Piatra
Ridic această piatră către culmi
Prin chin, prin sângele vărsat
Și prin sudoare
Predestinată viitoarei lumi
Ca un simbol intercalat
În tot ce doare...
Știu, dacă am s-o scap cumva
Și piatra mea
Va fi din nou acolo, undeva
Devale
Voi toți veți afirma că e demult așa
Și stă ca orice piatră
Ocolind o cale...
poezie de Iurie Osoianu (26 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sânge, citate de Iurie Osoianu despre sânge sau poezii despre simbolistică
Citate similare
Am construit
un castel pentru tine
tot mai sus pe munte
inaccesibil celorlalți
am pus piatră pe piatră, piatră mare
lângă piatră mare
sau
piatră mică lângă piatră mare
un palat de vis în visul de
venit realitate
trebuie să vii acolo
să fii regina mea din palatul de piatră
peste piatră să stăpânești
inima mea lăsată-n caseta cu bijuterii
să mă aștepți în balconul de la ultimul etaj
voi urca în corzi
te rog să nu te joci cu inima mea
nu tăia din ea
cu ea te iubesc
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre palate
- poezii despre realitate
- poezii despre munți
- poezii despre monarhie
- poezii despre jocuri
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre declarații de dragoste
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Trenul de piatră
Când venea nașul
îi arătam o piatră culeasă din tren
el îmi ștampila piatra cu o piatră
culeasă de lângă tren.
Trenul trecea prin piatra
de sub tren...
Urla
cu un urlet de tren
o piatră
în urma trenului...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre trenuri
Eu știu..
... eu știu că v-a veni o zi de toamnă, poate
sau zi de primăvară timpurie
și-n mine totul v-a cădea în toate
și vor porni încet spre veșnicie
și-ncă mai știu că-n ziua sorocită
tot biologicul din mine, instabil
v-a curge cum curg apele prin sită
și prin dârmoane cânepa, tiptil
mai știu c-am să revin iar la esență
și-ncă mai știu că iar voi fi trimis
prin alte lumi să scot din decadentă
subtilul rătăcit și compromis...
poezie de Iurie Osoianu (20 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, citate de Iurie Osoianu despre toamnă, poezii despre primăvară, citate de Iurie Osoianu despre primăvară, poezii despre apă sau citate de Iurie Osoianu despre apă
Catren prozaic
.. te -ndragostesti numai de-un tot strein- iar ce e-al tău- iubești la nebunie
și treci mereu prin armonii și chin și iar prin chin și iar prin armonie
dar vine ș-un moment când te decizi să guști din plin amar și despărțire
chiar necătând la faptul că ucizi ce-a mai rămas din viu și din iubire...
poezie de Iurie Osoianu (7 mai 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Iurie Osoianu despre iubire, poezii despre poezie, citate de Iurie Osoianu despre poezie, poezii despre nebunie sau citate de Iurie Osoianu despre nebunie
Miezul pietrii
Ai văzut niște pietroaie zilele astea,
Le spun așa nu fiindcă n-ar avea poezie,
Dar fără mine piatra e piatră,
Nu se încarcă de nici o semnificație,
Rămâne lucie.
Eu ridic lucrurile la valoare de simbol.
Ca nimica.
Cum făceau faraonii piramidele?
Cu ce macarale? Cu ce mijloace?
Prin puterea de a le ridica la simbol simplu,
Așa că dacă mai pleci singură-n munți,
Vei avea parte de pietre lucii
Comentariile mele fac Carpații,
Nu că mă laud,
E mult spus, nu-i nimic, eu nu sunt demi...
Cum îi zice?... urgul,
Nu fac lucrurile pe jumătate...
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre valoare, poezii despre timp, poezii despre laudă, poezii despre faraoni sau poezii despre Carpați
Oftatul
din marea de cuvinte fără sens
și fără pic respectuos de fantezie
o piatră pescuiesc de temelie
și-o culc pe malu-i ca o pâclă - dens
apoi din vârf de munte coerent
și conștient de vaga-i măreție
mai smulg o piatră care cine știe
cum a ajuns acolo sus, prin ce curent
am două pietre și un mal cam turbulent
mai am nisipuri radiind a veșnicie
pe care valuri de materii cenușie
și fără urme, se preling strident
și în sfârșit din piatră, mal, nisipul lent
materia mai mult ca cenușie
și-ncă ceva dispus să nu mai fie
scot un oftat adânc și virulent...
poezie de Iurie Osoianu (28 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre nisip
- citate de Iurie Osoianu despre nisip
- poezii despre sfârșit
- citate de Iurie Osoianu despre sfârșit
- poezii despre respect
- citate de Iurie Osoianu despre munți
- poezii despre cuvinte
- citate de Iurie Osoianu despre cuvinte
Războinicii
Războinicii de piatră și pământ
Moaștele eroilor trimit solie
Prin voinici cu orizontu-n vânt
Păcii ca simbol și omenie.
