Să nu plângem ce am pierdut, să nu plângem ce pierdem, să nu plângem ce vom pierde. Să ne bucuram că suntem o existenţă sub cerul vieţii care se poate indentifica pe sine insăşi şi să încercăm să nu ne pierdem sufletul.

Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când ne plângem morţii, ne plângem de fapt propria neputinţă sau chiar moartea.

Rita Drumeş în Staccato - Frânturi de viaţă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne plângem

Românul veşnic reproşează
Când n-a făcut nimic în viaţă:
Că tata n-a fost om de vază,
Că popa nu i-a dat povaţă.

epigramă de Vasile Iuşan din Am cap de neamţ, nu de chibrit! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-ar trebui să ne plângem că am aşteptat prea mult, ar trebui să ne plângem că ne-am prea grăbit.

citat clasic din Paolo Mantegazza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne urmărim propriile ambiţii cu egoism şi apoi ne plângem de lipsa de altruism a lumii. Îi respingem pe oamenii care nu ne plac şi pe care nu îi considerăm suficient de frumoşi, atrăgători, cu statut social dar plângem că lumea e rea şi lipsită de iubire pentru noi când defapt suntem trataţi exact cum îi tratăm noi pe cei care ar avea nevoie de aceleaşi lucruri ca şi noi: iubire, atenţie, grijă. Ne plângem de lipsa de cultură din mass media în timp ce măsurătorile arată clar audienţele cele mai mari exact pe incultura de care ne plângem cu atâta ipocrizie. Lumea se schimbă foarte uşor când te schimbi tu. Arată tu altruism, iubeşte-i pe cei care nu au parte de iubire, aruncă televizorul pe geam şi ai grijă ce cumperi şi cui acorzi atenţia ta. Răul pe care tu îl percepi în lume nu ar exista dacă nu l-ai hrăni chiar tu. Când începi schimbarea?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să plângem...

Să plângem azi copiii ce şi-au pierdut chipul pe vecie
Şi copţi bărbaţi, femei, ce vor avea trup mutilat.
Să plângem pe bunici ce şi-au pierdut nepot deodat'
Şi îndrăgostiţi eterni, rămaşi fără perechea, mai deunăzi vie.

Să plângem câte vise au pierit definitiv, fără să zboare
Şi cât de atroce, multă, a fost durerea dinainte.
Să plângem ultima atingere, ultim sărut fierbinte
Pe buze, sau pe frunte, de atâţi ştiuţi, mai ieri doar oarecare.

Să plângem vinovaţii ce se îmbuibă în cârca noastră, indiferenţi,
Interesaţi doar s-aibă cât mai mult, vampiri de neam, hiene...
Să plângem, c-or muri de atâtea burţi, de atâta nesfârşită lene
Şi rugi să îndreptăm în sus, să fie morţii cât mai competenţi!

Să plângem o popie ordinară azi, impostor ortodoxă,
Ce ştie doar să fure prea sărac, în fum să-l tămâiască...
Să plângem că tot ne vând gropi, de morţi, ei, tagma mişelească,
Că stă ascunsă, pronând ce-i lumina doar de Paşte... clerul nostru noxă.

Să plângem hoardele în convoaie oficiale tot mai nesfârşite,
Ce vor sfârşi în minciună răstigniţi de atâtea, atâtea răuri.
Să plângem perfidia şi hoţiile adânci, adânci până la hăuri,
Ce-au împânzit o ţară şi se cer, ordurile ce sunt... nepedepsite.

Să plângem pe-un pungaş primar, ce-şi vrea doar lui mumia prin spitale,
Pe banii mei şi ai tăi, ca el să-i ţină... şi i-a pus deoparte.
Să plângem că-i o viaţă atât de scurtă, un blestem cu totu' aparte,
Ca tot cei neavuţi să fie mai curând lui Dumnezeu, să-i stea în poale.

