Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Caută să nu mai cauți, ci doar observă ființa infinită ce se arată în absența gândului. Chiar și gândul "eu" – căutătorul - cu care te identifici apare în conștiința infinită și fără formă care o ești. Caută să nu mai cauți, doar astfel căutătorul își va găsi sfârșitul în pacea care este reînceputul eternei tale veșnicii. Și ea, pacea este dintotdeauna Aici. Cel care caută este gândul care pleacă din această clipă să își găsească sfârșitul în următoarea. Dar în prezența, grația Gurului, Sinelui, gândul își găsește sfârșitul chiar acum. Guru nu te pune să cauți nicăieri, nu te trimite într-o nouă călătorie spirituală, el îți arată prin propria lui Prezență, născută din Absență că și tu ești Acasă chiar acum, iar gândul care caută este doar un veșnic pribeag ce trebuie abandonat grației de "A-Fi" chiar în această clipă! A recunoaște că niciodată nu ai fost gândul înseamnă a fi veșnicul Sine. Nu poți face absolut nimic pentru asta, poți doar abandona orice facere Pentru asta. Tu ești viața, Sinele care există etern în această clipă, și nu rătăcitul gând ce mereu apare în ea și caută ceva. Doar clipa de față o ai tot timpul, dar mintea îți spune că ai rătăcitul ei copil gândul care apare și pribegește în ea.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Gândul își imaginează că într-o zi și el va fi "sinele". După cum, în tot acest timp, tu nu ai fost, nu ești și nu poți fi nimic altceva decât Sinele. Pentru gând, Sinele fie e veșnic acolo, fie e o absurditate, abstractă, care "DE FAPT", nu există. După cum pentru cel realizat; gândul, mintea e un mit. Iar Sinele e singurul fapt de o concretețe Absolută. Tu cum de nu vezi asta? Cum de nu vezi că gândul care îți promite că îți va da Sinele; dacă urmezi condițiile lui veșnic interminabile? De fapt, tot ceea ce îți oferă gândul, e si mai multă "devenire", el nu ți-l poate da, pentru că Sinele, libertatea fiind infinită este și incognoscibilă! Dacă nu ar fi acum gândul care să te eticheteze, să te definească întru veșnica lui separare și limitare, tu cine mai Ești?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu ai observat asta? Gândul tot timpul te va trimite din această clipă. Pentru el această clipă înseamnă moarte, extincție, de aceea el te va trimite să faci ceva, să îți amintești ceva, vrei ceva, etc, etc. Rămâi doar ca acest moment și întreaga minte își va găsi sfârșitul, aici pentru tine. Apoi doar vei umbla liber ca Libertatea!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

"Viața e făcută din gânduri, fericirea din alegeri." Oare cum e făcută "viața" din gânduri pentru un fluture sau o rândunică și ce alegeri face ea? Nu vedem că doar omul poartă din greu această povară atât de iluzorie... Tocmai de aceea omul nefericit trăiește gânduri crezând trăiește "viața". Tu ești Viața, care nu poate fi făcută de nimeni și de nimic. Dacă părinții tăi ar fi avut doar gânduri despre tine, corpul tău nu ar mai fi acum aici, nu-i așa? Gândul nu poate cunoaște viața, ci doar alte gânduri care pretind sunt despre "viață"; după cum Adevărata viață nu are deloc gânduri. Gândul=frica=separare, dar Viața ființează ca prea-fericire a fericirii, doar în absența gândirii. Orice alegere e doar un gând ce te trimite în sclavie. De ce, pentru că orice alegere e despre devenire, nu e despre această clipă. A spune că "aleg fiu aici și acum" e un complet non-sens, pentru că sunt deja aici și acum, Sunt Viața din aceasta clipă și nu gândul care apare în ea și pretinde că o poate alege, dar nu ca gând, ca alegere, ci ca Viață liberă de devenirea gândirii înlănțuitoare. Contemplă asta!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când Prezența se ia după un gând care apare în ea, de abia atunci apari tu ca persoană, născută, femeie, am sâni, nu am cur, am aia, nu am cealaltă. Prezența care rămâne neasociată gândirii este libertate, este Iubire, prezența care se asociază gândirii, devine fără să vrea sau știe suferință. Și iată de ce; chiar dacă ai fi miss univers, cea mai frumoasă femeie din întregul macrocosmos, sau cel mai frumos si șarmant bărbat, odată ce ai atins gândul mintea te va devora cu suferința găsindu-ți "defecte" acolo unde nu există niciunul. Adevărata frumusețe este fără formă, este infinită și tu dintotdeauna și pentru totdeauna o ești deja. Doar recunoaște asta și extazul de A-Fi te va copleși!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E frumoasă această Maya, e frumoasa această iluzie, dar trebuie să afli ce ești dincolo de ea, ce ai fost înainte de a te naște, înainte de momentul concepției, care era ego-ul tău, cum anume era starea fără ego, cum anume erai tu, care erau semnele după care puteai fi recunoscut? Oriunde ar fi semnele, nu sunt decât deșertăciune, aș spune chiar deșertăciunea deșertăciunii. Oriunde e absența semnelor, deșertăciunea e absență." Cei ce caută semne, caută MAYA. Poți să cauți non-semnele? Care este starea ta fără stare, căci aceasta este apercepția realului însuși, ce anume ești tu fără tine, pentru că ești fără semne. Orice gând este doar un semn despre tine, este doar o caracteristică a ego-lui despre ceea ce este.

în Care sunt semnele dizolvării ego-ului?, YouTube
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Libertatea începe cu tine, deci fii tu primul care o recunoaște dizolvându-se în ea. A. M: E tragic și până ce mulțimile nu realizează drama, tragedia continuă. I: Mă rog le dea înțelepciune! A. M: E prea multă frică la mijloc și exact din acest punct începe legiferarea absurdului. I: Cum și cine le va anula frica? Doar un Moș, Ion Roata... A. M: Gândul și frica sunt una; gândim, presupunem pentru că ne frică de infinitul necunoscut sau viața veșnică pe care o suntem. Credem gândul care poate existe doar prin corp și de aici frica, înțelegi? Dacă am putea vedea suntem viața și nu corpul de vis pe care gândul ne spune că îl suntem și care frica lui ar vrea -l salveze, atunci legile acestei lumi ar fi de prisos. A. M: Până ajungă oamenii vadă așa... Iar acum chiar că-s orbi bine! A. M: Asta e capcana pe care ne-o întinde mereu și mereu gândul: "Devenirea"! Dar de ce "până", căci viața veșnică pe care o suntem este chiar aici. Dacă nu atingi nici un gând chiar acum, chiar aici, viața pe care o ești rămâne liberă de persoana care pare că o ești. Acum tu unde ești, nu ești Aici? Toți suntem Aici, iar Dumnezeul nostru gândul ne trimite "acolo", în fricile lui, înțelegi?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar gândul că ești desprins de Dumnezeu caută o "cale" ajungă la el. Frumusețea Adevărului este că el nu are nevoie de nicio cale. Chiar acum tu ești Prezența în care toate căile apar și dispar. Ce cale există pentru Aici? Tu acum nu ești Aici?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E doar gândul care salvează gândul. Gândul sunt o persoană mă face să fiu o persoană. Nu numai că nu găsești nimic, afli că tu ești Nimic. Trebuie fii Vidul, ca să poți să găzduiești o manifestare. Trebuie fii Nimicul, ca să poți să găzduiești ceva - o persoană. Atâta timp cât eu nu plec cu mintea să cumpăr viața, pur și simplu rămân ca Viața, rămân ca "Eu-Sunt"! Toate găurile negre din pământ le vizitezi doar în speranța ca acest zbucium interior înceteze. Dar atâta timp cât mintea există, zbuciumul nu va înceta. Trebuie vezi că mai este ceva în afara minții, este însăși Conștiința. Când această Conștiință este văzută, zbuciumul încetează. Urmărește vezi Acum, în Această Clipă, dar nu ceea ce spune (a spus) nici Adyashanti, nici Mooji, nici Atmaji, ci Ceea Ce Este Acum, Aici! Îi lipsește ceva acestui Ceea Ce Este, ca eu să mă duc pe ceea ce cineva a spus? Pentru că atâta timp cât trăim în minte, simțul separației există, chiar și atunci când două ființe se iubesc uluitor de mult.

în Acela dinainte de "Eu-Sunt" mai poate fi pierdut?, Partea 4
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mintea trebuie dezamăgită, deconspirată într-un mod sistematic. Odată ce mintea este dezamăgită ea va fi înghițită de propria-i ei depresie și astfel va sucomba în acest moment ca simplu fapt de "A-Fi" fără a ști/cunoaște. Odată recunoscută această conștiință, noi vedem implicit și fără ajutorul gândirii că de fapt, chiar această simplă prezență sau "Eu-Sunt" este Sinele cel veșnic. Odată recunoscut asta, singurul lucru care ne mai rămâne de făcut este să rămânem ca această simplitate și să nu ne mai reîntoarcem la identificarea cu gândul efemer ce apare în ea. Privit din acest punct non-dual de abia acum realizăm cât de mult miez au avut toate momentele noastre de dezamăgire, depresie, anxietate etc. care, în fapt toate erau doar încercări de fracturare a minții și de a ieși din ea. Cineva își poate pune un target foarte înalt, dar vieții nu-i pasă de gândurile noastre, și când ființa respectivă va eșua, rezultatul inevitabil va fi depresia. Dar de ce face viața asta? Vrea oare ne rănească? Firește că nu, ea vede că mintea noastră devine de un ego matusalemic și atunci ne ajută prin eșec, ne reîntoarcem din rătăcirea eternă a minții în frumusețea și simplitatea inimii. Doar așa recunoaștem că de fapt, suntem Viața/Sinele și nu gândul care o invadează.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu ești PACEA CARE VEȘNIC ESTE si încerci cu acest intrus sau gândul care e chiar sursa zgomotului sa cunoști pacea? Da nu mai bine îl cauți și vrei îl cunoști pe Făt Mișto și pe Ileana Cosânzeana a lui caterincă? Că pe ăștia gândul are mai mari șanse îi găsească decât are șanse zgomotul sa găsească pacea!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prinde Asta și ești liber! I: De ce ratez iar și iar deși încerc mereu și mereu întâlnirea cu Sinele meu? A. M: Pentru că tu crezi că asta e despre ceea CE FACI, NU DESPRE CEEA CE VEȘNIC ESTI! Îți închipui personalitatea ta nu e suficient de sculptată, de evoluată pentru topirea sau îi zic întâlnirea cu Sinele tău. Crezi că mai trebuie să adaugi ceva, elimini altceva, să mai practici ceva, ajungi.. undeva, etc. Și absolut toate gândurile astea te țin și mai mult prizonierul persoanei. Observă faptul că tu te poți desprinde de absolut toate aceste gânduri, te poți desprinde chiar acum, la fel de natural cum o faci la intrarea în somn de întreaga minte, însă faptul tău de "A-Fi" pe care mintea ta refuză complet -l vadă, și nici nu poate, în această căutare rămâne suveran. Reînvață natural fii fără să știi, fără ca mintea, gândirea -ți gireze asta, și această Absență Este Totul. Când această Absență se manifestă ca și primul gând, gândul existenței sau "Eu-Sunt" fără gânduri, această Prezență este însăși parfumul eternei noastre Absențe!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Condiționarea apare datorită fricii psihologice a omului în fața necunoscutului, iar tu înveți această frică ca și gând în fragedă pruncie. Condiționarea apare datorită faptului înveți separarea în fragedă pruncie și atunci începi să te crezi/condiționezi ca și corp-minte și uiți altfel că tu ești deja Totul din Întreg! Ideea că tu, Sinele/Totul din Întreg ești Condiționat este un alt gând care menține condiționarea sau dependența ta obsesiv-compulsivă față de gând. Condiționarea înseamnă să te raportezi neîncetat la cap și să uiți că tu ești deja Inima sau reîntregirea reîntregirii. Decondiționarea înseamnă să realizezi nemijlocit de gând că tu ești viața în care gândul curge liber, izvorând natural din liniștea care este sau din amintirea care nu este. Dar viața este etern liberă de micuțul și temporarul gând care apare în Ea și care vrea, cunoaște, crede, speră, așteaptă, cu alte cuvinte, caută neapărat o nouă și neîncetată formă de devenire.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu există căi pentru Adevăr deoarece Adevărul este Veșnic Aici, înaintea oricărei căi. Orice cale te va scoate psihologic din această clipă care este însăși Adevărul și te va duce în devenire. Doar stai Aici ca Aici fără să te asociezi cu nici un gând care-ți oferă o cale ca să te aducă aici. Nu te asocia nici măcar cu gândul "aici". Aici este inima ta, Aici este așramul tău, Aici este biserica, credința ta, Aici este casa ta, Aici este Totul din Întreg... Orice ar fi, nu părăsi - cu gândul - această clipă și te vei regăsi ca Libertatea întregii veșnicii.