Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

O altă stare

Am început să mă-nconvoi
Sub apăsarea anilor trecuți
Mi-s ochii umezi de nevoi
Și simt durerea pașilor pierduți...

Am început să mă aplec
Cu fiecare frunză căzătoare
În propria-mi speranță mă înec
Și simt chemarea vieții viitoare.

Am început să mă înclin
Iar mâinile mi-s amorțite
Sufletu-mi adoarme la cel mai dulce chin
Și simt cum lumea începe să mă uite.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Te simt și te am...

Te simt în lacrima ce curge din iubire,
În liniștea copacilor, ce stau triști pe-alei.
Te simt în ploaia, ce plânge în mine,
Și în pământul gârbovit, de durerea anilor grei.

Te simt pe cerul de dor, fericit că ești bine,
În zile de toamnă, ce cad peste noi,
Te simt că, de-a pururi, vei fi doar în mine,
Te simt... și te am, căci de-acum suntem doi.

poezie de (7 octombrie 2010)
Adăugat de Lusiana DrăgușinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De tine mai mi-aduc aminte...

am început să nu te chem, am început să mă împac cu sine,
am început să te alung, am început să fug, pe orișiunde

am început să te privesc, ca pe o floare, orișicare,
am început să fug de gând, acolo înfloreai dureri amare

am început să te gonesc, din nopțile care mai stau de veghe,
care topite, vin, se duc, în zorii zilei reculese

am început să mai zăresc, iar cerul plin cu picături de ploaie,
așteaptă se scurgă lin, spele limpede atâtea zoaie

am început să le așez, cuvintele cu rime, fără rime,
în ordinea firească ieri, erau durerile din mine

am început cu soarele stingher, o nouă zi, o nouă dimineață,
încerc râd și nu aștept, sa-mi faci cafeaua, dulce, caldă

am început să-mi pun pe chip, momente singulare, fără tine,
de-acum voi merge ascult, foșnitul pomilor prin lume

am început și nu știu cum, voi fi de-acum spre înainte,
îmi las țigarea fumegând, -și scuture cu scrum dorințe

am început nou început, amar sau dulce, cine știe,
cu mâinile în buzunar, pe drum, de tine mai mi-aduc aminte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întins în iarbă, cu fața în sus, priveam cerul. Cerul senin al zorilor de zi, însângerat la orizont de razele unui Soare îmbătrânit, aproape fără de viață. Contemplarea aceasta îmi făcea bine, liniștea și îmi dădea forțe noi. Așa am început să mă simt mai ușor, eliberat de tristețea și de coșmarul existenței mele confuze de până atunci. Așa am început să mă simt din nou demn, puternic, liber, și am știut că puteam începe de-acum o nouă viață, viața mea cea adevărată, o viață de om.

în Iarba cerului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Lecturi confortabile" de Constantin Cubleșan este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.25- 17.99 lei.

Mi-s ochii fulgi

Mi-s ochii fulgi, și sufletul mi-i cerne
Peste dureri din răni ce-s efemere
Și gândurile mi se-ncing în zări himere
Mi-s ochii stinși de lacrimi și tăcere.

Mi-s ochii fulgi, și gândul mi-i așterne
Peste dorințe ce se-nchid în stele
Și lacrimile mi se scurg pe vreme
Mi-s ochii stinși de-a inimii durere.

Mi-s ochii fulgi, și visul mi-i topește
Cu apa mărilor ce vine să mă-nnece
Și amintirile-mi se țes ca o poveste
Mi-s ochii prinși în iarna fără veste.

Mi-s ochii fulgi, și sufletul mi-i fulg
Și iarna peste crânguri mi-l așterne
Eu sorb din nostalgia viselor eterne
Mi-s ochii fulgi și sufletul mi-i cerne...

poezie de din Când universul cade
Adăugat de aliona vlasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întâia întâlnire...

... atunci, te-am luat de mână și a început să-mi tremure voce,
să-mi simt urechile calde și inima tare să-mi bată, atroce
și-am parcă un nod, în gât mi s-a pus, simt gura uscată,
n-am 'ndeajuns aer și fața îmi trece înspre palid, deodată,
iar în spate la stern, doar mai jos, doar un pic, simt mișcare
ca un zvâcnet și mâinile îmi cad fără vlagă, corpul parcă doare,
până și cap mi se-nfundă, cum nu mai e nici sunet, așa dintr-odată,
iar lumea dispare, e doar umbre și toată-i urâtă... nu mai are femeie, ori fată...
chiar de pare, nu-i vreo urgență, nici de-n seară târziu cu capul în poale
se mângăie vise de-un zbor nesfârșit într-o dragoste nouă, ce începe agale...
... cum să pot, peste timp țin nealterat atât rău, să-mi provoc neîncetat suferință...
ca și în ziua dintâi, cum de lumea nu moare de dragoste multă... doar de iubire, dorință?

poezie de (25 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noapte cu iz de trecut și viitor

Noaptea acoperă
Încetul cu încetul
Infiltrându-mi sub pleoape
Goliciunea zilei ce stă treacă
Și îmi pătrunde în suflet
Ca o lavă izgonită
Din muntele vieții.
Visele prind contur
Împrăștiindu-și seva în toate
Măruntaiele gândurilor mele
Miroase a trecut...
Simt în nări parfumul
Dorințelor arse
Și văd cu ochii minții
Umbrele dorințelor viitoare
Strecurându-se năvalnic
În noaptea trupului meu
Trecerea de la ieri la azi
De la azi la mâine
De la ce a fost și ce va fi
E atat de firavă și rapidă
Ca o aripă întinsă
În zborul unui pescăruș
Totul devine zbatere de pleoape
Sub apăsarea nopții
Cu iz de trecut și viitor

poezie de
Adăugat de Florentina DanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Lumea mea e una obișnuită

De-o vreme stau după colțul zilei,
aștept întâmpin cum se cuvine lumina,
regăsesc în fiecare rază într-o speranță
prin care să mă clădesc liber de prejudecăți,
lumea mea e una obișnuită
pe care o străbat în orașul în care locuiesc
cu aceeași dragoste de la început.

În oasele mele nu bate vântul,
simt în trup doar durerea nedreptăților
pe care ni le facem singuri.

Tu privește cum respir liber adevărul,
fii alături, iese întotdeauna la iveală
și nu te face că nu vezi minciuna
pe care o folosesc unii cu hoție.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nostalgie

Tu erai o primăvară,
Eu un început de toamnă.
Amândoi trecuți prin vară
Am ajuns în "albă iarnă".

Tu nu mai ești primăvară,
Nici eu început de toamnă.
Dar tot ca odinioară,
Ai rămas o dulce doamnă.

poezie de (noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Am rămas aici la început pentru afaceri, după care m-am îndrăgostit de o româncă, care mi-a schimbat mult viața și m-am simțit legat și prizonier al acestei relații, iar atunci când am început să mă simt puțin mai eliberat, m-am îndrăgostit de România.

în Business Magazin (2012)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Despre mine

Sunt diferită, e normal ca mulți nu placă
Și cel mai bine mă simt în Converse și cu șapcă.
Mai rebelă și microbistă am fost și așa o fiu,
Iar tot ce simt, fiecare gând pe foaie îl scriu.
Nu m-am dat niciodată după cum vântul a bătut
Și am avut puterea de a lua mereu totul de la început.
Viața m-a învățat să-mi pun baza doar în Dumnezeu,
Am pierdut, am câștigat, am fost întotdeauna eu.
Iubesc sau detest, nu am fost niciodată falsă
Sunt sinceră, directă, de părerea lumii nu îmi pasă.

poezie de (14 august 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Început de poveste

Zburam la marginea pădurii
Când m-a ochit un vânător
Și m-a-mpușcat în cerul gurii
Să tac, nu mai pot zbor.

Și-atunci am început să scriu
Aceste rânduri pentru tine:
Să știi că sunt aproape viu
Șimă simt aproape bine.

poezie de din Drumul robilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Simt

Simt cum prin mine se strecoară,
Ca o adiere de primăvară,
Un sentiment de mulțumire,
Pentru cel ce-l am lângă mine.

Simt cum se revarsă-n trup,
O energie binefăcătoare,
Care alungă norii de sub soare
Și lasă urme vindecătoare.

Simt că trebuie s-aduc mulțam
Celor dragi pe care lângă mine îi am
Și bucuria de a fi și de- a iubi,
Dă sens vieții ce-o am a trăi.

Simt că anii mai puțin contează,
Când scrii file de poveste,
Ce aduc în ochi acea slipire
Și o miraculoasă a sufletului întinerire.

Simt acea dulce mângâiere,
A parfumului de floare,
A brizei mării-n răsărit, apus,
A frunzei-n zborul jucăuș
Și a fulgilor albi de nea,
Ce la tâmple s-au depus.

poezie de (28 iulie 2022)
Adăugat de Georgeta GaneaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marian Vanghelie

simt lezat din luna în care a început campa­nia, și mă simt și acum. Nu pot preciza data la care m-am simțit calomniat, dar am depus la dosar materialele doveditoare.

perlă de
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Ioan Gârda

Azi e ziua internațională a tineretului

Deși mi-s zilele un chin
Și viața mea a fost de câine,
Când am la bord un kil de vin,
simt mai tânăr azi... ca mâine.

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicole Sere

Rondelul sufletului pribeag

Mi-s pierduți macii în zare,
Asfințitul mi-l deplâng
Prin răzoare, peste crâng
Suflete, n-ai alinare?

Ieri fugeam peste hotare
Pătimirea s-o înfrâng,
Mi-s pierduți macii în zare,
Asfințitul mi-l deplâng.

Astăzi vreau cer iertare
Sufletului meu nătâng,
Dorurile mi se frâng.
Moartea-i doar eliberare?

Mi-s pierduți macii în zare.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubesc

A fost un vis, ceva, odată,
Am fost un soare între pietre,
Ai spulberat iubirea toată,
Și mai exiști doar pe perete.

O simt și-acum, e amintirea,
Jucam un joc pierdut din start,
Cariera, prietenii, iubirea,
Cedeam că pot să mă împart...

Un copilaș și o femeie,
Speram, dar uite n-am putut,
Și am lăsat se încheie
Tot, de cum a început.

simt dator îți răspund,
E timpul -ți mărturisesc,
Nu are rost s-o mai ascund,
N-am inceput te iubesc.

poezie de
Adăugat de Vlad BSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondel de început

Ai început să nu înțelegi,
iar eu nu te-aud și nu ne doare
decât în coate despre fiecare
bucată-a judecăților întregi.

Suntem, pe rând, olimpici și betegi
și puși, alternativ, sub acuzare,
ai început să nu înțelegi,
iar eu nu te-aud și nu ne doare.

Îți scriu și-mi scrii în tablele de legi
nescrise, de pe muntele de sare,
cu ochii-n lacrimi dese, doi pribegi
orbiți, de-acum, privind în depărtare,

ai început să nu înțelegi.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Transcendență

poate e doar o părere,
simt mirosul ierbii
în chinurile facerii,
e un duh de renaștere febrilă,
ca fumul de tămâie gata se aprindă
dintr-o scăpărare de cremene,
la început de geneză,
e un gust plutitor de pământ reavăn
proaspăt și pur
ca la nașterea unui mit,

simt spiritul secular al copacilor
cum freamătă nervos între muguri,
și praful dimineților
de care mi-a fost atât de dor
poartă inocența primordială
a trecerii prin lume,

fiecare primăvară
e un răsărit de legendă
parcă,
o sclipire de adevăr,
un zâmbet de Dumnezeu,
un început de poveste,
-A fost odată ca niciodată,
că dacă n-ar fi,
nu s-ar mai povesti-,

n-aș vrea decât fiu un sihastru,
măsor cumva
transcendența vremurilor,
rătăcind veșnic la granița
dintre două
anotimpuri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Revenirea

După ce ai călătorit departe, foarte departe,
prin atâtea locuri de basm,
te vei întoarce pe pământul anilor tăi,
acum, întâmplare sau nu, ai venit
în anul acestui gând, în anul acestei toamne,
aplecat sub cerul dorințelor - de ce eu, nu știu?! -
asemeni mărului
cu ramurile încărcate de fructe,
aplecate până-n pământ,
pe pământul anilor tăi.

Nu știu încă cine ești,
prin ochii tai îți citesc povestea purtată
și rătăcită prin vieți,
cu sufletul simt ceea ce porți cu tine,
de departe, de foarte departe,
din edenul pierdut, din viață și suferință,
din zbuciumul și pribegiile tale, din moarte.

Sub mărul cu ramurile încărcate de fructe,
aplecate până-n pământ,
pe pământul anilor tăi,
îți ascult firesc, atât de firesc,
suferința,
iubirea și gândurile,
misterul vieții
pe acest drum de început...

Sub umbra binecuvântată a mărului,
tu și eu pe pământul acesta
al anilor făgăduinței!
Ceva ce nu există și nu putea existe,
o melodie nedeslușită auzi,
auzi și cauți
- o știi sau nu o știi? -
un început,
un început de poveste
scrisă prin cuvintele inimilor noastre!

Undeva, o rădăcină ne ține,
știi doar că iubirea o simțim sau nu o simțim...

poezie de din Dincolo de luntrea visului (24 octombrie 2011)
Adăugat de Irina Lucia MihalcaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Beatrice Vaisman

simt ca o pasăre Phoenix umană: după fiecare "trântă", ridic și o iau de la început, ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic.

(9 februarie 2022)
Adăugat de Beatrice VaismanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook