Mă-ntorc la tine

Mă-ntorc mereu la tine, când vidul mă cuprinde,
Cand nimeni nu m-alina, ci focuri grele aprinde.
Caci tu mi-esti inspiratie si-a diminetii stea,
Ce reveleaza Raiuri nestiute-n ea, inima mea.
Asterni usor, dulce fior pe trupu-mi ostenit
Si-ale iubirii doruri, campii de flori in gandu-mi chinuit.

Ma-ntorc mereu, parca asta-ti doresti si ma surprinde,
Cand cred ca m-ai uitat, tu mi-amintesti ca fac parte din tine.
De-ajuns ar fi sa te privesc, sa risipesc a plumbului perdea,
Ce greu se lasa-n suflet, croita in destin de-o prea cruda andrea.
Inger al vietii mele, asa cred c-ai venit,
Dorind sa-ti plamadesti in mine palat de neclintit.

Mă simt murdara, intinata, de mocircla unei lumi tot mai haine,
Cand fug din ale tale brate calde in cele ale unei carni plapande,
Ce-mi incalzeste pentru o clipa fiinta, starnind apoi nelinistea.
Atunci tanjesc sa-ti simt din nou de pace datatoare, atingerea.
Eu nu te merit si nicicand nu cred ca mi te-ai cuvenit,
Dar viata mi te-ntoarce zilnic in suflet inzecit.

Complot oi fi facut cu al meu destin, talanti ai dat pe visele din mine,
Ce mintea-mi binecuvanteaza, ca ploaia pajistile aride.
Si ii dai inimii tandri fiori ce-n spirit imi sadesc increderea
Ca tot in viata trece si-ntr-o zi-mi vei fi alaturea,
Sa nu mai plec nicicand din ale tale brate, ce-n mine aprins-au foc nestins,
Sa-ti stiu iubirea ce-am simtit-o de atatea ori numai in vis.

O adiere lina, asa mi-e tot ce te-aduce-n mine
Si toate caznele le vad prin ochii tai, vapai nestinse,
Ce-au biruit orice, si-mi dau si mie forta de a-ti fi asemenea,
Chiar de-ntre noi sunt grele hauri ce doar lumina le atinge pururea.
Din bratele luminii cu ochi de stele tu ma vezi, un biet destin vesnic cuprins
De-atata dor care la tine ma-ntoarce cu sufletul aprins.

poezie de Raluca Ghiorghiscan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire sau minciuna

Am trimis o stea sa te gaseasca,
C-am fost un cer in viata ta
Sa-ti aminteasca,
Mi-a spus ca a-ntalnit tristetea,
Ca esti langa o alta,
Ca ti-este bine langa ea.

Am trimis si luna sa-ti vorbeasca
Si mii de sarutari sa-ti dea
Din rosul buzelor florii din glastra,
Dar tu o sarutai pe ea...
Pierduta-n zori in marea cea albastra
Nici luna nu a mai fost a mea.

Am trimis vantul sa mi te aduca
Si printr-un cantec agatat de al sau zbor,
Sa-ti spuna dorul de de tine ma apuca,
Cata durere simt cand plange-un nor...
Dar mi-a spus ca-n pieptul tau, ca o naluca
S-a cuibarit alt dor.

Am trimis o lacrima sa-ti spele gandul,
Sa nu mai pui pe esafod iubiri,
Din ochii tai sa-ti spele si pamantul
Care-a-ngropat atatea amintiri...
Tu n-ai vazut-o si ma rog la Sfantul
Sa mi-o topeasca din albe pustiiri.

Am trimis iubirea sa te intrebe daca vreodat'
La tine a fost iubire sau numai un joc,
De m-ai iubit cu-adevarat,
Ori poate mi-a fost soarta fara de noroc,
Insa din visul tau m-ai aruncat
Si-n suflet mi-ai lasat doar rani de foc.

Nu cred ca am sa mai trimit, nicicand,
Nici lacrimi de iubire si nici stele,
Nici curcubeul ce-mi zambea de pe o stanca stand,
A fost doar o minciuna
In pieptul vietii mele
Ce mi-a facut din suflet, o ruina.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indiferenta...

Cum sa privesc in ochii tai, pradati de un fior ce trece?
Si cum s-ascult tacerea lor cand ma privesc atat de rece...
Cat sa pasesc in urma ta, cand tu mereu te-ndepartezi?
Si oare cum sa cred in noi, cand tu nu crezi...

Dar cum sa plang la pieptul tau cand sunt doar singura si trista
Si tu ai vrea sa sper, mereu ce nu exista
Cum sa pastrez in sinea mea atatea rani ce urme lasa
Cand tu te-afunzi in viata grea si nici nu-ti pasa...

