Vieţile triste

pun ochii înceţi în batiste
nici nu plâng
nici nu plâng
vieţile triste (?!) vieţile
niciodată trăite

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vieţi irosite

ai hotărât: nu ştii cum să creşti foarte bine
acei sâni uriaşi – laptele să nu mai albească
auditorii
unele tricouri unele femei să reziste în ploaie
cu urechile simetric lipite de inimă (?!) să
nu se sfâ
şie între ele nici cârpele toate moi nici
vieţile irosite – cu noi, cât de tineri aşa dintr-o dată
bine se s
caldă meşe de păr în oglinda aproape de stereo
tipul scutului-vâlvătaie

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile din vieţile trăite

Poate că, în urmă cu
milenii, făcusem parte
din rasa legendară a centaurilor.
Poale că, în cine ştie ce parte a pământului,
fusesem luntraş ori corăbier.

Nu ştiam.
Nimic nu ştiam, dar mi se părea că mai trăisem
şi altădată.
Mi se părea că mă mai născusem de nenumărate ori
că mai trăisem de nenumărate ori,
că de nenumărate ori mai murisem.
Când?
Unde?
Amintirile din vieţile trăite şi pierdute erau tulburi
şi niciodată nu izbutisem să le desluşesc.
Ori poate că nu trăisem altădată.
Poate că acum trăiam întâia oară.
Întâia oară şi ultima oară.
Poate că imaginile de altădată,
care mă întristau, mă nelinişteau şi-mi furau somnul,
erau amintiri din vieţile, cu totul necunoscute mie,
ale miilor şi miilor de înaintaşi din care mă trăgeam.
Poate...
Poate...

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tabiet

seara mă aşez la fereastră şi privesc stelele căzătoare care brăzdează cerul în lung şi-n lat
tăcute demne şi mici la fel ca vieţile noastre
frunzele negre şi ude care se lipesc de geam rugătoare
mă gândesc la visele care s-au ofilit odată cu noi
la vara care se stinge
la cei plecaţi pentru un timp
sau pentru totdeauna
şi plâng
plâng pentru că în cameră e întuneric
şi nimeni nu îmi mai aduce înapoi
ziua de ieri
pentru că am mai multe regrete
decât ceasuri trăite
şi pentru alte felurite lucruri
care nu mă lasă să uit
cât de frumos ar fi fost totul
dacă

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile ne pot schimba cu adevărat vieţile: vieţile celor care le citesc şi vieţile celor care le scriu. Atât cititorii cât şi scriitorii descoperă lucruri pe care nu le ştiau despre lume şi despre ei înşişi.

citat din Lloyd Alexander
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici oamenii, nici vieţile lor nu se măsoară cu ocaua.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi plâng

Să plâng... destinul meu pierdut?
Să plâng... uitarea ce mă doare?
Ascund cuvântul început
Şi plâng... ce rost oare mai are.

Să plâng... când totul s-ar sfârşi?
Să plâng... când inima îmi bate?
N-am crezut... credeam că-s împlinit...
Şi plâng... când alţii-mi râd în spate.

Să plâng... e starea mea umană,
Să plâng... e-un fenomen uitat.
Eu... n-am ales rasa umană,
Şi plâng... de zestrea ce mi-au dat.

Să plâng... mi-e totul împotrivă,
Să plâng... sunt cereri mai de preţ.
Eu... caut steaua mea divină,
Şi plâng... când totu-i un dispreţ.

Să plâng... curat şi fără teamă?
Să plâng... când ochii-mi s-au umflat?
Dar cine se chinuie... mă cheamă
Şi plâng... că tot ce-am scris nu am semnat.

Să plâng... mă regăsesc în vise,
Să plâng... că-s vise destrămate?
Mă simt străin pe lângă tine
Şi plâng... că timpul ne desparte.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mister

Clavirile plâng în oraş
Pe-o vreme de toamnă pustie...
Şi plopii plâng tot în oraş,
Şi-n totul e-o grea agonie.

Par casele triste castele...
Amorul, aici, a murit
Şi poate că plâng la clavire
Fecioare cu păr despletit...

Trec singur... şi tare mi-e teamă...
Şi, unde mă aflu, nu ştiu –
Vai, plopii detună oraşul...
Clavirile plâng în pustiu...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau

să te înduioşez ştii că nu
e iubire
vreau totuşi să plâng ca o raţă cu lacrimile
glisând pe oranj ba pe cioc
ca o raţă
să plâng eu zilele noastre
pe balta măreaţă
ca şi cum nu am fi ba am fi
numai noi
numai trestii pe gri
şi un poet –
poetul ci
rcumspect
poetul ci

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petrică

verişorul Petric
ă care mă dădea cu roaba
pe Gingineasa-n vacanţe la Răchiţele
când eram tare mic
no, s-o dus un pic
acolo unde se duc toţi frăţiorii şi verişorii
şi prietenii (?!) – nici
n-am apucat pe aici
să (nu) plâng
să (nu) mă fac de rutine de-nmor
mântare-surpriză-
surpriză

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâng ochii cerului

Plâng ochii cerului sub nori,
Lăsând pe gene-o-nnegurare
Ori semne triste de-nserare;
Ieşind miresmele din flori
La-ntunecata-nvolburare,
Efluvii pleacă, de culori.

Trăiesc mereu cu o speranţă
Oricât mi s-ar părea de greu,
Atunci când cred că Dumnezeu
Mai e cu mine-n rezonanţă;
Nori grei şi cenuşii de toamnă
Efervescent se zvârcolesc,
Istov de ploaie rece toarnă.

acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vieţile noastre s-ar putea să fie ultimele care vor fi trăite într-o societate tehnologică.

citat din Arthur C. Clarke
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu crezi

că nu o să plâng
după tine
atât de necitită şi prea
tânără
fecioară Maria

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putem să lăsăm circumstanţele să ne conducă vieţile sau putem să preluăm controlul şi să ne conducem vieţile din interior.

citat din Earl Nightingale
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce vrea războiul? Vieţile oamenilor, nimic altceva decât vieţile oamenilor.

Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lunile de iarnă

nucleară de obicei am un nas
modificat genetic de mărimea
unui balot de fân alergen (?!)
şi batiste
un set de batiste... e x t i n s e
dincolo de limitele unui strănut
dincolo de
recoltele abundente de miere
nazală zumzăind împletită cu f
ire băţoase de vânt încordat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi avem nevoie de ore libere în vieţile noastre; altfel nu vom avea timp nici pentru a crea, nici pentru a visa.

citat din Robert Coles
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde să vă plâng?!

Unde să vă plâng?! Morminte goale
Îşi aşteaptă dreptul la-ncarnare...
Cruci fără de nume se aşteaptă,
Prunci pe mame, fiicele pe tată...
În durere lumea se îmbracă,
Lacrima în lacrimi se îneacă,
Nu mai sunt nici litere, nici rugi,
Nu mai ai nici dreptul să mai plângi.
Nu mai ai nici timp şi nici icoane...
Clocoteşte sângele de mame.
Ochiul este un ocean de rugi...
Tu în rugă te întorci... şi plângi...
Bate-n suflet clopotul durerii.
Plâng părinţi şi prunci sub doliul serii.
Au plătit prea mult cu viaţa lor.
Suflet, lacrimi şi tăcere, dor.
Mai întoarce, Doamne, morţii-n viaţă
Şi să fim mai buni, de-acum, ne-nvaţă!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge marea

Plânge marea, plânge ţărmul,
Albatroşii plâng şi ei,
Vântul şi-a-nteţit vacarmul
Biciuit fiind de zei.

Plâng şi crestele-nspumate,
Plâng catargele... se frâng,
Pentru cei plecaţi departe
Ochii celor dragi, azi, plâng.

Şi natura toată plânge
Lacrimi podidesc şi curg,
Matrozi uzi cu rece sânge
Trimit gândul lor în burg.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp ce capul

îmi atârnă în poala
ta ocupată de un
smartphone de 10 miare
eu nu
cred că e bine să-ţi spun poeziile din dotare
despre vieţile simple
ale po
eţilor ce au fost
primele maimuţe în urmă cu milioane
de ani – iar apelul
tău la dragoste parcă nu
se loghează

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dacă infinitul nu se termină niciodată
înseamnă că nici dumnezeu nu se termină niciodată
şi atunci vai de soţiile sau concubinele lui!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!