trăiesc cu amintiri strânse cu multă grijă
prin volume de versuri din suflet călător
dar azi tristeţea s-a înfipt ca o schijă
şi spiritul meu geme cu dureri la picior.

speranţa mă pătrunde cu o magică vrajă
cu visul ating cerul duios, fermecător.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi care au acel sentiment îndreptăţit pentru ţara lor sunt obligaţi în mod solemn, fiecare cu valoarea sa proprie, să nu aibă doar pe buze voia lui Dumnezeu, ci s-o aibă în realitate, căci el îndeplineşte voia lui Dumnezeu şi nu permite ca acţiunea lui Dumnezeu să fie devalorizată. Pentru că a fost din voia lui Dumnezeu, ca oamenii să fie făcuţi cu o anumită formă corporală, li s-a dat natura lor şi facultăţile lor. Cine distruge munca Sa duce război împotriva lui Dumnezeu şi a voinţei Sale.

Adolf Hitler în Mein Kampf
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un lung ianuarie neprihănit

În trupul meu, lutul se iveşte mai limpede în gânduri
înaintea Lui Dumnezeu, ca o faţă ce şi-a făcut cărare între oameni,
din copilărie până la moarte.
Îl poţi cunoaşte atât de mult pe cât sufletul tău şi-a aprins lumina din miezul lacrimilor.
În timp ce mă apropii de Tine, buzele mele sunt pecetluite cu solzi de nisip,
ca un fel de alungare din lume,
să închid mormintele, să nu mai intre nimeni, nici cei răniţi,
nici cei singuri, când se adună în jurul luminii ca omizile de mătase în adâncirea cea de pe urmă.

Şi noi ne adunăm şi ne strângem dragostea
de care ne-am sprijinit ninsorile vieţii. Pe unde am umblat
ca nişte roiuri însetate de vară,
n-am primit nicio odihnă. Niciun loc de reazem
doar în cuvântul Tău, mai viu decât viaţa aşezată între scândurile timpului.
Dar eu nu Te pot duce
în timp ce noaptea cade
căci eşti prea sus, iar aripile mele nu s-au scuturat încă de tot pământul
n-au putere să arunce ţărâna în groapă şi să-şi despartă iubirea de singurătate, s-o aleagă din mijlocul ei, atunci când vine furtuna şi păpădiile coapte
rămân dezgolite.

Şi-mi simt sufletul cum se răspândeşte
mai puternic decât moartea, mai puternic decât întunericul în care nimicul a rămas ultimul de rostit.

poezie de Antonia-Luiza Zavalic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt vinovată

Sunt singura vinovată că lumina
Ce-mi dăruieşti nu poate să străbată
Nopţile goale în care am vina
În inimă adânc îngropată.

Sunt singurătatea inculpată
De la capătul degetelor mele
Vaietul unui clopot a spart chiar acum
Timpanul vrăjit unei stele.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să judec frunzele

niciodată nu caut vinovaţi de toamnă
nici mustul nici gutuile
nici nucile de sub covorul galben
nici brazda sub care doarme pâinea
poate inima
în mod cert bătăile inimii mele sunt vinovate
nu numai de toamnă
ci de toată trecerea vieţii
poate şi pleoapele
când despart visele în clipe

nu pot judeca nici moartea
niciodată nu caut vinovaţi de efemer
nici fluturii nici floarea soarelui
nici măcar mişcarea de rotaţie
nici ziua
nici noaptea
poate doar inima
e vinovată de toate

chiar şi de aceste cuvinte

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina Vieţii

Eu sunt Lumina lumii
Cine dar azi mă urmează
Va avea lumina vieţii
Şi fiinţa în veci trează

În noapte el nicidecum
El însuşi nu va umbla
Ci al vieţii sfinte drum
În veci el îl va avea

Fariseii plini de necredinţă
Domnului atunci i-au spus
Tu vorbeşti de-a Ta Fiinţă
Deci te lauzi o Isus

Şi deci a Ta mărturie
Nu este adevărată
Prea puţin de ea se ştie
Nouă nu ne este dată

Dacă Eu mărturisesc
Atunci Domnul le-a răspuns
E doar pentru că primesc
Pe cel cu duhul supus

Mărturia Mea-i adevărată
Căci Eu ştiu de unde am venit
Eu ascult de Sfântul Tată
Cum El dar a hotărât

Unde este Tatăl Tău
Iudeii l-au întrebat
Nici pe Mine nici pe Tatăl Meu
Nu ne ştiţi cu adevărat

Dacă nu credeţi că Eu sânt
Veţi muri-n păcatele voastre
Căci al vieţii Sfânt Cuvânt
Nu îl vreţi din sfere albastre

Cine din voi mă poate dovedi
Că am şi Eu vreun păcat
Şi nimeni nu se oferi
Să-l acuze atunci îndat"

Dacă Adevărul Eu vi-l spun
Voi de ce nu credeţi dar
Nu sunteţi pe-al vieţii drum
Şi n-aveţi parte de har

Cine e din Dumnezeu
Pe Dumnezeu îl ascultă
Că-mbracă poporul Său
În iubire tot mai multă

Adevărat adevărat vă spun
Cuvântu cine-l păzeşte
Are al vieţii sfinte drum
Şi viaţa îşi sfinţeşte

El în veac nu va muri
Căci păşi-va-n veşnicie
Domnul îl va răsplăti
C-a primit lumina vie

Şi Isus Hristos Mesia
Le-a vorbit de Dumnezeu
Să primească veşnicia
Să fie poporul Său

Dar iudeii n-au crezut
Domnul Sfânt ce le spunea
Şi-n păcate s-au pierdut
Refuzând atunci credinţa

Domnul a adus lumina
Ochii ei îns-au închis
Să nu captete cununa
Să nu intre-n paradis

Domnul a adus Cuvântul
Dând atâtor mântuirea
C-a vroit să vadă omul
Că trăieşte-n veci iubirea

Glorie Lui Dumnezeu
Slavă-i fie Lui Mesia
Căci El este Fiul Său
Şi ne oferă veşnicia
26-09-2019 Cluj

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!