Măgăruşul albastru

cei mai mulţi dintre p
rieteni locuiesc la satele din p
roximitate - o p
limbă câinii versaţi pe la şcoli
în vremea vacanţei (?!) - în p
ula calului uneori
când arată ca un m
ăgăruş alb
astru albastru cu sexul
de ne
negociat către ieslea cu mor
covi abia scoşi
din pământuri

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde locuiesc sfinţii

Unde locuiesc
iluminatele creaturi nocturne, care s-au prădat şi de
ultimul pătrar de lună din colţul lor de cer, să poată face toiage de lumină
pentru cei care şchiopătau în întuneric
unde locuiesc
frumoasele vieţuitoare acvatice, care au coborât din Arca lui Noe
pentru a face loc şi celor fără adăpost
unde locuiesc
aceşti oameni-fluviu care, cu limbă de moarte, au lăsat apă vie
pentru cei însetaţi de Cuvânt
unde
locuiesc aceste fiinţe înaripate şi cum de şi-au făcut
cuiburile acestea mari
în inimile acestea mici
ale noastre?

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceafărul

ce bine
arată un poet
când e beat (?!) –
către...
luceafăr

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi şi urâţi

o prietenă spune că nu
va mai posta niciodată
(?!) - asta
da retragere din iubirea
pentru cei mulţi şi urâţi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub minus

sunt nouă grade afară
cât lunile facerii omului
din mai multe pământuri (?!)
coborâte din pom
frunză cu... frunză

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptele de gând

pe când locuia într-un raft
din librăria din colţ
în urmă cu anii pe care acum
pare că nu i-ar avea
alb îi era părul din curtea
exterioară a craniului de consum
(?!) - cineva
în anii aceia trecea
zilnic trecea o femeie lucra
lucruri de mână ea croşeta
cu privirile agăţate cu dragoste
de firele albe şi cărţile lui
încă nescrise
într-o limbă de circulaţie
intenţionat limitată
(?!) - cineva
îl sfătuise la tinereţe să nu
sară calul de lemn
mai ales dacă lemnul ajunge
să-i fie hârtie velină
când nopţile de lumină
oarecum deranjantă
ajung să-l îndemne la fapte
de gând şi de limbă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu de vis şi de dimineaţă

printre rămurelele privirii iar
somnorosul scrib şi... păsărar
închide sau deschide colivia cu cheia

visului depărtat (?!) - se aşteaptă să cadă în fine

în admiraţie convulsivă, din clipă
în clipă, un cioc o aripă o stare în alb
astru de ne-vindecare de sine...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peretele care cade

înspre afară
îl vom propti abia către vară
intenţia
contează mai mult decât păianjenii mici
cu gura plină de tencuială

ce urcă obraznic aici într-o nară (?!) vânos

narativă când vine spre tine
câinele din vecini să latre a fiere
în ştirb
sosirea noastră din ro
mânia precară prin vama cenad
înspre afară
...
afară din trup şi din suflet
din poezie no
biliară

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când să atingi

cei cinci mii de prieteni, mai lasă
unu doi dinadins neatinşi: loc
de ochi albastru şi plasă ochioasă
în imensitatea
mărilor de chemări de pe urmă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, oameni buni!

La mulţi oameni, Ţară,
Că mulţi dintre noi
Ţi-au plecat afară
Ca după război!

La mulţi oameni, Mamă,
Că mulţi dintre fii
Nu au nicio teamă
Că n-o să mai fii!

La mulţi oameni, Limbă
Frumoasă, cu rost,
Că prea mulţi te schimbă,
Vorbindu-te prost!

La mulţi oameni, Umbră
Ascunsă prin sate
De vânzarea sumbră
A codrului-frate!

La mulţi oameni, Vatră
De foc, din străbuni!
Viitor de piatră!
La mulţi oameni buni!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A-lunecarea

mă gândeam ca ultimele clipiri
din viaţa ta să-mi fie frumoase
(?!) - atunci
strig din priviri, din privirile a
lunecoase, abia mai gândesc

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana cu cerbul

ah şi eu mai beau mai ratez
din când în când referendum
uri construite subtil –
tiptil
mă strecor către casă
printr-o sită de muşte (?!) puternice
uneori odioase. mai beau
frecţii
diana cu cerbul nu prea îmi vine
să cred să fi procreat
dar în fine în fine... în fine

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-pământeanul

cea mai bună poezie
se scrie
în sfânta limbă de lemn defrişat
din crucile lui Iisus ne
pământeanul

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul din visul albastru

Mi-e gândul, în noapte, un astru,
Primeşte-l, cu ochii închişi,
La tine, în visul albastru,
Departe de zori interzişi.

Cuprinde-l în suflet o clipă,
Va fi, pentru el, de ajuns,
Căci gândul nu face risipă,
Odată, acolo, pătruns.

În visul ce scaldă, mirific,
Un ţărm devenit elizeu,
Vom fi, în momentul magnific,
Culori dintr-un vast curcubeu.

În gândul din visul albastru,
Eşti, nopţii, zeiţă, eu - astru.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ul-tra-sunete

bine: cât bine locuiesc în unele nopţi tra
vestit, în gura unei păpuşi criminale, în tufă
de lilieci zburători
prin sângele calm... ul-tra
calm când vine vorba de noi –
de grămezile de gunoi (?!) cu atenţie
tra
versate în câmpul din jurul oraşului
fericirii de paşii luaţi în vizor
de vântul rău conducător, cu intenţie
de sunete moarte... tra
duse elastic într-o limbă de circulaţie: de
lemn de metal sau de plastic

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu greşitoru'

Îndrept arma către mine –
glontele abia de-mi vine...

E o puşcă ce nu muşcă,
e o puşcă-blândă-puşcă...

Am atunci a nu muri,
am a trage – zi cu zi!...

poezie de Traian Abruda din Orele rindelei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căluşeii

Cu-acoperiş şi umbra-i se-nvârteşte
un mic răstimp, uşor, întreaga ceată
de cai pestriţi din ţara cufundată,
ce şovăie-ndelung pân-asfinţeşte.
Da, la trăsură câte unu-i înhămat,
dar toţi privesc în faţă vitejeşte;
un leu cumplit şi roşu-i însoţeşte.
Şi alb, din când în când, un elefant.

Şi-un cerb, ca-n codru-aidoma se-arată,
atât că are şa, iar sus, călare,
o fată vânătă şi mică e-ncopciată.

Şi trece alb, pe leu călare, un băiat,
se ţine strâns, cu pumnul mic, înfierbântat,
În timp ce leul limbă, colţi, arată.

Şi alb, din când in când, un elefant.

Şi trec şi fete, strălucind călare,
prea mari aproape,-acum, în cavalcadă,
din mijlocul vârtejului, deodată,
privesc în sus, în vag, în depărtare.

Şi alb, din când în când, un elefant.

Şi toate trec, grăbite să termine,
se mişcă-n cerc, se-nvârt la întâmplare.
Şi roşu, verde, sur, în treacăt vine,
un mic profil, abia-nceput dispare.
Şi-un zâmbet, uneori, întors încoace,
ce fulgeră-mbătat şi se desface,
în jocu-acesta orb, fără suflare.

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi (Jardin du Luxembourg), traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când un om arată cu degetul către altul, el trebuie să aibă în vedere că patru dintre degetele sale arată către el însuşi.

citat din Louis Nizer
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O prietenă foarte bună

fecioara maria popescu
doamne
cu pruncul abruda în braţe (?!) abia
se mai ţine, vomită
la raţe e totul posibil

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când

m-am căsătorit eu cu o femeie pe vremea lui ceauşescu
eram utecist fără voie tovarăşii
s-au gândit să mă bage şi în partid abia am scăpat pe motiv
că la vremea aceea pictam nuduri de femei fără cap

care de altfel s-au vândut foarte bine (?!)

şi atunci şi după căsătoria de-atunci care nu
mai dăinuie şi în zilele noastre - o altă
femeie mă ţine acum în viaţă cu capul
pe umerii mei

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E drept că cei mai mulţi activişti au procedat democratic, dar au fost şi din cei care au procedat dictatorial, vânătoresc mai degrabă, în ambele cazuri producându-se în şcoli o adevărată harababură, conducerea procesului instructiv-educativ fiind preluată de către Organizaţia Tineretului Şcolar, în general... nestudios, care a manifestat o adevărată teroare asupra cadrelor didactice.

Gheorghe Ionescu în Didacticiada (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!