Poem de taină

în noaptea asta citeşte-mi în palmă
spune-mi că linia vieţii e drumul pe care
mă întorc cu sfială la izvorul din stâncă
unde mâinile părinţilor mă cuprind
mă adăpostesc mă închină
în numele tatălui şi al mamei
şi al fiului şi al fiicei
şi al duhului sfânt amin
în noaptea asta vom veghea împreună
albe năluci în cuiburi de iarbă
aripile noastre foşnesc precum mestecenii
aurora boreală ne-a aşezat pe creştete nimburi
ne vom chema pe nume
ion şi maria tată şi mamă
copil şi copilă
cuminţi aşteptând să se deschidă slăvile
cum proorocii au proorocit
treaptă cu treaptă urcăm scara de cărămidă
din pragul casei până în buza cerului
gutuii din grădină ne luminează drumul
am ajuns la porţile cele mari
mamă si tată luaţi-mă în braţe
înainte de a păşi paşii cei cuveniţi
vi se pare nu plâng

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de părinţi

Când am deschis privirea pentru întâia dată
Se-nfiripa iubirea de mamă şi de tată,
Se furişase-n suflet plăpândă şi curată,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată!

Mi-e dor de casa-n care treceam peste necaz,
În cuiul din perete ardea lampa cu gaz,
Se frământase coca să crească în covată,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată!

Mi-e dor de curtea-n care ne fascinase jocul,
Mi-ardeau obrajii rumeni, se-mbujorau ca focul,
De geamul casei care-l spărsesem cu o piatră,
Mi-e dor de-o palmă, mamă, mi-e dor de-o palmă, tată.

De fraţii mei de-acasă îmi este-aşa de dor,
Când mama scotea pâinea fierbinte din cuptor
Şi-o aşeza pe masă la toţi să ne-o împartă,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată.

Sosise primăvara, pe-afară zburdau mieii,
Mergeam pe la pădure să adun ghioceii,
Ţi-i dăruiam din suflet cu inima curată,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată.

În arşiţele verii, la seceriş, pe luncă,
Strângeaţi recolta pâinii şi istoviţi de muncă
Vă răcoreaţi obrazul şi fruntea transpirată,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată.

Într-un târziu de toamnă cu frunză arămie
Voi culegeaţi ciorchinii şi strugurii din vie
Şi-i mustuiaţi zdrobindu-i în cada din polată,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată.

În iernile cumplite, cu viscol şi ninsoare
Vă duceaţi pe la vite şi le dădeaţi mâncare,
Vă întorceaţi în casă cu mâna îngheţată,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată.

Şi v-aţi crescut nepoţii în lunile de vară,
Iubindu-i şi-ngrijindu-i în casa de la ţară,
Vor ţine mereu minte, nu uită niciodată,
Li-i dor de tine, mamă. li-i dor de tine tată.

V-aţi dus apoi pe drumul ce-ntoarcere nu are,
V-a luminat în cale un muc de lumânare,
Aşa e legea firii, nescrisă şi nedreaptă,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată.

poezie de Nicolae Matei din Linişor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La revedere, mamă, la revedere, tată!

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
că-n ziua asta caldă de blajin,
nu vin cum vine toată lumea cumpătată,
să dau pomană pentru voi, ca un creştin.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
că azi cu voi e doar singurătatea...
şi mă căznesc aşa cum niciodată,
şi soarta mi-o blestem, şi laşitatea...

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
dar ştiţi si voi că sunt plecat la muncă,
şi peste tot e-o criză blestemată
şi dacă vin, stăpânii mă aruncă.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
voiam să vă aduc o nepoţică,
adică pentru voi, e strănepoată...
adică sunt bunel... la o adică.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
şi vă promit c-oi încerca la anul
să vin şi eu cum vine lumea toată,
la cimitir, să-şi ostoiască-aleanul.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
dar am vorbit mai an cu un vecin,
cu moş Vasile, cel de peste-o poartă,
să iasă-n locul meu la ţintirim...

Să toarne câte un pahar de vin,
lângă mormântul tău şi-al mamei – tată,
iar lumea spună: Să trăim, să-i pomenim!
şi liniştea cu clopote să bată.

Şi-atunce firea-mi se va linişti,
simţind din depărtări că e iertată,
şi buzele-mi uscate vor şopti...
la revedere, mamă, la revedere, tată!

poezie de Iurie Osoianu (9 mai 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catrene apetisante ...

Iar mă spăl cu ganduri grele şi pe faţa şi pe găt
Orizontul vieţii mele a cazut peste zenit
Şi pe cer se sting de- avalma licurici inca fierbinţi
( Cu nestinşi sorbiţi cu palma clatesc smalţul de pe dinţi)

Să pornesc curat spre - o lume cum mereu se spune- dreaptă
Şi- n lintoliu fin de hume, coborand treaptă cu treaptă
Scara asta infinit-a judecaţii de apoi
Scara asta stabilită fiecaruia din noi...

poezie de Iurie Osoianu (5 octombrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea asta de lumină

În căsuţa de la ţară,
Frumoasă ca un palat,
N-am venit de astă vară
Şi sunt tare supărat.

Voi pleca acum la drum
Poarta casei să deschid,
Şi în noaptea de Crăciun,
Pe părinţi am să-i colind.

Din suflet le voi ura
Viaţă lungă, fericire!
Cu drag le voi adresa
Cuvinte de mulţumire.

Vom sta apoi lângă cuptor
Şi amintiri vom depăna.
Am să le-arăt că mi-a fost dor
De tatăl şi de măicuţa mea.

Sufletele ne-om deschide,
Vom cânta chiar şi colinde
În brad becuri vom aprinde,
Vom goli vinul din blide.

În noaptea asta luminoasă
Vom petrece până-n zori,
Când umblă din casă-n casă
Cete de colindători.

Ne vor cânta la fereastră
Colinde de viaţă lungă.
Noi, din avuţia noastră
Le dăm vin şi bani în pungă.

În noaptea asta de lumină
Ne vom ruga la Dumnezeu,
Masa să ne fie plină
Ca-n noaptea asta, tot mereu.

Aşa vine Moş Crăciun
În căsuţa de la ţară.
Mă grăbesc s-ajung acum
Unde n-am venit de-o vară.

poezie de Dumitru Delcă (17 decembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andrei: Drăguţ comandantul vostru, draga mea.
Maria: Tare drăguţ, tată.
Andrei: Sper că tot aşa se va purta şi-n cursul misiunii, cu eleganţă... Pare manierat şi deloc încrezut. Dacă nu i se vor urca la cap fumurile conducerii şi nu se va deprinde să poruncească mereu, să ţipe la voi, ceilalţi, membrii echipajului, va fi numai bine.
Maria: El însuşi tocmai ne-a asigurat pe toţi că nu se va schimba deloc, din cauza funcţiei în care a fost numit. În plus, ne-a rugat să-i vorbim cu "tu" şi să-i spunem pe nume, Luci, nu "domnule comandant", cum s-ar cuveni. E un tip deosebit; bun, înţelegător, inteligent şi foarte frumos...
Eleonora: Ai grijă cum vorbeşti despre el, domnişoară! Nu-ţi face iluzii în ceea ce-l priveşte; s-ar putea să suferi şi nu-ţi doresc aşa ceva. Noi nu vom fi lângă tine, ca să te putem ajuta.
Maria: Lasă, mamă, o să mă descurc şi singură.
Eleonora: Să sperăm, draga mea.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru tatăl meu (tatălui meu – comandor ing. Constantin Cheşcă)

Colonele, va veni o zi
când ne vom plimba împreună
mână în mână pe Câmpiile Elizee
râzând atât de mult
că până şi zeii din Olimp
vor fi geloşi pe veselia noastră

pe-nserat tu îmi vei spune poveşti
ca în copilăria mea multicoloră
precum un fluture exotic
dimineaţa îţi vei pune uniforma albă şi tresele
iar eu costumaşul roz cu dungi, de la Lili
inelul cu perlă dăruit de mama
şi vom lua vaporul spre primul port
marinarii ne vor aduce narghilea
iar eu îţi voi povesti despre Orientul meu
despre dragii mei profesori
şi despre cărţile sufletului meu

apoi ne vom aduce aminte
cum discutam noi cu vânzătorii de pepeni
cum ne uitam la desene animate
cu pisicuţele-n braţe
şi cum, în fiecare vară
ne dădeam în maşinuţe ca doi copii
ne vom aminti de vacanţele la Sinaia
despre încântătoarele hoteluri şi restaurantul
în care dansam împreună pe muzica lui Nicky
despre iubiţii mei frumoşi
şi despre cum mă sunai tu în fiecare seară
pe când colindam pământul în lung şi-n lat

nu-i aşa, tată, că nimeni n-a mai râs ca noi
nu-i aşa că pentru tine
eu sunt cea mai frumoasă fată de pe pământ
eu cred că eram cel mai fericit copil
din toate timpurile
mai ales în Noaptea de Sfânta Maria
cu toţi prietenii noştri
pe scena aceea de poveste

CE FRUMOASĂ ERA VIAŢA PE ATUNCI
tu erai împăratul meu
iar eu cea mai iubită prinţesă de pe pământ

va veni o zi, tată, când ne vom plimba împreună
mână în mână pe Câmpiile Elizee
CE FRUMOASĂ VA FI LUMEA ŞI ATUNCI

poezie de Alina Beatrice Chesca (octombrie 2010)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metrou

metrou cimitir al inocenţei mele
tu m-ai învăţat să privesc fix înainte
ca un mecanism eficient şi lugubru
cu ochi de ceramică
să nu întorc capul să nu zâmbesc
să nu respir să nu cred să nu sper
să nu mă amăgesc
între două staţii
îmi rememorez întreaga viaţă
încercând să nu ating din greşeală
vreun trup străin
ghemuit în el însuşi precum un arici
poate că uşile
nu se vor mai deschide niciodată
şi vom dispărea cu toţii
în catacombele oraşului
purtaţi în vintre
de un anaconda feroce
care ne-a minţit
că ne va duce la job

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tată!

Tată! Udă-mi aripile
Până-n izvorul de cais,
Tată! Iartă iluziile
Din trupul norilor de vis.

Tată! Cântă-mi prin neşoapte
Din ceru-ţi galben gutuie
Vise îngereşti în noapte,
Luminile să mă mângâie.

Tată! Zideşte-mi durerea
În carnea plângerii mele,
Tată! Arată-mi cărarea
Să urc cu tine spre stele...

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acrostih mamei mele

Maria - mamă eroină,
Aievea înger păzitor,
Rod - aripă nemărginirii,
Iubire, taină, viitor,
Alergi tăcut cu mine-n gânduri...

Inimă pururea eternă,
Om, mamă, nume sfânt şi pur,
Nutrind să am un drum mai bun.

acrostih de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger

"Ce gol mi se arată-n faţă?
Din treptele pe care le urcam
nu a rămas nimic?
Dacă aş mai face-un pas
ştiu bine că m-aş prăbuşi în haos.
Spre mine norii vin în valuri,
privirea înecându-mi.
Mai vreau o treaptă, Doamne,
doar o treaptă!..."
Aşa gândea un înger trist
şi, disperat, se sfâşie pe sine însuşi,
îşi dezmembră fiinţa
ca să-ntregească drumul:
un gând - o treaptă,
alt gând - altă treaptă,
un cântec - o treaptă,
alt cântec - altă treaptă,
o treaptă – o durere,
altă treaptă – altă durere...
Şi tot aşa,
cuprins de o beţie
a aruncării de sine,
de construirea treptelor
(spre unde?),
nu mai simţi nimic,
nimic...
Nu mai rămaseră din el
decât aripile,
larg desfăcute
şi mirate,
inconştiente că poartă-n ele
zborul...