Cat sa astept sa ma iubesti si sa tot iert greseli ce vin
Cand tu mereu te ratacesti lasandu-mi dulce chin
Si cum sa-nvat sa mai zambesc cand au ramas la tine toate
Tu ai plecat pe drumul tau... si le-ai facut uitate

Dar astazi toate sunt trecute si focul meu domol s-a stins
Cum am putut cu-atatea lacrimi sa-l tin aprins?
Si tu oftezi in sinea ta caci nu mai sunt sa te ador
Decat sa ma-njosesc din nou... mai bine mor...
De ce ma lasi in visul greu? m-ai intrebat candva in soapte
Caci nu mai esti in drumul meu cand eu merg mai departe!

poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul meu

Nu sunt poet... dar as vrea sa-ti scriu
Sa-ti scriu ce simt si ce-mi doresc
Sa-ti scriu ce mult... eu te iubesc
Dar oare e deajuns?

Alerg dupa un vis, in el esti tu
Doar tu, doar tu, doar tu
Si inchid ochii, eu sper ca sa te vad
Te vad, dar tu incerci sa fugi

Eu dupa tine merg, doresc sa te ating
E vis, eu stiu, dar cred ca o sa simt
Sa simt caldura si iubirea din inima ta
Si chiar de-i vis, ea mereu este asa

Si cand cred ca aproape te-am ajuns
Te ating pe spate, tu incet te intorci
Ma uit la tine, dar nu te mai vad
Deschid ochii si visul meu s-a stins

Incerc sa adorm, dar culmea, nu mai pot
Inchid ochii, gandindu-ma la tine
Am o speranta, ce se naste in mine
Ca poate voi mai avea un vis cu tine

Si stand putin in pat, imi dau seama bine
Nu se mai poate, ca sa te visez pe tine
E vina mea, ca-n vis, nu m-am grabit la tine
Ca m-am trezit, fara sa te trezesc si pe tine

Si incet, eu ma ridic din pat, a fost un vis....
A fost un vis, ce iarasi l-am ratat... deschizand ochii
Acum nimic nu pot intoarce inapoi...
Sa te visez, sa fim iarasi in doi

Astept o alta seara, pentru a te visa
Astept sa te intalnesc, nu doar in vis...
Astept sa te intalnesc si-n viata mea
Ca sa ramai cu mine si mereu sa fie asa

Acum, in gand te intalnesc, eu iar
Tu esti la fel, esti ca in acel vis
Te indepartezi de mine si inaintezi
Fara sa privesti in urma, fara sa ma vezi..

Si, stau si ma gandesc, in urma ta
Oare nici gandul nu ma poate ajuta?
Incerc sa ma gandesc la tine, si mai mult
Incerc sa-mi vad eu viata, de la inceput

Dar o tristete apare brusc pe fata mea
Nimic nu mai am, in mintea mea
Am memorat, doar clipele cu tine
In vis, in gand, cand te intalneam, pe tine

Pentru ca am sters trecutul fara tine
Pentru ca acum inteleg, ca era doar supravetuire
Si doar atunci cand sunt cu tine
Eu vad in viata mea, iubire si fericire

Si nu conteaza, unde te intalnesc pe tine
In vis, in gand, sau in lumea inventata de mine
Mereu traiesc momente de iubire
Chiar daca uneori eu nu te vad pe tine

Imaginea ta, e memorata in mintea mea
Gandirea face ca mereu sa te pot vedea
Dorinta de a te vedea
Mereu ma face sa pot continua

Ca sa continui sa te urmaresc
Din urma ta sa merg si sa-ti soptesc
Eu te iubesc, eu te iubesc, eu te iubesc
Te rog, intoarce-te, eu vreau ca sa-ti vorbesc

Si-n soapte, eu incerc ca sa-ti vorbesc
Si strig, crezand ca poate ma vei auzi
Ma vei vedea ca sunt in urma ta
Si poate tu, nu vei mai continua

Sa fugi de mine si de iubirea mea
Si ma opresc din mers, putin eu ma gandesc
Ca poate tu fugi, pentru ca eu te urmaresc?
Sau poate si tu, ma cauti pe mine?

Si de aceea nu te uiti in urma ta
In urma ta, in care ma poti vedea pe mine
Eu te urmaresc, ca-mi este dor de tine
Caci te iubesc, eu te iubesc numai pe tine

Si gandul, ca tu ma iubesti pe mine
Ma face sa continui, dupa tine
Ca sa te urmaresc, oriunde ai merge tu
Sperand, vreodata ca sa te ajung

Si eu, incerc sa nu mai merg la pas
Sa fug, sperand, ca pot sa te ajung
Dar... tu esti doar un vis in viata mea
Si visul, doar cu ochii inchisi, il poti vedea..

Si inchid eu ochii, poate te voi ajunge asa
Si ma impiedic, ma impiedic, in privirea ta
O doamne, e adevarat, oare e asa?
Tu te-ai intors pentru a ma vedea?

Eu te privesc, cu mana te ating
Pe par, pe fata, pe obrajorii cei frumosi
In ochii tai atent incerc ca sa ma uit
Pe frunte te ating, si buzele ti le sarut

Ce dulci si moi, o doamne, ele sunt
Si aici dorind sa vad daca e vis
Deschid eu ochii, o doamne, am gresit
Nu trebuia sa deschid ochii eu acum

Deschizand ochii, tu ai disparut
Parfumul tau, il simt, e langa mine
Inchid rapid ochii si ma gandesc la tine
O doamne, nu mai esti, tu iar ai disparut

Ma uit in jurul meu, poate te voi vedea
Poate mai am vreo sansa, sa te urmaresc
Poate si tu, inca ma mai doresti
Nu esti, cu adevarat ai disparut

Si nici nu mai stiu, in ce parte te-ai dus
Ca sa stiu cum sa te caut acum
Si ma gandesc, poate sa inchid ochii, sa te visez
Dar nu, eu te vreau in viata mea acum.

Si inainte de-a porni in cautarea ta
As vrea sa las un semn, pentru a vedea
Ca daca tu vei trece, pe unde trec eu
Sa vezi, sa stii, si sa intelegi

Ca eu pe tine, te caut si-mi doresc
Sa fii aproape de mine, zi de zi
O viata impreuna ca sa fim
Si acel semn, nu stiu cum as putea sa-l las

Sa scriu pe pamant numele tau?
Nu! ca ploaia il va putea sterge
Sau pe zapada numele meu sa-l las?
Nu! ca razele soarelui, il va topi

Si ma gandesc eu, cum sa fac acum
Si scriu numele tau in inima mea
Aici, cu siguranta, mereu va ramane asa
Si nimeni, niciodata, nu il va putea stergea

Si daca ani, voi pierde, eu, in cautarea ta
Si daca tu, la mine, vreodata vei renunta
Numele tau, din inima mea
Mereu, va ramane asa...

poezie de Serghei Ţurcan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul meu

Inchid ochii si nu-mi vine sa cred,
Ca esti asa departe, mi-e frica sa te pierd.
Atunci cand eram in bratele tale,
simteam ca pe-ntuneric soarele strabate
si ca ne-nconjoara stele stralucitoare.

Fericirea mea nu cunostea hotare,
si acum simt, ca te iubesc Dragoste.
Fara Tine sunt pierduta
Nu gasesc calea luminoasa,
tine-ma de mana
ca fara Tine-s oarba!

Daca esti cu mine, nimic nu conteaza,
doar ochii tai prin care vad o alta viata,
alaturi de Tine, mereu langa Tine,
vorbind despre Tine, visand despre Tine.

Fara Tine zilele sunt negre,
dar speranta imi da putere.
Vreau sa simt dragostea ta,
pe care o vecie nu voi uita.

Vezi ca mana-mi tremura,
cum iti aud glasul.
O liniste imensa ma cuprinde,
si-ti simt sufletul acum, langa mine.

Auzi glasul meu pe Tine te cheama,
cum mama natura o cheama pe primavara.
Mi-e sete, simt ca buzele tale-s aproape,
dar Tu... Tu esti prea departe!!!!!!

Dar stiu un singur lucru,
Ne iubim Dragoste,
Si nimeni, nimic,
numai Moartea ne va desparte!

poezie de Adela Farcas din revista Liceului Al. Papiu Ilarian (2002)
Adăugat de Adela Farcas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte de iubire

Te visez iubite ca pe-o icoana sfanta
Ce-mi lumineaza viata si ziua si privirea
Un inger mi te aduce si imi sopteste parca,
Ca nimeni si nimic nu-i mai presus decat iubirea.

Si te privesc cu atata drag doar nu te-as pierde inca
Dar ziua vine incetisor si visul mi-l alunga.
Si ma trezesc cu un dor imens de tine, de lume si de viata
Si doamne, cat mi-as mai dori sa te privesc in fata!

Esti mai presus de toate: esti dor, esti bucurie, destin si nemurire
Esti vis, esti nebunie, esti lacrima si esti iubire.
Esti dragostea vietii mele si te ador cum n-am crezut
Si daca ai stii ce mult as vrea sa fim asa ca la inceput...

Nu pot sa cred akum cand ingerii ma poarta printre stele
Ca nu esti langa mine, ca nu te imbratisez, ca nu te pot vedea, iubirea vietii mele.
Acum cand doar iluzii mai traiesc si visul e pe cale sa se piarda in abis
Nu-mi ramane decat sa plang, sa sper si sa iubesc. Pe tine. Un inger pe care-l intalnesc numai in vis...

poezie de Ana Maria Murzea
Adăugat de Ana Maria Murzea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce sa-ti spun?

Ce sa-ti spun acum la ceas de seara
Cand inima nu vrea sa m-asculte,
Am intrebat-o de ce plange si-i amara,
De ce suspina si aré dureri oculte

Ce sa-ti spun cand pasii opriti la gara,
Isi lasa urmele in atata pribegie,
De parca iubirea mea de-o vara
E uitata pe un geam in alta galaxie,

Ce sa-ti spun cand ninge-n suflet
Si totu-i alb si zapada-i argintie
Nu esti aici si n-am astampar
Si rabdarea mea nu aré garantie

Ce sa-ti spun cand ma ia plansul
Si dorul de tine ma altereaza,
Ma intreb pe unde mi-o fi rasul
De ce drumul si-l scurteaza

Ce sa-ti spun cand esti departe
Si nici surasul nu te mai coboara,
De imbratisari daca ai parte
Stii ca inima mea ma omoara?

Iti spun doar, ca iubirea e o fraza,
Ce am ingramadit-o pe hartie
Ca pentru mine nimic nu conteaza
Decat tu si eu intr-o alta armonie.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un suflet

Un suflet
E fericit
Prin ochii tai

O floare
Zambeste
Cand dimineata te trezesti

O stea
Sclipeste pe cer
Cand tu dansezi

Un inger
Tresare din somn
Cand tu imi zambesti

O viata
In palmele tale
S-a aprins

O lume
Fara tine
Nu va exista

Un cantec
Al iubirii tresare
In inima mea

Un sarut
O imbratisare, de-a ta
Ma face sa ma simt iubit

poezie de Florea Nicolae din Praf Stelar (20 iunie 2008)
Adăugat de Florea Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ea, femeia...

E ea femeia ce-n viata iti apare
O tainica lumina in noaptea efemera,
In brate te atrage, iubindu-te cu-ardoare
Hranindu-te cu-a dragostei himera.

La inceput izvor de daruire
Ingenua, gingasa si gata sa-ti ofere
In viata cenusie doar clipe de placere
Te lasa ca sa gusti din fericire.

Dar focul ce-l aprinde se-nteteste
Si viata-ntreaga ti-o cuprinde
Femeia este fiara cand iubeste
Nu iarta pe barbatul care-o vinde.

Dar de vei sti sa-i fii mereu aproape,
Ea dulci fiori in tine va aprinde
Pe al iubirii val, te va purta departe
Corabie de-a pururi, in viata si in moarte.

poezie de Valeria Tamaş
Adăugat de Ildico Asandei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea mea

Cruce a mii de cazne ce se-nalţă absurde,
Zi de zi mintea-mi iscodeste tot mai multe.
Ajung pe rand la fiecare dintre-al lor liman,
Dar limanul e hotar pentru altele in care sufletul mi-l simt pribeag.
Şi niciun rod nu dau victoriile far de temei,
Doar hrana, fala si mandrie demonilor mei.

Bucurie, pace, stele rasarite pe noian de inimi fara atatea lupte,
Pentru mine ajung sa fie pietre rare, dar catre Raiul meu o punte.
As da orice sa fie izvor al sufletului de nectar,
Sa ia locul atator intrebari ce viclean tot apar,

Cand mintea-mi strange idei de pe nenumaratele-i alei,
Impreunate si absurde, ale nelinistii scantei.

Sunt cruci atatea-n orice viata, destinul tuturor ne imparte
Catusi izbavitoare pentru ele, suflete-ntinate,
De pacate proprii sau din ascensiune partajate-n dar amar,
Caci lumina din oricine, topeste negrul sinelui, e al vietii corolar.
La lumina cea dintai s-ajunga, in al Eternului crampei,
In veci sa nu se intineze de-ai Raului spini derutanti si atei.

Sunt mii de cai pentru toti dedicate, croite pe masura la fiecare-n parte.
Cadem, ne ridicam, si Binele din noi ne-ndruma mai departe.
Orice zi buna, rea, intoarce lin sau plin de patimi o foaie din al vietii calendar,
In care avem tel sfant sa facem Rai si in mocirla, sa ne-aparam al vietii dar.
Sa ridicam baraje in fata tumultului de inselatoare idei,
Nicicand sa ne impiedicam de-ai nostri demoni, sa trecem peste ei!

Cand lumina mi-e in suflet si mintea-i sol de pace,
Gasesc crucea izvor de mantuire si o duc senin in luptele-mi desarte.
E al meu destin sa vad neclar ce pentru altii e atat de simplu si de clar,
Caci mintea-i argint viu si, cercetand al clarului hotar,
Dezvaluie lumi nestiute, complicate, mari agitate ochilor mei,
Plamadindu-mi astfel crucea, din ale vietii grele averi.

poezie de Raluca Ghiorghiscan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un suflet sihastru...

Ma privesc si-mi pare,
Ca cel ce aievea-mi apare,
Nu sunt nicidecum tot eu,
Ci doar o simpla-aratare.

Si ca prin tulburi oglinzi,
Ma privesc cu ochi de strain,
Si aratarea imi pare ca are,
Un suflet golit de destin.

Se-aude departe,
Un raget de fiara, agonic si crud,
Ca un tunet pustiu si surd,
Si-mi pare ca vocea mea o aud.

Privesc catre mine si parca,
Trupul ce vad e rece si greu;
E trupul unei fiinte ce moare,
Si vai, fiinta aceea sunt eu!

Si simt,
Cum treptat ma topesc in zare,
Si de cel ce am fost ma desprt cu greu,
Il vad cum dispare.

Si simt cum dorul de mine ma doare,
Si ma doare parca toata faptura mea,
Faptura mea de eter,
De eter fara culoare.
Mi-e dor si ma doare!

Si vreau sa m-ating dar nu pot,
Si vreau sa vorbesc dar n-am glas,
Si din toate cate-am avut,
Doar scanteia gandirii mi-a mai ramas.

Si vidul cel negru si mare,
Incepe usor sa ma-npresoare,
Si-n recea tacere ma simt singur tare.
Dar gandul imi zboara aiurea,
Si uit ca mi-e teama si totul dispare!

Si simt ca n-am spatiu, simt ca n-am timp,
Si simt ca de mine nu-mi mai e dor,
Si cu gandul, ca gandul, aiurea eu zbor,
Si simt ca n-am timp si simt ca nu mor!

Si prin tacere catre niciunde ma-ndrept,
Ca o lumina de astru,
Eu sunt un gand calator,
Sunt un suflet sihastru!

Si veacul cat clipa imi pare,
O clipa in plus pentru inc-o povata,
O clipa cat veacul de mare,
O clipa ce-nseamna viata.

poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând

Când ma gândesc la tine
Imi fac mult rau
Dar parca-mi fac si bine
Mereu te regasesc in gândurile mele
Ma doare-n suflet ca niste chinuri grele...
Imi este asa de dor de prezenta ta
As vrea sa fii cu mine sa te pot privi si saruta
Dar in viata mea esti doar ca o himera
Apari in visul meu si pleci..
Si eu.. parca condamnata la suferinta ma simt...
Adio glas dulce.. adio fericire, adio alint
In jurul meu parca nu mai e nimik
Ma simt evitata de cei din jur
Dar cred ca totul e doar in mintea mea
Stiu doar ca asa nu mai pot continua..
Mi-e frica sa gresesc iubindu-te pe tine
Imi fac iluzii si sufar..
Si mereu alerg dupa tine
Mereu ma ranesc si sunt confuza când e vorba de tine
Apari mereu in viata mea si-n gândurile mele
Imi spun mereu ca la tine voi renunta
Poate ca de data asta va fi asa
As vrea sa nu mai sufar
Si fericita mereu sa fiu
Sa pot iubi pe altcineva
Sa fie ceva viu....

poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul pas

a inceput sa cred ca iubesc demonul din tine
am inceput sa cred ca totul se va stinge in mine
cand in brate te voi lua si pielea-ti voi saruta
atunci cand iti voi descoperi minciuna...

e greu sa plang cand imi vine sa rad
e al sinuciderii ce-mi vine gand
cand stau si pe poze privesc
cat de greu imi era sa zambesc...

sa mai merg inca o data pe aceeasi strada
mi-ar fi prea greu sa intru pe aceeasi poarta
sa ma intorc in locul in care pe veci am ramas
sa ma bag in patul tau facand un ultim pas...

poezie de Rusoiu Raluca
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce??

De ce nu pot inchide ochii fara ca lacrima sa cada?
De ce nu pot plange-acum si nimeni, nimeni sa ma vada?
E-atat de greu sa mai iubesc cand simt ca doar eu daruiesc...
De ce te pierd? Sau te-am pierdut? Sau nicicand nu te-am avut?

O prietenie pura, iubire platonica tu ii spuneai,
Se destrama incet si sigur, dar vinovatul nu esti tu...
E vina mea ca n-am putut sa fiu cum eram la inceput
E vina mea ca n-am stiut sa pretuiesc cand am avut...
E vina mea ca te iubesc... si totusi... e atat de lumesc.

De ce nu pot privi in ochii tai fara ca asta sa ma doara?
De ce nu pot sa-ti spun acum ca te iubesc... a doua oara?
De ce mi-e teama sa-ti vorbesc?
De ce nu pot sa mai traiesc?
De ce simt ca-ncet ma sting?
De ce mi-e frica sa te-ating?

Si totusi stiu... si n-am sa uit
Si-am sa repet la infinit ca te iubesc si te-am iubit
In sinea ta si tu o stii...
Pentru mine esti ceea ce nu se uita niciodata...
O prima dragoste adevarata.

Atunci credeam ca simti si tu la fel
Si-ntr-o clipa de-optimism flacara iubirii s-a aprins
Si-un biet mesaj de-amor eu ti-am trimis
Dar jur ca-mi pare rau.. caci te-am dezamagit...
Acum totul e distrus...

De ce?
De ce s-a intamplat asa?
De ce sufar?
De ce din vina mea?

Si totusi simt ca ma iubesti...
Dar stiu ca-i numai o minciuna
Venita parca din furtuna,
Menita doar sa m-amageasca,
Speranta-n lacrimi sa-mi opreasca...

De ce se termina asa?
De ce nu mai pot continua?

Intr-adevar e vina mea... dar jur ca nu te voi uita!

De ce scriu acum cu lacrimi arse pe paginile goale?

De ce?? de ce??... ma doare...

poezie de Lavinia Ioana Duţă
Adăugat de Lavinia Ioana Duţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu-mi mai vii!

Să nu-mi mai vii vreodată-n gând!
A ta iubire nicicand n-a vrut si nici nu va sa vie,
Sa-mi dea de stire ca tot ce simt nu-i dulce amagire.
Peste-al tau chip praf de amintire-am pus, sa nu-mi mai vi nicicand!

Rugi tot am inaltat, sa-mi vi sa te-am a sufletului stea.
Tu nu m-auzi sau nici nu vrei, in vis macar sa mi te-arati.
Ma lasi prada iubirii de tarana, fara vreun fond, cu ea sa-mi invelesc sufletul gol ca-n alte dati,
Cand gandul cel pribeag te cheama sa picuri dor ce-mi umple iar si iar inima grea.

De ce ochii mi-ai pus pe-a ta icoana draga
Şi inima ai vrut sa-mi iei in stapanire?
Oare nu ti-e de-ajuns noianul tau de stele
Si-o lume plina de lumina, in care sufletul iti are casa?

În inima fac loc pentru altcineva, nu te mai vreau in ea!
Vreau un trup de tarana ca si mine, sunt om ce stele nu poate s-atinga.
Vreau sa iubesc, sa fiu iubita, sa dau si sa primesc, focuri sa mi se stinga!
Pe tine lacrimile fericirii te vor sterge, sa-i fac pe plac destinului ce crunt tot m-amagea.

Da, ma voi manji de lumea mea, de zloata si pacat!
Asta lume imi este data, desi sufletu-mi strange si-n cazne-l poticneste,
Când el viseaza tainic sa iubeasca stelele nemuritoare, asa ca-ntr-o poveste.
Nu-i vina mea ca Universul mi se-mpotriveste sau ca tu nici n-ai incercat.

Te las in lumea cea de astri, pacea sa-ti fie a ta iubita,
Saruturi, razele tandre de lumina pe gura-ti ce poate pe mine ma dorea
Si norii cei de catifea, ai pasilor tai palme ce fauresc a lumii mele falnica perdea
Lasand Soarele tot s-atinga, insa prezenta ta nicicand iubirea sa-mi aprinda.

poezie de Raluca Ghiorghiscan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ma vei iubi vreodata?

Ai cautat sa te razbuni?
Eu sunt cel care-a suferit,
Nu cred ca voi afla vreodata
In calea mea de ce-ai iesit...

In mintea mea se lupta ganduri,
Cum ca esti buna sau esti rea,
Te-ntrebi de ce inca imi pasa?
Sa stii c-asa e fiinta mea...

Asa sunt eu, nu-mi place ura,
Si nu-mi doresc sa ma razbun,
O viata foarte scurta am,
Si lucruri bune vreau s-adun...

Nu incerca a ma-ntelege,
Asa mi-e dragostea sortita,
Sa fie vesnic doar a ta
Si sa nu fie-mpartasita...

Oricat de mult tu m-ai rani,
Mereu ma voi gandi la tine,
Din aparente nu vei sti,
Dar vei trai vesnic in mine...

Si-atunci cand ai venit cu el,
Cand trebuia sa vii la mine,
La fel de mult eu te-am iubit,
Si m-am rugat sa-ti fie bine...

Totusi un of mai am in gand,
Lacrimi mai curg, se-ntind pe plansa,
Nu sunt putini cei ce te vor,
La toti le-ai oferit o sansa...

Dar eu te-am iubit cel mai mult,
Mereu am fost in asteptare,
Si inca stau si te privesc,
Si am o simpla intrebare:

Ma vei iubi vreodata?

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea vietii mele

In viata mea multe s-au intimplat
Mult prea des am cazut si iar m-am ridicat
Am castigat, mai des insa am pierdut
Si m-am murit destul
Apoi m-am renascut.
Am daruit, uneori am primit,
M-am pierdut printre lucruri si iar m-am regasit.
Ma simt acasa totusi o straina
Si nimeni nu ma stie, n-am stea sa-mi dea lumina.

Nu vreau sa fiu saraca, nici sa ma-mbogatesc,
Citeodata mi-e bine, dar des mai prost traiesc.
Am ris si-am plins, am fost si curajoasa
Si lasa am fost si-am stiut sa ma fac si frumoasa,
M-am imbatat candva si-am fumat mult,
Am luptat pana cind in genunchi am cazut
Si cand o sa ma pun din nou pe picoare
Voi fi din nou in viata!
Si va fi din nou soare!
Refren
Aici esti tu viata in mana mea
Caci ma cunosti mai bine decit eu,
Si te iubesc caci tu esti tot ce am
Pe tine doar si sufletul meu.

In viata mea am mai si zburat
Am mintit citeodata si poate-am inselat,
Uneori am fost beata de iubire
Ce ma umplea cu doruri dar iar cadeam in mine,
Ma spinzuram si iar ma ridicam
Cand ma simteam mai singur poate ca ma drogam,
Numaram anii si nu-i mai numaram
Traind in intuneric dupa soare tanjeam...
Refren...

Pe unii oameni inca ii iubesc
Iar cei ce nu ma plac, aceia nu-mi lipsesc.
Imi iubesc copiii si te iubesc pe tine
Si uneori nu simt ca tu mai esti in mine
Imi doresc liniste, doar pace si doar bine
O inima mai calda si insorite zile
Incerc sa-mi inving frica de moarte cu o chemare
A sperantei de viata, ca sa devin mai tare,
Chiar daca acum ma clatin si-aproape ca lesin
Mie-atit de draga viata, nu vreau inca s-apun.

Caci tu aici esti viata, in mana mea,
Ce m-as putea face fara tine?
Vreau sa pasesc mereu plina de curaj
Prin bezna noptii alaturea de tine,
Chiar daca uneori zilele sunt pustii
Si dupa soare se trec nori tarzii
Eu te iubesc cu speranta luminii
Si-a soarelui, ca nu vei mai fugi.

cântec interpretat de Nena (2010), traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitul meu

Ma rog sa ai viata pe care ti-o doresti
Si ce-ti doresti mai tare ma rog sa si primesti.
Ce vrei mai mult in viata? Avere vrei cumva?
Ma rog atunci ca Domnul avere sa iti dea.

Poate mai mult vrei faima, renume si putere?
Ma rog atunci, din suflet, sa ai parte de ele.
Ori poate vrei distractii, placeri, mese bogate?
Petreceri cu prieteni? Ma rog sa le ai toate.

Dar dintre toate astea, oricat ti le-ai dori,
Nimic nu-mi sta-n putere sa-ti pot eu oferi.
Un singur dar ti-as face si-as vrea sa il primesti:
Iubirea mea. Dar oare e asta ce-ti doresti?

Daca mai mult pe lume iubire iti doresti
Si daca poti pe mine, pe veci, sa ma iubesti,
De vrei ca fericirea sa-nsemne TU si EU,
Atunci acesta este, iubite, darul meu.

Mă rog acum, din suflet, la fericirea ta
Şi sper, o particica din ea, sa-ti pot eu da.
Aş vrea sa-ti fiu amanta, dar oare ma doresti?
Aş vrea sa-ti fiu sotie, dar oare ma iubesti?
Aş vrea sa nu existe nicicand un TU si-un EU,
Aş vrea doar NOI sa fie, la bine si la greu.

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet gol

Nu stiu cum s-a intamplat
Timpul de ne-a furat
Tot ce aveam, nici macar n-a intrebat
Caci atunci cand m-atingi
Parca nu esti aici
Si mi-e greu
Prea usor te-ai schimbat
Poate te-am sufocat
Poate n-am spus ce voiai sa auzi
Dar nu pot sa-nteleg
Acum chiar nu mai stiu cine esti.

Chiar nu vezi ca eu sufar din nou
Doar sa adorm langa sufletul tau
Caci eu mor zi de zi cand nu esti
Nici nu-ti pasa daca ma mai gasesti.

Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.

Nu vreau sa-ti mai explic
Nu vreau sa-mi spui nimic
N-am sa mai plang,
E deja mult prea mult
Visele am sa-mi strang
Si am sa mi le-arunc
Printre nori.

Chiar nu vezi ca eu sufar din nou
Doar sa adorm langa sufletul tau
Caci eu mor zi de zi cand nu esti
Nici nu-ti pasa daca ma mai gasesti.

Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.

Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.

cântec, versuri de Natalia Barbu (2009)
Adăugat de Margineanu Victoria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori...

As aduna o amintire pentru tine,
Din tot ce-a fost si poate nu mai este,
Dar in zadar as cauta un strop de bine,
Caci ce-am trait a fost cosmar si nu poveste.

Din gandurile mele n-as putea sa mai culeg
Macar o amintire, macar un gand curat,
Credeam ca esti a mea, acum nu inteleg,
De ce imi juri iubirea chiar de m-ai inselat.

O inima de piatra se-ascunde-acum in mine,
Nu ai sa stii vreodata, nu ai sa stii nicicand,
Chiar de o sa ma doara iubirea pentru tine,
Iti jur ca niciodata n-o sa ma vezi plangand.

Doi tineri se separa, straini pe-aceasta lume,
Nu isi mai fura zambet, nici gura, nici fiori,
Pana acum opt ore aveai si tu un nume,
Acum imi esti o straina pierduta intre flori.

Iubirea noastra moare, nu stiu cum totul piere,
De ce-ai facut asa doar tu stii si ma -ntreb,
Cum ai putut sa-mi juri cu un cuvant de miere,
Asemenea minciuni, chiar nu te inteleg...

Asa vrei tu sa fie, durere si tristete?
Ma-ntreb ce-ai vrea sa fac acum cand ma implori,
Sa-ti mai acord o sansa, dar cine sa te-nvete
Ca-n ploaia mea de lacrimi n-o sa mai creasca flori...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Balan.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar timpul...

Privesc de la fereastra cerul,
Si-mi tin cu greu o lacrima,
Sa nu te intristez, pe Tine,
O, Doamne, Tu ce-mi cunosti durerea.
Privesc in noapte stelele razand,
Razand la mine,... o pierduta!
Un om ce vede,... Luna-roz,
Si are teama, doar de tine.
Gandesc sa-mi stearga timpul amintirile,
Si toate clipele traite in durere,
Si-n pumnul unui destin eu sa sfarsesc,
Goala-zambind, in fata mortii mult prea slaba.
Prea slaba pentru-o inima, ce-o cheama,
In fiecare clipa, si-n fiecare ceas,
Ne-avand ce sa adune-n asta lume,
Si ce sa piarda,.... ce sa piarda?
Pacate, si lucruri omenesti?
Privesc de la fereastra cerul,
Si-mi tin cu greu un gand strain,
Ce-mi taie cugetul in doua,
Si numai Tu Isuse, il alungi.
E gandul surd, si gandul rece,
Ce prinde-n cuget radacini,
Cand eu te pierd, ori uit de Tine,
Triumfator, ma-ndeamna sa gresesc.
Doar timpul poate sa-mi arate,
Cata dulceata are, clipa, viata,
Si sa-mi deschid smerita sufletul si gura,
Sa-ti multumesc, pentru acesta viata.
Aceasta viata,... traita-n lupte,
Iubind, tot ce mi-a fost... trecator.
Doar timpul... poate sa-mi aduca,
Alte nopti, si alte ganduri,
Ploi cu stele-argintii, si-o cheie,
De la Tine Doamne, sa intru-n casa Ta.

poezie de Adelina Cojocaru (9 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!