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar omul este prizonierul cunoașterii, Dumnezeu este infinitul, imuabil și incognoscibil. El Este simpla Prezență, Existență NEASOCIATĂ NICI UNUI GÂND! Orice formă de cunoaștere este doar limitare, simplă ignoranță despre care tot gândul își închipuie e nelimitată! Dumnezeu este sfârșitul oricărei cunoașteri și reînceputul, eternei tale iubiri! Iubirea de "A-Fi" este chiar Dumnezeu cel viu! Doar mintea în rătăcirea ei își imaginează că și Dumnezeu are o minte, eventual una "universală" prin care "înțelege" suferința minții umane rătăcite și o știe la fiecare milisecundă. Dar doar partea suferă de cea mai cumplită și închipuită boală numită "separarea" sau "mintea mea". Dar Întregul, Absolutul Fiind neschimbător, veșnic același, nu este desprins de nimic și atunci la ce i-ar trebui o minte, ce să facă cu ea? Să supraviețuiască? Să nu își piardă "forma"? Dar are el vreo formă? E vreo formă nemuritoare? Doar frica de separare și implicit de disoluție a făcut omul inventeze o minte pentru "supraviețuire" pentru "siguranța formei". Dar știi ceva? Cerul, oceanul, animalele, păsările, florile, o mulțime de specii nu au minte și în mod paradoxal vor exista și după ce specia umană datorită minții, care e lăcomia însăși, va dispărea.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spiritualitatea înseamnă atât de multe drumuri care nu duc nicăieri, pentru că nu e doar nicăieri de ajuns sau nici o călătorie de făcut, ci pentru că nu există nici măcar călător. E doar gândul în propria lui rătăcire, nu ești tu. Ce minte e dispusă vadă asta? Doar Inima, doar ea e veșnic fără trudă! Ești veșnic Aici și totuși atât de etern nenăscut!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Experiența directă înseamnă extincția experimentatorului. Pentru minte asta este ca și cum i-ai trage un glonț în cap. Ori tocmai asta este, ca în momentul în care mori înainte de a muri, vezi că tu ești viața veșnică. Faptul de A-FI sau EU-SUNT este Conștiința, în care apare gândul, iar gândul încearcă croiască o minte. A cui minte? Mintea mea. Ce este mintea mea? O căruță de gânduri trecute, viitoare, și așa mai departe. Toate acestea sunt doar efemeritate învățată.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Absolut toate "scopurile" minții, chiar și cele mai "mărețe, mai nobile" dintre ele, pentru viața care o ești sunt doar invitație la limitare. Când rămâi fără nici un scop, liber de orice acțiune, de orice căutare, tu ești Prezența, nu cauți Prezența. Adevărata Prezență este ca un ocean tăcut și infinit de Absență. Când ești absent la apelul minții nu vei pleca nici o clipă de Aici, nu vei ieși din Prezență pentru rolul "urgent" al gândului.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dumnezeu care este o destinație la capătul unui drum trebuie să lipsească de aici și acum, iar asta e culmea absurdului... Nu-l poți vedea pentru că îl cauți cu mintea. Când o vei face cu inima vei privi tăcut, după identitatea căutătorului de care nu te-ai îndoit niciodată până acum. De Dumnezeu te-ai îndoit, dar de tine nu. Procedează exact invers. Dacă cel care caută e doar un gând din mintea ta prins în capcana memoriei și a trecutului? A vedea că tu ești Dumnezeu, înseamnă a nu mai găsi în tine nici măcar o urmă de minte, deci de dualitate.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu există așa ceva precum "persoana potrivită sau sufletul pereche" ca faceți un pic de streche.:) E ca și cum un vis care nu există, speră să găsească un alt vis, un gând speră să găsească un alt gând, cum ar suna asta? Păi cam așa: "Eu sunt eticheta de la "dona", tu ești eticheta de la "apă de la robinet, acum în sticlă de doi litri, izvorul prăpăstiilor"! Viața este "persoana potrivită", tu ești viața în care gândul aleargă de la naștere până la moarte după persoana potrivită, sufletul pereche, scopul meu, calea mea, etc. TOATE ASTEA SUNT DOAR ȘOPÂRLE, FIȚELE PE CARE VI LE BAGĂ GÂNDUL ca niciodată să nu rămâneți în prezent ca Viața. Tu ești Viața, ești Vidul care găzduiește zădărnicia gândului. Tot ceea ce vine din Prezență este grație, este iubire, tot ceea ce vine de la gând este și mai multă devenire. Tu nu poți accepta frumusețea a ceea ce este, pentru că ești prea îmbâcsit cu gânduri despre ceea ce ar putea fi. Doar Sinele este natura potrivită, infinitul ceresc ce-l ești.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A crede Dumnezeu are o minte și mai ales una atotștiutoare înseamnă a-L schilodi, a-L reduce la un gând limitat. Iată de ce nu-l poți găsi/recunoaște pe Dumnezeu, crezi e un gând și îl cauți în gândire: "Mă, care dintre voi sunteți Dumnezeu, ia ieși la interval? Că mintea mea mai măreață decât tine vrea să te controleze nițel!" Nu realizezi că orice gând, imagine, experiență care o ai despre "Dumnezeu" e doar CHIP CIOPLIT! Iată de ce nu-L recunoști pe Dumnezeu, pentru că Îl cauți chiar cu mintea care te desparte de EL! Scufundă-te în Tăcere și renunță la gând, caută-l astfel pe Dumnezeu cu inima! Doar lasă mintea să se dizolve în tăcere, în vidul preaplin de viață veșnică al inimii, al Prezenței și atunci vei recunoaște că tu ești Dumnezeu, doar Dumnezeu este Real, iar mintea a lipit peste tine eticheta separatistă și neputincioasă de om. Culmea e că doar îți imaginezi, delirezi, halucinezi că ești om. Tu nu ești nici o clipă o atare orătanie! Tu nu ai fost născut vreodată, doar visezi asta. Visezi că tu, totul din întreg te-ai limitat la un corp efemer!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook