Drum cu oameni spre înălţare

când piciorul calcă strâmb poteca
la limita acestui timp o cruce se înalţă

unde capăt nu e
e chin

mă împart în văzul tuturor
cu un ceas mai târziu de ultima cântare
omul meu plânge în oglindă
iar ploaia mult aşteptată
îi brăzdează chipul în defileuri
şi uite-l cum curge uriaşul lui Dumnezeu

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om cu capul aplecat în mâini - omul meu

gândesc omul prin omul meu
şi lucrurile simple
fac din bucurie trepte spre ceilalţi oameni
omul meu e vesel uneori cherchelit de emoţii
plânge şi râde la un trandafir
că aşa e viaţa plină de ifose
de babe oarbe
tocmai asta îi spun omului meu
să ducă pentru el în cârcă
cei mai grei saci ai pământului
când mâna lui puţină va da apă să bea muribundului
toată planeta să ştie că va fi salvată de el

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra şi melcul

câtă vreme, tu, umbră, te mai apleci înspre mine,
cât timp, melcule, îţi vei purta casa printre oameni,
eu o să visez.
tu, umbră, o să mă iubeşti ca tata
tu, melcule, o să-ţi laşi casa lângă mama ta,
nimeni nu va plânge,
eu o să visez iar.
trecuseră ore.
nu mă uita, nu mă uita, striga umbra!
din coşul pieptului ieşea fum.
cum să fac, cum pot să împart viaţa mea cu tine?
trecuseră zile.
omul se plimba de pe o frunză pe alta
şi în urma lui lăsa o dâră sclipitoare.
trecuseră ani.
nimeni nu auzise de melc şi de umbră.
totuşi, se zice că melcul a trăit fericit.

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măsurătoare

am luptat pentru dreptate multă vreme/prostită am fost şi sunt
îmi place să cred că raiul e o sfoară întinsă
de care stau agăţate sufletele noastre ca o foiţă de tutun
şi cerul capătă noimă asemenea unei morţi fizice
în timp ce copilul rostogoleşte cercul
de mine se agaţă umbra
ia forma nimănui iar tu vezi omul
e plin ochi şi de el
odihnă trupului meu îi spun lui trupului
şi nu mă cred
când mă fac mă numesc
Silvia!

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem din scurt

la o fereastră am bătut cândva atât de mută
în plin şi-n gol
pe limba uscată cum urcau melcii cu sarea din cochilii
spumele doamnei mele
pelerinilor cu răsuflarea lor ciobului din sticlă umbră
trădare!
şi sticlă spărgeam cu ochiul
în văzul tuturor când sângele mirosea
atât de roşu fără pată

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată cum îl poate orbi păcatul pe om: în loc să pironească păcatul, el a pironit pe Cruce Iubirea. Răstignirea a fost limita cea mai de jos a căderii omului. Căderea lui Adam a fost mult mai de înţeles decât căderea omului atunci când L-a răstignit pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Adam a mâncat şi a căzut, iar fiii lui, peste veacuri, vor bate piroane în Fiul lui Dumnezeu. Când ostaşii băteau piroane în mâinile şi în picioarele lui Hristos, atunci ei puneau punct vieţii pământeşti a lui Hristos. Piroanele plângeau cu lacrimi de sânge văzând cruzimea omului, răsplata omului faţă de Creatorul său.

citat din Ioan Selejan
Adăugat de andreea93
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptul că omul e creat după chipul lui Dumnezeu nu pune problema unei calităţi a omului, ci înseamnă că Dumnezeu a creat omul ca şi o contraparte a Lui şi că fiinţele umane pot avea o istorie cu Dumnezeu. Chipul lui Dumnezeu se manifestă doar în relaţia individului cu Dumnezeu.

citat clasic din Claus Westermann
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum des, cum doare

mă doare să îţi spun, fireşte
o, mâinilor, din care chin sau trudă,
ca un năprasnic lup la pândă,
să mă ucizi sub ochi, sub dungă.
prin vrerea mea, mă las deoparte,
ca orice cruce prinsă-n garduri,
sunt, doar, un muribund cu drag de lună
şi un apus ce mi se zbate, rar, în tâmplă.
când umărul stingher s-a aplecat,
coroană peste trup întinsă,
am înţeles, şi-am plâns încet,
în gând, ca un bărbat.
azi, nu privire înaltă!
azi, nu pământ din tină!
azi, larg aud în zări vioare
şi...
viu, acelaşi cântec,
cum des,
cum doare.

