Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ionuț Popa

Vobiscum (Sonet VII)

pustiul minții pare mai gol ca niciodată
în vasta-i goliciune mă-nec văzând prostia
și-n cerul omenirii pătrunde inepția -
o grea istorisire de patimi încruntată

vestigiul unor clipe trăite-n agonie
este icoana voastră lipită de perete
ce strigă-n urma bolii de foamete și sete
schimbând înțelepciunea pe-o crasă dușmănie

nebunii parcă astăzi nebuni vor să rămână
în colțuroase urne se strâng incinerate
figuri și figurine pictate în țărână

și palidele pleoape clipesc a sănătate
dar simt cum mă-nfioară din tălpi ca o stăpână
povestea ta de jale rostită pe-nserate

sonet de (26 februarie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.

Citate similare

Ionuț Popa

Pe scara omenirii...

pe scara omenirii urcat-am din genune
la naștere și-n viață cobor câte un pic
și vremilor las vorba s-aud ce au a spune
iar de se-mparte moartea vreau singur s-o despic

călare pe o rază m-ascund de umbra minții
servindu-mi din cuvinte tăcerea cea mai grea
ca noaptea ce abundă în raiul fără sfinții
ce-au refuzat -ntindă stăpânului o stea

mi-e infinitul treaptă și balustradă clipa
când pașii ce în tremur fac saltul decrepit
spre colțul nebuniei și-au adormit în pripa
seducției fatale... nu-s eu cel toropit

în pântecul hapsânei vom colinda ca racii
și peste noi de-a pururi vor înfrunzi copacii

sonet de (10 august 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Ionuț Popa
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Agonie

strâng, îi simt cum mă sugrumă...
În groapă simt un miros de brumă,
Pereți de pământ atinși de ciumă
strâng, îi simt cum mă sugrumă...

Mă uit la cer și aștept o pană...
Aștept cadă peste rană,
Să pot pune amintiri in ramă,
Mă uit la cer și aștept o pană...

Corbul vede, plânge, simte...
Dorul, durerea și frigul îl resimte,
Mă privește neputincios,
El e acolo sus, iar eu aici jos...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Frunza iubăreață

Nu sunt frunza nimănui,
Eu sunt frunza dorului,
A dorului și-a iubirii
Din inima omenirii.

Luminez pe unde trec,
Niciodată nu mă-nec,
Vântul poartă în zare,
Nu pune la-ncercare.

N-am aripi dar am lumină
În inima mea senină,
Merg cu ciocârlia-n zare
Lipită de-a ei cântare.

Cerul mai aduce frunze,
Mă prinde ușor în buze,
Apoi fluieră-a lui viers
De s-aude-n univers.

- Am o frunză iubăreață,
Este pătrunsă de viață,
De viață și de dor
În al soarelui pridvor.

Nu e frunza nimănui,
Este frunza cerului,
Se lipește omenește
De sufletul ce-o iubește!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Ionuț Caragea

Și simt cum mă încearcă, în gânduri, nebunia

M-agăț cu disperare de unii oameni mari
Și-ncerc pe cât posibil -ndepărtez prostia,
Dar, vai, pe zi ce trece, aceștia-s tot mai rari,
Și simt cum mă încearcă, în gânduri, nebunia.

La ce mai este bună o viață printre vii?
La cine m-aștept -mi prețuiască mintea?
Trăim ca niște păsări, orbind în colivii,
Și-n cântecul de jale, ne ignorăm sorgintea.

M-agăț cu disperare de cărți și le citesc,
Sperând ca dintre pagini strige fericirea,
Și parcă-n cărți îmi vine de-a pururi trăiesc,
Dar inima îmi spune c-acolo nu-i iubirea.

Tu spune-mi, Preamărite, ce este de făcut
Când inima și mintea se contrazic întruna?
Arată-mi, tu, răspunsul, că-n tine am crezut
Așa cum cred în Soare, când adoarme Luna.

M-agăț cu disperare de unii oameni mici
Și-ncerc pe cât posibil le accept prostia,
Dar, vai, pe zi ce trece, aceștia-s inamici,
Și simt cum mă încearcă, în gânduri, nebunia.

poezie de din Infectat cu iubire (2020)
Adăugat de Ionuț CarageaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.

Insolență...

O cădere în plin, în gol, ce contează,
Doar nimeni nu-ntreabă, ci se conformează,
Pe-o latură-n vogă ce-aduce cu moartea,
E una sarmană, ce nu-și trage partea,
Dar ea, Nemurirea, nu mai există,
Nici stima, sublimul, nu sunt pe listă,
În tot universul, în toată ființa,
Clocește misterul... e doar neștiința...
Nu știe, nu poate, nu vrea trezească,
La zala din fire, pasiunea regească,
De mult timp slujește odată cu glia
Dar astăzi se-ntrece, ea însăși Prostia...
"E fals, făcătură!", un bob de sclip[ire,
De minți obosite se spune-n neștire,
Rămâne, cum dracu, prin rânduri oftică,
Subiectul e mare când intriga-i mică...

Cum toată povestea un pleonasm pare,
Așa adevărul e o fabulare!...

poezie de (18 iunie 2017)
Adăugat de Vasile ZamolxeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am obosit...

Îmi puneți piedici, inventați povești,
Crezând că am să mă opresc,
Am steaua mea, vă spun pentru a ști
Și-n viață am izbutesc.

Nu vă cer să mă apreciați, nu-mi pasă
De fițele și figurile voastre de aristocrați,
De părerea voastră mediocră și răutăcioasă,
Din partea mea, rămâneți aceiași încuiați.

Terminați cu critica, cu răutatea și prostia,
Cu acuzele, indolența, inferioritatea și ipocrizia,
Am obosit v-ascult cum urlați din noroi,
Am obosit să mă uit în jos când vorbesc cu voi.

Fac tot ce îmi tresaltă sufletul de bucurie,
Lupt îi fac pe semenii mei fericiți,
Știți cum arată zâmbetul unui copil trăit în sărăcie?
N-aveți de unde, căci sunteți prea zgârciți.

Lumea voastră începe fie din ce în ce mai mică,
Pereții ghetoului vă strâng și-ncepeți simțiți frică,
Căci incultura voastră crasă începe iasă la iveală,
Vă e teamă că, din acuzatori, veți deveni cei împroșcați cu smoală.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Ionuț Popa

De vorbă cu anii

Se întorc anii
pe care i-am aruncat în gol
ca bumeranguri ascuțite
și se prind în carnea mea
ca o altă pereche de oase,
și scriu în mine cu sânge,
și mă roagă în scris
nu-i mai abandonez,
fac ceva cu ei,
îî cultiv ca întinderi roditoare
cărora nu li s-a acordat
destulă atenție.

Și vreau să-i păstrez,
dar odată cu ei au intrat
și amintirile,
acele gondole
în care iubirile au murit demult,
și le simt ca niște mângâieri corosive.
Nu pot deschide noi încăperi
pentru vechile obiceiuri
care ar atenta la nașterea
unor ani fără balast.

Și le-am spus ca un părinte
ce-și aduce copiii lângă el
pentru povești:
nu disperați, căci urmele
pe care le-ați lăsat în mine
nu se vor acoperi decât
cu oglindirea voastră din abis,
și gropile pline de voi
se vor astupa, într-un final,
cu o ultimă groapă.

poezie de (mai 2010)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ionuț Popa

E douăzeci și doi...

E douăzeci și doi: ce surd decembre
îmi bate-n lungul oaselor deșarte
și-aruncă-n mine orologii sparte,
când Timpu-mi trage disperat de membre.

Din cerul var sarcastic El împarte
pioase rugi și alb curat de febre.
E noapte-n zi și-n ziuă sunt tenebre,
descoperind în tot secunde moarte.

Ce gol de iarnă... - mi-e tocită gheata,
când ironia-mi scutură grumazul.
Un nor anemic își revarsă pleata,

și-n atmosferă simt cum trece gazul
dintr-ún plămân ce-a găzduit săgeata
momentelor din care-am tras extazul.

sonet de (22 decembrie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ionuț Popa

Agonie

Plouă agonic în noaptea de Paște,
și eu mă simt mai necredincios
decât Toma.
Prin zidurile casei ploaia-și croiește
o cale aidoma.

Tencuiala clădirii se sparge
în stropii acizi
de ploaie fierbinte,
și apa în mine se scurge
din ceruri morminte.

Fulgerul aspru pe cer făurește
lumină din lumina
nesperatelor credințe.
Natura întreagă amorțește
pierdută-n dorințe.

Și tunetul bate ca toba
spărgându-mi timpanele
reci.
Privesc căldura din sobă
pe-o scară în beci.

Plouă agonic în noaptea celestă,
dar eu nu mai simt umezeală
prin găuri,
doar vocea-mi răgușită și tristă
răsună prin hăuri.

poezie de din Valuri (21 mai 2007)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Ionuț Popa
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ionuț Popa

Spleen

N-am te mai caut prin pâraie de munte,
căci tem nu găsesc iar pietre.

În van, cu ochii tăi limpezi,
cu adieri mărunte
proporțiile grele au să mă îmbete.

Tufișuri dezgolite petrec fiori de hău,
și nu mă mai surprind anemice iluzii...

În urma veșnicului neant deschis,
trândav, purced spre rău
c-o aripă sedusă de vechile-mi contuzii.

Păreri, opinii, energice figuri pornesc
și se transpun în calea mea umbrită,
cum deșănțate partituri
ostentativ se odihnesc
pe-o coardă de vioară adesea ruginită.

poezie de din Valuri
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Niciodată nu e prea târziu și nimic nu te va salva de regretele ce te vor copleși la sfârșitul călătoriei tale în această lume. Ce poveste vrei știe lumea despre tine? Ce exemplu vei da celor care vor auzi povestea ta? Cum ți-ai ținut promisiunile față de tine și cum te-ai revoltat împotriva condițiilor grele? Cum ai luptat, cum ai tratat înfrângerea și cum ai sărbătorit victoria? Sau povestea ta nu merită spusă pentru că nu are nimic interesant în ea? Ar fi păcat, pentru că o poveste este tot ce rămâne în urma ta. Prin povestea ta poți trăi veșnic.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Leliana Rădulescu

Lehamite

Am adunat în mine lumi
De sentimente și de lacrimi;
Acum, sunt un altar de patimi,
Unde se-nchină doi nebuni!

Mii de porunci am împlinit
Să-mi curgă visul mai ușor,
Dar simt cum mă usuc și mor,
Dorințele mi-au adormit!

Mă sting ca un ecou pierdut
Al unui strigăt de-ajutor,
Azi și cuvintele dor
Ca tunetul pe surdo-mut.

Mă pierd în elegii deșarte,
Căci unei lumi-ntregi nu-i pasă
De ești în viață sau în moarte;
Trăim în lehamite crasă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Gol după gol

gol după gol,
în stânga și-n dreapta,
miracole false deșir în iluzii,
crepuscul de lună intră pe geam,
seninul din zi coboară în ceață
și trist se absorb nuanțele din vis.

strada devine o bandă rulantă
se joacă cu praful cu chip de clepsidră,
pe-o creangă rituală o pasăre cântă,
din chipul tău a răsărit un gol.

înaintez sub timpul obosit de sete
în care nu mai sunt nici greieri și nici vișini,
amprenta ta luată din luceferi,
n-o mai găsesc acum nici în cuvinte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fără inspirație

Sunt cufundat în neputință
Oricât încerc și am voință,
Dar n-am idee, nici cuvinte,
Nimic nu văd, mi-e goală minte...

Și sufletul mi-e gol la fel,
Nu simt emoție, n-am țel,
Este ca și cum aș fi mort
Epuizat, fără efort...

Și-mi face rău și nu am leac,
Simt gol în inimă, în stomac,
Mă uit la tot ca printr-o sticlă...
Sunt ca un autist, mi-e frică.

Și boala parcă nu mai trece
De multe zile, peste zece,
Se pare c-am atins finalul...
S-a dus poemul, carnavalul.

E-o zi când pierzi, se pare, totul,
Cum de-ar fi existat complotul
Nepus la cale, dar prezent...
În fond, un semn de... impotent!

poezie de (2 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Lumina

Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te văd,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi
din lumina aceea-nsetată adânc de
vieață?
Nimicul zăcea-n agonie
când singur plutea-n întuneric și dat-a
un semn Nepătrunsul.
"Să fie lumină!"
O mare
și-un vifor nebun de lumină
făcutu-s-a-n clipă:
o sete era de păcate, de doruri
de-avânturi, de patimi,
o sete de lume și soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci-cine știe?

Lumina ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te văd-minunato,
e poate că ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.

poezie celebră de din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.
Viorel Muha

Sete

picioarele lumii sunt de lut
pădurile merg în genunchi
păsările cu ghearele ară pământul
un corn de lună
mângâie sânul unei nopți
un pat și-un cearceaf alb
în fânarul vieții fac dragoste

trupul unei fântâni picură apă
cumpăna se-apleacă
și-astâmpără setea unei lumi

mă simt udat de către viață
mă simt stejar ce crește-n
adânc de pântec
te simt cum aluneci în mine cu clipe
și simt cum cresc din tine norii și cerul
mă simt acoperit de iubire

vreau fiu libertatea
ce nu cu prețuri lumești se cumpără
vreau fiu cuvântul dintre buze
ce-mi șoptește, strânge-
și iubește-

vreau fiu noptea
ce-n tine mă pătrunde
vreau fiu ziua
ce zâmbetul prin răsăritul soarelui
îmi răspunde

poezie de (februarie 2014)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Nu mă ignora niciodată

-asculți, inimă, și nu crezi
îți spun taci și tu nu aștepți
și-mi spui mereu nu uit, nu gândesc
dar eu mereu te cert și-ți spun că nu-i îngheț
că chiar dacă mi-e vântul cerul norul și trecutul
rană-n tot și tu încă-mi vrei -mi spui cu gândul
că eu și ea nu suntem timp ce zboară-n vultur
iar cuibul nostru-nchis în sufletul iubirii, celei dintâi
că nu-i vis încă de nebunii, te-nșeli tu, inimă, cea dintâi
iar dacă lacrima-mi de-i singură într-o pungă goală
de-i trup ce clipa vrea s-o țină în fulg și-n palmă
iar steaua roșie -mi fie oglindă-n mac de roșu
îți spun că la asfințit și-n răsărit, și-n nopți cu rouă
iubirea-mi este acolo-n ochii tăi, ce văd că plouă
și este încă-n pleoape și-n lacrimi ce privesc albastru steaua
iar știi că până când praful uitării va fi întors din timpuri
cortina eu încet o trag din infinituri, adorm încet și-n pleoape
să simt un vis în care te vreau vii la mine, încă odată, tu, iubito

poezie de (mai 2009)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Când se-arcuiește-n clipe...

chiar de mă știi cuminte nu am teamă
cad pe coapse-n ploi seducătoare
și mâna în adâncuri cu ardoare
s-o mai aplec trăgând de-a vieții poamă
aștept c-un tremur redai ușoare
ecouri din laringe... mai cu seamă
-ntind pe buze albul ca o zeamă
și să-ți alint nesațul cu fervoare
când se-arcuiește-n clipe al tău spate
și se inundă patul de-amândoi
îmi pare că zăresc înaripate
săgeți de aburi ce pornesc în roi
spre-a ne urni din trupuri și-n curate
simțiri ne înalțe din puhoi

sonet de (18 noiembrie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Clipe care nu se mai repetă

Ai crede că trăim de două ori
Când din țărână noi venim
Și în țărână suntem călători

Ca mai apoi din altă destinație
Să vrem ca într-o meditație
O clipă doar să mai trăim, o viață

Ajuns acolo sus ai remușcări
Că timpul l-ai trișat de-atâtea ori
Gândind ca niciodată n-ai mori

Aș da orice pot îndrept
Greșeli fără de vină și clipe de tandrețe
Să fiu iertat, pot iert

Aș vrea să mă întorc în anii de liceu
A ta mare iubire aș vrea fiu doar eu
Știu, nu e ușor, dar sper, nici nu e greu

Sunt clipe care nu se mai repetă
Chiar de-aș trăi o viață desuetă
Aș da orice, m-aș și reîncarna

Nu știu, poate nu am dreptate
Sunt clipe ce nu pot fi decriptate
Au fost de mult, acuma, sunt deja uitate

Asta e viața, curge pe-un culoar,
De vrei stai ca un perete
Dezamăgit vei fi știi că sunt doar
Clipe care nu se mai repetă

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Metabolism interzis

De forma unor sâni ți-e sete
a unor sâni de fată mare
să o dezbraci pe îndelete
amețind brusc de mirare

Ce sâni de fată mare
sunt parcă niște porumbei
privirea care-i vede doare
de lacrimi ochii sunt mai grei

Sunt parcă niște porumbei
când o dezbraci pe îndelete
fiebinți cad florile din tei
de forma unor sâni ți-e sete

A unor sâni de fată mare
dar taina lor e-n muguri oare

poezie de din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook