Bătrânul sat
Creșteam cum florile-n boboci,
Sorbeam raze de soare
Și tot zglobiul din poteci
Îl adunam, o mare!
Albastrul cela azuriu
Și verdele-n poiene
Mă îndemna din nou să-i fiu
Un curcubeu pe gene!
Și toți ce tineri mai erau:
Ograda, mama, tata...
Împrospătată de culori,
Mahala nouă, satul!
Decor în vatră fremătând
Din glume înțelepte,
Acel izvor, mereu curgând,
Chema băieți și fete...
Și hora-n mijloc încingea
Călcâie în scânteie,
Iar eu, copil, mă tot miram:
Cum viața-și are o lege!
Acum revin în al meu sat,
Cuprind tot paradisul
Al clopotelor care bat...
Îmbătrânea și dânsul!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sat
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre umor
- poezii despre tinerețe
- poezii despre tată
- poezii despre rai
- poezii despre mamă
- poezii despre legi
- poezii despre curcubeu
Citate similare
Eu mai revin, iubito
Cu dragoste de viață
Revin la tine iară!
Pe ale mamei brațe
Surâde primăvara.
Renaște al meu cântul
Pe buze de scânteie
Și aerul cel proaspăt,
Podoaba vieții mele!
Coroane-și fac prezență
De clopoței sub raze,
A ta în tot ființă
Ne binecuvântează!
Iar prin ecouri multe
O gamă, rog, răsune:
Sărutu-ți mâna, scumpo,
Ca spicul de cuminte!
Frumoasă, tu, femeie
Cu chipul tău de zeie,
Rămâne-vei tot mamă
Și-a noastră mângâiere!
Cu dragoste de viață,
Sărutul de pe buze...
În ale mele brațe
Mai e loc pentru tine!
Eu te cuprind, o mamă,
Eu te sărut, măicuță...
Deși, ne ești plecată,
Eu mai revin, iubito!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre sărut
- poezii despre iubire
- poezii despre primăvară
- poezii despre mâini
- poezii despre frumusețe
- poezii despre femei
- poezii despre aer
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Un copil așteaptă-n poartă
În ograda părăsită, cu iarbă acoperită,
casa stă gata să cadă, gardu-i dărâmat în stradă.
Așteptând să vină tata, un copil sprijină poarta.
De mmama lui îi este dor, că a plecat din casa lor.
În zadar privește-n zare, tatăl dus, nu mai apare.
Nici mama nu-i pe cărare. Deznădejdea lui e mare.
Lacrimi îi curg pe obraz, el tot singur a rămas.
Însă lui gândul îi spune, că nu e singur pe lume.
În singurătatea lui, mereu, îi stă alături Dumnezeu.
Cu speranță, încă așteaptă și nu pleacă de la poartă.
Poate cândva, mama, tata vor sprijini din nou poarta
și-împreună iar vor fi, nimic nu-i va mai despărți.
poezie de Dumitru Delcă (14 februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vinovăție, poezii despre singurătate, poezii despre religie, poezii despre gânduri, poezii despre dor, poezii despre copilărie sau poezii despre Dumnezeu
Eram doar noi
Pleca vaporul meu din port
Spre zări, în depărtare,
Avea cu el doar un suport:
Speranța mea cea mare.
Și-n val talazuri zdrumeca
Alb-verde-n limpezime,
Și nici săgeți de ceas n-avea,
Era doar El cu mine.
În urmă nu ne mai păsa
De apa-n fremătare,
El tot albastrul cucerea,
Ne dezmierda un soare.
Scântei din ploi de încerca
Prin fulgere s-apară,
El tot mai mult înainta...
Eram doar Noi pe mare!
Și marea-n ocean trecu
Pe căi în desfătare,
Și cârmă-n liră prefăcum...
Pluteam pe Ursa Mare!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre ploaie, poezii despre ocean, poezii despre marină, poezii despre ceas, poezii despre albastru sau poezii despre Soare
Incert amor
Să îmi spui dulci cuvinte
să m-amăgești din nou
că dragostea-i în minte
cum tonul de-un tablou
ce-ar fi la fel, totuna,
de n-ar fi o scânteie
s-aprindă Soare, Luna
și străluciri să deie
de-un geniu de nebun
ce-și uită rațiune
pictând inima-n scrum
să creadă ficțiune...
și să mă-mbeți cu zisul
că tot e-un curcubeu
din lacrimi, iar promisul
e fiu de Prometeu
ce dă culori de foc
în iriși s-arcuind
din efemerul joc
se amăgind iubind...
și se topește apoi
în aerul mustind
plouându-se-ntre noi
și suflete mințind
că vorbele-s deajuns,
da-s sunete deșarte
din fund de nepătruns...
Or fi iubiri pe Marte?!?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre sunet, poezii despre suflet, poezii despre nebunie, poezii despre jocuri, poezii despre genialitate, poezii despre foc sau poezii despre cuvinte
* * *
Geana ochiul își revarsă
În poiene de-orizont,
Verdele lumina-și lasă,
Luciolelor dând rod!..
Noapte! Lin strecor speranțe,
Un refugiu în decor,
Pe poteci in rezonanță
Unduite de amor!
Un coșmar, trecut prin creștet,
Zdrumică fulgerător,
Printre revărsări celeste
Horoscop promițător!
O speranță, una vie
Apărută pe răzor,
Tot renaște-n omenire
Satelit prins în fiori!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre sateliți, poezii despre ochi, poezii despre noapte sau poezii despre coșmaruri
* * *
Amurgul ce mă paște iară,
Se-așterne-n cuibu-i liniștit,
Și vama-mi cere evadare
Din al meu suflet răvășit.
În drumul meu atât de simplu
Privii cum nava mă purta
Și prin aducerile aminte
Decor în față-mi așternea.
Printre suiși, coborâșuri
Nu mai sunt decât legănări.
Tristețea hulpavă în riduri
Nu mai e decât alinări.
Din barca ce acum mă poartă,
Întrezăritele lopeți
Tot mai tresar, țesând prin ape
Doar stropi pe umezii pomeți.
Azurul ăsta printre rampe,
Cum minte dulce ispitind,
Mă duce liniștit prin ape,
Mai lin, mai limpede, oricând...
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre bărci sau poezii despre apă
Constatare (dedicată fetelor mele Eleonora și Mirela)
Îmi amintesc de anii-n care,
Să-l ierte bunul Dumnezeu!...
Tata avea, la supărare,
Fiind pe-atunci copil și eu,
O vorbuliță,-atât de mare,
De o aud și-acum, mereu:
Când mai făceam, deh! nebunii
Și auzea de pe la lume,
Păi, începea a sudui
Și mă soma uitând de glume:
Când vei avea și tu copii,
Ai să-nțelegi atuncea cum e!
Apoi, la școală cât am fost
Nu era zi să fiu cuminte,
Că mă-ncingea, chiar și în post,
Rostind aceleași vechi cuvinte:
Când ai să ai copii și-un rost,
Vei ști ce simte un părinte!
Iar mai târziu, neînsurat,
Mă aștepta... eu, la rachie (!)
Să vin acas', în zori, din sat,
Că-l văd și-acum plin de mânie:
Când ți-o da Domnul un baiat,
Atunci să vezi cum o să-ți fie!
Însă... cum anii au trecut,
Am constat, dar n-am regrete,
Când tata era abătut
Și mă lua pe sus din ghete,
Că niciodat' nu a știut,
Ce-nseamnă,-n viață, să ai fete.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre trecut sau poezii despre supărare
Constatare părintească
dedicată fetelor mele Eleonora și Mirela
Îmi amintesc de anii-n care,
Să-l ierte bunul Dumnezeu!...
Tata avea, la supărare,
Fiind pe-atunci copil și eu,
O vorbuliță,-atât de mare,
De o aud și-acum, mereu:
Când mai făceam, deh! nebunii
Și auzea de pe la lume,
Păi, începea a sudui
Și mă soma uitând de glume:
Când vei avea și tu copii,
Ai să-nțelegi atuncea cum e!
Apoi, la școală cât am fost
Nu era zi să fiu cuminte,
Că mă-ncingea, chiar și în post,
Rostind aceleași vechi cuvinte:
Când ai să ai copii și-un rost,
Vei ști ce simte un părinte!
Iar mai târziu, neînsurat,
Mă aștepta... eu, la rachie(!)
Să vin acas', în zori, din sat,
Că-l văd și-acum plin de mânie:
Când ți-o da Domnul un băiat,
Atunci să vezi cum o să-ți fie!