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recitind

Elogiul Nebuniei dragă Erasmus

o tu colegul meu de zi şi de noapte

îşi dau iar şi iar dreptate

lumea e o casă de nebuni

iar omul cel mai fidel reprezentant al lumii

şi cum există şi excepţii

care nu fac decât să confirme

regula ta de aur

dau mai încet bătrâneţea

măcar cât timp tinereţea râde în hohote

de mine

şi tare mai sunt fericit că am şi eu

locul meu în această coloană fără capăt

unde cum e şi firesc

Tu conduci detaşat în aplauzele frenetice

ale posterităţii

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (17 septembrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muţeşte, cu mâna sufletului mă închin

O tăcere cu graiul de smoală sparge pereţii trupului meu
se umblă goală în văzul tuturor
şi-al înserării.
Am aţipit în ochiul lunei.
Toată noaptea le-ai certat degetelor mele nemângâiul.
Ai fost prima şi ultima inimă-a mea.
Să-mi ţină de cald mă acopăr cu vechile-ţi rime.
CĂCI VEZI TU, EU NU AM ŞTIUT PÂNĂ AZI CĂ FĂRĂ TINE-I PĂCAT.
În ţărmul meu izbesc cuvinte mute, cu groase furci de gânduri.
Ah ce târziu se face-n mine.
Gura începe o cântare.
De ascunzişul depărtării, Doamne, atârnă vajnic norii.
O clipă, prin aspre-odăi, mi-e sânge gângurit de vrăbii.
Sunt pom?
MUŢESTE, CU MÂNA SUFLETULUI MEU MĂ-ÎNCHIN.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea mult copil, în mine, a rămas

Cum trece vremea, peste mine, Doamne,
Când eu încerc să mă strecor tiptil!
Ma calcă primăveri, mă calcă toamne,
Şi-n loc de om... devin tot mai copil.

Şi azi întreb, de unde vine ploaia?
Cum creşte firul ierbii din pamânt?
De ce mă speriau cu ghionoaia,
Cum de erau şi astăzi nu mai sunt?

De ce ţi-e teamă prin pădurea deasă
Când soarele se duce-n asfinţit?
De ce furnica şi-a făcut o casă,
Iar greieru-i tot timpul rătăcit?

De ce mai şade peştele în apă
Când porumbelul urcă pân'-la nori?
Tăria pietrei, doar în geruri crapă?
De unde-şi iau parfum atâtea flori?

Cum cânt'-aşa frumos privighetoarea,
Iar lebăda... e mută, fără glas?
De ce e roşu macul, nu cicoarea...?
Prea mult copil, în mine, a rămas.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai

De-ar mai curge doua picuri
Si-om mai sta un ceas asa
Cum stateam odinioara,
In aceasi cafenea.

La ureche tu soptindu-mi
Vorbe dulci parca aievea
Caci in ploaia lunga, deasa
Tot pe mine vei avea.

Si cu ochii netezi, limpezi
Ai privi fara sa stii
De ce soarta asta cruda,
Printre timp ma va piti.

De-ai intoarce in urma timpul
Si-ai mai picta in vileag,
Pe chipul meu neverosimil
Lucruri sure, far` de leac.

Eu in lumea asta trista
Nu voi a pleca asa
Far` sa stii ca orisiunde
Chipul tau ma va urma.

Si cand soarele va vrea sa fuga
Tu sa stii ce va urma
Caci picurii ce te-or atinge
Poarta in ei fiinta mea.

poezie de Bianca Vilcu
Adăugat de Bianca Vilcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E vară şi asta îmi place

e lumină
atâta timp cât braţul îmi acoperă sfera
ochiul îngust prin care mai ieri libelule zburau

când mă ascund nu mă văd
golul este o rană imensă
când nu mai ai mamă şi tată

de azi promit un destin fără urme privitorule
aştept merii să înflorească în suburbie

câinele meu este dresat
şi omul este dresat
ca braţul ca sfera ca mersul în nobil grai
rostesc rotundul şi iar rotund
se face că trec puntea orbului
e vară şi asta îmi place

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul din susuri

vin caii în galop
cei mai frumoşi
toţi caii sunt frumoşi
vulturii mă aruncă la miazăzi
acolo unde poate este cabana mea de iarnă
mă întreb
singurul drum spre ceea ce nu am aflat că sunt
arată-mi tu un Dumnezeu
Dumnezeule eu ţie îţi fac rugă
eu ţie mă dezleg de mine
ca să te cuprind
Doamne cum să te cuprind?
povestea mea începe de sus
când îmi arăţi un cer un soare
iar eu mă bucur
uite cât sunt de asemuită ţie
coastă din ce oi fi tu mă ştii
mirarea nu-şi mai încape sensul
nasc în fiecare zi câte ceva
de exemplu azi am născut un fir de iarbă
care mi s-a lipit de geană
şi alerg alerg cu el la firul gleznei – când de geană, când de gleznă
de abia atunci mă mir
mă mir de glezna mea firavă
ce-ţi calcă pământul dospit
şi nu te mai caut
te am

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In sânul lui Dumnezeu

Atâta măreţie e în nobleţea unui suflet,
Ce suferă stingher, fără să ceară-un schimb,
Ce-şi plânge simplitatea, ce nu alege strâmb,
Păstrându-şi demnitatea în fiecare scâncet.

Cu rugăciuni spre cer, se-ndreaptă pentru tine,
Umil si fără nici un gând ascuns...
Acolo sus, El ştie sufletul mai bine!
Şi făra de cuvinte, de lacrimi eşti pătruns...

Când doborât de viaţă, te afli-n apogeu,
Un zâmbet de la îngeri pe chipul tău răzbate,
Am renunţat la visul meu pentru eternitate,
Ca tu, sa fi purtat în sân, de Dumnezeu.

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedeţi?

da, doamnă, aveţi dreptate
în podul palmei îmi duc zilele.
cu mâinile, cu genunchii rotunzi,
cu tălpile mele venetice,
adunata
şi somnul, dacă mă întrebaţi,
îl împart cu dumneavoastră.
şi peste toate astea, de mi-ar mai da un singur ochi, Dumnezeu...
vedeţi?
ce şfichiuială de vreme suntem
cunosc două cuvinte, vi le spun:
dor şi dor
restul urmează aşa -
când devin aievea, pe rând, şoim, căprioară, animal de câmpie
ori om
mă recunoaşteţi, nu?

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i om să poată-n râsul tău
şi plânsul să-l distingă
atâta timp cât chipul său
şi-l vede în oglindă.

catren de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

11

chircită în uterul strâmb al zilei
ca într-o deltă de respiraţii şi angoase
scriu
scriu ca şi cum poezia mea ar fi pâinea mucegăită
pusă porumbeilor înfometaţi pe un pervaz ruginit
scriu ca şi cum aş putea schimba cursul lacrimilor
să nu mai plâng înafara mea
să plâng în uterul strâmb al timpului strâmb
e primăvară
şi parcă zilele au lumina mai efervescentă
angoasa îşi ia pastila de soare în fiecare dimineaţă
după care
se culcă în patul ud
tremură
ţipă
transpiră
moare
fuge
revine
cât bukowski mi se arată pe cearcăne
un mic întuneric ca o mireasă uitată
poezia
cu degetele tremurânde scriu pe oglindă
mesaje de dragoste unui prunc avortat
tu, copil
ai fost salvat de o deltă cu ochi de peşte
ce plânge fără lacrimi

mon amour, hai să ne naştem unul pe altul
dimineaţă
într-un ochi de Dumnezeu ce ne priveşte
şi plânge...

poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum Dumnezeu n-a putut fi prezent peste tot, a creat omul după chipul şi asemănarea Lui. Dar omul a ucis om în numele lui Dumnezeu, a minţit şi înşelat pentru bani.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Luana Peliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu are chipul meu

într-o noapte
în cel mai profund vis
dintre toate visele mele
am văzut Începutul:

Dumnezeu are chipul meu
şi eu am chipul Lui Dumnezeu –
suntem una şi aceeaşi Fiinţă:
iubim împreună şi
urâm împreună
într-o dualitate revoltătoare
laică şi religioasă deopotrivă

oricând eu mă pot duce în locul Lui
şi El poate veni în locul meu
pentru că locuim în aceleaşi trupuri
şi în aceleaşi iluzii despre ce ar putea fi

eu sting lumina acum în cameră
pentru că e târziu şi trebuie să dorm
şi odată cu mine se duce şi El la culcare –

nu e adevărat că Dumnezeu nu doarme!

la câte are pe cap
mă şi mir că nu a înnebunit până acum
şi nu a intrat în concediu medical
acolo
în lumea Dumnezeilor
din care facem parte şi noi

poezie de Emilian Mirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Păstorel

Când nu e în bune stări,
Calcă pe două cărări!
Iar când zdravăn se socoate,
Merge strâmb pe două roate!

epigramă de N. Crevedia din Păstorel, politice şi apulitice (1956)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!