Materie somnambulă
(jurnal celest)
amprenta nemuririi mele în tâmpla găurii negre am lăsat-o
semn heraldic și cerber eteric
traversările pe corozive euri a morților
până la șlefuirea perfectă a tălpilor cu răsărituri
m-au costat câteva metastaze de timp arareori nituit cu miracole
portul pleoapei grunjoase uneori doare
steaua spartă își caută inima pe sub zalele cărnii schimbătoare
camera mi se aprinde de sunete
am închis mările pline de epavele iubirilor ratate
am răzuit atingerile cancerigene din palme
plutirea orelor în jurul pupilelor mele
anesteziază spaimele
și dă fiabilitate lumii cocon de aur
întrețesut cu vise
oglinda vieții
strălucește din flăcările sângelui măsurabile
pe toate fusele orare ale iertării trebuie să mă nasc iarăși
poate chiar fără mâini pentru flotabilitatea sferică
nimicul să nu mai aibă aderență
la niciun chip
înainte de-a-și surpa malurile în sine
materia își despletește în epidermă erorile pragmatice
vânat de-o gaură neagră poți deschide portal tainic în mine
iubite
înfășurate în ispite incendiare brațele își resorb
fântânile
stelele din ventricul dale indestructibile într-un spațiu fără culoare
își ajustează timpul pentru
pulsul uranic
captiv între buzele noastre dumnezeu își resetează programul
poezie de Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre negru
- poezii despre iubire
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre vânătoare
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre sânge
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Fagure uranic
(impregnări cosmice)
am ocupat suprafața unui zero absolut să pot demonstra
teorema adevărului sustenabilă acestei culori
magia ultimului înec iubite coboară ancora în trup
precum un oratoriu uranic în asfințit
oricât te-aș durea nu-mi face spânzurătoare din artere
ceea ce sunt dislocă din timpul auriu
mai mult spațiu decât s-a lipit pe brațele vieților mele fluide
arhimede e depășit
respirația și-a găsit centrul de greutate în secunda zeică
dincolo de buzele noastre
de oasele zornăitoare
pavate cu ochi prismatici sunt stelele bârfitoare
din carne
pentru tine am făcut butoniere focului iubite
ceruri prea multe au greșit ritmul pământul e prea greu
în pielea subțiată de gravitație
dansul rotitor al sângelui și-a absorbit toate reflexiile
când ne-am numărat atingerilor de spirit
cartilajul de spațiu pe care respir semănat printre maci
înfășurat în golul unui zero absolut
îmi colorează chipul
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre culori, poezii despre secunde sau poezii despre ritm
Inima inimii
nu cer să fiu înțeleasă
știu că am să mor ca un șoim ars de ultima silabă căutându-și țara din inimă
mărturisesc îndoiala din litera cărnii
hrană tuturor viselor și putințelor mi-au fost înserările lumii
nu regret nici un fulger cuibărit între mine și înțelesuri
îndelung te-am așteptat iubite în răscrucea cuvântului care deschide zorii
în sângele meu
am țesut toate războaiele în care te-ai rătăcit
după ce ți-ai scufundat în ispite insulele și pețitorii de întuneric
ne-am privit de-atâtea ori într-o frunză nașterea murindu-ne împreună
încât mâna lui dumnezeu se umple de cioburi de timp
colorate
împărtășirea din setea de unul nu costă decât apa din viziunile tăcerii
odiseu sunt eu chiar dacă imaginea nu-și suprapune iluzia perfect în rama oglinzilor
pentru tine iubito ies din spuma dimineților cu poalele candorii suflecate
degetele știu să culeagă din lucruri aievea ca o boare
aritmetica simplă a iubirii
în care nimic nu se-adună ca suprataxă lui
este
te pipăi ca pe-o minune în pielea mea carnivoră
copilărindu-ne în bobul de rouă pe toate dimensiunile tălpilor
pelerinajele umbrei extrag ithaca din sânge ca pe o
miere polifloră