Însă... cum anii au trecut,
Am constat, dar n-am regrete,
Când tata era abătut
Și mă lua pe sus din ghete,
Că niciodat' nu a știut
Ce-nseamnă,-n viață, să ai fete!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să fiu din nou copil
Vreau să fiu din nou copil,
Să alerg peste dealuri, câmpii, ogoare.
Și să mă mângâie mama
Cu mâna ei caldă și moale.
Vreau să fiu din nou copil,
Să visez că sunt într-o poveste
Un făt-frumos cu sabie la brâu,
Un erou care a fost și nu mai este.
Vreau să fiu din nou copil,
Să mă pot juca cu ai mei de-o seamă,
Viața să-mi pară un paradis
Și frumoasa copilărie un dulce vis.
poezie de Vladimir Potlog (1 iunie 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre visare sau poezii despre eroism
Peisaj de primăvară
Un tablou al primăverii
Este-acum întreg pământul.
Anotimpul reînvierii
Își spune din nou cuvântul.
Am văzut cum respiră pământul
În primăvara care-a început.
Am văzut cum mângâie vântul
Tot ce-n natură a renăscut.
Am văzut cum se-mbracă pământul
Cu haină în verde culoare.
Am văzut cum se-acoperă câmpul
Cu grâu semănat pe ogoare.
Am văzut ciocârlia cum lasă pământul
Și-n zbor se avântă spre soare.
Aud cucul că-și strigă cuvântul,
Undeva, departe, în zare.
Am văzut oameni cum lucră pământul,
Cum vitele-i ajută la muncă.
Îmi place că viața-și sporește avântul
În satul din vale și-n luncă.
Am văzut cum primăvara, pământul,
De povara iernii își scutură amarul.
Aud cum își potrivește iar cântul,
La hora din sat lăutarul.
Înregul tablou pictat de primăvară
Pe șevaletul întins al naturii,
Aduce lumină, pentru a câta oară,
În verdele crud al pădurii.
poezie de Dumitru Delcă (12 ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre natură, poezii despre început, poezii despre văi, poezii despre vânt sau poezii despre vestimentație
1 Iunie (poezie pentru oameni mari)
Câți dintre voi nu ați dori, la vârsta mea, tânăr bunic,
Să fiți din nou și azi copii, să nu vă pese de nimic?
Să miorlăiți când vreți ceva, pe jos chiar să vă tăvăliți,
Și cât ar fi viața de grea, pe tavă toate să primiți:
De la păpică, jucării, iar când apar acei sticleți,
La țoale șic de la butic, nu mai vorbesc de marafeți,
Și-apoi scandal că nu aveți Merțan bonbon, decapotat,
Să-ți vezi părinții pe pereți (!) de gustul vostru rafinat!...
Numai că eu aș vrea să fiu copil din nou pe-al vieții drum
Fără nimica fistichiu, să am doar mintea de acum,
Prin greutăți câte-am trecut, având copii, sunt profesór...
Părinții mei n-ar fi știut că aș fi fost în casa lor ;
Din fașă, n-aș fi bâzâit, în nopți, din seară până-n zori,
Iar tatăl meu ar fi dormit, de n-aveam azi patru surori,
Și-apoi lu' mama, măricel, nu i-aș fi zis că eu nu pap
Orice mi-ar pune-n castronel, ca să-și dea ochii peste cap ;
La școală, ar fi fără rost să-mi cert părinții, fericit,
Că mi-au făcut lecția prost și profa iar s-a sictirit,
Ca prin liceu, de-aș lua un 3, la vreo lucrare ce n-o știu,
Mai tolerant aș fi cu ei, să nu-i albesc de timpuriu ;
Și-aș fi cuminte și corect, nu vicios, iar de fumat
Nici pomeneală! Din respect, n-aș încerca măcar o dat'
Să-i necăjesc pe-ai mei părinți, să-mi pomenească ei, mereu,
Cum i-am tot scos, mă rog, din minți, de Paște și de Dumnezeu.
Doar că pe tata, cordial, ca și pe mama, că nu-i bai,
L-aș respecta-n mod special! Nu c-ar fi vorba de mălai,
Ci pentru cât de mândru-l știu, exagerând, chiar întreit,
Când vine vorba de-al său fiu care îi seamănă leit ;
Și-ades m-aș duce pe la ei. Chiar azi pe tata l-am văzut
(Ai mei copii, de obicei, se-arată doar când să-i ajut)
Și-atât de mult s-a bucurat, cum nimenea mai mult ca el,
Simțindu-se din nou bărbat, cu mine la un păhărel...
Așa că eu, de-aș fi copil din nou cu mintea de acum,
Cu-ai mei părinți aș fi docil... însă aș vrea să mă rezum
La faptul că m-am tot gândit, ce fericiți ar fi fost ei...
Tot astfel cum mi-aș fi dorit să fie și copiii mei.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre dorințe, poezii despre vârstă, poezii despre vorbire, poezii despre toleranță sau lecții de engleză
Mama
Mama
Nu are vârstă pentru a îmbătrâni.
E mama!
Aceeași, mereu tânără,
Dulce, limpede, tandră...
Frumoasă cum e ea,
E mama mea!
Mama
Nu are timp pentru a se jelui.
Cu timpul ce trece,
E mai precaută!
Ea nu varsă lacrimi
Într-o basma,
Ci le așterne cuminte...
Și nici, măcar,
Nu poate a se supăra,
Ea țese,
Geana zilei aprinde!
Privirea-i oglindă,
Chipul meu
Îl cuprinde:
Mă mângâie,
Mă îndeamnă,
Mă dojenește,
Îmi amintește!...
Mama mea e un zeu!
Păși-voi,
Căuta-o-voi mereu
Printre toți noi!...
Ați cunoscut-o
Pe mama?!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prudență
De ce?
Nu cresc copaci și flori pe muntele de sare?
Cum iese apa din pământ?
Cum iese soarele din mare?
Ce-nseamnă "să mă credeți pe cuvânt"?
Cum iese planta din sămânță?
Stejarul dintr-o ghindă-atât de mică?
Când erați mici, vă atingea bunica?
Ce poate să-i provoace unui tată frica?
Unde-i cișmeaua de la care curge lapte?
Cum se cuprind tablourile-n ramă?
Cum zboară un elicopter?
Cum iese un copil din mama?
De ce e dudul plin de dude negre?
De ce e corcodușul plin de spini?
Cum se imprimă vocile pe bandă?
Rechinii pui sunt pui, sau tot rechini?
Când un avion în aer explodează,
Și arde, ce se-ntâmplă cu pilotul?
De ce pe cer sunt stele numai noaptea?
De ce copiii vor să știe totul?
poezie celebră de Doru Davidovici din Dezmințire la Mit (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre stele, poezii despre stejari, poezii despre plante sau poezii despre negru
Totul sau nimic
Eu nu doresc în viața mea,
Nimic din ceea ce n-am fost:
Ci, fiecare drum aș vrea,
Să vină cu același rost!
Doresc să fiu din nou copil,
Să mângâi un bătrân uitat:
O, padre, știu c-ai fost util,
Tot ce-ai avut, lumii ai dat!
Aș vrea să fiu iar o codană,
Să bucur un copil sărac:
Să-l chem în vechiul meu cerdac,
Să-i dau hăinuța mea și hrană!
Nu vreau averi, glorii, plăceri,
Nu vreau "o parte", din ce pot:
Chiar dacă sunt mai mult ca ieri,
Nu vreau nimic, ce nu e Tot!
poezie de Iulia Mirancea (14 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre sărăcie, poezii despre plăcere sau poezii despre bătrânețe
Zi de sărbătoare - cadoul umanității
(dedicat tatălui meu, Ionel Necșuțu)
Visez cum am visat,
Sunt eu, fetița tatei iubitoare ce-n prag te aștepta să vii
Te descălța și te chema la masă
Să-i povestești ale tale amintiri din copilărie
Dar ai plecat... Departe...
Mult prea departe să te mai pot atinge, zi de zi
Acum masa-i tot mai goală
Iar eu nu mai sunt fata nimănui..,
Am să te chem să ma ajuți, dragul meu tată
Țara mă cheamă să o slujesc cu inima deschisă,
Precum tu mă chemai la masă
Sunt singură și tot ce vreau e să iubesc
Precum acel copil iubit de părinții-i afectuoși.
Îți multumes tată pentru tot
Îți mulțumesc pentru cadoul țării românești
În zi de mare sărbătoare, Unirea Țării Românești
Îți mulțumesc de mii de ori pentru sacrificiul tău divin
Și te iubesc, deși am evitat ați spune de multe ori..
