Strigătul ploii șopotind mut
Te aud în depărtări de urgii
în respirația caldă a peșterilor
și în adormirile primăverilor târzii.
Te ispășesc viață prin dor,
zălog al nesfârșitelor zile
și mă închin ca la o icoană.
Te cânt sunet de armonie
din timpuri apuse de odinioară
și mă risipesc ca un fir de păpădie.
Te-am pierdut într-un vis de vară
fir de levănțică pe un așternut,
strigătul ploii șopotind mut.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ploaie de vară
Te-am simțit în ploaie,
Pân' la piele m-ai atins,
Și te-am aruncat pe-o foaie,
Din vene eu te-am scris.
Te-am recunoscut ușor,
Ca un fulger m-ai lovit,
Ai rupt și acel nor,
Care mă ținea ferit.
Un sunet ca de tunet,
Când scriam de tine,
Curgeai cu urlet,
Și curgeai din mine.
În ropote, în tunet,
În fulgerul de seară,
În miros și în sunet,
Ești ploaia mea de vară.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (30 august 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutări
Te-am căutat prin vise,
singuratic
dar tu erai prea sus,
în zbor urcând.
Te-am căutat
și mi-au răspuns lunatic
îndepărtate aripi lunecând.
Te-am căutat prin nopți
și aspre zile
dar tu erai prea sus,
în zbor urcând.
Te-am căutat în visul tău, copile
și te-am găsit
iubirea, legănând.
Te-am căutat prin timpuri
efemere
dar tu erai prea sus,
în zbor urcând.
Te-am căutat în licărul de stele
și te-am găsit
ființa-mi luminând.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi în lumină
Te-am căutat prin gânduri, singuratic
Dar tu erai prea sus, mereu urcând.
Te-am căutat și mi-au răspuns lunatic,
Îndepărtate aripi, fâlfâind.
Te-am căutat prin nopți și aspre zile
Dar tu erai prea sus, mereu urcând.
Te-am căutat în visul meu, copile,
Și te-am găsit, iubirea, legănând!
Te-am căutat prin timpuri efemere
Dar tu erai prea sus, mereu urcând.
Te-am căutat în licărul de stele
Și te-am găsit, ființa-mi luminând.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Beethoven meditând asupra sunetului
Viețuirea într-un sunet
este egală cu credința
și putința de a viețui într-un sunet.
Viețuirea se poate prelungi
în funcție de credința nestrămutată
în acea viețuire.
Acolo te hrănești cu ecoul nesfârșit
al acelui sunet.
Potolirea setei se face din propagarea
lui reverberată de undele emoției.
Sunetul acela propagat cu o anumită viteză
ne asigură perpetuarea luminii fără de care
nu poate exista viață.
Nu contează că timpul nu vibrează
la intensitatea dorită.
Și cu sunete joase
se poate închega
o armonie.
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Risipă
Să nu te risipești, îmi spun adesea.
Să nu te risipești întru cuvânt,
Statornic acribia pune lesa,
Și-mi fură libertatea prea curând.
Sunt rimei priponit ca de țărușă,
Cu mult prea plicticoase adnotări,
Ca balamaua văitându-se în ușă,
Mă risipesc în false decantări.
Mă risipesc, mă risipesc din viață,
Ca roua intr-o caldă dimineață.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Monologul unui mort. Odă luminii
Era o noapte adâncă,
prin venele noastre curgea lumina
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.
Și caldă era,
mai caldă decât noi,
și pentru o clipă
ne-am alăturat celor fără de cuvinte.
Și caldă erai, mai caldă decât noi...
Lumină topită în noroi!
Din brațele tale am căzut
în vâltorile unui vis
rece,
și timpul a trecut mai lent
așa cum totul trece
prin noi,
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.
Din brațele tale am căzut
în vâltorile unui vis...
Era o noapte adâncă,
prin venele noastre curgea lumina
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.
Și caldă era,
mai caldă decât noi,
și pentru o clipă
ne-am alăturat celor fără de cuvinte.
Te aud, te ascult, te inspir...
Te surprind în nemurirea celor fără de cuvinte.
Și te-am strigat cândva și te-am avut,
când clipa
a izbucnit în noi ca o dorință.
Te-am avut, te-am pierdut
și-n ceruri răsare o umbră
e noaptea noastră,
a celor pustiiți.
Te aud, te ascult, te inspir...
Te surprind în nemurirea celor fără de cuvinte.
Și te-am strigat cândva și te-am avut,
când clipa
a izbucnit în noi ca o dorință.
Sus... departe încă...
Mâna ta se stinge în picături de ceară
și-mi străpunge grumazul
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.
Și din căderi învață apa
să urce până la nori
în noaptea nopților, adâncă.
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
Azi plâng
Te-am pierdut, Iubire, te-am pierdut
Pe drumul fără început
Te-aș căuta în maldărul de flori
Cântat în seri târzii la șezători
Nu te găsesc niciunde și nicicând
Îmi ești doar amintire într-un gând
Încerc să te găsesc a fi din nou
Iubirea mea în vers și în ecou
În luminișul vesel dintre fagi
Tu mi-ai cerut din pumn doar fragi
Îmi amintesc odată un sărut
Acum doar plâng și vreau ca să te uit.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu uiți , copile
Tu să nu uiți copile că eu te-am zămislit,
Că-n pântece la mine, mult timp te-am încălzit.
În nopți fără odihnă, cu greu m-am chinuit
Ca să primești lumină și-n viață te-am pornit.
Când soarelui te-am dat, cu grijă te-am crescut,
În brațe te-am purtat și noaptea-n așternut.
Copilăria aleasă, mai ceva ca frumusețea
A fost acea crăiasă, ce ți-a adus tinerețea.
Cu aripi crescute către lume ți-ai luat zborul,
Te-au năvălit griji multe, copilăriei îi duci dorul.
Singur îți vei face nume, vei fi om realizat,
Vei avea și zile bune, vei fi țării brav soldat.
poezie de Dumitru Delcă (5 februarie 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.În tine
vezi drumul tău azi îl apuc
dar peste mine stă un nuc
Și-asează moartea peste vii
În timpuri vechi, timpuri târzii
Peste pământ, peste copii
Și-aș vrea cu mine tu să fii
Dar tu nu vii.
În viață n-am avut femei
Nici foc în suflet... nici scântei
Mi-a fost iubirea în zadar
Atunci când eu ți-am dat-o-n dar
Ai spart-o ca pe un pahar
Păreri de rău nu ai măcar
Of, ce amar!
În viață n-am avut noroc
Dar te-am iubit cu mare foc
nu am știut să te pătrund
am preferat să mă ascund
mi-e mintea lac fără de fund
Și mai adânc eu mă afund
și repătrund
în tine.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 18 comentarii până acum.
Să te-ntâlnesc chiar într-un vis
Mă risipesc în privirea ta
Cum lumina în Calea Lactee
Pe unde trece desculț
O umbră de vis și-o femeie.
Mă risipesc în fluturii vioi,
În inima dulce-a iubirii,
Mă prinzi cu aripa pliată
În tânguirea izbăvirii.
Mă risipesc, mă risipesc
Și mă frământ ca o Lactee,
Să te-ntâlnesc chiar într-un vis
Cu tot cu umbra ta femeie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Noiemvrie
Foaie udă, mătrăgună -
- picurii prin fagi răsună.
Văgăuni și scorburi cască,
umbre doar mai vin să pască.
Fauni vechi și roșcovani
scâncet dau sub bolovani
și pe căile amiezii
se pătrund de neguri iezii.
Se aștern prin adăposturi
zile moarte, stinse rosturi.
Rod al inimii, de apă,
crește lacrima-n pleoapă.
Am pierdut, vai, ce-am pierdut?
Vatră caldă, drum bătut.
Am pierdut soare și lună.
Golul cine mi-l răzbună?
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Respir din respirația ta însuflețirea mea...
Te-am iubit de-o viață, poate și mai mult,
din cea anterioara poate -
și te-am pus deasupra vieții,
să nu mă îndepărtez de mine.
Ți- am alcătuit chipul din ochii mei,
din tâmplele și buzele mele, întregindu-te cu o rană
de care nu mă pot vindeca vreodată.
Iubindu-te cu dor,
eu nu mă pot salva de tine
respir din respirația ta însuflețirea mea...
poezie de Ștefan Radu Mușat din Dunărea de jos, nr. 160 - iunie 2015. Revista Centrului Cultural Dunărea de Jos (29 martie 2011)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfum de vară
Ce frumos miroase iarba
Într-o zi caldă de vară.
Când e cosită de un fecior voinic...
Om simplu de la țară.
Ce frumos miroase pâinea
într-o zi caldă de vară.
Când este coaptă de o mândră fată,
Țărăncuță de la țară.
Ce frumos miroase ploaia
Când spală pământul.
Într-o zi caldă de vară,
Ce liniștit mai bate vântul.
Ce frumos miroase floarea
Cea de tei și de salcâm.
Ce frumos mai cântă cucu
Cocoțat pe un stog de fân.
Ce frumoși mai sunt copiii
Cu cireșe la urechi.
Jucându-se cu veselie,
Alergând perechi, perechi.
Iată așa trece vara
Cu zile calde și senine.
Cu miros de pâine coaptă
Și cu inimi de bucurie pline.
poezie de Vladimir Potlog (13 iunie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigătul
Cu o mînă de apă
te-am atins.
Cu o gură de apă
te-am strigat.
Înecată eram în iubire
ca într-un înec adevărat.
Tu mergeai pe mal,
drept și viu și surd,
asurzit de vîntul de sud
și de strigătul meu inegal.
Cu-o ușoară neliniște,
cu neliniște doar,
te-ntorceai mai departe,
ciudat surîzînd.
Silabele mele erau
molecule de apă
care stînca s-o năruie știu...
Tu mergeai pe mal,
drept și surd și viu.
poezie de Nina Cassian din volumul "Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei", Editura Albatros, 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Poezii" de Nina Cassian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Te-am pierdut
in nisipul sufletului
au rămas
doar urmele
pașilor tăi
gogyohka de Lidia Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire amăgire
Te-ai dus, te-ai dus în stranii depărtări,
Pierind în fantomatice ninsori
Și ce-i mai sfânt aici, ai dat uitării...
Te-au îmbrăcat în negre mantii zorii.
Am alergat prin râuri de speranță,
Crezând într-un mai bine limitat.
Ce trist, iubito! Nu știai că-n viață
Minciuna "a iubi" a exilat.
În alge de lumină, printre roze
Și chiparoase, te-ai pierdut, iubito
Și ai uitat de clipele frumoase...
Iubirea mea nu ți-ai mai amintit-o.
Oh, s-au pierdut de-atunci atâtea clipe!
Atâtea ne-nnțelese amăgiri...
Cuvinte dulci, minciuni, săruturi scumpe...
Caste, ardente, fragede priviri.
Oh, te-am pierdut! Ai vrut să dai uitării
Iubirea noastră transcendent promisă.
Te-au îmbrăcat în negre mantii zorii...
Acum ești fericită, ori ești tristă?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La sindrofia epigonicilor timpuri
Îi voi spune vântului să tacă
și de ochii noștri triști să se ascundă.
Când la primul bal în armonie
vor da amicii miei artiști o sindrofie.
Să îmi rămâi zadarnic aproape
parfumul să mă îmbete printre șoapte.
Când luna licăre in noapte
și spaima nu se-avântă afară din palate.
Nu voi corupe lumina inutil,
cu mandolina să-mi cânte un vodevil.
Și nici paznicul credincios de la poartă
să îmi păzească cu credință musa moartă.
Nu voi folosi nici unelte de tortură
și nici acatiste voi da fără măsură
La un călugăr dintr-un schit pustiit
ce a lăsat o mamă plângând că s-a răspopit.
Voi cânta nopții să cedeze somn lin
chipului atârnat pe perete de un cui.
Când toamna îmi va rămâne ușarnică pe drum
acoperită de frunze hai-hui.
Să sângereze peste mine cuvinte aievea
ca un pansament de pus la rană.
Când algoritmul identic nu va mai durea
în saltul păcatului de odinioară.
La sindrofia epigonicilor timpuri
nu vei avea chip de poet chinuit.
Linșat de o durere măruntă din plânsuri
ce se scurge pe caldarâmul de granit..
Ca o daltă în marmură cu puteri
săpând când somnul te va fi răstignit.
Rămâne un ceaslov de gânduri
peste amurgitul pasării măiastre, din versul slăvit.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lacrima iubirii
februarie a trecut sau a zburat demult
o amintire roasă de un gând pe calendar
lacrima a curs și s-a scurs între noi
cuvântul a sângerat la margine de veac
înlăcrimat cerșeam privirea, eu, ultimul damnat
fulgii cădeau în clipe apuse și târzii
iar mugurii înghețau în palmă
bătea o inimă pe ram și ciripitul era taină
curgeau lumini peste timpuri
mă rătăceam prin anotimpuri
mirosea a zăpezi prin pădurile de ieri
căutam o femeie, prin tăceri, aici, pe nicăieri
nu veneai, eu plecam
eram veșnicul prezent pe un drum absent
lacrimi curgeau pe cearceafuri frământate de noi
cu patima iubirii dintăi
tornada iubirii răvășise o mare în noi
eu scriam, tu tăceai
timpuri curgeau între noi, eu căutam un loc de doi
azi sunt doar un trecut
un om ce a iubit în noapte, odată, o fată
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea mea de-o vară
Zâmbeau cireșe coapte, de soare alintate,
Când chipul tău frumos văzut-am prima oară.
Ți-am admirat făptura... până târziu în noapte
Și până-n toamnă-ai fost iubirea mea de-o vară.
Se-ngălbenise câmpul... de aurul din grâu,
Gingașii trandafiri 'și-mbujorau bobocii,
Când ochii tăi mai limpezi ca apa unui râu
Vorbit-au mult mai tandru, cu mult deasupra vocii!
Nu am avut curaj, nu am putut să-ți spun
Că te-am iubit în taină în toată vara asta!
În vise te-am avut... prin clăile de fân...
Se stinge însă vara și toamna-i ca năpasta.
Cireșii își pierd frunza și-i grâul treierat,
Nu știu de-oi mai putea măcar să te visez.
În toată vara asta mi-a fost mintea-n păcat,
Trăind apuse vremuri... de tânăr amorez.
Mai moare-un dor nespus născându-se o dramă
Și peste-a noastră viață tristețile pogoară.
Nu mai avem argint, ne-a mai rămas aramă,
Îți spun ce nu ți-am spus... că te-am iubit o vară.
poezie de Ion Apostu (26 august 2014)
Adăugat de Ioana acsuraM
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu bine!
Ce mult te-am iubit,
să spună serile târzii...
Ce mult te-am iubit,
tu, niciodată nu vei ști!
Ce mult te-am iubit,
să spună zile de nesomn!
Ce mult te-am iubit,
să spună sufletul de om!
Dar nu se poate descifra,
în traiul zilnic, dragostea.
Și nu poți duce, trup firav,
iubirea unui suflet brav!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!