Pe cărări de paşi târzii

De-am avut o clipă grea,
De-am avut zile senine,
Dorul de mi-a lăcrimat,
Nu ai fost tu lângă mine.

De-am păşit prin iarbă verde,
De-am trecut tărâm uscat,
De mă înecam prin sete,
Mâna ta, tu nu mi-ai dat.

De-mpleteam dorul ce naşte,
La icoane mă rugam
De tot greul ce mă paşte...
Nu alăturea-mi erai!

De mi-a fost ori greu, ori bine...
Nu ştiu! Am uitat! S-a dus!
Dacă n-ai fost lângă mine,
Ce mai ai acum de spus?

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să uit

Mi-am propus să uit de tine,
Însă tu nu mi-ai greşit,
M-am gândit c-ar fi mai bine,
Nu ştiu cum, doar am simţit...

Nu mi-ai spus nici vorbe grele,
Nu mi-ai spus nici vorbe dulci,
Dar visam să se-mplinească
Gânduri ce-ai şoptit atunci...

Nu mi-ai dat priviri de bine,
Însă nici priviri de rău,
Mi-as dori să îmi plimb ochii
O secunda-n gândul tău...

Nu m-ai lovit niciodată,
Dar nici nu m-ai mângâiat,
Mi-ai fost doar o simpla fată,
Ţi-am fost un simplu băiat?

Ori m-agăţ de-acele vorbe,
Ori tu încă simţi ceva,
Nu m-ai săruta pe buze
Dacă n-ai simţi ceva.

De-am fi puşi faţă în faţă,
N-ai putea mărturisi,
Sentimente, gânduri, vise,
Niciodată nu le-om şti.

Mi-am propus să uit de tine,
Pentru că nu am de-ales,
Ai fost mereu lângă mine,
Însă nu te-am înţeles..

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirint

În viaţă-am învăţat de toate
Şi ştiu de toate ori – nimic:
Cum roua-n raze, vai, se soarbe...
De fost-am mare, de-am fost mic.

Destinul meu mi-a fost o şcoală
Cu-nvăţăminte de apoi,
Ce bine-i să le ai icoană,
Când greutăţi se ţin şuvoi!

Au fost şi trec în rând, cuminte,
Aş da cuiva un sfat pe loc,
Dar în folos poate să mintă,
Când altă soartă-i pusă-n joc!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflete îndepărtate

Dacă îţi va fi vreodată dor de mine
Coboară în inima ta uşor,
Şi ai să vezi cum plânge după mine
Sătulă îi este să îi mai fie dor.

Să asculţi atunci şoaptele vântului
Cum îţi aduc spre tine dorul meu,
Cu durere pe aripile gândului
Cum te-am chemat spre mine tot mereu.

Şi de-am rămas în suflet amintire
Măcar mă vei povesti frumos,
Ce îi vei spune inimi de mine
Eu ştiu că dragoste mi-ai fost.

Azi de-am rămas doar doi străini
Păcat că n-am ştiut să ne vorbim,
Şi am presărat în suflet numai spini
Şi am ajuns doar amintiri să fim

poezie de Georgescu Elena
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iar iubirile

Nu!
Nu ai fost sincer, tu,
N-ai fost cu mine!
Te-ascundeai în drumul tău,
De tine!

Nu mi-ai fost tu mie
Devotat,
Orice cătătură
Te-a trădat.

Nu ştiu, rău tu de făceai
Ori bine,
Ştiu, că te pierdeai în calea ta
Pe tine.

Eu
Rămas-am
Tot aceeaşi rază,
O iubire vie
Şi semeaţă!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum de-am uitat?

Şi dă-mi uitarea de nu crezi
Că pentru mine eşti speranţa,
Dar de mi-o dai, cum o să vezi,
Că nu s-a terminat romanţa?

Şi că nu pot, şi că nu ştiu,
Pe care drum să te mai caut
Deşi nu e deloc târziu
Să cânte iar dorul din flaut.

Tot vreau să plec însă revin,
În zarea plină cu iubire,
Dar numai frunze de pelin
Mai caută prin amintire.

Deşi tăceri în mine-au nins
Şi încă ning de-atâta vreme
Mi-e focul dragostei nestins
Iar vâlvătaia-i la extreme.

O vorbă doar aş vrea să-mi spui
Când doruri grele mă apasă
Dar m-ai lăsat a nimanui
Şi ai ales o altă casă.

Iar noaptea este pe sfârşite
Dar să adorm n-am reuşit
Şi gândurile-s obosite
De dorul ce le-a răvăşit.

Dar zorii vin şi din coşmar
Trezirea cu un zâmbet vine;
Cum de-am uitat că-n calendar,
Tu mă scrii zilnic doar pe mine?

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de jos de cer

Lăsat-am vorbă vieţii ca, de-am să plec vreodată,
Cu verde să îmi scalde în locul ce-am trăit
Şi-n dunga de cenuşă a focului de vatră
Ce-am fost, de s-o putea, un zarzăr înflorit
Să-l crească-n rămăşiţe cu rădăcin-adâncă
În zori să-mi scormonească statornicul veşmânt,
Iar somnul ce mă prinse, în prea-ndelungă tihnă,
Să mi-l răpună vântul prin creanga-i şuierând.

