Într-un sat uitat de lume
Într-un sat uitat de lume,
Pe un peron de gară vine
Un bătrân cu barbă mare
Și i-mi pune o întrebare:
Nu știi, taică, dacă vine,
Trenu-acela pentru mine?
Că l-aștept de ani de zile,
Mă uit lung și nu mai vine.
Au rămas bătrânii în sat,
Singuri și neajutorați,
Căci cu foametea cea mare,
Copii îs peste hotare.
Vin în gară zi de zi,
Poate îl voi întâlni.
Că-s bătrân și nu mai pot,
Simt că mor și nu-l mai văd.
La bătrân eu lung mă uit,
Și deodată încep să plâng,
În sfârșit a venit ceasul
Ca să-ți vezi acum băiatul.
Tata începe acum să plângă,
Mă ia în brațe, mă sărută,
Acum fiindcă te-am văzut,
Pot să mor, sunt liniștit.
poezie de Dorel Marin (16 iulie 2018)
Adăugat de dodorel62
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre plâns
- poezii despre gări
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre zile
- poezii despre tată
- poezii despre sărut
- poezii despre sfârșit
- poezii despre sat
Citate similare
Treime
Stelele cad și mor
Stelele mor arzând
Stelele pline de dor
Ceruri cu dorul sting
Vine și rândul meu
Vine și vremea mea
Vine și vin mereu
Ploaie și fulgi de nea
Tu să nu mă aștepți
Tu să mă uiți curând
Tu sparge golul din piept
Candela stinge din gând
Vine și rândul meu
Vine și vremea mea
Vine și vin mereu
Ploaie și fulgi de nea
Că te-am iubit, tu știi
Că nu mai vrut, o știu
Că printre nopți târzii
Poate voi sta să-ți scriu
Vine și rândul meu
Vine și vremea mea
Vine și vin mereu
Ploaie și fulgi de nea
Simt cum îmi cresc aripi
Simt cum în cioburi se sparg
Simt cum renasc în nisip
Păsări albastre din larg
Vine și rândul meu
Vine și vremea mea
Vine și vin mereu
Ploaie și fulgi de nea
Pietre ca sorii, fierbinți
Pietre căzute din cer
Pietre ca mine, cuminți
Stau răstignite la ger
Vine și rândul meu
Vine și vremea mea
Vine și vin mereu
Ploaie și fulgi de nea
Poate că voi reveni
Poate că nu, dar mai știi
Poate că iar voi iubi
Pietre ca tine, pustii
Vine și rândul meu
Vine și vremea mea
Vine și vine mereu
Ploaia cu stropii de nea...
cântec, versuri de Iurie Osoianu (17 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre iubire
- poezii despre dor
- poezii despre stele
- poezii despre păsări
- poezii despre noapte
- poezii despre nisip
- poezii despre moarte
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mi-ai scris o scrisoare tragică, care mă sperie... Ce pot să-ți spun? Și eu sunt bătrân, și eu am atâția ani de durere în mine și în jurul meu... Ai fost mare în durere, în bucurie, în viață. Întotdeauna. Și acum vrei "să te arunci de la fereastră"? Sunt aceste gânduri demne de Carlo Betocchi? Îți repet că și eu sunt bătrân. Și eu mă aflu pe margine.
Giorgio Caproni în scrisoare lui Carlo Betocchi, traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre viață, citate despre tragedie, citate despre timp, citate despre sperieturi, citate despre scrisori, citate despre gânduri, citate despre durere, citate despre bătrânețe, citate despre bucurie sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Mirare
îmi vine să râd și să plâng deodată
sunt soră cu norocul
păsările în mine
își serbează faimă și
pot să zbor
îmi vine să râd și să plâng
dintr-o dată
toamnele în mine
își restrâng cocorii și
pot zbura
îmi vine să râd și să plâng
laolaltă
urme de roșu umplu
golul meu stâng
amurguri, răsărituri,
inima ta și
îmi poți ameriza mările cerești
îmi vine să râd și să plâng
câteodată
tăiată în jumătate,
împărțită în tine
tremur lung de șoaptă
străveche și
mă pot zbura suflet-pereche
și-mi vine să mă mir
de râsu-mi
de râsu-mi
de mine însumi
colibri
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre toamnă, poezii despre suflete pereche, poezii despre râs, poezii despre roșu, poezii despre noroc sau poezii despre inimă
Singurătate
Un sat pustiu... Doar un bătrân pribeag
Rugându-se, plângâmd sfârșit pe prag...
"De ce-am rămas eu ultimul oștean?!
Ce rost în astă lume să mai am?!"
I-am îngropat pe toți ai mei.... sunt scrum.
Doamne, e timpul meu să mor acum!
Biserica-i pustie, satul gol...
Sunt lut din lutul vieții trecător...
Cad casele ca niște draperii,
Ulițele sunt triste și pustii...
E-un cânt de doliu, Doamne,-ntreaga lume!
Doar moartea rătăcește prin albume...
Luna-i o sfântă candelă și jale
Văd parcă risipindu-se în zare...
E rândul meu să mor! Mi-a mai rămas
Un an, o lună,-o zi, poate un ceas...
Și lumea toată e un clopot viu...
Trec rânduri, rânduri, oameni prin pustiu...
Sunt ultimul oștean, rămas tăcut
Să lupte cu-al tăcerilor tumult.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre lut, poezii despre viață, poezii despre tristețe sau poezii despre singurătate
Glossă românilor duși din țară
Casa bătrânească are în firidă
Un bătrân ceasornic... Mama toarce-n tindă.
Tata lung se uiră de-a-i veni feciorul.
Mama lăcrimează... Cât de mare-i dorul!
Ciutura fântânii lacrima adapă,
Nimeni nu mai vine c-o cană de apă.
Ce străin e satul! Ce stingheri bătrânii!
Au plecat în lumea largăă toâi românii...
Casa bătrânească are în firidă
Simfonia vieții - lume împărțită
În bătrâni și tineri... Bătrâni ce-au rămas,
Pe glia străbună, să facă popas.
Tineri ce în lupta lor cu sărăcia
Au plecat departe... Unde-i România?!
Unde-s munții falnici?! Morminte și frați,
Părinți și prieteni, toți au fost uitați.
Un bătrân ceasornic... Mama toarce-n tindă...
Merii dau în floare, pâinea-i aburindă,
Ia strămoșască și fota străbună
Strălucesc înseară-n limpeziri de lună.
Iaarba-abia răzbate... Păsări în alai
Plâng cuvântul, portul și dulcele grai.
Ruginite lanțuri își scrâșnesc durerea...
Vise-ncătușate ne mai sunt averea.
Tata lung se uită de-a-i veni feciorul,
Plânge și suspină, noaptea nu-l ia somnul,
Se gândește poate c-o veni vreodată
Ceasul ca să plece și scumpa lui fată
Dusă prea departe, dusă-n țări străine
N-are s-o mai vadă. Poate nu mai vine!
Toate aste gânduri, nu-i dau pace, iată!
Numai sărăcia este vinovată!
Mama lăcrimează... cât de mare-i dorul!
Toarce și se roagă, o răzbește somnul.
Pe obrazu-i aspru, lacrima străluce
Când în pat se pune, tristă, să se culce.
Are în arendă câteva pogoane.
Cu atât cât are, n-o muri de foame.
Sălcii plâng în poartă, singurii din sat,
Sunt bătrâni, părinții ce vi i-ați lăsat.
Ciutura fântânii lacrima adapă,
S-a ciuntit, vezi bine, lama de la sapă.
Ornicul durerii sună-n valea mare...
Nimeni nu mai vine, cineva mai moare!
Ne-au plecat copiii, ni-i pustie casa,
Lăcrimat ni-i chipu,-nlăcrimată fața.
Pașii ard pe drumu-ntoarcerii acasă,
Viața nu mai este la fel de frumoasă.
Nimeni nu mai vine c-o cană de apă,
În străinătate toată lumea pleacă.
Au uitat de toate... pământul străbun
Nu mai e averea nici unui român.
Codrii plâng și ciute sânge sorb, de sete.
Plâng amar părinții! Și și-au prins în bete,
De la Bobotează, busuioc. O fi
De-o da Domnul Mare, pruncii de-or veni.
Ce străin e satul! Ce stingheri bătrânii!
Oh, ce tristă viață! Au plecat românii...
Se apleacă grâul, pâinea li-i amară
Și românii iarăși se întorc în țară.