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai mari privilegii pe care Dumnezeu le-a conferit vieţii omeneşti, calitatea de tată, mamă şi copil, pot de fapt deveni cele mai mari blesteme dacă Iisus Hristos nu este capul acelei instituţii unde noi suntem recunoscuţi ca atare.

citat din Oswald Chambers
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte asta

I.
linişte
în casă
noaptea
ca un păianjen
care
îşi ţese
tenace
plasele
şi
cade în ele
din solidaritate
cu mine

şi numai noi
ştim
cum e

II.
noaptea asta ca un ceai verde cu bergamot sau ca
o ferigă suverană făcându-şi loc în sângele meu sau
ca un arbore de mătase
peste care dumnezeu trece cu un
foarfece de grădinărit
noaptea asta

perfectă
cu atât
cu cât i se cuvine
sau

III.
noaptea asta ca un nume pe care îl port în stomac
şi de care s-au prins ţurţuri de gheaţă
şi parcă aş vrea să îl mângâi şi nu îmi găsesc
mâinile

şi luna e albă ca o palmă peste care a nins şi a nins
milenii

poezie de Silvia Caloianu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie rătăcită

Din copilărie, cât am colindat,
N-am întâlnit iubirea sufletească,
Ce i-am dus doru-n casa părintească,
Unde orice sentiment a îngheţat.

În piept duceam povară nefirească,
A fiului nedorit şi aruncat
În vâltoarea vieţii, care l-a marcat,
Doar din mila Domnului să trăiască.

Un chip firav, de copil maturizat,
Se îndârjea să supravieţuiască
Lângă mamă cu destin împovărat.

Statut umilitor să-şi depăşească,
La şcoală, an de an a fi premiant,
Învăţa noaptea, ziua să muncească.

poezie de Maria Filipoiu (12 februarie 2022)
Adăugat de Maria Filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PRIVESC

Privesc spre cer neîncetat,
Cu mâinile pe al meu piept,
Vreau să am sufletul curat,
În orice judecată să fiu drept.

Doamne dă să fie bine
La toţi din lumea asta,
Să aibă zile senine,
Ocolească-ne năpastă.

De ce să condamn tinereţea,
Cea care m-a purtat cu elan,
Astfel am atins bătrâneţea,
Mergând înainte, an după an.

Nu! N-am să plâng vreodată,
Voi zâmbi chiar când e greu,
Urcând treaptă cu treaptă,
Până ajung la apogeu.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru tatăl meu

Colonele, va veni o zi
când ne vom plimba împreună
mână în mână pe Câmpiile Elizee
râzând atât de mult
că până şi zeii din Olimp
vor fi geloşi pe veselia noastră

pe-nserat tu îmi vei spune poveşti
ca în copilăria mea multicoloră
precum un fluture exotic
dimineaţa îţi vei pune uniforma albă şi tresele
iar eu costumaşul roz cu dungi, de la Lili
inelul cu perlă dăruit de mama
şi vom lua vaporul spre primul port
marinarii ne vor aduce narghilea
iar eu îţi voi povesti despre Orientul meu
despre dragii mei profesori
şi despre cărţile sufletului meu

apoi ne vom aduce aminte
cum discutam noi cu vânzătorii de pepeni
cum ne uitam la desene animate
cu pisicuţele-n braţe
şi cum, în fiecare vară
ne dădeam în maşinuţe ca doi copii
ne vom aminti de vacanţele la Sinaia
despre încântătoarele hoteluri şi restaurantul
în care dansam împreună pe muzica lui Nicky
despre iubiţii mei frumoşi
şi despre cum mă sunai tu în fiecare seară
pe când colindam pământul în lung şi-n lat

nu-i aşa, tată, că nimeni n-a mai râs ca noi
nu-i aşa că pentru tine
eu sunt cea mai frumoasă fată de pe pământ
eu cred că eram cel mai fericit copil
din toate timpurile
mai ales în Noaptea de Sfânta Maria
cu toţi prietenii noştri
pe scena aceea de poveste

ce frumoasă era viaţa pe atunci
tu erai împăratul meu
iar eu cea mai iubită prinţesă de pe pământ

va veni o zi, tată, când ne vom plimba împreună
mână în mână pe Câmpiile Elizee
ce frumoasă va fi lumea şi atunci

poezie de Alina Beatrice Chesca (octombrie 2010)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul de întoarcere al celor plecaţi departe

