Nu fi laş şi fugi dacă ai aprins voit o iubire. Incearcă uşor să o stingi, căci focul ei te poate ajunge din urmă şi arde.

Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa-i ca un chibrit care arde, însă de multe ori, din păcate pentru unii, flacăra nu ajunge până la capăt, că vine o pală de vânt şi-o stinge.

Viorel Muha (noiembrie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât ai fugi de el, până la urmă trecutul te ajunge din urmă.

aforism de George Budoi din Aforisme (21 decembrie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire! Îndură-te de mine şi picură măcar un pic din nectarul tău în sufletul meu, căci clipa de iubire dăruită de tine va fi cât un veac în mica mea viaţă, împreună cu tine!

Viorel Muha (octombrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am răsăritul rămas în urmă şi trebuie să mă întorc, pentru că întoarcerile separă şi elimina secunde întunecate, căci nu-mi doresc un anumit apus, pentru că nu întodeauna el peste întuneric poate deveni un nou răsărit.

Viorel Muha (martie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care are trunchiul, voit îndoit, priveşte libertatea cerului uitându-se-n pământ!

Viorel Muha (iulie 2017)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există dragoste fără pasiune. Pasiunea e focul care întreţine dragostea, arde intens la început, apoi, în timp, la foc mic. Atâta timp cât focul încă arde, dragostea există.

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem o droaie! Şi totuşi, nu reuşim să ţinem un foc aprins ca să scoată fum. Nu pricepeţi că mai bine murim decât să lăsăm focul să se stingă? Cum o să fim salvaţi dacă nu ţinem focul aprins?

William Golding în Împăratul muştelor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea adevărată, luaţi aminte, niciodată nu poate fi cântărită, măsurată, uitată, ignorată sau părăsită, fără pedeapsă, căci ea poate să provoace o nemărginită şi necuprinsă durere, şi iertare nu există pentru asta, dacă ai împărtăşit-o!

Viorel Muha (septembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agresorule, oricare ai fi tu! Să ştii că dacă îmi învigi trupul, dacă îmi frângi inima şi-mi mutilezi sufletul, cu fărădelegile tale, niciodată nu ai să poţi să mă învingi pe mine, căci eu sunt mai mult decat toate cele trei la un loc, sunt eu la care tu nu vei putea ajunge niciodată!

Viorel Muha (iulie 2018)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uităm, căci suntem trup din trup creaţi, prin iubire daţi, şi-n lumea asta dată, avem un ţel şi-o soartă!

Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu uita şi respectă oricând, adevăratele tale clipe de iubire. Nu le ignora, căci ele nu te vor ierta niciodată!

Viorel Muha (octombrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu poate fi decât existenţa ta, apoi şi-a celorlalţi! Dacă tu nu exişti, pentru tine nici eu nu exist, însă pot exista fără ca tu să ştii. Caută-mă, căci eu te aştept!

Viorel Muha (iunie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă stingi în ochii tăi

Mă stingi în ochii tăi
bulgăr de iubire
rostogolit sub paşii
pe care au nins
cuvintele ce nu s-au spus

te rostogoleai
lacrimă albastră
sub pleoape te cuibăreai
în ochii mei ca într-o ciutură
sorbeam şi mă îmbătam
până dimineaţa

simt cum mă stingi în ochii tăi
chiar dacă lumânarea
pâlpâie încă
mă stingi în ochii tăi
lumina stinsă
îşi va risipi cenuşa

nu va mai fi timp
nici o mână
să o adune în urnă.

poezie de Ioan Barb
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regret. Nu sper să mai avem scânteie, tu, iubire, dacă ai fost, căci te vei fi stins de mult de pe vatra sufletului iubirii noastre, în care cărbunii timpului au ars fără putinţă de reîntorcere la începutul sentimentelor mele şi alor tale.

Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutăm să ne ridicăm cât mai sus, dar să ne uităm tot timpul spre ţărâna de unde am plecat, căci tot la ea şi-n ea vom ajunge.

Viorel Muha (iulie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-a fost cules, aşa rămâne. Poate fi otravă, dar şi iubire!

Viorel Muha (mai 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce plantezi astăzi te va ajunge din urmă oricât de departe ai fugi.

Paul Avram în Renăscut din propria cenuşă, Mihai face primul pas
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi...

Şi n-ai să ştii cum este s-o iubeşti
De n-ai să-i iei cu buzele aroma,
Pe trupul ei, uşor, să poposeşti,
Să-i memorezi pentru vecie forma.

Şi n-ai să ştii nicicând dacă vibrează,
Nici cum arată plină de dorinţi,
N-ai să-i auzi suspinul când oftează
Şi când ajunge până sus, la sfinţi.

Ţi-e teamă de puterea ce-o emană,
De focul ce-i mocneşte-n măruntaie
Şi fugi făr-a băga de seamă
C-alergi desculţ prin fulgere şi ploaie.

Te temi să o auzi cum clocoteşte,
Cât de fierbinte-i poate fi iubirea
Şi iarăşi te-ai purtat prosteşte,
I-ai dat în schimb tăcerea şi mâhnirea.

Nu eşti făcut să fii tu alchimistul,
Să o topeşti când o îmbrăţişezi,
S-o modelezi cum vrei, să fii artistul,
Să faci din ea ce numai tu visezi.

Deci, n-ai să ştii cum poate să se piardă
În braţele adevărate de bărbat,
Din ochi o lacrimă să-i cadă
De fericire..., căci n-ai încercat!

poezie de Florentina Mitrică (31 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire la focul lui Zamolxe

Doamne ne ştii, suntem poporul de zei şi de zâne.
Cu focul aprins ne găsim astăzi de faţă cu Tine
Cu inimi deschise spre Tine avem multe a-Ţi spune.

Răul din noi Tu vei arde cu focul minune,
Ştim că zeul Zamolxe ne-aduce adevărul. Bătrâne
Doamne, promitem! Vom urma faptele bune.

Ne sunt minţile treze de-a Ta-nţelepciune.
Mântuitorului nostru Zamolxe multe-I vom spune,
până ce focul sacru va fi doar un tăciune.

poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai înviat ca să mă stingi

Cu vocea susurând
mi-ai scos din inimă
venin,
m-ai înviat cu tine
când m-ai găsit
pe vânt,
eram frunză uscată,
eram mormânt
sub crin,
m-ai strâns la piept
şi mi-ai şoptit
că eu îţi sunt descânt.

M-ai înviat cu viaţă
mi-ai curs uşor
prin vene,
luceafărul iubirii
tu
mi-ai aprins cu tine,
- e prea târziu...
dar tu mi-ai spus că mai e vreme,
că flacăra iubirii,
iubirea
o menţine.

M-ai înviat,
mi-ai strâns cenuşa-n legământ,
m-ai desenat femeie,
mi-ai spus:
- Să nu mai plângi!
m-ai îmbrăcat în zâmbet,
dar
azi
sunt iar mormânt,
căci tu m-ai înviat
ca iarăşi

să mă stingi.

poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!