Sărută pământul, mâna mamei lor
De lacrimi udată, chipul ars de dor...
Își sărută tatăl - cumpănă și vis,
Mâna tremurândă ce-n tăceri le-a scris.
Au plecat în lumea largă toți românii,
A singurătate parcă urlă câinii.
Cine să mai vină?! Poarta-i încuiată...
Nu mai ești măicuță. Nici tu nu ești, tată!
Doliul doar se zbate - inimă pustie.
La căsuța voastră, cine să mai vie?!
Doar pământul care mă hrănea, copil,
Mă așteaptă încă, părinți, să revin.
Au plecat în lumea largă toți românii.
Ce străin e satul! Ce stingheri bătrânii!
Nimeni nu mai vine c-o cană de apă.
Ciutura fântânii lacrima adapă.
Mama lăcrimează. Cât de mare-i dorul!
Tata lung se uită de-a-i veni feciorul.
Un bătrân ceasornic... Mama toarce-n tindă...
Și tăcerea doare-ascunsă în firidă.
P. S.
Sărutmâna mamă, sărutmâna tată!
Din străinătate am venit... Mă iartă
Binecuvântare dă-mi, măicuța mea!
Iartă-mi! Iartă-mi, tată, nu voi mai pleca.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre mamă, poezii despre copilărie sau poezii despre vinovăție
O simplă hologramă
Azi mi-a venit în gând o temă
Era așa ca-ntr-o dilemă
M-am tot visat mergând prin ploaie
Pe jos apa curgea-n șiroaie
E realitate sau doar o hologramă?
Te-am așteptat o săptămână
Să ne putem plimba de mână
Să pot să-ți spun șoptit
Cam cât de mult eu te-am iubit
Și te iubesc în continuare
Să te sărut aș vrea acum
De dorul tău eu sunt nebun
La pieptu-mi să te strâng
Mă uit pe geam și-ncep să plâng
Mă simt la fel ca un nătâng
Sunt trist, te caut neîncetat
Și când mă uit mai bine
În față văd o siluetă ce seamănă cu tine
O melodie a fredonat, apoi prin ploaie s-a plimbat
Timid și disperat să o ating am încercat
Nu pot să cred, oare ești tu?
La mine s-a uitat cu-n aer plictisit
Nici cel puțin nu m-a băgat în seamă
Acum sunt trist și răvășit
Dar liniștit, era o simplă hologramă
Trăim în viață cu speranța că într-o zi
Iubirea vieții în mod real vom întâlni
Se poate uneori ca visele să se împlinească
Pentru ca viața fără ea este o dramă
Și nu cum ar crede unii... o simplă hologramă
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre plimbare, poezii despre săptămâni sau poezii despre realitate
Regăsire
Plouă urgia lumii cenușii
Blestemându-și pe-ai ei copii
Se cutremură pământul rănit,
Doar el știe cât te-am iubit.
Universuri cad și mor țipând
Prăbușind în trupul meu plângând
Întuneric viu și tremurător,
Simt acum clipa când mor.
Viața e dulce și mișcătoare
Moartea-i amară și stătătoare,
De mine nu mai vreau să vorbesc,
Ci aștept clipa când am să te întâlnesc.
Te-am pierdut odată demult
La sfârșit de lume cu-al ei tumult
Dimineața însă vine strălucind
Izgonind noaptea, cu lumină nimicind.
Dar la sfârșit rămânem doar doi,
Mare noroc că suntem doar noi,
O lume în moarte s-a despărțit
Doi oameni-n iubire s-au întâlnit.
poezie de Ionuț Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric sau poezii despre vorbire
Te vreau acum
Cum fosforul luminiscent pe negrul drum
Să nu mă pierd pe căi nevrut greșite,
Cum orb sub pleoape are sclipiri nădăjduite,
Te vreau acum, acum, acum.
Secătuit de-arșiță pân' la scrum,
Într-un deșert din mine, caut tau de munte
Și nicio oază nu-mi ajunge chiar de-s multe...
Te vreau acum, acum, acum.
Când singur, dacă sunt, nu sunt nicicum,
Doar ochi de sticlă-n translucid îi pierd
Tot căutând un ultim de dezmierd...
Te vreau acum, acum, acum.
Când și-aeru-n cuvinte mi-l sugrum
Din piept ce mi se-oprește când te văd,
Mi-ești lațul retezat scăpat de eșafod...
Te vreau acum, acum, acum.
Și-am încă gust de lume să o îndrum,
În juru-mi să mi-o fac inel, corolă,
Să-ți fiu cadoul de polen, nectar... O benevolă
Te vreau acum, acum, acum.
Te vreau, căci cred că de pleci oarecum,
Aș fi cum trenul într-o gară fără șine;
Prelung și gol, stând cu biletu-n mână cu tăiate vine...
Te vreau acum, acum, acum.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre oaze, poezii despre negru, poezii despre munți, poezii despre greșeli, poezii despre fosfor, poezii despre deșert sau poezii despre cuvinte
Du-mă, săniuță
Du-mă, săniuță cu tălpici de lemn,
Într-un colț de lume unde te îndemn...
Pe un deal, departe, nalt și-nzăpezit,
Pe unde mi-e dor și am copilărit,
Urcă-mă pe podul cald de scândurele,
Și zboară cu mine prin iernile grele,
Să mă duci degrabă unde îmi doresc,
Înapoi prin ani, să mai copilăresc!
Lasă- mă acolo dar să stai cu mine,
Ce m-aș face eu, iarna, fără tine???
Să urcam pe deal și cu-n fluierat,
Să adunăm în fugă copiii din sat!
Să ne tăvălim, bobul să-l formăm,
Peste derdeluș cu toți să zburăm!
Și când vine timpul sa ne odihnim,
Omul de zăpadă să îl construim!
În râsete și glume și uzi pân' la piele,
Treceau multe zile, cum să uit de ele??
Când intram în casă serile târziu,
Era întuneric și satul pustiu!
Mama mă-aștepta cu turte pe plită,
Însă eu picam frântă... obosită!
Următoarea zi o luam de la-nceput,
Iernile de-atunci cum pot sa le uit???
Scriu acum pe coală și... Doamne, mi-e dor...
Scrisul l-aș lăsa, acolo să zbor!
Să mă-ntorc prin ani în iernile curate,
Și-un gând mă trezește, știu că nu se poate...
Săniuța mea cu tălpici de lemn,
Din copilărie, nu mai pot s-o chem!
A rămas acolo într-un vis trecut,
De care mi-e dor și nu pot sa-l uit!
poezie de Teodora Dumitru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre săniuș, poezii despre iarnă sau poezii despre zăpadă
Menuet
Vine un copil, face o reverență
și moare.
Vin doi copii, fac o reverență
și mor.
Vin trei copii, fac o reverență
și mor.
Vin patru copii,
fac o reverență.
Vin cinci copii,
fac o reverență.
Șase vine singur.
După el vine o hienă,
după ea vine o liră.
Deodată apare Îngerul.
El mă țintește cu ochii lui ficși în ochi
în timp ce zăngăne în mâna dreaptă
o monedă.
- Cap sau pajură? mă întreabă.
- Pajură!
poezie celebră de Nichita Stănescu din Măreția frigului (romanul unui sentiment) (1972)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre numismatică, poezii despre mâini, poezii despre hiene, poezii despre dans sau poezii despre bani
Nu mai ești aici
soarele din vară a îmbătrânit
are razele obosite
sus muntele cântă orizontul
aripa a căzut frantă pe-o piatră
rănită
nu mai ești aici
și-i timpul toamnei peste an
mă uit la păsări cum zboară cerul
mă uit cum se zbate orb văzduhul
în vultur
acum mă prăbușesc din înălțimi
pentru că nu mai ești, eu
pentru că nu mai ești, aici
și-n noapte plâng întunericul din mine
o lumânare crede-mă mai vreau
o ultimă lumină
ceva îmi spune că-n timpul tău
reală-i iubirea, crede-mă
nu fugi de mine
nu fugiți voi, zile
nu lăsați să plouă cu gânduri în mine
niciodată nu voi mai fi
este timpul iubirii, a trecut vara
acum tu nu mai ești, eu
acum tu nu mă mai știi
nu mi-a mai rămas să iubesc
decât pentru todeauna
numai iubirea
poezie de Viorel Muha (octombrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre vulturi sau poezii despre trecut
Mă uit în suflet, văd un copil. Mă uit în oglindă, văd un bătrân. Mă uit la mine, nu mă mai văd.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre suflet, aforisme despre copilărie sau aforisme despre bătrânețe
Vine când trebuie să vină
Cei lași mor de mai multe ori înainte să le sune ceasul;
Cei bravi mor doar o dată.
Dintre toate ciudățeniile pe care le-am auzit în viața mea,
Cea mai mare mi se pare-aceea că oamenii se tem de ea,
În loc s-accepte că moartea, un sfârșit absolut necesar,
Vine când trebuie să vină.
poezie de William Shakespeare din extras din "Iulius Cezar", traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre frică sau poezii despre ceas
Lacrima unui copil
răbdați, răbdați
păsări mor acum
sunt tinerii ce strigă pe drum
cu pieptul gol și pur
durerea se zvârcolește în ei
privind la voi
spaimă în jur
teamă de toți și de toate
dormiți oameni, dormiți bine
nu știți unde mergeți
doar vă târâți prin zoaie și scrum
ați murit de mult, fără să știți
azi, cadavre ambulante la colțuri de drum
știu că mâine o să mor și totuși scriu
cu lacrimi și sânge pe scoarța lumii
știi, și lacrima e un cuvânt
trist pribegesc din sat în sat
lăuta are corzile rupte
eu cânt mai departe pe drum
flăcări ard în mine
de ce plângi mamă, acum
nu vezi copilul ars pe drum
rug creat de voi, din ură și minciuni
ați uitat puritatea privirii unui trist copil
plâng îngerii din cer pe țărmul tăcerii
Doamne, de ce ai plecat azi dintre noi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre uitare, poezii despre tinerețe sau poezii despre sânge
O ultimă îmbrățișare!
Ultima îmbrățișare...
Prieteni dragi vă las cu bine...
Un ultim dor mai arde-n mine!
Am vrut o ultimă imbrățișare,
Nu pot! Vaiii! Și-așa mă doare...
Dar... bucurie, în sfârșit!
Ultimul Ceas chiar a venit!
Ne-om-brățișa unul pe altul,
Al Nouă-lea cer, din Inaltul....
Am doar, o fărâmă de paine,
Cu mucegai ș-un pesmet
Aveam undeva, in șervet...
Lumina e-n sfeștnic sfârșită,
Mai am una, rătăcită,
Să nu uit s o căutăm!
Vine noaptea ne rugăm,
Și-oi adormi cea dintâi,
Făr' de ea la căpătâi...
S-așterne noaptea.. și e frig!
Ceasul cred c-a și venit!
Afară mă uit cu frică,
Sunt nori..
Ah! Doamne și mă trec fiori
Peste ultimile lăcrămioare,
Curg ultimii stropi de ploaie..
Plâng....
Simt parc-o eliberare..
Ceva in piept, totusi ma doare!
Aproape e Ultima -nviere...
Să n-o ținem făr' de rost,
Pe cea din urmă zi de post!
Negru-ar fi bun, s-o țin:
Sfânt Cinstit Trup și Sânge Vin!
Să mă pregătesc de Chin....
ULTIMA OARĂ, MĂ- NCHIN!
AMIN!
DOAMNE!
Vin!
rugăciune de Forțu Mădălina (24 martie 2020)
Adăugat de Forțu Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre somn, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre prietenie
Leon: Aș vrea să-ți zic unele lucruri care nu pot fi spuse cu voce tare. Draga mea... eu... (O ia în brațe și o sărută.) Vezi, nu aș fi putut să zic asta.
Ninotchka: Ah, Leon, Leon, știi glumele alea pe care mi le-ai spus acum câteva zile? Mă trezesc în miez de noapte și încep să râd. Știi, e ciudat... pentru că nu sunt amuzante, sunt stupide. Și totuși eu râd. Și când mă uit la Buljanoff, la Iranoff și la Kopalski, știu că sunt niște oameni mârșavi și că ar trebui să-i urăsc. Dar dup-aia îmi dau seama cine i-a făcut să fie așa și, în loc să trimit raportul la Moscova, ies în oraș și-mi cumpăr o pălărie caraghioasă și... vorbesc prea mult?
Leon: Nu, nu, continuă.
Ninotchka: Leon, vreau să-ți spun ceva ce nu am crezut vreodată că voi spune, ce nu cred că ar trebui să spună nimeni, de fapt, tocmai pentru că nu există și... Leon, nu pot s-o spun... (Se sărută din nou și se îmbrățișează.)
Leon: Un adevărat gest de sergent!
replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai mult umor despre umor, umor despre zile, umor despre vorbire, umor despre voce, umor despre timp, umor despre sărut, umor despre râs, umor despre oraș sau umor despre noapte
De moș Nicolae
Mi-am pus ghetuțele în prag
În așteptarea moșului cel drag
Și anul ăsta, chiar de-am fost cuminte
Moșul meu va veni ca înainte
Și îmi va pune în ghetuțe, iar,
Dulciuri, așa, ca-n fiecare an.
Și chiar și-o nuielușe buclucașă,
Care să-mi fie, la năzbâtii, nașă.
El, toată noaptea știu c-a alergat,
La porți închise poate a strigat.
Dar eu, că a venit, îi mulțumesc
Cu fapte bune am să-l răsplătesc.
Cu o poveste, ori o poezie,
Un brad, sau o steluță de hârtie...
Sunt un copil și dacă a venit,
E fiindcă viața toată l-am iubit.
Mai sunt copii săraci, bolnavi și goi...
El vine și la ei ca și la noi.
Le-aduce haine, jucării, mâncare.
E-un moș bătrân, bătrân, cu suflet mare.
Și îi ferește veșnic de dușmani
Pe pruncii lui Iisus, goi și sărmani.
Slujește-n Ceruri ca un heruvim,
Întru iubirea de copii. Amin!
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre sărăcie, poezii despre suflet, poezii despre răsplată sau poezii despre poezie
Sfârșit de an
Să știi, iubito, florile sunt dalbe,
Se termină și începe un nou an.
Pe vârfuri, toate dealurile-s albe,
Așa erau și când eram puștan.
Cum cenușii trec toate, clipa -- anul!
Dar bine e că, încă, mai trăiesc.
Știi, câteodată, aș vrea să dau cu banul:
Să te iubesc -- să nu te mai iubesc?
Vezi, tu, e tot mai greu despre iubire
Să pomenești -- dar încă s-o trăiești,
Căci lumea noastră lunecă-n neștire,
Către genune... Tot mai triste vești.
De pretutindeni, vin să ne despoaie
De-orice speranță -- deși, nu le ascult,
Și atunci, cum poate inima-mi vioaie
Să-ți dăruiască multul ei tumult?
Se duce înc-un an și an nou vine,
Nu sunt bătrân -- dar nici nu-ntineresc,
Decât când mă gândesc, duios, la tine,
Și-am dat cu banul: vreau să te iubesc.
Să-ți spun, banal, cum toată lumea spune,
Iubita mea, "la mulți și frumoși ani"?!
Nu, o să-ți spun: să ai doar zile bune,
Un an e mult -- darmite, mai mulți ani!
Să știi, iubito, florile sunt dalbe,
Se termină și începe un alt an,
Pe vârfuri, toate dealurile-s albe --
Așa erau și când eram puștan.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre prăpăstii sau poezii despre frumusețe
Chemare
Aud un glas astral demult
Nu pot răspunde, cred că-s mut
Aud un râu ducând spre nord
Eu sunt în mare, nu știu să înot
Aud o pasăre măiastră
Mă cheamă-n lumea împărătească
Eu stau în patul de pământ
Nu pot zbura și mor curând
Aud un tibetan cântând
Corpul mi-e împietrit și plâng
Mai aud un glas senin
Un arhanghel, îmi dă vin
Sunt aproape mort acum
Miros tămâie și mult fum
Totuși mai aud ceva
Ani lumina, vocea ta...
poezie de Claudiu Dumitrache din Boemia unui Mort (3 noiembrie 2018)
Adăugat de Claudiu Dumitrache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre voce sau poezii despre râuri
Cosașul
bătrân.... ușor plecat de spate
ascute coasa-ntr-o poiană
nu este nimeni pe aproape
doar vânt si mucul de tigară
băiatul nu-i... soața bolnavă.
si fânul trebuie cosit.
mai este mult pân-la amiază
cosașul pare obosit...
nu e ceaslov să plangă mama
si tata nu mai plange-n barbă
e doar bătrân, așteaptă toamna
rămas la coasă in poiană.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre soție, poezii despre miezul zilei, poezii despre boală sau poezii despre barbă