Doi maimuțoi
peste totul ăsta din care încerc să ies curată
ca o basma peste toate leagănele astea goale pe care
doar le-am privit și amețit în pupilă
cu fiecare teamă de mâine sau că mâine
vom duce furnicile înapoi în mușuroi
când uite ele vor să-mi vorbească despre vreme
și cum vai lor nu le este rușine să umble ca oamenii
printre oameni
la colț de stradă umbrela mi se lăsase pe umeri din dor
și ploua doar pentru tine și pentru mine
speram să fiu salvată că de a doua zi lucrurile mari aveau să conteze
mama cu grădina ei plină cu flori tata cu tata
iar noi doi copii îmbrăcați în pijamale cu maimuțoi
să ne iubim
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre viitor
- poezii despre tată
- poezii despre salvare
- poezii despre rușine
- poezii despre ploaie
- poezii despre mamă
- poezii despre iubire
- poezii despre furnici
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Un telefon divertisment
afară vremea era de basm
ușor trasă pe sfoară
sau ca un ciorap de femeie peste chipul unui bărbat fermecător
în rest fumigenă și confeti
am câteva chestiuni importante de rezolvat
cum ar fi capul acesta pe care îl port cu mine zi de zi
ar mai fi pisica vecinului
care în fiecare dimineață îmi dă
firește bună dimineața
îi răspund politicos printr-un miau
blocul se prăbușește
ridic din umeri privesc pe geamul din bucătărie
el face cele mai bune clătite din lume - îmi spun în gând
îi măsor pasul dintre frigider și aragaz
apoi strâng într-o cutie lucrurile vechi
le expediez pe o adresă oarecare
telefonul sună
este mama
care mă așteaptă de cinci săptămâni
într-un zepelin
să-mi dea vestea cea mare
că nu mai avem niciun vecin și că tata s-a pierdut
prin casă
în regulă îmi achit datoriile
de mâine mă mut în altă dimensiune
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vecini, poezii despre telefon, poezii despre dimineață, poezii despre timp, poezii despre săptămâni sau poezii despre superlative
Ca între Tată și Fiu
Astăzi tot ce vreau Doamne e
să stau de vorbă cu tine
ca între tată și fiu
nu o să întreb nimic despre cei
care se vând pentru câțiva bănuți și
nici despre lucrurile care nu există
dacă ți-aș cere să-mi spui
de ce mor oamenii
mi-ai răspunde
că sunt muritori
dacă te-aș întreba de ce
nu-i înveți să moară
mi-ai răspunde că tu
le-ai dat viața
și că
viața trebuie să-i învețe
când și cum...
dar cu tata ce-ai avut?
s-a dus într-o dimineață devreme
să stea de vorbă cu tine și
nu s-a mai întors
de atunci mama
în fiecare zi
își punea șorțul
și-i gătea de prânz
ochii îi erau ca doi nori încărcați
din când în când își ștergea fruntea
brăzdată de griji și lăcrima
prin colțul buzelor apăsat de durere
scăpărau milimetric cuvintele care ne făceau fericiți
" vine tata... s-o fi dus ca să vadă ce-o mai fi pe dincolo",
apoi își cufunda capul în pumni și suspina
ai mai îmbătrânit și tu și tata
ați spart cerul și prin crăpătura aceea
ne priveați chiorâș până în ziua
în care mama a adormit pe prispa de pe care
își împreuna mâinile și te ruga să ai grijă de noi
cu siguranță mama e acolo și mă privește de sus
dar tata?
de ce nu mă strigă tata?
nu mai am pe nimeni și nici prieteni pe aproape
am mai îmbătrânit și eu
timpul s-a aciuit în crăpătura prispei
e doar un semn
știu că
tata și cu mama au fost cândva pe-aici
e târziu, Doamne!
ține-mă pe genunchi în seara asta
și lasă-mă să o văd pe mama
e tot ceea ce vreau
nu trebuie să mă înveți să mor
tata sau poate mama au o datorie
mai veche față de tine
lasă gestul meu să acopere totul
asta-i tot ce vreau,
Doamne!
poezie de Teodor Dume din Volumul: Temnița de sub rană
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre învățătură, poezii despre moarte, poezii despre viață, poezii despre somn, poezii despre siguranță, poezii despre seară sau poezii despre prietenie
Ca între Tată și Fiu
astăzi tot ce vreau Doamne e
să stau de vorbă cu tine
ca între Tată și Fiu
nu o să întreb nimic
despre cei care se vând pentru
câțiva bănuți și
nici despre lucrurile care nu există
dacă ți-aș cere să-mi spui
de ce mor oamenii
mi-ai răspunde
că sunt muritori
dacă te-aș întreba de ce
nu-i înveți să moară
mi-ai răspunde că tu
le-ai dat viața
și că
viața trebuie să-i învețe
când și cum...
dar cu tata ce-ai avut?
s-a dus într-o dimineață devreme
să stea de vorbă cu tine și
nu s-a mai întors
de atunci mama
în fiecare zi
își punea șorțul
și-i gătea de prânz
ochii îi erau ca doi nori încărcați
din când în când își ștergea fruntea
brăzdată de griji și lăcrima
prin colțul buzelor apăsat de durere
scăpărau milimetric cuvintele care ne făceau fericiți
" vine tata, s-o fi dus ca să vadă ce-o mai fi pe dincolo",
apoi își cufunda capul în pumni și lăcrima
ai mai îmbătrânit și tu și tata
ați spart cerul și prin crăpătura aceea
ne priveați chiorâș până în ziua aceea
în care mama a adormit pe prispa de pe care
își împreuna mâinile și te ruga să ai grijă de noi
cu siguranță sufletul e în mâinile tale
dar tata?
de ce nu mă strigă tata?
nu am alți părinți și nici prieteni pe aproape
am mai îmbătrânit și eu
timpul s-a aciuit în crăpătura prispei
e doar un semn
știu că
tata și cu mama au trecut pe aici
e târziu
ține-mă pe genunchi în seara asta
și lasă-mă să o văd pe mama
e tot ceea ce vreau
nu trebuie să mă înveți să mor
tata sau poate mama au o datorie
mai veche față de tine
lasă gestul meu să acopere totul
asta-i tot ce vreau,
Doamne!
poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet
Micime
am intrat și am ieșit din peretele ăsta
din buretele ăsta din pianul ăsta din cana asta
din mama și din tata când ei dormeau într-o nucă
s-au vărsat lacrimi în pumni în mare
într-un fragil curcubeu
ne-am pierdut identitățile cardurile viața
femeile au invadat spațiile intime
ale bărbaților
între mâini printre degete au curs râuri
ambrozie bucle din abanos umbre și umeri
s-au iubit balenele cu pești feluriți
am iubit și eu
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre pian, poezii despre pești, poezii despre mâini sau poezii despre femei și bărbați
Semne pe suflet
de mâine dimineață voi începe săpăturile
o să mă opresc la doi metri
în pământ
îmi depun amintirile
una într-alta
ca un semn în anotimp ploios
păsări cu strigăt de moarte
vor coborî în liniști
cu ghiarele înfipte în lut
desenând peste mine linii
și în cele din urmă
din plânsul meu
vor înflori noi primăveri
sau poate cândva mai încolo cineva
mă va privi dintr-un rest de umbră
eu sunt unul și același cu tata
între noi sunt doar câteva iluzi și
un somn care înspăimântă
restul nu mai contează...
și dacă nu ar fi fost tata
și dacă nu aș fi fost eu
și dacă nu am fi murit
în fiecare primăvară
fiecare plecare ar fi fost
o zbatere de fluture devorat
de dangătul straniu al unui clopot
și dacă...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre spaimă, poezii despre păsări sau poezii despre plâns
Inima de mama
Inima de mama, inima de tata,
cade stea din ceruri rosu fulgerata.
Inima de tata, inima de mama,
cade iara frunza codrului de-arama.
Toamna obosita, toamna zbuciumata,
inima de mama, inima de tata.
Iarna-nzepezita, crunta ca o vama,
inima de tata, inima de mama.
Grea, tot grea, de piatra
noaptea peste vatra;
cainele pandeste
luna si o latra.
Grea, tot grea, de hume
noaptea peste lume;
glontele pandeste
inima anume.
Inima de mama, inima de tata
A trecut o viata ca o clipa, iata
Inima de tata, inima de mama
Doua doruri stranse nod intr-o naframa.
Dincolo de noapte,
dincolo de vant
clopote albastre
se aud batand.
Dincolo de ploaie,
dincolo de dor
se intorc copiii
la parintii lor.
poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre dor, poezii despre vamă, poezii despre trecut, poezii despre toamnă sau poezii despre păduri
A doua scrisoare cu destinatar necunoscut
undeva la ora asta se moare spune poetul
îndrăgostiții împart sentimentul în doi
undeva la ora asta se naște un copil
pe care Dumnezeu îl va legăna
pe o așchie de lumină
toate lucrurile astea există
însă tristețea pe care o împart la unul
sfredelește în mine
ca un vierme
cu rana sub piele
îmi strâng genunchii la piept
și strig
ecoul se izbește de pereți
aud un oftat
ridic ochii și privesc atent
în cameră e cald
aerul se dizolvă
sub perdeaua
nemișcată de o vreme
se instalează frica
știu că sunt neputincios și că tata
mi-ar fi întins o mână
mi-e dor de tata și de oamenii care
mă strigau pe numele mic
uneori îmi vine să le scriu o scrisoare
dar am impresia că tata s-a mutat
aș scrie și fratelui meu plecat
în ziua în care
cireșii plesneau de culoare dar
negrul de afară îmi julește privirea
și nu-mi amintesc decât
de mama care
strângea durerea între palme
ca pe o amintire
undeva la ora asta se moare
îndrăgostiții împart sentimentul în doi
undeva la ora asta se naște un copil
și toate lucrurile astea există
deși seamănă cu un cimitir fără cruci
în interiorul meu e cald
acolo îmi îngrop sentimentele
și adulmec fiecare clipă
dar n-am să mai vorbesc despre mine
sunt prea bătrân și mi-e teamă
nu mai am nimic
nu mai am nici prieteni ci doar
o secvență pe care o derulez
dimineața la amiază și seara
ultimul gând se desprinde de mine
ca o coajă de nucă toamna
dezamăgit mă închid pe dinăuntru
și aștept...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre viermi, poezii despre tristețe, poezii despre scrisori sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Zise fata
Să ne jucăm de-a mama și de-a tata
E mai frumos decât să fim părinți,
Și ce păcat că vine, zise fata,
O noapte-n care nu vom fi cuminți!
Și te voi vrea și mă vei vrea pe mine,
Și vom începe nașterea de prunci;
Să ne jucăm n-o să ne șadă bine,
Să ne iubim va fi târziu atunci!
Noi suntem azi prea mici și mâine părăsite,
Iar noaptea face mame din fete-ndrăgostite;
Așa că mi-aș dori să ne jucăm nespus
De-a mama și de-a tata, cât încă mamă nu-s!
poezie de Marius Robu din Drumul robilor (11 noiembrie 2001)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre naștere, poezii despre jocuri sau poezii despre frumusețe
Timp
Fiecare moment are propria lui semnificație,
Pentru mine, pentru tine, pentru el.
În fiecare clipă are loc o acțiune importantă,
Pentru mine, pentru tine, pentru el.
Timpul este totdeauna hotărâtor,
Pentru mine, pentru tine, pentru el.
Fiecare moment poate oricând schimba viața ta, a mea, a lui,
Astăzi, mâine, poimâine, pentru totdeauna.
Pentru un scurt moment, poți fi un mare rege,
Peste mine, peste tine, peste el.
Într-o singură clipă, poți să pierzi,
Totul, puțin, sau nimic...
poezie de Cornelia Păun Heinzel
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate de Cornelia Păun Heinzel despre timp, citate de Cornelia Păun Heinzel despre viață, poezii despre schimbare, citate de Cornelia Păun Heinzel despre schimbare, citate de Cornelia Păun Heinzel despre prezent sau poezii despre monarhie
Joey: Știi, voiam să tac și să te las să pleci. Dar nu aș fi eu. Ar fi ca într-un film de Merchant Ivory unde oamenii suferă în tăcere, iar tu ar trebui să fii atât de impresionat de cumpătarea lor. Îmi pare rău, dar la naiba cu asta. Prietenul meu cel mai bun din toată lumea pleacă mâine și o mare parte din mine vrea ca el să rămână. Așa că sper să nu mă urăști.
Dawosn: Nu aș putea să te urăsc niciodată, Joey. Nu că nu aș fi încercat asta.
Joey: Ultimii doi ani au fost o adevărată telenovelă. Dar nu i-aș da înapoi, nu aș șterge nimic, dar... Mă bucur că s-a terminat. Pentru că îmi place cum stau lucrurile acum. Viața mea fiind mereu o glumă nesărată, acum că lucrurile merg bine... tu pleci.
Dawson: Jo, dacă aș crede măcar pentru o secundă că ar fi decizia corectă, aș rămâne, dar este timpul să plec. Este timpul ca eu să ies din camera asta și este timpul ca tu să descoperi cine ești fără noi. Capitolul acesta s-a încheiat, Joey. Simt asta.