Să plângem noi, viii de acum, pe morţii noştri, de-acum noi
De-o noapte de coşmar, sacrificaţi pe altarul lăcomiei.
Să plângem ce-am avut şi şi-au plătit soborul cast, al nevinovăţiei...
Dar să nu stăm apatici, că suntem încă mulţi... şi sunt şi eu cu voi!

Să plângem pân' om seca lacrimi, de nu ne-om cere ţara înapoi,
Să nu stăm doar la poarta "Colectivului"... Să fim cu toţii... NOI!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară de vară

Se strâng rotocoale de nori peste cer
Şi tună-n mânia-i, salbaticul jder...
Alunecă râuri de fulgere-n noapte...
Se-aud în tăcere doar ramuri de şoapte...

Şi plouă... Şi plouă... Se strâng la picioare
-În şuvoi de săruturi, amare izvoare...
Simţim fierbinţeala în clopot de sânge
Şi plouă întruna... Şi plouă... Ajunge!...

Cad bulgări de sticlă sub clopote grave...
Se sfarmă pedeapsa naturii bolnave...
Noi plângem cu lacrimi de ploaie... Potopul
Ne-a luat prunci şi case, speranţa, norocul...

Sub grinzi sfărâmate de dalta pieirii,
Ne ducem pedeapsa, cerşind omenirii,
Fărâme de suflet... Pe cer, iese luna...
Se termină ziua, sfârşeşte furtuna...

Sub cerul speranţei, altar vieţii suntem...
Mai plouă cu vise... Adesea, mai plângem,
Dar veşnic credinţa ne e scut şi faclă,
Cu Domnul vom trece prin foc şi prin apă...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul plânge deseori şi noi nu ştim cum să-l facem să râdă şi atunci plângem împreună cu el, ca să ştie că-i suntem alături.

citat din Simona Oncescu Tunaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doliu

Bergamo e-n doliu...
Morţii se plâng într-un mod iluzoriu.
Un preot se roagă deasupra coşciugului închis,
Ca sufletul celui ce-a fost,
Să ajungă în Paradis.
Nu se va învinge moartea
Decât prin rugăciuni...
Luaţi aminte, români!
Plângem morţi fără nume
Din morminte comune.
Nu mai sunt locuri în cimitir.
Repetat plângem. Tot asemeni murim...
E simfonie de lacrimi, durere şi chin.
Incineraţii se ridică în rugă şi cruci.
Ucigaş fără chip,
Vrei tămâie la schimb?!
Oh, tu nu ştii să plângi!
Tu, satanicul nimb...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi vom muri departe unul de altul, poate fără să ne plângem măcar unul pe altul.

Veronica Micle în Corespondenţă Mihai Eminescu - Veronica Micle (1881)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre oameni şi timp

Ne raportăm la timp şi la-mplinire...
Iluzii, vise, temeri, sens, non-sens.
Luptăm pentru un strop de fericire,
Ar regretăm al timpului regres.

Ni-i timpul un mănunchi de vreascuri care
Se frânge-n mâna primului sosit.
Ne mângâie, ne plânge ori ne doare...
În veşnicii de gheaţă a pierit...

Suntem un ochi carnal mustind lumină
Şi cu lumina-n noi ne duelăm.
Că ne-am născut poem, purtăm o vină
Şi ca un Sfinx spre tele ne-nălţăm.

Şi cu lumina plângem până-n zori,
Reinventaţi pe mantia cerească...
Suntem o albă ploaie de ninsori
Ce-a îndrăznit din nelumesc să crească.

De-aceea plângem stele uneori
Şi osândiţi la lacrimi şi tăcere,
Ne-ntoarcem, oameni, parcă, uneori,
Uitând de ale clipei giuvaere...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar trebui să plângem cu lacrimi cenuşii, să aibă şi ele culoarea amărăciunii noastre. Ce palidă consolare sunt norii negri care se adună pe cerul făgăduinţei.