Lăsat-am vorbă ierbii ca, de-am să plec devreme,
Păscută firea-mi crudă de dorul de mormânt,
Să-mi salte fericită în trainice ciulendre,
Să bată fără milă cu verdele-n pământ,
Pân-or sări grei bulgări din ţarina tăcută
Ce bătătură largă imi puse lângă trup,
Să fluiere din frunze-i tulpina de leurdă
Şi de-o putea-n zori cucul, mă spurce iar cântând...

Lăsat-am vorbă... ţie, ce te-am iubit tăcută
Ascunşi de moartea lumii, fugind de Dumnezeu
Ca, de-am să tac, frumoasă, din lumea mea urâtă,
În groapa cu minuni, cu râsu-mi rozaceu,
Să rogi să mă dezlege izvoarele curate,
Cicoarea de pe câmp şi flori ce albe pier,
De toată murdăria şi neputinţa, poate,
De-a nu fi fost decât atât de jos de cer.

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti o străină

Azi mi-ai spus că pleci şi ai plecat
Iubirea noastră s-a terminat?
Dar care iubire?, mă întreb mai bine
Când doar eu te-am iubit pe tine.

Gândurile mele au prins un glas,
Tu erai tot ce mi-a mai rămas,
Dar tu n-ai fost niciodată alături de mine
Ai fost doar tu cu tine.

Un gând rece şi întunecat
Îmi întreabă sufletul curat:
Străino, eu nu te cunosc
Tu mi-ai spus că pleci, dar unde-ai fost?

poezie de Dragomir Mihai-Viorel (30 decembrie 2012)
Adăugat de Dragomir Mihai-Viorel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au fost cândva

Au fost cândva zile de mai,
Au fost cândva zile de vis,
Când lângă mine erai
Şi trăiam ca-n paradis.

Multe-au fost, azi nu mai sunt.
Au fost luate de vânt.
S-a dus vremea când erai
Pentru mine colţ de rai.

Din când în când îmi amintesc,
Aş vrea din nou ca să trăiesc
O zi fumoasă de mai,
Tu alături, să-mi fii rai.

poezie de Dumitru Delcă (20 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am spus

Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Şi-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau şi-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.

Am spus că ştiu când n-am ştiut
Şi-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Şi-am spus nu pot, dar am răbdat.

Am spus că am când n-am avut
Şi nu ţi-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Şi-am spus sunt prost, fiindcă eram.

Am spus că pot când n-am putut
Şi că-i uşor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Şi-am fost întotdeauna eu.

Am spus mereu ce-aveam de spus
Şi-am scris să ştii că te iubesc
Şi-atuncea când voi fi apus
Şi n-o să pot să mai vorbesc.

Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Şi tot ce-am spus e de prisos.

poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai fost las

Intre iubire si ura-i un pas
Pentru noi asta e tot ce-a ramas
Simt cum ma zbat si mi-e cald si mi-e frig
Si te strig
Pentru acesta absurda iubire
Singura cale e o despartire
Dragostea noastra ajunsa e azi
La final
Doar un pas de-am continua
Minciuna o vom face si mai grea
N-as suporta lasitatea ta

Ai fost las personaj de bal mascat
Ai fost las de minciuna vinovat
N-ai avut niciodat curaj sa-mi spui deschis
Ca-am fost doar o aventura
Ai fost las

Peste durerea altei femei
Care te-asteapta in bratele ei
Nu pot sa calc si nupot sa trec
Orice-ar fi
Peste o alta nefericire
Tot ce-ai cladit a fost amagire
Pentru aceasta vina ce-o porti nu te iert

Ai fost las personaj de bal mascat
Ai fost las de minciuna vinovat
N-ai avut niciodat curaj sa-mi spui deschis
Ca-am fost doar o aventura
Ai fost las

cântec interpretat de Laura Stoica
Adăugat de marius aldea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă

Doare, încă, şi mă arde
Vântul ce te-a secerat,
Spune-mi, mamă, de pe unde
Mi-ai strâns apa de-mbăiat?

Mamă, n-avea ursitoarea,
La ea, bine niciun pic
De-am rămas, curând, cu mine,
Rătăcită prin nimic?

Zorii gri, calea făcută
Să încapă pasul meu,
Prea devreme m-ai pus, mamă,
Să mă duc, de mână, eu.

Orizont de strâmbătate,
Rugi murite pe sub cer,
Mamă, n-am avut la cine
Mângâierea ta s-o cer.

Mers împins prin vremea dusă
Până-n crucea toamnei seci,
Sângeri, mamă,-n rana veche
Şi în în golul palmei reci!

Înţelesuri fără noimă,
Dorul verde-n lemn uscat,
Mamă, doare şi mă arde
Vântul ce te-a secerat...

poezie de Maria Trif
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a agăţat de geamuri primăvara...

S-a agăţat de geamuri primăvara
Şi stă râzând, privindu-mă tembel
Nu înţeleg, nu ştiu ce vrea să spună
Şi chiar de-aş şti, nu vreau s-ascult defel.

E soare mult şi vântul se alintă
Prin crengile cu mugurii plesnind
Dar şoapta lui nu poate să mă mintă –
Cum mă minţea când mă ştia iubind.

Nici colţul verde-al ierbii nu mai poate
Ca să trezească-n mine noi fiori
Mi-e inima-ngheţată ca de moarte
N-am nici dorinţi şi n-am nici sărbători.

De ce se întâmplă - n jur nici că-mi mai pasă
Demult pierit-a puştiul care-am fost
Feştila dragostei demult e arsă
Ochii-s de peşte – zâmbetul anost.

De-am fost viu, vreodată, nu mai ştiu…
De-am iubit, azi nu ştiu ce-i iubirea…
Ce sentiment ciudat: sunt mortul viu!
Ce-şi plimbă-n van prin lume pustiirea.

Hai, primăvară, du-te din fereastră
Îngheţul inimii n-o să-l topeşti
Hai, risipeşte-te în zare-albastră
Şi caută alt suflet să-ncălzeşti.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnei X

Că eşti stea tu printre stele
Şi de dorul meu te pierzi,
Soţul tău mi-a dovedit-o,
De-am văzut şi stele verzi.

epigramă de Vero din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-am putea...

De-am putea să fim eroi
Învingându-ne pe noi,
În ograda orişicui
S-ar găsi numai statui!

epigramă de George Corbu din 101 epigramişti retuşaţi şi încondeiaţi de Alexandru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măsura

De-am fi vieţuit noi în zilele strămoşilor
ce fost-au părtaşi la martiriul proorocilor
am fi întrecut măsura barbariei lor?
De-am fi judecat noi în zilele strămoşilor
ce greutate au mila şi credinţa cărturarilor
am fi întrecut măsura nechibzuinţei lor?
De-am fi călăuzit noi în zilele strămoşilor
pe cei ce căutau ieşirea din orbirea fariseilor
am fi întrecut măsura fărădelegii lor?
De-am mărturisi noi din zilele strămoşilor
calea izbăvirii de flăcările gheenei a fiilor
am şti cum să-ntrecem măsura măsurii lor?

poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deunăzi constatam că am fost un om iubit de bunul Dumnezeu şi îi mulţumesc că mi-a pus în permanenţă mâna pe creştet. Eu m-am născut duminica dimineaţa, când băteau clopotele de la biserică. Mama mi-a spus că o să fiu un copil apărat de Dumnezeu, şi aşa a şi fost... Mi-a dat în primul rând şansa să muncesc ceea ce am iubit, apoi şansa să dau oamenilor ce e mai bun şi mai frumos în mine. Am avut norocul să am o viaţă teribil de frumoasă şi de împlinită.

citat din Coca Bloos
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este tot ce nu las pe pământ!

Am trecut printr-o lume de dor
Unde taina iubirii s-a stins.
Este totul doar grabă si zor
Spre un ţel... niciodată atins!

Nu mă dor amintiri că le ştiu,
Nici iubiri nu mă dor, că le-am strâns.
N-am sădit, printre zile, pustiu,
Când necazuri au fost, nu m-am plâns.

N-am avut nici prea mult, nici puţin.
Tot ce Domnul mi-a dat, mi-a ajuns.
Călăuză... doar harul divin,
Pe cărări mult prea greu de pătruns.

Doar iubire-am furat cât am vrut.
Pentru mine e tot ce-i mai sfânt,
E esenţa plimbării prin lut,
Este tot ce nu las pe pământ.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De am şti...

De-am putea lepăda toată ura din noi
Ca pe-o haină prea grea, ponosită şi slută,
Dezbrăcând-o încet, aruncând-o-n gunoi
Împreună cu toată răutatea limbută,

De-am pricepe măcar că suntem trecători
Printr-o viaţă ce e doar un nor efemer,
Că doar tinei flămânde îi mai suntem datori
Pe cărarea ce urcă de la soartă spre Cer,

De-am putea înţelege că parşiva putere
E-o himeră prin care ne credem stăpâni
Peste suflete triste, provocând grea durere
În suflete slabe, în oamenii buni,

De am şti că din toate rămâne ţărâna,
Iar Iubirea e calea, e rostul divin,
N-am lăsa răutatea să mai fie stăpâna
Peste-a noastră menire, peste-al nostru destin!

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

Se vede că nu mi-a fost dat

decât schimbul inelelor, ploaia, oftatul...

Se vede că nu mi-a fost dat să cad în păcat

lângă trupul tău, mult sărutatul.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi mâna

Dă-mi mâna
Şi hai, să descoperim
Noi orizonturi în căutare!
Prin mine,
Prin tine
Să altoim
Senina,
Dulcea
Visare!

Opreşte-ţi privirea-n popas,
Pe aripi
De revărsare!
Şi dorul tău
Bucură-se,
Cu adevărat,
De-această clipă
În desfătare!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!