Pași târzii
Am ajuns târziu în satul pustiit
golit de pași,
de priviri piezișe
sălbăticite în singurătate.
Nu mă cunoștea nimeni,
mă-ntrebam dacă sunt eu
și nu cumva m-am dedublat
și ei pirvesc un străin cu iarna în barbă.
M-am speriat și-am fugit la fântână
să-mi văd chipul în oglinda apei.
Semănăm cu mine
doar ochii erau mai goi de lumină
ca și cum cerul nu mai avea soare.
Privirile lor mă pândeau indecise
prea timide să se apropie de ziua mea,
cu dosul mânecii își ștergeau sudoarea
și dumicau un galben de frunză.
Bună, nu mă cunoști,
știi când am tras cu praștia într-un cuc
și i-am frânt o aripă,
și tu l-ai mângâiat cu o lacrimă!?...
Chiar ai uitat,
uite semnul de pe scoarța de nuc
legământul nostru de frați,
legămîntul nostru de neuitare...!?
Chiar nu vezi,
ai aceiași ochi frumoși,
fumurii înspre verzi,
puțin mai închiși în inima noastră...!
poezie de Alexandru Berceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ziua de naștere
- poezii despre verde
- poezii despre sperieturi
- poezii despre singurătate
- poezii despre sat
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
- poezii despre iarnă
- poezii despre galben
Citate similare
12
o scârbă
ca și cum ți-ai scoate inima și ai șterge oglinda cu ea
un burete ce îți pulsează în mână
te privești
unde
în ce
de ce
oglinda era doar un plan ce reflecta o imagine
poezia tot o oglindă
îmi scot ochii și șterg cu ei foaia
cum aș șterge cu radiera
toată poezia mea
... o scârbă
bobocii de păpădii habar nu au de icter
chiar dacă au sânge galben
întinde-te spre mine cu soare
cu lumină
chiar dacă
nu mai am inimă
nu mai am ochi
sunt doar un pumn de carne în palmă de hipopotam
cerul mă învelește în aer ca într-o placentă comună
cu tine
cu tine
cu blecher
cu poe
cu toate sarcofagele lumii
cu apolodor
e o scârbă ca un ficat
o aglomerație de oameni reci
de care mă lipesc ca de cearșaful ud al unui tuberculos
o scârbă vie
să scriem deci
poezie
din vise ce se spală cu leșie
dar... nu toți sparg placenta cerului
eu una
nu
întinde mâna sparge-mi oglinda
ca și cum mi-ai sparge inima caldă
să înflorească păpădii
poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poezie, poezii despre visare, poezii despre sânge, poezii despre imagine, poezii despre aer sau poezii despre Soare
Nedescifratul limbaj
Nu mă cunoști doar privindu-mă-n ochi!
Câteodată, ziua e puțin mohorâtă,
Dar soarele meu e ascuns printre frunze de plopi,
Vibrează adânc când priviri îl sărută...
Pe mine, acum, doar mă vezi, dar nu simți,
Nici în vorbele murmurate ori spuse,
Lumina ce pupila ți-o citește, și minți
Când un fior te-a trezit, dar l-ai lăsat și se duse...
Suntem străini, ne-am întâlnit, odată, într-un punct,
Două drepte sub un unghi oarecare,
Neînțelegând dacă inima în cuvânt
A putut durerea să o transforme în floare...
poezie de Alexandru Răduț din volumul de versuri Lumi (februarie 2015)
Adăugat de Amalie Hauser
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sărut, poezii despre minciună, poezii despre lectură, poezii despre frunze, poezii despre flori, poezii despre durere sau poezii despre cuvinte
Alină-mi inima
În miez de zi stau și oftez,
gândindu-mă la tine
cât mor de ciudă
nici nu știi,
că nu sunt lângă tine...
doar tu ești și vei fi mereu,
iubirea mea cerească,
cu tine vreau sa fiu legat,
să fii a mea mireasă.
Să te iubesc în orice clipă
din zi sau chiar din noapte
chiar dacă clipele se pierd,
speranța mea nu moare,
eu am să stau și am s-astept
să vii cu al tău soare,
să vii în viața mea te rog
în lipsa ta,
sufletul meu,
aproape, moare.
Nu vreau nicicând să mă gândesc
c-am să te pierd vre-odată,
că n-ai să vrei să mă iubești
asta-i durerea mea uitată,
și chiar de-ar fi
să vrei, să nu mai fii cu mine,
să știi că am să mor încet,
pierdut în cer,
pierdut de tine.
Ochii mei de i-ai avea,
să vezi ce văd și eu,
să vezi când nu te văd tot timpul,
să știi cât mi-e de greu,
și sufletul-mi de l-ai avea,
să simți ce simt și eu
să simți când nu te simt tot timpul,
să știi,
că fără tine,
îmi simt sufletul greu.
Și lacrimile-mi curg ușor
stingând durerea mea,
te rog vino înapoi
te rog,
alină-mi inima.
Aș vrea să plâng mereu,
să plâng de fericire
știind că tu, de tot ce-i rău
tot timpul ai să ai neștire.
Te vreau tot timpul printre nori
să zbori, să razi cu mine
Eu te iubesc și nu-i ușor
să-ți spun ce simt eu pentru tine
Dar în curând eu voi scăpa
de-a mea parte întunecată
și-am să te rog oficial
să fii a mea mireasă.
poezie de Eduard Palade (23 decembrie 2010)
Adăugat de Eduard Palade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre moarte
- poezii despre întuneric
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre plâns
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Balada renunțării
Lăsatu-m-am de stăpâni
Și de flori și de ciulini
Și am trecut între bătrâni
Ca să tai frunză la câini.
M-am lăsat de iarba verde
M-am lăsat de ce n-ai crede
Și am stins în ochi lumini
Ca să tai frunză la câini.
Am lăsat speranțe vagi,
Am urât pe toți cei dragi
Și m-am ascuns de vecini
Ca să tai frunză la câini.
M-am lăsat de mine-n mine
Am uitat ce-i rău, ce-i bine
Și mi-am pus lanțuri la mâini
Ca să tai frunză la câini.
M-am lăsat de ce-i plăcere
Chiar de of și de durere
Și tot număr săptămâni
De când tai frunză la câini.
M-am lăsat de calea bună
Și-am trăit mult în minciună
Și-mi socot anii străini
C-am tăiat frunză la câini.
M-am lăsat de noaptea grea
Și de deal și de vâlcea
Și-am plecat printre străini
Ca să tai frunză la câini.
De din zori și până-n noapte
M-am lăsat de-ascultat șoapte
Și m-am smuls din rădăcini
Ca să tai frunză la câini.
Lăsatu-m-am de iubit
De frumos și de urât
De dureri și-amărăciuni
Ca să tai frunză la câini.
Ce am sperat și ce-am voit
Ce-am dorit și-am plănuit
Am lăsat de azi pe mâni
Ca să tai frunză la câini.
Am trecut între bătrâni
Și am stins în ochi lumini
Și m-am ascuns de vecini
Și mi-am pus lanțuri la mâini
Și m-am smuls din rădăcini
Am plecat printre străini
Ca să număr săptămâni
De când tai frunză la câini.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre vecini, poezii despre trecut, poezii despre săptămâni sau poezii despre prezent
Am fugit...
Am fugit ades de mine,
Fără să mai iau în calcul
Că nu știu unde mă duc...
Lovindu-mă iar cu capul
De propria goliciune!
Am fugit mereu de lume,
Chiar dacă nu am putut
S-o evit, cum am sperat,
Dar măcar am început
De ea, a nu mă mai teme!
Am fugit mereu de tine,
Cel ce știi atât de multe!
Mai puțin esența vieții...
Știi tu? Lucrurile sfinte
Cele care-ți sunt străine!
Am fugit de toți și toate,
Mai puțin de slăbiciuni...
Am fugit, dar nu mai fug
Nu mă mai tem de minuni,
Nu mai fug de realitate!
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (13 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre realitate, poezii despre frică sau poezii despre calcule
Nefiinta
roșu, albastru, verde
s-au amestecat culorile
zăpada s-a făcut albastră
apusul se părea verzui
nu știu cum s-au încurcat
și cine le-a schimbat
dar nu era nimic la locul lui
și cerul nu era albastru
era roșu ca sângele lui
m-am apropiat mirat și m-am uitat
în oglinda apei cum m-am schimbat
am privit sus, și cerul l-am intrebat
dacă mai sunt sau am plecat
o stea neagră, pașii mi ia-ndrumat,
mi-a arătat trupu-mi însângerat
și-am văzut și nimicirea
mi-a dispărut și amintirea
și doar nefiinta mă aștepta
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre zăpadă, poezii despre schimbare, poezii despre roșu, poezii despre negru, poezii despre culori sau poezii despre apă
Am uitat
Am uitat de mine într-un vers
M-am ascuns într-o lacrimă
Și-n cădere lentă m-am prelins
De sus în jos într-o sferă infimă.
Am uitat să trăiesc și am adormit
Pe caldarâm, cu fața în sus și am visat
Într-un dor mereu nemărginit
Am pierdut, mai apoi și ce-am sperat.
Am uitat să mai respir în zborul căzut
Și în propria-mi nimicire am atins
C-un cuvânt, un tărâm nevăzut
Dar oarbă fiind, l-am pierdut și s-a stins.
Am uitat să dispar dintr-un vis în zori
Și am văzut o lacrimă ce m-a topit
Transformând clipa mea în vapori
Într-o frunză veștedă m-am risipit.
Am uitat că trebuie să mai și gândesc
M-am ascuns într-o cochilie de melc
În secret, am abandonat tărâmul lumesc
M-am cuibărit în lună-n patul semicerc.
Am uitat de un vis, dar și el m-a uitat
Prin firul vieții ce mereu se-nnoadă
Mai am minutul ultim ce l-am așteptat
Ce vis ar mai putea să se-ntrevadă?
poezie de Violeta Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre somn, poezii despre secrete sau poezii despre minute
Frumusețea oamenilor
Oamenii frumoși
rămân mereu frumoși.
Chiar dacă anii trec,
chiar dacă sunt fără machiaj,
chiar dacă sunt obosiți,
chiar dacă au riduri.
Pentru că frumusețea lor
nu se vede niciodată pe chipul lor
ci in sufletul lor.
Ei au cei mai fragili
și mai prețioși ani.
Oamenii frumoși
nu încetează niciodată
să strălucească.
poezie de Eugenia Calancea (23 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre superlative sau poezii despre machiaj
Valuri rosii
nu mai visez de mult valuri roșii
dacă o să adorm o să-ncep iar să-mi caut culorile sau să le pierd
nici nu mai vreau să visez începe să devină obositor
dacă o să închid ochii n-o să mai văd nici că e atât de târziu
o să uit că mi-e somn și uite că o să termin de scris
toate mările sunt mai blânde cu ochii închiși
toate valurile se joacă de-a prinselea cu norii să vezi
azi chiar am auzit cum râdeau și-și spuneau pe nume
își legau la ochi cuvinte-ncrucișate și scoici
și dădeau fuga de-a-notul printre stele
până și soarele stătea cu capul în nori și privea
absent și el cam de mult din peisaj
ce-o să fac
o să visez la nesfârșit valuri roșii
poezie de Camelia Silea
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre stele, poezii despre peisaje, poezii despre jocuri sau poezii despre devenire
Mai rămâi...
Mai rămâi puțin în gândul meu
Tu vis frumos de primăvară,
Sărută-mă acum, apoi mereu
Te rog, topește urma de zăpadă.
Mai rămâi puțin în tâmpla mea
Pentru o clipă să te port în gând
Vom fi un ultim fulg de nea
Poemul iernii, Iubirea pe Pământ.
Mai rămâi puțin în ochi-mi verzi
Să-mi cânte inima duios de tine
Eu sunt aici, deși nu vezi
Că iarna te aduce iar la mine.
Mai rămâi puțin în al meu piept
Să-mi fii inima unui gând timid
Vei știi atunci că te aștept
O viață și-ncă una lăcrimând.
Mai rămâi și adu-mi primăvara
Uitată-n gândul tău verzui
Când tu dispari iar vine iarna
A inimii regină, al lacrimii etui.
Mai rămâi puțin să-mi fii poem
Să te rescriu în piept cu lacrime de sânge
Ba vii, ba pleci, al inimii boem
Te rog rămâi, nu vezi că inima îmi plânge?
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară sau poezii despre gânduri
Invizibil
viața invizibilă a mea, a ta,
nu ne-a făcut prea cunoscuți.
în lumea aceasta invizibilă
suntem doar niște păpuși
ce joacă pe sârmă la concurs
fără să ne vedem sau auzi,
căci viața noastră este invizibilă,
faptele noastre bune sunt invizibile
faptele rele, dacă există cumva,
sunt foarte vizibile maleficilor
ce le arată cu degetul
și strigă-n gura mare:
"uite, uite ce-au făcut!"
și ei mereu văd gunoiul din ochiul altora
dar bârna din ochii lor nu o văd niciodată
ei o vor invizibilă, dar nu se poate,
este prea mare, prea dură, prea urâtă,
prea meschină, prea lacomă,
este o bârnă cu mulți colți,
mă mir că nu-i orbește
pe cei ce poartă doar ură și lașitate
dar timpul nu-i trecut pentru ei
după faptă și răsplată vor primi
faptele lor îi vor blestema
și ei nu vor mai fi invizibili
faptele bune stau cuminți și așteaptă
chiar de sunt invizibile
până în ziua în care primesc marea răsplată
în ziua de apoi, în ziua adormirii,
chiar de ei sunt invizibili azi,
aici pe pământul ce crede că-i educă.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre răsplată, poezii despre păpuși sau poezii despre lașitate
Cuvinte în șir indian
Lângă vocea ta
am prins curaj
și m-am abandonat.
Tu nu știai,
eu nu-ndrăzneam să spun nimic.
Doar ascultam,
cuvintele în șir indian.
Și ai tăcut.
M-am speriat
si n-am indrăznit
să mai deschid ochii.
Într-un târziu,
am ințeles
că ți-era frică
chiar mai mult
decât mie.
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre tăcere, poezii despre curaj sau poezii despre India
Schimbare absurdă
cum ai putut să-mi spui că nu mai sunt același,
când tu m-ai inventat din propria-mi cenușă,
cum poți spune asta când nici chiar tu
nu mai poți deosebi trupurile noastre
de trilul păsărilor
în atmosferă?
cum poți spune că m-am schimbat,
când de fapt s-a schimbat
ora exactă,
și oamenii
și norii
și faptele
și zidurile,
ai uitat când făceam copii din flori,
din priviri,
din flăcări,
pe câmpuri de maci,
pe frunze de nuc,
când beam licori de neant
din pumnii tăi fierbinți?
ai uitat când îți făuream
din crengi și suspine
și cocori
un copac înalt să mă aștepți
într-o tăcere absurdă,
într-o absență de mine,
cu umerii goi de cuvinte
să mă strigi dintr-o depărtare
de la începutul lumilor?
ai uitat când te reinventai
cu mine
în turnul alb
de fildeș,
din cioburi arse de lut,
din aripi însângerate,
din vânt,
din săruturi?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre vânt sau poezii despre păsări
Ai uitat
Ai uitat să privești cerul,
Să vezi dimineața-n zori,
Cum dispare tot misterul
Nopților cu șezători.
Ai uitat trandafiriul
Zorilor în dimineață.
Ai uitat să scoți chipiul,
Cu rouă să-ți dai pe față.
Ai uitat să privești soare
Când este deasupra ta.
Să stai în amiaza mare
La umbră cu dragostea.
Ai uitat chiar și apusul
Când e ziua în amurg.
Mie mi-ai uitat surâsul.
În zadar lacrimi îți curg.
Ai uitat să-mi dai iubirea
După care eu tânjeam.
Ai uitat că fericirea
Era tot ce îmi doream.
Acum e târziu băiete
De mine să-ți amintești.
În zadar exprimi regrete.
La inimă nu-mi mai ești.
Ai uitat că viața trece,
Că ce-a fost numai revine.
Lumea tot așa petrece
Când rămâne fără tine.
Trebuia să știi că viața
E făcută s-o trăiești,
Ziua, noaptea, dimineața,
Cât timp pe pământ mai ești.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață, poezii despre rouă sau poezii despre miezul zilei
Inima dulce-amară
M-am dezbrăcat și-am așteptat
Să mă adune muza-n pat
Din vuiete din lumea mare
Pe aripă de împăcare.
Și m-am gândit, m-am tot gândit
În visul fără de sfârșit
Cum, Doamne, raza ta cea bună
Se zbate-n dragostea-mi nebună?
La pieptul meu e o nălucă,
O altă dulce muză urcă
Să-mi pună ochi de piatră rară
În inima dulce-amară.
N-am să lovesc pe nimeni, jur
Am sufletul curat și pur
Să pot iubi în poezie,
Nu o femeia, ci o mie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre promisiuni, poezii despre nuditate sau poezii despre femei
De ziua mea
De ziua mea, nu-mi fac cadou nimic
Doar trei petale de uitare într-un plic
Pe care-am să-l trimit recomandat
Celor ce cu știință m-au uitat
Și-am să le spun că... nu le spun deloc
Și n-am habar de nepăsarea lor
Și chiar dacă cu lacrima mă hoc
Nu mai sunt ancorată în decor.
De ziua mea, voi atîrna în bernă
{Va fi-n secret ca nimeni să nu știe}
Steagul de dor și dragoste eternă
Celor iubiți plecați în veșnicie.
poezie de Delia Stăniloiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știință, poezii despre sfaturi, poezii despre drapel, poezii despre dor sau poezii despre cadouri
M-aș înveli cu frunze galbene
cum am găsit odată un pui de căprioară
dorința de a-l atinge
ca și intenția de a-l încălzi
erau pur și simplu normale
dar sigur pe foarte aproape
inima căprioarei bătea disperată
așa că m-am abținut
să nu-i stric chimia
dar m-am tot rugat de atunci
să nu-l găsească niciun carnivor
dar nici pe mine
deaorece uneori mă simt așa
numai bun de acoperit cu frunze
să nu mă găsească iarna ne-nvelit
iar primăvara să-mi crească prima frunză
să fac fotosinteză cu cerul
să-mi gâdile fluturii noua viață
iar ploaia să-mi plângă dorul de tine
să văd și eu cum e să rodesc
să-mi răspândesc trupul prin toată pădurea
să înapoiez cumva
așternutul acesta cald
precum inima ta
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri sau poezii despre ploaie
Cerșim iubire de oriunde...
Nu mi-e rușine să cerșesc, ba mi se pare chiar firesc, să cer iubire oarbă
Chiar de n-o văd, o simt în piept, când, pe la colțuri mai aștept iubirile să-mi soarbă.
Eu am iubire pentru toți, pentru neoameni, pentru hoți, pentru nebuni mai multă,
Că îmi sunt frați de suferinți, călcând în străchini și cuminți și nimeni nu ne-ascultă...
Strigăm în vers, strigăm frumos, chiar de avem glasul pe dos, ni-e inima fierbinte,
Și nu-nțelegem mai nimic, doar din iubire câte-un pic și-un dram din cele sfinte...
Nu ne atinge vreun blestem, purtăm la piept câte-un totem, doar nepăsarea doare
Iar neiubirea-i beteșug, o scară-naltă înspre rug, malignă sufocare...
Cerșim pe străzi, cerșim în cer iubiri cu suflu efemer, doar cât să ne ajungă
Pentru o clipă de extaz, când în al nostru Alcatraz ne e noaptea prea lungă...
Nu mi-e rușine să cerșesc darul cel mai dumnezeiesc din câte sunt pe lume
Uitați-vă în ochii mei și veți vedea iubire-n ei și-n versurile-antume...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cerșetorie sau poezii despre rușine
Și nimeni...
Și nimeni nu mă vede când eu tac...
Și nimeni nu m-aude când vorbesc.
Cu sufletul rănit și mult opac,
Ca o lumina sunt care mult orbesc...
Și nimeni nu cunoaște ce port eu...
Sunt ca o scoică ascunsă în durere.
Și-mi ascund tainele în ea mereu,
Sunt inima ce știe să ofere...
Și nimeni nu alege să își tacă
Plânsul tăcut, așa cum eu aleg...
Las zile câte una ca să treacă,
Și-aștept comoara să-mi culeg.
Și nimeni nu mai plânge azi cu mine...
Sunt prea avari în proprii simțăminte.
Nimeni nu vrea să-și urce munți, coline
Și-au încălcat chiar proprii jurăminte.
Sunt într-o lume oarbă, mult prea rece...
Sunt ce nu poți să afli când nu vezi...
Inima mea, pe toți ea vă întrece,
Sunt mult prea mult, ca să mă crezi...!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre zgârcenie sau poezii despre vorbire
De ziua ta
De ziua ta, iubire, aș vrea să-ți fiu
O oază de speranță în pustiu,
Un fir de apă vie, de lumină,
Chiar dacă mă întâmplu mai târziu.
De ziua ta, iubire, -ți sunt aproape,
Chiar dacă-ntinsă apă ne desparte,
Chiar dacă-mi spui mereu că nu e bine,
Clipă de clipă se îndreaptă către tine
Sufletu-mi plin de dor și așteptare.
De ziua ta, iubire, îți sunt mare
Învolburată de speranțe, disperare,
Tristețe, fericire, îngândurare,
Tălăzuind și suspinând fără-ncetare,
Sunt dimineața ta, sunt încântare,
Sunt noaptea-ți plină de înfiorare,
Sunt lună, soare, stele, înserare,
Sunt strop de ploaie plâns pe geana ta,
sunt mirare
Înscrisă pe obrazul tău zâmbind în soare...
Sunt ultima petala dintr-o margaretă
Spunându-ți "te iubesc!" de ziua ta...
Să-ți amintești, te rog, iubirea mea,
Că undeva, departe rătăcită,
E o iubire neîngăduită,
O pasiune neînlănțuită
În așteptare și neîngrădită.
De ziua ta, iubire-aș vrea să știi
Că încă nu e prea târziu să-mi fii...
poezie de Elena Vlădescu (20 septembrie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre seară, poezii despre oaze sau poezii despre fericire