Ionuţ Caragea în Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul fiecăruia este cheia cu care descuiem poarta timpului. Să nu pierdem această cheie.

Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

O luptă e viaţa

o luptă e viaţa, cu tot ce ne doare,
o luptă cu timpul, cu fricile minţii,
o luptă cu boala ce nu-i trecătoare,
o luptă în care ne pierdem părinţii.

o luptă e viaţa, cu-atâtea depresii,
o luptă în care recurgem la vicii,
o luptă prea plină de false impresii,
o luptă în care ne pierdem amicii.

o luptă e viaţa, mereu inegală,
o luptă în care conduc ageamiii,
o luptă cu snobii în haine de gală,
o luptă în care ne pierdem copiii.

o luptă e viaţa, cu deşertăciunea,
o luptă în care ucidem emoţii,
o luptă în care nu ştim rugăciunea,
o luptă în care ne pierdem cu toţii.

o luptă e viaţa, cu nefericirea,
o luptă în care slăvim neputinţa,
o luptă în care uităm ce-i iubirea,
o luptă în care ne pierdem credinţa.

poezie de Ionuţ Caragea din Ceasornicarul fără mâini (22 august 2021)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice prost poate fi fericit. E nevoie de un om cu inimă mare pentru a transforma în frumos lucrurile care ne fac să plângem.

citat din Clive Barker
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ignorăm şi le dăm cu piciorul persoanelor ce ne merită şi ne vor in viaţa lor, apoi ne plângem că suntem fără noroc.

aforism de Alina-Georgiana Drosu (21 octombrie 2013)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva, am citit undeva că plânsul sfidează orice explicaţie ştiinţifică. Lacrimile sunt menite numai pentru a lubrifia ochii. Nu există niciun motiv real pentru glandele lacrimale să producă în exces lacrimi la comanda sentimentelor. Cred că plângem pentru a elibera componentele animalice din noi fără să ne pierdem umanitatea, deoarece în mine există o bestie care mârâie şi mormăie şi se încordează spre libertate, spre Tobias şi, mai presus de orice, spre viaţă.

Veronica Roth în Insurgent (2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ne naştem plângem, iar ceea ce urmează poate că e doar o abţinere de la a ne continua plânsul.

citat din Francoise Sagan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem

Fiindcă suntem adesea atât de nebuni
şi ne hrănim din măduvă de lună
hai să râdem atunci când vom bea
ca doi menestreli pe o planetă nebună.

Fiindcă suntem atât de bogaţi
şi ne–am născut din aceeaşi poveste,
râdem şi plângem când cerul va sta
pe masa tăcerii tras de un cleşte.

Fiindcă suntem atât de ciudaţi
şi ne topim adânc în palme
suntem laguna dintr – un bob de cafea
căzută într–o ceaşcă plină cu basme.

Fiindcă suntem atât de fierbinţi
până ce veacul din cărţi va cădea
hai să făurim din lut două roţi
şi un munte să tragem pătrat la rindea.

Fiindcă suntem, şi suntem o cupă
din care se bea iubire sadea
hai să împletim stâncă şi apă
şi–apoi să ne punem iubirea în ea.

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne plângem cam mult că nu suntem ajutaţi şi susţinuţi. Oxigenul consumat cu plângerile şi victimizarea am putea să îl folosim în gâfâitul de la antrenamentul care ne ajută să fim autosuficienţi. Să nu crezi în capacitatea de a te autosusţine nu este doar o mare lipsă de respect de sine dar e o jignire la adresa întregului univers şi a creaţiei care a dat naştere stelelor şi sufletului nostru. Şi stelele mor, însă cât timp trăiesc, nu se plâng că nu primesc destulă căldură şi lumină pentru că le generează permanent adânc în interiorul lor. La fel ca şi sufletul uman.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre despăduririle masive din România

Cât ar fi noi să ne plângem,
Este pozitiv, ca semn:
Suntem siguri că n-ajungem,
Nicicând, la... sapă de lemn!

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!