o carte își cartonează filele fragile între zalele rănii și-a bucuriei curate
ochiul a fost lăcuit îndelung de-o revelație
tunica lui nessus e mărime universală
întind brațele vântului împănate de șoimi și-o trag ușor peste inimă
ithaca îmi soarbe adâncul
poezie de Maria Elena Chindea din Ithaca sub pulbere de stele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre inimă, poezii despre țări, poezii despre întuneric, poezii despre vânt, poezii despre viziune sau poezii despre tăcere
Departe în mine vuiește zborul
(pe tâmpla numelui tău)
nu-mi schimb numele
îi înmulțesc sunetele care-l înconjoară ca pe un templu
zborurile sunt icoane în care mi-am recunoscut
tatuajele inimii
din cămașă de ruguri alunec(ăm) tainic
în fiecare noapte
cultivatori în carne friabilă
provoc(ăm) destinul
tăgăduitul râs sub piele de șarpe își înghite pe rând
curcubeiele
fără de rai și în cădere liberă în mine redau orei umbrele
ne-am spart morțile iubite ca pe cuburi de gheață
încercând să ne bem până la fund apa vieții
încât a devenit o obișnuință ca-n brațele mele sorii să organizeze orgii
întotdeauna
sub mască chipul Tău neasemuit
spală înalt lumina
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre înălțime, poezii despre șerpi, poezii despre zbor, poezii despre sunet, poezii despre schimbare sau poezii despre râs
Arheologii astmatice
rătăcesc adesea
sub irisul vremii despletind cu degete oarbe
(singurele pentru care n-a trebuit să plătesc vama obligatorie)
din pietre
taina munților
atât cât a mai rămas nezdrumicată de caninii soarelui
arid
ca și anotimpurile din potcoavele
cailor apocaliptici
inima
zdrențuită de suveica oțelită
a istoriei
abia își mai mișcă secundarele sângelui
mai vâscos
decât uitarea de sine
de eul strivit sub reactoarele
unui cernobîl uranic
venele strigă de prea multă trufie
ghiftuite de aripi strident colorate în pericolul adâncimilor
revărsat în albastru somnul meu își spală în public
fără rușine
și remușcări anatemice
lenjeria străvezie
sexoasă
nopțile devin din ce în ce mai subțiri în conturul pleoapelor mele
starea de-a nu mă găsi oricâte pietre aș întoarce
în torsul cordului
aproape că nu mai necesită explicații
absența se cronicizează
iremediabil
o linie fină de timp tușează magistral
make up destinului
de glezna ursitei îmi agăț lumile
balerină a morții etalez solo-urile profesionist
deși doar scaunele tușesc agasate de piruetele stelare
la premieră
prins între parantezele friabile ale ochiului
își ia vacanță (meritată sau nu)
privirea în mine
în geană smeresc ruguri
decapitează în atriu flăcări albe
albe
albe
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vamă, poezii despre vacanță, poezii despre uitare, poezii despre somn sau poezii despre rușine
În ochi, poate încolți raiul
Dumnezeu scutură frunze în mine,
apoi le adună în palme
ca pe niște copii rătăciți...
Ca pe o rană
simt toamna aceasta,
mă doare ca și cum
ar ciuguli păsări din mine
și noaptea m-ar strivi
între pleoapele ei grele,
iar eu, te strig pe tine, iubite,
să mai treci cu mângâierile-ți
prin iarba crescută pe tălpile mele,
unde stelele își lasă jarul din când în când.
Te strig, știind că în doi,
în ochi, poate încolți raiul,
minunându-ne cât frumos pot trece ploile prin noi,
netulburând clepsidra vieții...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre toamnă, poezii despre rai, poezii despre păsări, poezii despre ploaie sau poezii despre noapte
Într-o după amiază
femeia din fața mea privește
gulerul cămășii mele
albastre
precum culoarea orelor
în care îmi pierd timpul așteptând
să se întâmple ceva
nu știu ce, cu siguranță ceva ieșit din obișnuința unei după amiezii tihnite
în care-mi beau cafeaua pe terasa hotelului fiind privit de o femeie frumoasă
mă întreabă
cât este ceasul?
nu-i înțeleg graba,
pe frunte îi tremură un gând,
întârzii să-i răspund,
îi privesc buzele subțiri cu care soarbe din paharul cu picior,
își petrece degetele lungi în jurul țigării,
o văd deja trădând în brațele altui bărbat
într-un autoturism spațios,
acesta își petrece brațele în jurul taliei sale
luând trofeul oferit la pieptul său
ca pe o proaspătă jucărie de plus ce-i acceptă parfumul și sărutul
chiar dacă ea are o singură dorința să nu-și strivească coafura
de ceafa îndesată într-un costum cu ștaif din care răsare un portofel gras,
ea își asumă rolul de victimă cu scop înalt
mai semeț decât o noapte de primăvară petrecută pe lună,
eu stau în scaunul meu visând la următoarea damă ce-mi va da o cafea
să-i ofer compania
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre miezul zilei, poezii despre cafea, poezii despre femei și bărbați, poezii despre sărut, poezii despre siguranță sau poezii despre primăvară
Si ochii asculta
e o nevoie de liniște din când în când
pașii noștri știu
marea își înghite valul
frunzele își odihnesc fruntea
privind tăcere deasupra
pescăruși cu aripi ude
în tempera pictează doar strigăt pe cer
alb și albastru fluturat de vânt
fluturii își tac zborul mereu
scoici uimite cu vorbe pe buze
în soare miroase a cuvinte moarte
tălpi desculțe le-afundă-n nisip
nimeni nu strigă
durerea se simte
azi tace
câteodată timpul ne-apasă în piepturi clepsidre
secunde se scurg picături
doar mâinile își mai vorbesc între palme
doar buzele își mai înțeleg un sărut
doar pași fără urme în mare
deschisă își scapă din valuri pe-al nostru
ne duce departe
ne duce
e o nevoie de liniște din când în când
și ochii au timpane
se-ascultă
poezie de Lucia Firefly Popescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre prezent sau poezii despre pictură
Paradis în alcătuire
într-o primă dimineață fântânile
își cer ciuturile
peste trezie
îngeri goi își întind aripile
în ciocuri de lapte păsări de nicăieri
aduc lumini dintr-un alt soare vecin
peste lumea nouă
din pânză de păianjen curge apă vie
printre flăcări albastre mâini febrile
în jocul comorilor imaginate
adună amiezii
necăutatul din toate drumurile
pierdute
în cea mai lungă noapte
ce își închide ochii
fericiți să rămână singuri și fără păcate
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre vecini, poezii despre superlative, poezii despre păianjeni, poezii despre ochi sau poezii despre mâini
Născută fără motiv
să luăm existența așa cum este
ascunsă între zile și nopți
își lasă putregaiul la porțile răsăritului
vrea doar să te încânte
veșmântată în galben înaripat
pune stăpânire pe cealaltă jumătate a ta
cu mâinile pătate de sângele viu
și privirile adormite în cerul zborului
împietrită în adio
își întoarce ochii spre mine
mă crede copil orfan de iubirea
care m-a născut fără motiv
vrea să-mi facă o surpriză pentru că
sunt femeie și vorbesc
de prea mult timp singură
uitată sub copitele orelor nude
la rădăcinile mele începe jocul
în care existența vine lângă mine
cu 5 miliarde de euro oferite de Miluț
la Dan Diaconescu direct
vom trăi bine
în fiecare vers poetizat color
în visurile noastre cu focalizare internă
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre zile sau poezii despre versuri
Vești
Curierul a intrat pe ușă.
Cuvintele mele zgomotoase
Își caută speranța
În visele care
S-au plimbat pendular
De la tine la mine
Am auzit bătăile ritmice
Între spațiu și timp
Din tolba ticsită de albastru.
E deja legănare de vânt
Când pensula gândurilor mele
A colorat lumea
Din care mi-ai scris.
Am găsit cuvinte
Ce trebuiau să respire.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre plimbare sau poezii despre gânduri
Ucenic al adevărului
în preajma unei primăveri care acoperă pământul
cu graba cerută de toate păsările cântătoare
și noi le așteptăm
ne umplu plămânii cu lumină
nimeni nu poate să-și scalde privirea
fără trăirea intensă a împlinirii bucuriei
toate zâmbetele care ne luminează fața
ne dau simțămintele calde ale iubirii
în care mirese înconjurate de flori
sărută albul cu buzele roșii
eu sunt ucenicul adevărului
care-și caută cuvintele în fântânile visului
cu toate sunetele în auz
noaptile din mine își pierd întunericul pe drum
și diminețile se nasc plutitoare
în ochiurile de apă ale răsăritului
în temple se rostesc rugăciunile zilei
cu evlavia mângâietoare de inimi
și lasă piatra la locul ei hărăzit
să se îmbrace în simbolul trăiniciei
gânditoare până la înțelegera vieții
până când îi va pune cruce
și va păși mai departe
prin deșertăciune
cu înțelegere.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet sau poezii despre simbolistică
Demonii apelor...
Savoare și chemare e pasul ei
molatec
pierdut în frunzișul auriu
al toamnei
Timpul grăbit
își caută un loc cât mai aproape
de umbra
apărută sub pleoape
Pământul respiră adânc
și lumea din jur tresare
din somnul prelung....
...
Alung semnele de întrebare
ce răsar la intersecție de drumuri
și-i netezesc cărare
spre visul fără contur....
...
- Iartă-mă că te întreb:
fată nepăsătoare
și neștiutoare
de câte în lume se nasc
din beznă și inexplicabile hărțuiri...
...
Spre care fantasme te grăbești
nostalgică, languroasă
și gravă
când toamna-și despletește
părul
scuturându-și demonii
pe frunza ce-o strivești?
...
Răsuncindu-se spre soare
c-un aer nefiresc
de liană agățătoare
își deschide brațele
și buzele-i
ce înfloresc seducătoare...
imperceptibil șoptesc:
- E-o poartă în față
și taina zeilor e-n prima piatră
ce-o voi găsi în albia
râului
din care am purces...
poezie de Valentina Becart (2 decembrie 2012)
Adăugat de Valentina Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seducție, poezii despre râuri, poezii despre păr sau poezii despre promisiuni
Poem_fără_titlu
fără lună ceru-i o necunoscută
un xyz aruncat între timp și spațiu
un telefon fără ton
la care vorbim
în minutele libere
între viețile și morțile noastre
fără soare sunt un vers anonim
un geniu cu ecuson fără umbră
un du-te vino continuu între
două puncte licărind
pe o hartă veche din univers
unde toți își caută comoara
fără tine nu am zgomot
fără zgomot nu am somn
fără somn nu pot visa
și fără vis
fără vis acest poem nu există
poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie sau poezii despre telefon
Amintiri...
Când ești îndrăgostit,
Faci din sărut și-o îmbrățișare... un stup al fericirii!
Spargi și oglinda cerului
Ca stelele sa-ți cada-n palmă,
Formând izvorul nemuririi!
Iar gândurile se transformă-n haită...
Doar lupi ce vor să se hrănească cu sângele ce îți pulsează-n vene...
Iar inima își crește ritmul
Lăsând frica să te cuprindă
La gândul că ce azi este frumos
Mâine se poate dărâma ntr-o clipă!
Și chiar de se întâmplă,
Nu te lăsa cuprins de panică!
Nu trebuie să-ți pui blazon în suflet...
(Biet rug îndrăgostit de-o umbră...)
Căci, chiar si Dumnezeu,
De-ar fi îndrăgostit, ar arăta ca mine!
Un mugure abia-ncoltit
Si nu cenușă, atâta timp cat focul dragostei in mine mai mocnește!
Atâta timp, cât orizontul mai desparte cerul de pământ.
Te voi iubi chiar de vei fi departe
Așa cum il iubesc pe "Cel din Cer "
Ce-mi e mereu aproape-n suflet... dar departe.
Si din condei iubirii, i-aș da viață pe hartie.
Chiar fără voia ta,!
Ea să domnească pe vecie!
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor sau poezii despre suflet
Natura căzută
Soarele geme-n aerul senin și cald,
florile de cais încearcă din nou să dea în floare,
și prunele neculese se usucă pe ram,
iar tu simți căldură-n inima plină de viață.
Frunzele cad, zilele scad și ele,
iar zeița toamnei își pune mantaua pe pământ,
în timp ce tu te rogi Domnului,
s-aducă apa necesară pentru plantele noastre.
Orele zilei sunt mai puține decât ale nopții
și vânturile reci din nord încep să cânte,
dar soarele încă își pune amprenta pe puterea naturii.
Nu vrem primăvară fără recoltă,
pentru că nu există viața fără moarte.
Doamne binecuvinteză natura căzută
și dune-n călătoria de pe meleagurile iernii
împreună cu zeița imaculată a zăpezii.
poezie de Eugenia Calancea (12 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre natură, poezii despre flori, poezii despre zăpadă sau poezii despre recoltă
Tristețe
tristețea știe multe versuri din cartea vieții
compune poeme surde
la lumina de sare
și topește în flăcări
fericirea stropilor de ploaie
de pe obraz
conturul umbrei mele rămâne ca un vis eterat
adormit în eternitate
e-așa de lungă moartea
încât nici timpul ce-a trecut pe-aici
nu-ți ajunge să o măsori
până la capăt
poate noi suntem niște vise
în gol vânătorii străpunși de gloanțele vremii
își numără răsuflările precum copiii
când își numără monedele din pușculiță
dezamăgire - respirația te doare până la ultimul atom
monedele sunt doar nasturi vechi ancorați în rugină
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe sau poezii despre trecut
În inima unui poet nu e liniște
În inima unui poet
niciodată nu e liniște,
nici ora exactă nu-i bate la ceas,
doar din când în când
i se izbesc de frunte păsări
ce țin in gheare vise scăpate
din lesa nopții.
El poartă pe degete iubirea
ca pe niște inele rupte din Dumnezeu...
Din lacrimi își tese cămăși de sărbătoare
și luna în ele își face culcuș,
când vieții îi crește la sân o cruce...
În inima unui poet
nicicând moartea nu poate intra,
Cuvântul ține în mâini
o sabie de cer!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători sau poezii despre ore
Viața nu e posibilă decât între oameni stăpâniți, care își controlează ideile, își verifică sentimentele și își păstrează pentru ei crizele interioare.
Este în mine un personaj care iubește tensiunea, vâltoarea, tumultul marilor vânturi dezlănțuite. Și este un altul care iubește ideile reci, distincțiile precise, rezerva, așteptarea. Între acești doi oameni, acordul e dificil, dar toate eforturile mele personale sunt în căutarea acestui acord, care trebuie încheiat și menținut.
Mihail Sebastian în De două mii de ani
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre vânt
- citate despre viață
- citate de Mihail Sebastian despre viață
- citate despre posibilitate
- citate despre iubire
- citate de Mihail Sebastian despre iubire
- citate despre idei
- citate despre criză
Slujitorii Iubirii
Când dorințele scad în intensitate,
Pentru că au fost înăbușite și nu au fost manifestate,
Dau naștere unor gânduri frustrate,
De neacceptare, ce greu pot fi schimbate.
Când dorul crește foarte tare
Și nu își găsește alinare,
În brațele cu a dragostei chemare,
În inimă se cuibărește, căutând ascunzătoare.
Când gândurile de iubire pline,
Se întorc, îmbrăcate în incertitudine,
Loc își caută, în minte, încercând să domine
Al inimii impuls, să-l facă să suspine.
Când cuvintele se pierd în Univers,
Părând că nu au nici un sens,
Nu-și mai găsesc locul într-un vers,
Se transformă triste, în nonsens.
Când slujitorii Iubirii își pierd puterea,
Trupul își pierde catifelarea,
Inimii abia îi mai simți zbaterea,
Sufletul, se luptă din răsputeri, cu dezamăgirea.
Să nu lăsăm Iubirea fără ajutor,
Să stingem setea dorului arzător,
Să-i dăm trupului dans amețitor,
Să alinăm inima, cu plăcut fior!
poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor sau poezii despre trup și suflet
Prețuiesc prietenul care își găsește timp pentru mine în calendar și îl iubesc pe cel care nu își consultă calendarul atunci când îmi oferă din timpul său.
citat din Robert Brault
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre calendar sau citate despre prietenie