Drum cu oameni spre înălțare
când piciorul calcă strâmb poteca
la limita acestui timp o cruce se înalță
unde capăt nu e
e chin
mă împart în văzul tuturor
cu un ceas mai târziu de ultima cântare
omul meu plânge în oglindă
iar ploaia mult așteptată
îi brăzdează chipul în defileuri
și uite-l cum curge uriașul lui Dumnezeu
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
- poezii despre picioare
- poezii despre limite
- poezii despre cruce
- poezii despre ceas
- poezii despre Dumnezeu
Citate similare
Un om cu capul aplecat în mâini - omul meu
gândesc omul prin omul meu
și lucrurile simple
fac din bucurie trepte spre ceilalți oameni
omul meu e vesel uneori cherchelit de emoții
plânge și râde la un trandafir
că așa e viața plină de ifose
de babe oarbe
tocmai asta îi spun omului meu
să ducă pentru el în cârcă
cei mai grei saci ai pământului
când mâna lui puțină va da apă să bea muribundului
toată planeta să știe că va fi salvată de el
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre mâini
- poezii despre viață
- poezii despre trandafiri
- poezii despre superlative
- poezii despre salvare
- poezii despre planete
- poezii despre bucurie
Umbra și melcul
câtă vreme, tu, umbră, te mai apleci înspre mine,
cât timp, melcule, îți vei purta casa printre oameni,
eu o să visez.
tu, umbră, o să mă iubești ca tata
tu, melcule, o să-ți lași casa lângă mama ta,
nimeni nu va plânge,
eu o să visez iar.
trecuseră ore.
nu mă uita, nu mă uita, striga umbra!
din coșul pieptului ieșea fum.
cum să fac, cum pot să împart viața mea cu tine?
trecuseră zile.
omul se plimba de pe o frunză pe alta
și în urma lui lăsa o dâră sclipitoare.
trecuseră ani.
nimeni nu auzise de melc și de umbră.
totuși, se zice că melcul a trăit fericit.
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zile, poezii despre visare, poezii despre tată, poezii despre plimbare, poezii despre ore, poezii despre mamă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Măsurătoare
am luptat pentru dreptate multă vreme/prostită am fost și sunt
îmi place să cred că raiul e o sfoară întinsă
de care stau agățate sufletele noastre ca o foiță de tutun
și cerul capătă noimă asemenea unei morți fizice
în timp ce copilul rostogolește cercul
de mine se agață umbra
ia forma nimănui iar tu vezi omul
e plin ochi și de el
odihnă trupului meu îi spun lui trupului
și nu mă cred
când mă fac mă numesc
Silvia!
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre rai, poezii despre odihnă, poezii despre moarte, poezii despre fumat sau poezii despre dreptate
Poem din scurt
la o fereastră am bătut cândva atât de mută
în plin și-n gol
pe limba uscată cum urcau melcii cu sarea din cochilii
spumele doamnei mele
pelerinilor cu răsuflarea lor ciobului din sticlă umbră
trădare!
și sticlă spărgeam cu ochiul
în văzul tuturor când sângele mirosea
atât de roșu fără pată
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre sânge, poezii despre roșu, poezii despre poezie, poezii despre pelerinaj sau poezii despre ochi
Iată cum îl poate orbi păcatul pe om: în loc să pironească păcatul, el a pironit pe Cruce Iubirea. Răstignirea a fost limita cea mai de jos a căderii omului. Căderea lui Adam a fost mult mai de înțeles decât căderea omului atunci când L-a răstignit pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Adam a mâncat și a căzut, iar fiii lui, peste veacuri, vor bate piroane în Fiul lui Dumnezeu. Când ostașii băteau piroane în mâinile și în picioarele lui Hristos, atunci ei puneau punct vieții pământești a lui Hristos. Piroanele plângeau cu lacrimi de sânge văzând cruzimea omului, răsplata omului față de Creatorul său.
citat din Ioan Selejan
Adăugat de andreea93
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre creștinism, citate despre Iisus Hristos, citate despre viață, citate despre timp, citate despre sânge, citate despre superlative, citate despre răsplată, citate despre religie sau citate despre picioare
Faptul că omul e creat după chipul lui Dumnezeu nu pune problema unei calități a omului, ci înseamnă că Dumnezeu a creat omul ca și o contraparte a Lui și că ființele umane pot avea o istorie cu Dumnezeu. Chipul lui Dumnezeu se manifestă doar în relația individului cu Dumnezeu.
citat clasic din Claus Westermann
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre istorie, citate despre creaționism, citate despre calități sau citate despre Dumnezeu
Cum des, cum doare
mă doare să îți spun, firește
o, mâinilor, din care chin sau trudă,
ca un năprasnic lup la pândă,
să mă ucizi sub ochi, sub dungă.
prin vrerea mea, mă las deoparte,
ca orice cruce prinsă-n garduri,
sunt, doar, un muribund cu drag de lună
și un apus ce mi se zbate, rar, în tâmplă.
când umărul stingher s-a aplecat,
coroană peste trup întinsă,
am înțeles, și-am plâns încet,
în gând, ca un bărbat.
azi, nu privire înaltă!
azi, nu pământ din tină!
azi, larg aud în zări vioare
și...
viu, același cântec,
cum des,
cum doare.
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre prezent, poezii despre muzică, poezii despre lupi sau poezii despre gânduri
Recitind
Elogiul Nebuniei dragă Erasmus
o tu colegul meu de zi și de noapte
își dau iar și iar dreptate
lumea e o casă de nebuni
iar omul cel mai fidel reprezentant al lumii
și cum există și excepții
care nu fac decât să confirme
regula ta de aur
dau mai încet bătrânețea
măcar cât timp tinerețea râde în hohote
de mine
și tare mai sunt fericit că am și eu
locul meu în această coloană fără capăt
unde cum e și firesc
Tu conduci detașat în aplauzele frenetice
ale posterității
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (17 septembrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie, poezii despre tinerețe, poezii despre noapte, poezii despre fidelitate, poezii despre fericire sau poezii despre existență
Muțește, cu mâna sufletului mă închin
O tăcere cu graiul de smoală sparge pereții trupului meu
se umblă goală în văzul tuturor
și-al înserării.
Am ațipit în ochiul lunei.
Toată noaptea le-ai certat degetelor mele nemângâiul.
Ai fost prima și ultima inimă-a mea.
Să-mi țină de cald mă acopăr cu vechile-ți rime.
CĂCI VEZI TU, EU NU AM ȘTIUT PÂNĂ AZI CĂ FĂRĂ TINE-I PĂCAT.
În țărmul meu izbesc cuvinte mute, cu groase furci de gânduri.
Ah ce târziu se face-n mine.
Gura începe o cântare.
De ascunzișul depărtării, Doamne, atârnă vajnic norii.
O clipă, prin aspre-odăi, mi-e sânge gângurit de vrăbii.
Sunt pom?
MUȚESTE, CU MÂNA SUFLETULUI MEU MĂ-ÎNCHIN.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vrăbii, poezii despre tăcere sau poezii despre seară
Prea mult copil, în mine, a rămas
Cum trece vremea, peste mine, Doamne,
Când eu încerc să mă strecor tiptil!
Ma calcă primăveri, mă calcă toamne,
Și-n loc de om... devin tot mai copil.
Și azi întreb, de unde vine ploaia?
Cum crește firul ierbii din pamânt?
De ce mă speriau cu ghionoaia,
Cum de erau și astăzi nu mai sunt?
De ce ți-e teamă prin pădurea deasă
Când soarele se duce-n asfințit?
De ce furnica și-a făcut o casă,
Iar greieru-i tot timpul rătăcit?
De ce mai șade peștele în apă
Când porumbelul urcă pân'-la nori?
Tăria pietrei, doar în geruri crapă?
De unde-și iau parfum atâtea flori?
Cum cânt'-așa frumos privighetoarea,
Iar lebăda... e mută, fără glas?
De ce e roșu macul, nu cicoarea...?
Prea mult copil, în mine, a rămas.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre păduri, poezii despre privighetori, poezii despre primăvară sau poezii despre porumbei
Mai
De-ar mai curge doua picuri
Si-om mai sta un ceas asa
Cum stateam odinioara,
In aceasi cafenea.
La ureche tu soptindu-mi
Vorbe dulci parca aievea
Caci in ploaia lunga, deasa
Tot pe mine vei avea.
Si cu ochii netezi, limpezi
Ai privi fara sa stii
De ce soarta asta cruda,
Printre timp ma va piti.
De-ai intoarce in urma timpul
Si-ai mai picta in vileag,
Pe chipul meu neverosimil
Lucruri sure, far` de leac.
Eu in lumea asta trista
Nu voi a pleca asa
Far` sa stii ca orisiunde
Chipul tau ma va urma.
Si cand soarele va vrea sa fuga
Tu sa stii ce va urma
Caci picurii ce te-or atinge
Poarta in ei fiinta mea.
poezie de Bianca Vilcu
Adăugat de Bianca Vilcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre pictură, poezii despre cafea, poezii despre arte plastice sau poezii despre Soare
E vară și asta îmi place
e lumină
atâta timp cât brațul îmi acoperă sfera
ochiul îngust prin care mai ieri libelule zburau
când mă ascund nu mă văd
golul este o rană imensă
când nu mai ai mamă și tată
de azi promit un destin fără urme privitorule
aștept merii să înflorească în suburbie
câinele meu este dresat
și omul este dresat
ca brațul ca sfera ca mersul în nobil grai
rostesc rotundul și iar rotund
se face că trec puntea orbului
e vară și asta îmi place
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre promisiuni, poezii despre mere sau poezii despre lumină
Poemul din susuri
vin caii în galop
cei mai frumoși
toți caii sunt frumoși
vulturii mă aruncă la miazăzi
acolo unde poate este cabana mea de iarnă
mă întreb
singurul drum spre ceea ce nu am aflat că sunt
arată-mi tu un Dumnezeu
Dumnezeule eu ție îți fac rugă
eu ție mă dezleg de mine
ca să te cuprind
Doamne cum să te cuprind?
povestea mea începe de sus
când îmi arăți un cer un soare
iar eu mă bucur
uite cât sunt de asemuită ție
coastă din ce oi fi tu mă știi
mirarea nu-și mai încape sensul
nasc în fiecare zi câte ceva
de exemplu azi am născut un fir de iarbă
care mi s-a lipit de geană
și alerg alerg cu el la firul gleznei când de geană, când de gleznă
de abia atunci mă mir
mă mir de glezna mea firavă
ce-ți calcă pământul dospit
și nu te mai caut
te am
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre glezne, poezii despre naștere, poezii despre vulturi, poezii despre iarnă sau poezii despre frumusețe
In sânul lui Dumnezeu
Atâta măreție e în noblețea unui suflet,
Ce suferă stingher, fără să ceară-un schimb,
Ce-și plânge simplitatea, ce nu alege strâmb,
Păstrându-și demnitatea în fiecare scâncet.
Cu rugăciuni spre cer, se-ndreaptă pentru tine,
Umil si fără nici un gând ascuns...
Acolo sus, El știe sufletul mai bine!
Și făra de cuvinte, de lacrimi ești pătruns...
Când doborât de viață, te afli-n apogeu,
Un zâmbet de la îngeri pe chipul tău răzbate,
Am renunțat la visul meu pentru eternitate,
Ca tu, sa fi purtat în sân, de Dumnezeu.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zâmbet sau poezii despre schimbare
Vedeți?
da, doamnă, aveți dreptate
în podul palmei îmi duc zilele.
cu mâinile, cu genunchii rotunzi,
cu tălpile mele venetice,
adunata
și somnul, dacă mă întrebați,
îl împart cu dumneavoastră.
și peste toate astea, de mi-ar mai da un singur ochi, Dumnezeu...
vedeți?
ce șfichiuială de vreme suntem
cunosc două cuvinte, vi le spun:
dor și dor
restul urmează așa -
când devin aievea, pe rând, șoim, căprioară, animal de câmpie
ori om
mă recunoașteți, nu?
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre somn, poezii despre poduri sau poezii despre dor
Nu-i om să poată-n râsul tău
și plânsul să-l distingă
atâta timp cât chipul său
și-l vede în oglindă.
catren de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate de Silvia Velea despre timp
11
chircită în uterul strâmb al zilei
ca într-o deltă de respirații și angoase
scriu
scriu ca și cum poezia mea ar fi pâinea mucegăită
pusă porumbeilor înfometați pe un pervaz ruginit
scriu ca și cum aș putea schimba cursul lacrimilor
să nu mai plâng înafara mea
să plâng în uterul strâmb al timpului strâmb
e primăvară
și parcă zilele au lumina mai efervescentă
angoasa își ia pastila de soare în fiecare dimineață
după care
se culcă în patul ud
tremură
țipă
transpiră
moare
fuge
revine
cât bukowski mi se arată pe cearcăne
un mic întuneric ca o mireasă uitată
poezia
cu degetele tremurânde scriu pe oglindă
mesaje de dragoste unui prunc avortat
tu, copil
ai fost salvat de o deltă cu ochi de pește
ce plânge fără lacrimi
mon amour, hai să ne naștem unul pe altul
dimineață
într-un ochi de Dumnezeu ce ne privește
și plânge...
poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre întuneric sau poezii despre uitare
Cum Dumnezeu n-a putut fi prezent peste tot, a creat omul după chipul și asemănarea Lui. Dar omul a ucis om în numele lui Dumnezeu, a mințit și înșelat pentru bani.
aforism de Ștefan Radu Mușat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Luana Peliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre religie, citate de Ștefan Radu Mușat despre religie, aforisme despre prezent, citate de Ștefan Radu Mușat despre prezent, aforisme despre bani sau citate de Ștefan Radu Mușat despre bani
Dumnezeu are chipul meu
într-o noapte
în cel mai profund vis
dintre toate visele mele
am văzut Începutul:
Dumnezeu are chipul meu
și eu am chipul Lui Dumnezeu
suntem una și aceeași Ființă:
iubim împreună și
urâm împreună
într-o dualitate revoltătoare
laică și religioasă deopotrivă
oricând eu mă pot duce în locul Lui
și El poate veni în locul meu
pentru că locuim în aceleași trupuri
și în aceleași iluzii despre ce ar putea fi
eu sting lumina acum în cameră
pentru că e târziu și trebuie să dorm
și odată cu mine se duce și El la culcare
nu e adevărat că Dumnezeu nu doarme!
la câte are pe cap
mă și mir că nu a înnebunit până acum
și nu a intrat în concediu medical
acolo
în lumea Dumnezeilor
din care facem parte și noi
poezie de Emilian Mirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre revoltă sau poezii despre medicină
Lui Păstorel
Când nu e în bune stări,
Calcă pe două cărări!
Iar când zdravăn se socoate,
Merge strâmb pe două roate!
epigramă de N. Crevedia din Păstorel, politice și apulitice (1956)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre Păstorel Teodoreanu