Ploaie între două trenuri
Între zi și noapte nu-i decât un ceas,
Între două trenuri nu-i decât un pas,
Sparte felinare, oameni în tăcere
Mai împart o gară-n două emisfere,
Nu mai sunt același, nu mai ești nici tu,
Ne strivește trenul între da și nu,
Ne desparte-o lume, nu ne mai încape,
Prin lunete oarbe te mai văd aproape,
Nu mai ești aceeași, nu mai sunt nici eu,
Plouă peste-o gară, plouă tot mai greu,
Mai zăresc o umbră, o închipuire,
Care urcă-n trenul către neiubire,
Pe peronul gării plouă indecis,
Între două trenuri, moare câte-un vis,
Aș mai vrea doar vremea să ne mai amâne
Să-mpărțim doar ploaia care mai rămâne.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre gări
- poezii despre trenuri
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre lunetă
- poezii despre ceas
Citate similare
Blasfemia
de la Marea Unire
vreme tristă și rece
ca o ață subțire
prin esența mea trece
ca pe-un boț de măligă
mi-o croiește în felii
prin esența mea-și strigă
unisonul croielii
-două țări, numai două
două țări fratricide
una plânge că plouă
alta plouă că râde
între ele o apă
mai adâncă ca dorul
care sapă și sapă
să nu-i sece izvorul
un popor în popoare
ce desparte-n neștire
și ce calcă-n picioare
Marea noastră Unire
mă sugrumi, blasfemie
iar cu ața ce doare
-nu mai am Românie
nici Unită nici Mare...
poezie de Iurie Osoianu (22 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre țări
- poezii despre unire
- poezii despre tristețe
- poezii despre plâns
- poezii despre picioare
- poezii despre dor
- poezii despre apă
Între două arce
Între două arce... zări de cer purtate,
te văd prins, iubite, între zi și noapte;
mâinile deschise către amândouă -
în văzduh de cruce trupu-ți plin de rouă.
Te văd prins, iubite, între zi și noapte,
blândă resemnare prin singurătate;
ochii tăi cu sete par că mie-mi plouă -
ah!... ce mai aversă'i roua dată-n două.
Blândă resemnare prin singurătate,
țin pe umeri cerul plin de apostate,
cearcănul meu fuge, mă trădează-mi pare,
vrea să-mi dau sfârșitul pe o 'mbrățișare.
Țin pe umeri cerul plin de apostate,
brațe ce sunt arce-n zări apropiate;
gleznele ce-ți prind... crucea mea de rouă,
blândă-i răzvrătirea dată pe din două.
Brațele-mi sunt arce-n zări apropiate
și-s păgâna nopții-n cruci fără păcate;
să nu-mi certe nimeni cearcăne ridate
că te port cu mine între zi și noapte.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre cruce, poezii despre rouă, poezii despre singurătate, poezii despre sfârșit, poezii despre ochi, poezii despre mâini, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ultima întrebare
ne despărțim ca să ne întâlnim
pe aici, pe undeva, cândva
lăsasem bagajele într-o gară părăsită
fără trenuri, fără șine
doar un hamal rătăcea prin odăile goale
mereu mă întreb cum am ajuns aici
de ce-am plecat
azi nu mai știu și e târziu
ochii orbi nu mai văd
nici ploaia, nici vremea ce curge
atât de gol, atât de singur
într-o viață murdară și ternă
trenul zace în gară
nu am ajuns
rătăcisem întâlnirea într-o gară uitată
călătoream fără drum, fără sens, fără țintă
sau poate doar atât mi-aduc aminte
în zare, pajiștea arsă printre negri copaci
uneori vroiam să mai rămân
să cânt, să țip
trist mă așez pe streașina lumii și plâng
năpraznica noapte coborâse între oameni
cuvintele rătăceau pe buze rănite
doar vântul și moartea mai țipă prin crânguri
păsări ucise în zbor
norii au fugit în catacombele vieții
raza de soare s-a ascuns în pâraie
se stinge treptat gândul rămas
ruine în jur, ruină în mine
în beciuri hieroglife de veacuri furate
zei au căzut, monede stricate
în jur, aplauze bete
în arborii goi, ciori negre, de soi
țipă și țipă
o lume destrămată în vaietul ultimului damnat
în vale, o gară
un tren fără gară
târziu, am înțeles
eram o imagine deformată
a unui timp rătăcit în penumbră
lumina plecase să ajungă cuvântul rămas între pleoape
luneca imperceptibil către neființă
s-a pierdut apoi în miezul firesc al neputinței
azi sunt mai puțin singur decât ieri
sau poate nu mai sunt decât un cuvânt
pe ăst tragic pământ
agățată de cer a rămas o întrebare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre cuvinte, poezii despre zbor, poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre negru, poezii despre lumină, poezii despre copaci sau poezii despre văi
Plouă în mine
Plouă în mine, mai mult decât știi,
mă plouă rostiri, cuvinte curate,
sculptată în ceață,
mi-este ruga să vii,
pe frunte mă plouă, iubire...
păcate.
Mă plouă cărarea ce-mi știe suspinul,
nerăspunsuri din taină,
la întrebări tot mai multe,
pe trup din cișmea,
ne plouă destinul,
când lumi amintire se-așează
s-asculte.
Mă plouă o viață, mă plouă un cânt,
îmi plouă pământul,
colindul aiurea,
mă plouă cu îngeri,
cu frunze de vânt,
mă plouă și macii...
dar mă iartă pădurea.
Mă plouă orașul, cu pași...
că nu treci,
mă plouă cu oameni, mă plouă dureri,
fâșii de întuneric, mă plouă...
sunt reci,
în amurgul adânc,
mă plouă tăceri.
poezie de Aurel Chiorean
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre vânt, poezii despre sculptură, poezii despre păduri sau poezii despre oraș
Plouă
Plouă.
Abia de mai simt,
abia de mai văd
ploaia.
Plouă.
Și-o oboseală necruțătoare
tot mai mult mă cuprinde.
Ploaia de tine,
oboseala la gândul tău,
tristețea din mine,
mă face să nu mai simt
ploaia de afară.
Plouă în mine
și mă întreb în gând
cum de nu mă inund?
Și plouă,
și-n mine, și-afară
și mă-ntreb în sinea mea
dac-o să am o arcă
pentru sufletul meu?
Și cine va fi un alt NOE
cu o altă arcă,
în care să intre
și corabia mea?
Stătuse
Ș- a nceput din nou.
Cât o să plouă?
Încerc să mai simt
Somnul din mine,
pe care ploaia mi-l aducea.
Plouă. Ce bine!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre suflet, poezii despre somn sau poezii despre marină
Între două explicații, alege-o pe cea mai clară; între două forme, pe cea mai elementară; între două expresii, pe cea mai scurtă.
citat din Eugeni d'Ors Rovira
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre superlative
Între azi și demult
te ascult cel mai mult când tu taci și exiști
când mai crezi c-am rămas doi copaci pesimiști
tu trăiești cel mai mult în prezentul ocult
și mă cauți mereu între azi și demult
pe aceleași alei sunt un biet menestrel
sunt o salvă de tun într-o piele de miel
nu mai sunt ca un om nici copac nu mai sunt
sunt un tropot de cal cu potcoave de vânt
te iubesc mai acut când prin ploi te dezbraci
și te-mbraci cu finalul câmpiei de maci
nu mai știu nici ce ești nu mai pot nici să mint
cât de mult te-am urât cât de mult te-am iubit
sunt o brumă de toamnă pe-o frunză de crin
m-ai rugat să te mângâi pe coapse puțin
și prin umbra înalt-a pădurii de tei
suntem trupuri de foc și ne pasc niște lei
nu mai sunt ca un om și nici cal nu mai sunt
sunt un dangăt de clopot căzut pe pământ
sunt o toacă de lut care bate tacit
dinspre minus nimic înspre plus infinit
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre toamnă sau poezii despre tei
* * *
stau și ascult nemișcat ploaia
timpul se zbate în geamuri
plouă și plouă
cu lacrimi, nu'i rouă
plouă în mine acum
casa e veche, pustie
cine azi mai știe, cine
aici nu stă nimeni
doar tăcerea mai țipă prin unghere
tăcere, durere
o noapte a venit
pe aici, pe undeva
o noapte a plecat
și ce...
s-a intamplat ceva
un suflet a pierit
o ultimă petală a unui vis
privesc în jur
poet al nimănui
ce plânge pe o coală
dar cui să spui amarul
un cântec s-a stins
plouă și plouă
casa'i pustie
doar vântul mai plânge în vie
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni
Plouă!
Plouă pe suflet, teribil mai plouă
Și-n mine se-adună o mare de ploi
Inima mea se împarte în două
Când amintirile-s pline de noi, amândoi.
Plouă, dar plouă cu doruri ce dor
Și curg peste anotimpuri, șiroaie
Avem sentimente care nicicând nu mai mor
Când vine dorul de tine, de mine, de ploaie.
Plouă cu flori, cu gânduri, cu vise
Strașnic mai plouă peste grădini
Plouă în noi cu orgolii și mândrii interzise
Dar zarea mai poartă încă lumini!
Plouă cu fluturi, cu păsări, cu viață
Fantastic mai plouă peste pământ
E-o stare de bine ce-mi dă o speranță
Că poate fi totul ca un nou legământ!
poezie de Lucia Guriță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări sau poezii despre mândrie
În numele libertății, homosexualii cer legiferarea căsătoriei între persoane de același sex: bărbat cu bărbat și femeie cu femeie. Pe când și legiferarea căsătoriei între tată și fiică, între mamă și fiu, între frate și soră, între doi frați, între două surori, între bunic și nepoată, între bunică și nepot, între ginere și soacră, între noră și socru, între un bărbat și mai multe femei, între o femeie și mai mulți bărbați, între oameni și animale (între un bărbat și o oaie, o capră, o cățea sau o iapă, între o femeie și un câine, între o femeie și unul sau mai mulți armăsari etc.)? Pe când și o lege care să ne permită să umblăm complet goi pe stradă, la serviciu, în biserică? Pe când și legiferarea violului și a pedofiliei?
George Budoi în Homosexualitatea în aforisme, epigrame, pamflete și satire, Absurditatea căsătoriei între homosexuali (14 iulie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sex, citate despre femei, citate despre câini, citate despre cai, citate despre bărbați, citate despre femei și bărbați, citate despre zoologie, citate despre tată sau citate despre soacre
Te-aștept când vine toamna
Te-aștept când vine toamna și plouă a potopire,
În anotimpul veșted, barbar, diluvian,
Când plouă a neființă, când plouă a prorocire,
Când plouă ca să rupă pământul de ocean,
Te-aștept când vine toamna și plouă a nimicire,
Când nu se mai distinge prezentul de-amintiri,
Când digurile lumii se surpă cu furie,
Când nu mai poate lumea de-atâtea despărțiri!
Te-aștept când vine toamna și plouă a despărțire,
Când nuferii se-neacă într-un secol plumburiu,
Când nu se mai distinge nici ura de iubire,
Te-aștept pe un munte toamna, în noiembrie, târziu...
poezie de Marian Florentin Ursu (9 august 2018)
Adăugat de Marian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ocean, poezii despre nuferi, poezii despre munți sau poezii despre furie
Între două trenuri
Între două trenuri o cafea amară
Între tu și eu, noi cu Dumnezeu
Între ieri și azi dulcea-ți nepovară
Ce mi-ai dăruit-o când mi-a fost mai greu
Printre ploi cu soare nori-mi risipiți
Calde anotimpuri roadele-ale iubirii
Pe-un duet de gânduri noi doi rătăciți
Sărutați de-o soartă-n valurile firii
Între-un cer și altul stele mii și mii
Buzele-ți fierbinți dezlegându-mi gura
Palmele-ți odihnă-n tâmple argintii
Noaptea când femeia și-a uitat scriptura
Între zi și noapte amiezi cuminți
Duioșii scăldate-n boabele-ți de rouă
În amurg decentul ce ne-a scos din minți
Ți-a iscat tumultul: Uită-te cum plouă!
Între două palme chipul tău mereu
Pe un cer-speranță ultimu-ți tribut
Vei rămâne valsul sufletului meu
Port pe sânu-mi stâng tatuat sărut
Între frig și viață simfonii compuse
La răscruci de dor gându-mi călător
Ard sclipiri de gheață-n mistuiri apuse
Moare doar secunda-n fapt neviitor
Între gust și timbru i-o plutire-adâncă
Sentiment prea nobil veșnic grăitor
Marca desfătării-n urma ei profundă
Scrie la adresă: Timp nepieritor
Între-un an și altul cumpăna pe-o clipă
Două cupe scurse-n șoapta-ți: Te iubesc
Foc de artificii din priviri risipă
Pașii culeși în urma celor ce-am ales
Printre dezmințiri doi genunchi plecați
Ochi-ți stăruință implorându-mi greu
Mi-am închis sub pleoape ochi întunecați
Că-ntre tu și eu scris-a Dumnezeu
Între alb și negru o cafea amară
Între două trenuri fum și-ndepărtări
Nimeni n-o să știe cum de într-o seară
Mi-am iubit iubirea-n lacrimi-renunțări
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre vals sau poezii despre uitare
Rugându-te să exiști
nu mai găseam nisipul sub dezghețuri,
sub atâtea corăbii fără cârmă
naufragiate în direcții opuse,
nu-ți mai găseam nici urmele între
scoicile mărunțite
și nici vorbele aruncate aiurea într-o zi
sfâșiată de orgolii desprimăvărate,
nu mi le aminteam.
nu-ți mai găseam nisipul de sub tălpi,
nici nu mai țin minte
dacă ai trecut vreodată
pe acolo
într-adevăr,
doar urmele genunchilor mei
se mai vedeau
nehotărâți
pe niște pietre, de pe vremea când
încă te mai rugam
să exiști.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre nisip, poezii despre existență sau poezii despre dezgheț
Frunzele sumbre
nu-i nimic, nu-mi răspunzi
mi-este bine și așa
două tăceri
ca două tăișuri
infinite
nu-i nimic mi-e bine oricum
și ție îți este
poate aceeași nostalgie ucisă
în surdină
se mai aud și acum
ecouri de gând
de la tine spre mine
nemărginite pe aripi
ca de la nord la sud
păsări fără țintă
căzând odată cu ploaia
peste morminte de fluturi
peste noi în neștire
ori poate-s doar frunzele sumbre
târziu în noiembrie
nici nu mai știu
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre fluturi sau poezii despre aripi
Acel miez de noapte
Un tren întârziat în miez de noapte
Mă poartă tot mai rar prin locuri unde-am fost
Iluzii tranzitează gări deșarte,
Pe străzi o umbră mai visează fără rost,
O ploaie ancestrală mai străpunge
Cenușa arsă de-amintiri, de plumb și foc,
Nu-i nimeni prin oraș să mai alunge
Un câine vagabond, ce poartă nenoroc,
Mai vin încă odată de departe
Ca să găsesc niște răspunsuri la-ntrebări,
Mai moare o iubire-n miez de noapte,
Și-o umbră beată mai coboară niște scări.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vagabondaj, poezii despre plumb sau poezii despre miezul nopții
Numai azi, plouă cu trandafiri
N-are cerul unde plânge, plânge iarăși peste burg,
Mări, oceane, fluvii, râuri, iar, de jos în sus, se scurg.
În genunchi scâncesc copacii, mor statuile sub ploi,
Umblă visele năuce printre nori cu umeri goi.
E noiembrie mai jalnic decât orice lună-n an-
Plouă sadic, fantomatic ca dintr-un imens ocean,
Care-a strâns durerea lumii din secunda de-nceput.
Plouă-ncet lacrimi amare, ce-n ochi n-au mai încăput.
Plouă vertical pe viață, vântul încă-i rătăcit
Într-o gară-n care-așteaptă trenul ce n-a mai venit.
Mai fumează o țigare, mai comandă o cafea,
Plictisit, mai ciufulește câte-un gând de catifea.
Plouă-n mine picătura unei clipe ce s-a stins,
Când spre tine, veșnicia, brațele și le-a întins.
Și de-atunci, plouă întruna cu potop de amintiri,
Numai azi, plouă cu stele și miros de trandafiri...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fumat sau poezii despre trandafiri
Doar vânt
Între răsărit și apus
A mai rămas o filă.
Între cer și pământ
A mai rămas un zbor.
Între buze și cânt
Se frânge un cuvânt.
Între noi
Rămâne doar vânt.
Pe urmele tăcerii
Mă frâng.
Te strig.
Ecoul se rupe
La capăt de gând.
Aripile mă strâng.
Între zori și asfințit
A mai rămas un rând.
Scrie-mi pe el
Un pas
Să te ajung.
Rupe tăcerea din glas...
Între cer și pământ
Sentiment frânt.
Între noi doi
Doar vânt.
poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puncte cardinale
Noi suntem două puncte cardinale,
Unul e Nord și celălalt e Sud,
Ce rătăcesc prin aurore boreale,
Se văd pe cer, dar nu se mai aud.
Suntem două corăbii fără de catarge,
Ce navighează în derivă pe ocean,
O briză tropicală frenetic le atrage,
Și nu știu cum le tot desparte-un uragan,
Suntem ca două păsări veșnic călătoare
Ce traversează prin furtună mări adânci
Și noaptea zboară printre stele căzătoare,
Iar ziua vântul le zdrobește între stânci.
Noi suntem două perle pe aceeași plajă,
Ce strălucesc dinspre apus spre răsărit,
Dar între noi s-a așternut parcă o vrajă
Și tot nisipul lumii ce ne-a despărțit.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uragane, poezii despre stânci, poezii despre stele căzătoare, poezii despre plajă sau poezii despre perle
Vom plăti niște facturi cumplite. În afară de războiul care ne așteaptă, ne mai așteaptă o revoltă și o invazie. Revolta va fi războiul dintre noi care este mai cumplit decât un război și deja se văd cele două tabere. Oamenii văd că există disensiuni între așa-zișii conducători ai noștri și aceste două tabere se vor încăiera între eleși vor determina războiul.
Aspazia Oțel Petrescu în Interviuri
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre revoltă, citate despre război, citate despre plată sau citate despre existență
Revenirea
a revenit din mare cu un soare
între dinți și o lădiță cu sare
între genunchi (?!) mici peștișori
îi ciugulesc de sub unghii rămășițele care
nu au fost consumate de clipele
zburătoare - zilele nu
îi sunt numărate decât pe sărite: a
revenit, dar nu-i este tare
aproape respirația vieților noastre
mirositoare
mai urât mai frumos mai adânc
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre frumusețe, poezii despre dinți sau poezii despre Soare