De prin ţări îndepărtate
unde-am rătăcit,
Ne întoarcem în cetate,
în satul iubit.
De prin ţări îndepărtate
unde-am rătăcit,
Ne întoarcem în cetate,
în satul iubit.
Refren:
Lângă voi, e bine,
vom fi împreună.
Vom fi lângă tine,
mamă scumpă, bună.
Lângă voi, e bine,
viaţa-i minunată.
Vom fi lângă tine,
lângă tine, tată.

Lângă voi, mamă şi tată,
lângă voi venim.
Nu mai plecăm niciodată,
nu vă părăsim.
Lângă voi, mamă şi tată,
lângă voi venim.
Numai plecăm niciodată,
nu vă părăsim.
Refren

Cruntă a fost despărţirea,
cât rău ne-a făcut!
Ne-a lipsit mamă iubirea
şi-al vostru sărut.
Cruntă a fost despărţirea,
cât rău ne-a făcut!
Ne-a lipsit mamă iubirea
şi-al vostru sărut.
Refren

Azi vă spunem,, bun găsit"
şi vă-îmbrăţişăm.
Visul nostru s-a-împlinit,
toţi ne bucurăm.
Azi vă spunem,, bun găsit"
şi vă-îmbrăţişăm.
Visul nostru s-a-împlinit,
toţi ne bucurăm.

Refrenul de final:
Lângă voi e bine,
suntem împreună.
Suntem lângă tine,
mama scumpă, bună.
Lângă voi e bine,
viaţa-i minunată.
Suntem lângă tine,
lângă tine, tată.

poezie de Dumitru Delcă (23 ianuarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Voi trece pragul de iarbă
sub care curge raiul din noi,
păsări cu aripi de porţelan ni se arată în vis
iar mâinile care vor să le atingă se fac poeme-
dintre acelea ce înfloresc numai în barba lui Dumnezeu.
Ştiu că iubirea e pâinea frământată de îngeri,
de aceea ne vom aşeza la masă
şi vom tăcea până ce luna îşi va arăta ochiul,
iar atunci când noaptea ne va lua de mâini
ne vom lumina reciproc.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara vieţii

Prietenia e scumpă.
Când o găseşti, n-o pierde!
Scara vieţii nu e lungă.
Sfârşitul se întrevede.

Dacă se rupe o treaptă
Pune în loc alta nouă.
De cumva cobori o treaptă,
Tu să urci, nu una, două.

Când cineva de jos priveşte
La paşii pe care-i faci,
Să nu crezi că te urăşte.
Mulţumeşte-i. Să nu taci!

Până să urci toată scara,
de el vei avea nevoie.
Nu-l zăpăci cu ocara,
Lasă-l să privească-n voie!

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catedrala împărătească

În
numele
Tatălui
şi
Fiului
şi
Sfântului Duh
cei ce intră
în
catedrala împărătească
maiestos şi încet
se apropie
de
altar
plecându-şi capetele
Ating mai întâi
fruntea şi pieptul
cu palma dreaptă
pe verticală
şi
privind
înainte
cu
prudenţă
umărul
stâng şi drept
pe orizontală
Cu semnul
sfânt al. crucii
îşi unesc capetele
cu
inima şi braţele
Aşa
încep
întru
Dumnezeu
ziua
Sfintei Treimi
Dacă
vrei
să-L înţelegi
pe Hristos
în
rugăciunea
Tatălui
pe care au
propovăduit-o cei doisprezece
şi
copiii
la
ridicarea Bisericii
astfel
propovăduind-o
zilnic
prin
cele două milenii
deschide-te
în
sfârşit
în faţa
acestor
cuvinte şi gesturi
şi
geometria corpului
construit
pe
tine
de către
Dumnezeu
după
asemănarea
Sa
Tatăl nostru
Sfinţească se Numele Tău
Vie Împărăţia Ta
înseamnă
că
Împărăţia este
în Tată
pentru
Fiul Omului
Datoria noastră
este
să-L construim
în noi
aici
şi
pe
Pământ
Aceasta
este
calea
cea mai importantă
dacă
încă
nu eşti
pe ea
înseamnă
că
te-ai depărtat
de
casa Tatălui
Rătăcind
precum
fiul risipitor
apropiindu-te
în
sfârşit
de
porcari şi de troaca
din care
te poţi hrăni
doar cu
păstăile
demo
craţiei
Va trebui
să-ţi plângi
în
sfârşit
propria
decădere
prin cânt singuratic
Totuşi
atunci
când în întuneric
va lumina
pe
fruntea ta
scânteia eliberării
ridică-te
aplecat
atingând
umerii
stelei tale
din sfera
de foc
a gândurilor aprinse
din capete
şi
Coroana
Împărăţiei Tatălui
precum
leul dumnezeiesc
Cu curaj
să-ţi pui
palma
pe
numele Fiului
Uneşte-ţi
umărul
stâng
pe linie orizontală
cu
umărul
drept
în
cataclismul apelor
în
spirit
du-ţi
palma
dreaptă
În
semn de cruce
pentru
Gemeni
pe
crucea
corpului tău
depărtându-te
de
drumul bătut
al. părţii stângi
în
lumină
Aşa
ai trecut
cataclismul focului
precum
Fiul Lui Dumnezeu
mergând
în spatele
celor drepte
Cu steaua
în
sfera cerească
întorcându-te
vei simţi
cum
Tatăl
te primeşte
în
braţele
sale
şi
mergând în spatele
celor drepte
vei
învia
Iată cum
Fiul Omului
în
Ziua Sfintei Treimi
În
Sfântul Duh
din
Hristos
în
Tată
unit
după
steaua răsăritului
în
Naşterea Domnului
Precum
raza
pe calea
corpului viu
de la
naştere
la
moarte
pe
crucea
bătrânului glob
99
Din
mormântul
noului pământ
apărând
în poarta
cerului
cu
trimiterea
Duhului sfânt
în
Corpul Lui Dumnezeu

* În ziua Sfintei Treimi, 26 mai 2013

poezie de Stanisław Jerzy Kuliś din Barcelona - Catalonia (2013), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru Alexandra

Motto:
"Orice înfrângere duce la dezastru."
(Betty MARCOVICI)

Tată, Mamă... voi sunteţi 112-ul meu
Să vă rugaţi la Bunul Dumnezeu
Să mă găsiţi în inimile voastre până
Lacrimile mele izvor fi-vor în ţărână!

Mamă, Tată... nu mă plângeţi c-am plecat...
Aveam aripi, aripi... vroiam să zbor, să zbor...
Iertaţi-mă vă rog, iertaţi-mă de orice ideal înalt,
N-am să mai plec... din inima voastră, a tuturor!

Tată, Mamă... spuneţi-le celor ce nu mă vor
De crinii albi ce ard în ruga îngerilor!
Tată, Mamă nu vă ştergeţi lacrimile vreodată
Strigătul meu se va auzi în miezuri de şoaptă!

Tată, Mamă... spuneţi la toţi din preajma ta
Ce curajoasă a fost fiica voastră, Alexandra...

Doamne, dacă poţi coborî din Cer un pic...
Spune lumii ca visul Alexandrei n-a murit!!

poezie de Constantin Anton din Izvoare de iubire, Stăruinţa de A dobândi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!