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre Țara Românească, poezii despre unire, poezii despre sărbători sau poezii despre sacrificiu
Prea târziu?
Mai plouă, demult n-a plouat
și iar mi-e dor de casă și de vii
cînd mă duceam cu tata la arat
mă înfrățeam cu orele târzii.
Am avut un vis să plec departe,
să mă rup de oamenii din sat,
dar toate sunt atâta de deșarte,
că iar mi-e dor să merg la semănat
Mi-e dor să alerg desculță prin câmpii
păsările n codru să le ascult
să mă mai joc cu ai satului copii
așa cum mă jucam demult, demult...
Întoarsă-n sat nu mai m-am regăsit,
tata plecase undeva tăcut,
foșnetul pădurii a amuțit,
mama tot mai mică s-a făcut.
M-am căutat copil printre copii
si în niciunul nu aveam să fiu,
toamna cernea galben peste vii,
întoarcerea venise prea târziu?
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre tăcere, poezii despre toamnă sau poezii despre păsări
* * *
îmi vine să fiu din nou copilul
care am fost și care încă mai sunt
să sparg geamurile vecinilor de la parter
cu mingea de fotbal sau cu o piatră
aruncată cu dibăcia din copilărie
vreau să-i bat pe dușmani
îmi doresc să redevin băiețelul
bătăuș și fermecător și să sărut fetele
să colecționez timbre și cărți
să-mi visez în fiecare seară colegele
vreau să fiu din nou copilul ăla
care am fost și care încă mai sunt
să plimb fetele pe bicicleta pegas
zburând până la stele
îmi doresc să fiu criticat
pentru nerealizarea planului
la sticle, borcane și fier vechi
în fața detașamentului de pionieri
să-i scriu bilețele de iubire comandantei de detașament
să-i spun că o iubesc mai mult pe ea
pot să fiu din nou acel copil?
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre seară, poezii despre plimbare, poezii despre fotbal sau poezii despre filatelie
Puiul de păpădie (variantă)
A-nflorit întâia oară,
Azi, un pui de păpădie,
Și-a deschis corol-afară
Din tichia-i cenușie.
Astă floare, cu mirare,
Mi-am zis eu în gândul meu,
Seamănă mai mult cu-n soare
Dezmierdat de-un curcubeu!
El se-nalță în lumină,
Hrănit doar de-un stop de rouă,
Să vestească în grădină
Că pădurea-i-n haină nouă.
Mai târziu, cam înspre seară,
Puiul meu a-mbătrânit
Toți trifoii se mirară
Cum de tot a-ncărunțit!
Un vânt cald din sat plecat,
A bătut, așa deodată -
Chiar pe sus i-a și luat
Umbreluțele de vată.
Acum tristă, în grădină,
Zace păpădia mea,
Frunza-i moartă e rugină
Dar sămânța-i sus în stea.
poezie pentru copii de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre prezent, poezii despre moarte sau poezii despre lumină
* * *
Iubirea de copil
E bobocel în floare,
Privirea și-o îndreaptă,
Mereu zâmbind spre soare...
Iubirea-n tinerețe
Sărutul de pe buze,
O stea în fapt de seară,
O șoaptă îți cuprinde!..
Iubirea-n toiul vieții
Oglinzi în miezul pâinii
Ce-și caută tot rostul,
Cum vara-i plină-n grâne!
Iubirea-n toamne pline
E amintire dulce
Cu o lele, cu un bade,
Mai stai, mai nu te duce!..
În zile de zăpadă,
Prin fulgii străvezii
Iubirile din iarnă
Zâmbesc a dorului...
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre zâmbet sau poezii despre zile
Tu...
tu când te vei trezi ai să găsești o floare
pe perna ta lângă obrazul tău
- să știi iubito - ți-am trimis un soare
cu raze frânte din destinul meu
tu s-o așezi în vază ca pe-o vrajă
să torni în ea și ape de izvor
și soarele mereu să-ți stea de strajă
cu raze frânte din destin și dor
tu să-i zâmbești când sufletul te doare
în hohote să râzi și să le frângi
și ai să vezi petalele de soare
cum vor zâmbi că-n sine nu mai plângi...
poezie de Iurie Osoianu (15 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre plâns sau poezii despre flori