Vedeți și ascultați cum umbre trec
Mărșăluind prin cioburi și prin oase,
Eu prin sânge, Doamne, îi petrec
În statui cu rafturi mătăsoase.
Avem cumva și rafturi chibzuite
În prezentul care ne-nconjoară?
Războinici statuați pe căi neavenite
De gâtul nostru-s pietrele de moară!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre sculptură, poezii despre prezent, poezii despre pace sau poezii despre eroism
Mai treci din când în când prin viața mea...
Dacă un gând fărâmițat de piatra uitării
În izvor de lacrimi se va transforma,
Vei auzi cântecul neterminat al mării
Trecând din când în când prin viața mea.
Dacă mai poți privi aceeași stea
De noi aleasă-n noaptea marilor iubiri,
Mai treci din când în când prin viața mea
Ca pe-o alee a unui parc cu amintiri...
De vei auzi un fel de chemare
Din adâncuri de trecut, de undeva,
Răspunde învechitei răni, ce încă doare,
Trecând din când în când prin viața mea...
poezie de Cristian Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre uitare, poezii despre parcuri, poezii despre noapte, poezii despre muzică, poezii despre gânduri sau poezii despre amintiri
Voi fi
Știu că va fi, va fi o zi
când printre stele voi pluti,
căci voi zbura atât de sus
încât al Soarelui apus
nu-l voi zări.
Iar când, din nou, va răsări,
voi veți avea o nouă zi
în care mi-ar plăcea nespus
în ea, să fiu și eu inclus
prin poezii.
Voi fi cu voi când veți citi
și, chiar de nu veți auzi,
voi mulțumi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, citate de Daniel Vișan-Dimitriu despre zbor, poezii despre stele, poezii despre mulțumire, poezii despre lectură, poezii despre Soare sau citate de Daniel Vișan-Dimitriu despre Soare
Fantă de lumină-n piatră
Piatra piatră, de e piatră,
tot se lasă sărutată,
înflorește și suspină
și străluce în lumină,
precum floarea din grădină...
Știe răsărituri și apusuri,
mii de împliniri și presupusuri,
zac în ea scenete epocale,
chiar regrete și dorinți carnale.
În mesajul pietrei, vertical,
intuiești Edenul muzical,
împietrit, acolo, în răstimp,
de toți zeii Marelui Olymp!
Îndeaproape
trup cuprins de dor,
fantă de lumină-n piatră,
ca un foc verzui din vatră,
cu sclipiri de Meteor,
fraged, cânți, Eleaonor!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre verde, poezii despre sărut, poezii despre stele căzătoare, poezii despre rai, poezii despre lumină, poezii despre intuiție sau poezii despre foc
Nu sunt nebun și poate nici chiar atât de prost pe cât se pare. Înțeleg foarte bine că astăzi pământul se scufundă sub picioarele celui ce vorbește ca mine, dacă nu se ține cu tărie pe această Piatră despre care s-a spus că "Porțile iadului nu o vor învinge". Și totuși nu pe ea stau, sau cel puțin nu întotdeauna, mai cobor uneori. Din ce motiv și în ce scop, voi explica mai târziu. Acum voi spune doar un singur lucru: pentru cei ce stăruie pe această Piatră nu are nicio importanță dacă pământul se scufundă și lumea piere - "Împărăția Mea nu este din lumea aceasta". Așa se interpretează ceea ce s-a spus despre Piatră. Însă nu așa înțeleg eu - pierderea lumii nu îmi este indiferentă. Știu că nu există altă Piatră, și cine se bizuie pe ea va fi mântuit - însă mai știu că cei asemenea mie nu se vor mântui până când nu vor salva, odată cu ei, lumea ce piere.
Dmitri Merejkovski în Iisus necunoscut, volumul I
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mântuire, citate despre vorbire, citate despre victorie, citate despre religie, citate despre prostie, citate despre prezent, citate despre picioare, citate despre nebunie sau citate despre indiferență
Agonie
În mine se petrece-o agonie,
Ca într-o tristă casă solitară,
În sufletu-mi bătut de vijelie
Eu văd un om ce-a început să moară...
Un cântăreț cu rostul de la țară
Se duce-acum și n-o să mai învie
Cu chipul lui senin de-odinioară...
Demult... Demult... Din cea dintâi clipită,
De când te-au smuls de la bătrâna vatră,
Din casa cu șindrile-acoperită,
De-atunci începe moartea-ți nesfârșită,
De-atunci te fură fiecare piatră...
Te-au biruit în stingerea domoală
Străine legi din guri necunoscute;
S-a poticnit curata ta sfială,
La orice pas, de pravili neștiute;
Prin praf, prin fum, prin vorbe de ocară
Te-ai dus, sărmane suflet de la țară.
Din orice colț mi te prindea o sârmă
Și te-alunga un șuier de mașină...
Avutul tău s-a risipit pe cale,
Te-au părăsit și zmei și cosânzene,
Ți s-a uscat și lacrima din gene,
Au amuțit și sfaturile tale...
Așa, pe rând, ți-a tot trimis viața
Un nou tâlhar, în orice clipă nouă,
Și fără milă-n toată dimineața
Te-a despoiat cu mâinile-amândouă!...
Acuma simt: drumețul dă să moară...
Un oaspe nou îi stă la căpătâie,
Încetișor în casă se strecoară,
Cu albe mâini, cu inima bolnavă,
Cu ochii arși de friguri și otravă...
Stăpân de-acuma el o să rămâie.
Privindu-și lung ograda în ruine,
El trist își spune gândul ce-l apasă;
"Tu mori acum... dar umbra ta revine,
Și pururi simt că singur nu mă lasă,
În nopți târzii s-a furișa la mine
Și-o să mă știu străin la tine-n casă..."
poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre moarte, poezii despre început, poezii despre suflet, poezii despre singurătate, poezii despre sfaturi, poezii despre sat sau poezii despre ochi
Sânge
În satul unde sângele stă să curgă
pe drumuri, pe ulițe, prin mahalale
dinspre dealuri, spre pajiște, la vale,
prin râpe abrupte și prin pâraie.
În satul unde sângele se agită în izvoarele
cu apă neîncepută, săpate în stâncă
sub stejarii-străjeri juruiți de un rege
sătenilor storși de sudoare pe deal.
Ascultă acum cum se vaietă zarea
cu sânge de îngeri îmbibată:
astupă mormântul cu grâul din an,
să nu iasă sângele la suprafață.
poezie de Andrei Langa
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre văi, poezii despre stânci sau poezii despre cereale
Încă nu te găsesc
la răspântie sădesc dorință
goarna timpului mă anunță
prin albastru petec de cer
îngerii cântă
prin harpă de nori că tu
încă
neexistență pentru mine
prin viitor exiști
în trăsură de nori călătorești
raze de lumină privești
înălțimi ce te înconjoară
ești cu un pas de timp
în fața mea
eu nu știu de existența ta
te caut
vreu să te citesc
mergând
pe cărarea de destin
din fața mea
pe piatra încrustată-n semne
în zodiac de stele
piatră ce nu vrea
a-mi spune că exiști
încercând să-mi rătăcescă
existența ta
amăgitor și vremelnic
dar știu că...
am să te găsesc
poezie de Viorel Muha (mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre înălțime, poezii despre viitor sau poezii despre nori
Vedenia
... din semiîntunericul de șist
te-ai strecurat cu-o grație neclară
așa cum doar vedenii se strecoară
din umbre în veridicul laxist
m-ai strâns la pieptu-ți străveziu și fin
alunecând prin mine că prin ceară
să nu cumva să uit că se strecoară
vedenii, nu aluzii la destin
castelul dormita cu ochi deschiși
iar noi dansam un vals ușor în noapte
și melodii ca merele răscoapte
cădeau prin spartul lui acoperiș
ce fericit eu mă simțeam și ce buimac
mă fulgerau scântei cu gând de fugă
dar nici o urmă de lacheu ori slugă
să sfarme-n mine stopul cardiac
spre semiîntunericul de șist
ne strecurăm prin sălile pustii
cu pași grăbiți, pe undeva zglobii
și conștienți că încă mai exist...
poezie de Iurie Osoianu (20 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vals, poezii despre mere, poezii despre fericire, poezii despre dans sau poezii despre castele
Piatră...
Piatră, piatră,
Coaptă-n vatră,
Tu mă mârâi
Ca pe-o șatră,
Ești oloagă,
Întro doagă,
Și mă târâi
Fără șagă...
Piatră ești de temelie,
Piatră acră de mormânt,
Unsă-n colțuri pe vecie,
Aruncată-n cercul sfânt...
Urcată-n zări
Dai cugetări,
Cu seva uzi
Multe-nsetări,
Tu piatră crești
Dintre povești,
Te rog, m-auzi,
Vreau să-mi vorbești?!...
-Eu, am inimă în mine,
Îți simt piatra inimii,
Și păstrează-mă-n suspine,
Te voi ferici, să știi!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (10 iunie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre creștere
Istoria noastră
În piatră este scrisă istoria noastră
În piatră peste piatră
De Ziditorul puse la-nceput
Ca să ne facă existenței vatră
În piatră cioplită din stînca Sinaiului
Pentru tablele Legii
În piatra templului
În alte-atîtea minunate pietre
Strînse toate în piatra Golgotei
Piatra rămînerii
Rămînerii rostului meu, rostului tău
Hotar între bine și rău
Prin ape ne-a trecut istoria noastră
După ce Dumnezeu despărți
Apele de sus de cele de jos
Prin apele Potopului, apele Mării Roșii
Și-nvolburatele ape ale Iordanului
Prin apele durerilor din Rama
Prefăcute-n lacrimi
Valuri peste valuri
Pînă ce toate s-au strîns
Într-un singur pahar
"Tată, dacă este cu putință,
Îndepărtează-l,
E prea amar".
Prin foc ne-a trecut istoria noastră
Ca să cunoaștem focul rugului
Ce ne mistuie
Focul rugilor ce ne mistuiau
Pînă ce cunoscurăm adevăratul foc
Focul iubirii, focul jertfei
Strîns tot într-un singur strigăt
"Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac"
Luminînd de pe cruce spre mine
Spre oricine
Aceasta este istoria noastră
Filă cu filă o citim
O știm pe dinafară
Ne-o șoptim în taină iară și iară
O luăm de la capăt
Fără scapăt
Aceasta este istoria noastră
Drumul de jertfă
De-aici spre lumină
Fiecare suntem fărîmă din ea
Ca-n istoria lumilor de sus
Stea lîngă stea
poezie de Benone Burtescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jertfă, poezii despre tată, poezii despre roșu, poezii despre religie sau poezii despre legi
Numai prin negru albul e imaculat,
Iubirea prin trădare e acută...
De-ați ști voi ce înseamnă un bărbat
Ce-și plânge-n sine lacrima tăcută!
catren de Iurie Osoianu (4 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, citate de Iurie Osoianu despre tăcere, poezii despre trădare, citate de Iurie Osoianu despre trădare, poezii despre negru, citate de Iurie Osoianu despre negru, poezii despre bărbați, citate de Iurie Osoianu despre bărbați, poezii despre alb sau citate de Iurie Osoianu despre alb
Câinele
eu m-aș uita o veșnicie la focul care arde-n vatră
o altă veșnicie cred că, la apa râului de munte
a treia veșnicie însă, m-aș vrea un curcubeu drept punte
s-o treci ușor venind spre altul, crezând că totuși e din piatră
eu m-aș uita o veșnicie la stelele ce ard în ceruri
o altă veșnicie cred că, eu m-aș uita la bezna beznei
a treia veșnicie însă m-aș vrea mai jos de umbra gleznei
când tu vei trece înspre dânsul prin arșițe și triste geruri
eu m-aș uita o veșnicie la vetre stinse și la ape
ce duc în cozi de lungi comete viață lumilor de piatră
a doua veșnicie însă mă vreau un câine care lătra
când tu te vei opri din drumuri și eu te voi simți aproape...
poezie de Iurie Osoianu (21 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre râuri, poezii despre glezne sau poezii despre ger
Survolare
sunt eu acela care sunt mereu
în orice ipostază survolată
și timpul din sejur e tot al meu
și lumea, când mai lungă, când mai lată
am rătăcit aici nici nu știu când
am rătăcit aici nici nu știu cum
când căutăm o boaghe de cuvânt
și regăseam doar pasăre în scrum
și dac-a fi cumva să nu mai fiu
același chip de lut din traectorii
din umbre rătăcite prin pustiu
aș face sensuri noi, aleatorii
și bradul de Crăciun, împodobit
cu stele din Pleiadele polare
l-aș arbora la margine de schit
le-ași savura în lentă survolare
și inc-un an ași scrigeli, latent
pe tristul meu răboj intercalat
într-un sistem senil și coerent
cu disonanțe scoase la mezat
în rest... sunt eu acela care-am fost
și- acel care va fi, încă mai sunt
când vagabond, când om cu adăpost
când păcătosul naibii și când sfânt
oricum n-ași da- lovesc în relativ
și toate sunt acolo unde sunt
și tot efectul lor cumulativ
oricum mă va reduce la mormânt
și liniștea din zbuciumul etern
anihilat de grava veșnicie
va deveni o umbră de patern
în hăuri care naște energie...
dar pân-atunci mai sorb din vin
și din femei, esențele amare
că cine știe dacă mai revin
aice, pe Pământ, în survolare...
poezie de Iurie Osoianu (17 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vagabondaj, poezii despre relativitate, poezii despre păsări sau poezii despre prăpăstii