Lecție
De la păsări care zboară
În înalturi către soare
Omul nostru ia aminte
De la ele până moare.
De la floarea ce se-ndreaptă
Totdeauna către sori
Ia modelul soldățelul
Care face raportări...
De la păsări, de la flori!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre flori, poezii despre Soare, poezii despre zbor, poezii despre păsări, poezii despre moarte, poezii despre lecții sau lecții de engleză
Citate similare
Femeile au fost tratate până acum de bărbați ca niște păsări rătăcite din drum, care au coborât din înalturi până la ei: ele treceau drept ființe mai delicate, mai vulnerabile, mai sălbatice, mai ciudate, mai fermecătoare, mai inimoase decât bărbații -, dar care trebuie închise în colivii pentru a nu-și lua zborul.
Friedrich Nietzsche în Dincolo de bine și de rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre bărbați
- citate de Friedrich Nietzsche despre bărbați
- citate despre femei și bărbați
- citate de Friedrich Nietzsche despre femei și bărbați
- citate despre zbor
- citate despre păsări
- citate despre femei
- citate de Friedrich Nietzsche despre femei
- citate despre delicatețe
Omul se naște fără voia lui și moare împotriva voinței sale, dar în ultima clipă a vieții totdeauna își aduce aminte de locul unde s-a născut. Omul e ca rândunica: nu-și uită niciodată vechiul cuib. Moartea îl mână pe om către locul său de baștină...
Marko Marcevski în Insula Tombuctu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre naștere, citate despre moarte, citate despre viață sau citate despre rândunele
Speranța nu moare în muguri
Speranța nu moare în muguri
Și-n lacrima viței de vie;
Când focuri se-nalță în ruguri
Speranța-n flăcări reînvie.
Speranța-n idee nu moare,
Chiar dacă ideea e-nfrântă;
Dispare o clipă și-apare
În cântec de păsări ce-ncântă
Auzul! Chiar dacă privirea ne doare,
Speranța-n idee și-n suflet nu moare...
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre viticultură, poezii despre suflet, poezii despre muzică sau poezii despre muguri
Ipotești
Ce noapte albastră pe lac
Cu luna privind în oglindă,
Cu păsări ce-n noapte nu tac....
La mijloc de codru se-ntindă.
Nuferii râd către stele
Și-n mijlocul lor stă de mult,
Nemuritor și mai mândrul ca ele,
Luceafărul mândru, tăcut.
Veseli flăcăii râzând
Pe lac, printre nuferi, înoată
Spre insulă merg chiuind
Și par că rotesc lumea toată.
Doar florile-albastre mai stau
De martori la chiot și sfadă,
Doar ele putere mai au
Așa feerie să vadă.
...............................
Se-aud pași târzii către lac
Prin codrul cu păsări ce zbor,
Sub rânduri de tei, toate tac....
Se-aud numai triluri și doine de dor.
poezie de Ionel Ivașcu (8 septembrie 2005)
Adăugat de Ionel Ivascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păduri
- poezii despre nuferi
- poezii despre mândrie
- poezii despre înot
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre tei
- poezii despre stele
Ti-aduci aminte?
Ți-aduci aminte
De mine, de tine, de timp,
De ape, de golfuri, de valuri,
De flori, de iarbă, de pământ,
De păsări, de vânt și de ceruri...?
Ți-aduci aminte,
Tu, iubire de fum,
Fum din horn de poveste,
Poveste din istoria dorinței,
Dorință din credința
Autorului anonim.
Ți-aduci aminte
De tot și de toate,
Înafară de Noi,
Cei ce-am lipsit,
Cu desăvârșire,
Din mine, din tine, din timp,
Din ape, din golfuri, din valuri,
Din flori, din iarbă, din pământ,
Din păsări, din vânt și din ceruri...
poezie de Sorana Felicia Petrescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre vânt, poezii despre perfecțiune, poezii despre iubire, poezii despre istorie, poezii despre fum sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Se spune că omul se naște cu frica de două lucruri: de zgomot și de cădere. Acestea ne sunt date de către natură ca un sistem de alarmă, care face parte din instinctul de conservare și sunt normale. Celelalte angoase ne sunt întipărite de către părinți, educatori și cei din anturajul nostru.
Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconștientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre natură, citate despre instinct, citate despre frică sau citate despre educație
Ciclu
Totul a-nceput într-o continuare...
Cum se naște floarea zâmbind către soare,
Soarele -o usucă într-o scăldătoare
De raze călduțe și unduitoare.
Nu-i nimic pe lume care nu foiește,
Chiar și piatra, timpul o încărunțește
Până când în rosturi o cermăluiește
Și o suflă vântul până-o prăfuiește.
Totul este viață și apoi e moarte,
Moartea se transformă într-o vietate.
Într-o perioadă ciclul se rotește,
Nu mai știu din ce totul încolțește.
Din nisipuri fine și din praful mării
Stâncile se-nalță până-n vârful zării,
Din apa sărată crește altă floare
Ce-și ia din pietroaie frunze și-o culoare.
Totul este moarte într-o disperare,
Totul este viață într-o încântare,
Din oase de păsări fluturii iar zboară
Și prin iarba crudă câte gâze zbiară.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață sau poezii despre stânci
De când... până când...
De când e lumea și pământul,
Tot de-atunci bate și vântul.
Norii tot de-atunci se-adună,
Fulgeră, plouă și tună.
Tot de-atunci apele curg,
De-atunci cântă cucu-n crâng,
De-atunci sunt zile și nopți,
Tot de-atunci sunt vii și morți.
Din acele prea vechi timpuri
Există ani și anotimpuri.
De când soarele e soare,
Tot de-atunci luna răsare.
De-atunci pomii ne umbresc
Și cu flori se-mpodobesc.
De-atunci pământul hrănește
Tot ce pe el viețuiește.
De-o veșnicie strălucesc
Stelele-n raiul ceresc.
Tot de atunci păsări zboară
Către marea Stea Polară.
Toate-acestea își au mersul
De când există Universul.
Și după cum cartea ne-nvață,
Tot de-atunci există viață.
De când planeta are viață
Omul stă mereu în față.
Chiar dacă există moarte,
El are posteritate.
Va dăinui până când
Va dispărea acest pământ.
Atunci, nu vor fi zile și nopți,
Nu vor mai fi vii, nici morți.
Atunci viața se sfârșește,
Când pământu-ncremenește.
Când, în Universu-acesta mare
Va străluci un alt soare.
poezie de Dumitru Delcă (22 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre religie sau poezii despre rai
Sânziene, legendă și credință
În magia nopții-n care
sfânt Ion zidea cărare,
cu minuni la... apogeu
date, doar de Dumnezeu,
Cerurile s-au... deschis
spre a lumii paradis,
a trimis din sori culoare
pe-a īntinderii candoare.
Și a dat picuri de viață
peste codri cu verdeață,
peste fân și câmp cu flori,
ce se vor deschide-n zori.
Roua e și ea părtașă,
miruind pruncii din fașă,
când zâna fertilității
a coborât pe scara nopții.
Zânele se-ntorc în șir,
pe pământ aduc delir,
și în dansuri nelumești
reînvie vechi povești.
Sânziene, cu miros magic,
au putere antialgic,
au în ele stropi de soare,
râu de galben în culoare.
În buchete se-adună
flori rupte parcă din lună,
strălucesc mirositoare
cu puteri de leacuri, care,
Prinse în cununi, se spune,
în descânt cu gânduri bune,
dau puteri vindecătoare
iubirii dă dor, cărare.
Zboară sânziene-n noapte,
dau belsug în tot, și-n toate,
miruiesc gradini și câmpuri,
păsări fac să umple crânguri.
Vin din cultul geto-dacic,
reanimă ce-i nostalgic,
De vrei chipeș, tu să fii
spală-ți fața-n zori de zi,
Cu-n buchet de 'sânziene'',
dă cu rouă peste gene,
au un dar... miraculos,
numa'n zori când viu miros.
Ele, ne urzesc și puntea,
cu lumini adapă mintea,
între ceruri și... pământ
și-ntre rugi duse de vânt.
Doar sfințind cum se cuvine
noaptea zilei care vine,
vom simți puteri divine
peste drumul către mâine.
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre rouă, poezii despre viitor sau poezii despre sfinți
Balada blondelor iubiri
E frumos, e prea frumos la tine-n suflet
E târziu, e prea târziu la mine-n gând
Împărtășim, împărtășim aceeași taină
Dar nu se știe, nu se știe până când.
Prea multe păsări cardinale
Între iluzii se rotesc
Contaminând cu ascensoare
Misterul nostru pământesc.
Îmbătrânim de fericire
Într-o mansardă fără flori
Lăsând păpuși fără adresă
Pentru serbările din zori.
Visăm frumos aceeași moară
Ascunsă-n tragicul decor
Și măcinăm aceleași lacrimi
Când dau părinții telefon.
Suntem lucizi până la sânge
Nedespărțiti până la cer
Și nici nu știu după iubire
Ce se cuvine să-ți mai cer.
Cuvintele își pierd căldura
Într-un sărut de protocol
Și tot mai vinovate păsări
Dau eșafoadelor ocol.
Sub fruntea mea se face noapte
În ochii tăi se face zi
Și renunțăm să mai cunoaștem
Ce stele ne-ar putea păzi.
poezie celebră de George Țărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre vinovăție, poezii despre tragedie, poezii despre telefon, poezii despre sărut sau poezii despre sânge
Excursia-lecție de geografie
În excursia din vară,
Organizată la munte,
Am descoperit o carte rară,
NATURA cu taine multe.
Am văzut soarele în zare
Arătându-și fața,
Până unde ni se pare
Că sfârșește viața.
Acolo unde pământul
Se-mbrățișează cu cerul,
Unde nu ajunge gândul
Ca să dezlege misterul.
Am văzut gâze mărunte
Printre firele de iarbă,
Am văzut vârfuri de munte
Și ape coborând în grabă.
Într-o pajiște cu flori
M-am culcat cu fața-n sus.
Priveam cerul fără nori
Și soarele către apus.
Prin păduri am colindat,
Păsări multe am văzut,
Cântul lor am ascultat,
Doamne, ce mult mi-a plăcut!
În poiana cu flori multe,
Căprioare gingașe zburdau,
Găini și cocoși de munte
Pe deasupra mea zburau.
În lumea de arbori și păsări
Adieri de vânt m-au răcorit.
Pe piscuri nu poți să te cațări
Oricât de mult ți-ai fi dorit.
În limpezi ape-am oglindit
Chipul meu plin de sudoare.
Vedeam și-un soare obosit
Care mergea la culcare.
Natura-ntreagă este mamă
La toate câte-n ea trăiesc.
Găsesc adăpost și hrană
Pe plaiul nostru românesc.
La noi, cu dărnicie ploaia cade
Și pentru gâze și pentru urs.
Pentru peștii din cascade,
Pentru prighetoare și râs.
Iarna se-așterne zăpadă
Pentru grâul ce dă pâine.
Nimenea nu stă la sfadă
Cu grija zilei de mâine.
O carte frumoasă este
Natura ce ne-nconjoară.
De la șes până pe creste,
Țara noastră-i o comoară.
Din cartea naturii am aflat
Despre lumea vie a plantelor.
Să cunosc am învățat,
Viața animalelor.
Natura-i o lume fascinantă.
O lume vie, mișcătoare.
Omul, ființă dominantă
O ocrotește sub soare.
Natura e și mama noastră.
Ne hrănește și ne-adapă.
Cu gândirea lui măiastră
Omul de rele o scapă.
Pâinea albă din câmpii,
Merele-n livezi, pe dealuri,
Muntele cu bogății,
Ape clipocind în maluri,
Faună, floră... Pe toate
Natura le găzduiește.
Fără ele nu se poate.
Nici pământul nu trăiește.
poezie de Dumitru Delcă (10 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre natură, poezii despre munți, poezii despre mamă, poezii despre gânduri, poezii despre cărți sau poezii despre țări
Ecce Homo
Natura-și plânge fiul înfășurat în ceață
și copleșit de apa ce-n abundență cade.
Satan picta momentul cu demoni de cenușă,
urnind spre răsărituri albastrele arcade
sub care omul vânăt ardea-n pământ de ceară
și-n neputință - floarea ce zace în pustiu.
Când orice dimineață se-ndreaptă către noapte,
arunc spre cer obida: eu când n-o să mai fiu...?
poezie de Ionuț Popa (25 ianuarie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre pictură, poezii despre dimineață, poezii despre cenușă, poezii despre arte plastice, poezii despre apă sau poezii despre albastru
Flori de tei
Flori de tei
autor: Alin Ojog
I-am scris pe-o frunza unei păsări
Să-mi dea din darurile ei
Să pot zbura să cânt prin locuri
Întreaga vară-n flori de tei.
Iar roiuri de albini să vină
Să strângă polen pt zei
Eu tot cântând voi fi prin locul
În care m-au născut ai mei.
Și-așa o vară voi petrece
Uitând că vor veni ani grei
Dormind cu păsări printre ramuri
Învăluit în flori de tei.
poezie de Alin Ojog (29 august 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre frunze sau poezii despre crengi
Coliviile care zboară simulează păsări care stau.
aforism de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre zbor sau aforisme despre păsări
Dorul...
Și iarăși frunzele se zburătăcesc în vânt
Îngălbenite de timp se-ndreaptă către pământ
Și-ntrebi nedumerit când bocnă-i iazul morii:
Mai trecători pe pământ sunt oamenii, sunt norii?
Când șarpele-crivăț șuieră-n negrele ramuri
Și greu, tot mai greu saturi prea flămândele guri
Zic: mai călător pe pământ nu-i omul, nu-i norul
E frunza arămită de vreme, e dorul!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre negru, poezii despre gură, poezii despre galben sau poezii despre dor
Guguștiucii
La colțul casei într-un nuc
Femela și c-un guguștiuc
Au strâns câteva surcele
Făcându-și cuibar din ele.
După... atingeri ușoare
Au depus trei oușoare
Și cu grijă le-au clocit
Pe soare, în ploi și vânt.
Mai aveau câte-o surpriză,
Când o coțofană-n criză
De hrană pentru odrasle
Ataca lovind sub coaste.
Ei, săracii, guguștiucii
Se luptau ca mamelucii...
Ca ostași în apărare
Pentru copii și... mâncare.
Ceva... ce nu face omul
Și nici roade cum dă pomul;
Animale, păsări, gâze,
Se luptă și... ard în spuze.
Noi, oameni, avem pretenții
Să trăim doar din subvenții,
Iar ei, niște guguștiuci
Ne dau "liber" în... papuci.
Cum au dat la puii lor
Pe deasupra nucilor
Drumul către înălțimi,
Unde toți am vrea să fim!
Păsări, ființe-ndrăgostite,
Spațiul, ritualuri sfinte,
Le păstrează neam din neam
Până-n vârful crud de ram.
... Avem atâtea poveți,
Că în viață tot să-nveți!
De-și are rost vreo-ntrebare,
În cap sfredele-o mirare.
poezie de Ion Pârâianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre zoologie, poezii despre surprize, poezii despre sfințenie sau poezii despre ploaie
Natura este un izvor fabulos de liniște. Acolo mintea se adâncește în meditații profunde, acolo sufletul se leagănă pe paturi de flori și se înalță către necunoscutul dumnezeiesc, acolo ochii se îmbată de misterul culorilor aprinse de soare, acolo plămânii inspiră un aer ușor și domol, acolo urechile aud cântecele de mulțumire ale minunatelor păsări, acolo totul oftează de bine și de împăcare.
citat din romanul Vinovatul, capitolul "Conspirația" de Elena-Cristina Militaru (9 septembrie 2017)
Adăugat de Casiana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre urechi, citate despre suflet, citate despre ochi, citate despre muzică, citate despre mulțumire, citate despre flori sau citate despre culori
Păsări fără nume
Torenții de ploaie
Au șters din fereastră urmele privirii tale.
Prin geamuri ude privesc gândurile mele absente
Și zboară ca niște păsări fără nume.
poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce parfum are libertatea? Abia îmi amintesc. Desigur, zilele astea, care sunt mereu aceleași, această incertitudine pe care o percep în jurul meu, că respir din bucătărie până la baie, din dormitor în sufragerie, mă face să mă simt pierdută. Aș dori o schimbare, chiar una mică, dar nimic nu pare să favorizeze relaxarea măsurilor restrictive.
Pe cer văd multe păsări care zboară libere, nu au limite. Unde aș merge dacă aș avea aripi?
Camelia Oprița în Palimpsest, Jurnal (martie 2020)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre libertate, citate despre zile, citate despre timp, citate despre schimbare, citate despre relaxare, citate despre limite sau citate despre dorințe
Colibriul
Colibriul verde, rege pe coline,
Văzând greaua rouă și un soare blând,
Strălucind în cuibul tors din ierburi fine,
Raze răcoroase-n aerul vibrând,
Zboară la izvorul apelor vecine,
Unde-n bambus marea vuietul și-a frânt,
Unde-asoka roșă, cu-adieri divine,
Înflorește-n inimi jilav fulger; vânt,
Către floarea de-aur se coboară-n poză:
Dragoste atâta bea din cupa roză,
Până îl ucide, neputând s-o sece
Pe-a ta gură pură, prea-iubită, scut,
La fel al meu suflet moare și petrece,
Parfumând-o, grabnic, primul meu sărut.
sonet de Leconte de Lisle din Poeme barbare, traducere de Savin Badea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre vecini, poezii despre trandafiri sau poezii despre roz