Joey (cu lacrimi pe obraji): Crezi în magie? Eu nu credeam. Cum aș putea? 13 ani, mama ta moare. Și totuși mai speri în ceva magic, ceva care să facă totul mai bine. Dar nu se întâmplă așa și te uiți la tatăl tău care nu e în stare să-și învingă punctele slabe. Fără abracadabra în cazul acesta. Și apoi mai e Pacey. Orice magie a fost între noi s-a terminat, nu-i așa? Dar apoi mai ești și tu. E o dovadă că există cineva acolo care se gândește la mine. Prietenul meu care a fost mereu alături de mine. E magie curată. Cred că e doar un mod lung și tărăgănat de a-ți spune că o să-mi fie dor de tine, Dawson.
Dawson: Și mie o să-mi fie dor de tine, Joey.
replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre timp
- citate despre viitor
- citate despre victorie
- citate despre viață
- citate despre umor
- citate despre tăcere
- citate despre superlative
- citate despre sfârșit
- citate despre secunde
Freamăt
Zbor de vise prind în noapte
Mă ascund în vraja lor
Tu mă chemi printre păcate
Iar eu vin... îmi era dor
Te ating, sărut pe umeri,
În oftatul tău mă pierd
Când bătăi din piept îmi numeri
Și mă lași să te dezmierd
Îmi aluneci lin pe piele
Iar eu tac pe trupu-ți cald
Mâinile-mi te vor doar ele
Și prin suflet mi te scald
Mă iubește pe un freamăt
Ce se naște când respiri
Pierde-mă în al tău geamăt
Și-n dulceața din priviri
Hai să ne iubim o vreme
Poate-n ea ne vom uita
Doar noi doi, niște poeme,
Ochii mei... privirea ta
poezie de Adi Conțu (4 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre sărut, poezii despre poezie sau poezii despre ochi
Ea, ei
mâine,
o zi,
o distanță pentru fiecare om care iubește de aproape.
în suflet liniștea dintre: vezi, tu, oare, mamă, norii aceia cum trec?
și, da, m-am cuibărit în mine, dar te iubesc.
e un dar.
cum mâine,
cum o zi,
cum o distanță,
cum știi.
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori
Dezrădăcinare
Mi-am îmbrăcat hainele de duminică,
Diploma si abilitățile mi le-am îndesat
Într-un buzunar
Dealul "Boleacu", lunca, livada
și pădurea printre farduri,
Pa mama, tata și frații la vedere, în portvizit.
Am luat cu mine doar surâsul
nesigur și enigmatic;
În urma mea pârâu de lacrimi,
În față neprevăzutul.
Bătrânețe în doi
Pe poteca îngustă
acoperită cu troscot,
sprijinindu-vă unul pe altul
vă plimbați prin grădina
în care visele voastre
răsădite cu grijă
s-au prins și au făcut roade.
Sunt semne mohorâte de ploaie
și iarna se pare că va veni curând;
pentru voi bătrânețea în doi
e doar o vară continuă.
Tu erai...
"Tu erai!" ai rostit
și mica scânteie
avea să aprindă focul.
(nu de paie)
Tu erai,
eu eram,
noi eram;
e nevoie să explic mai pe șleau?
Nepotrivire
Tu nu poți fi sufletul meu pereche;
oricât de mult aș întreba
rămân fără răspuns,
oricât de multe aș face
niciodată nu e suficient,
și orice aș cere
niciodată nu primesc.
Dulceața iubirii
s-a zaharisit dinainte de vreme,
iar ciorba reîncălzită de la prânz
nu o mai pot digera.
Nu înțeleg ce vrei de la mine
de ce ții morțiș ca eu sa fiu ACEEA,
și te întreb de ce nu m-ai iubit
acum când nu știi să o mai faci?
Fără tata
În ziua aceea de martie
iubite tată ai plecat
lăsând în urmă
o inimă frântă de durere,
multe îmbrățișări fără răspuns
și vorbe de alint nerostite
pe care mă rog să le mai aud
măcar în vis.
Să știi dragă tăticule
că în inima mea mezină
acum pădurea noastră
e doar plină de uscături,
stejarul de la poartă
nu mai este la fel de verde și umbros
și după fiecare ploaie
niciodată nu mai răsare soarele.
Doar tata, mama și bunicul
Bruma înmiresmată hoinărește
prin grădina noastră din Dealu Boleacu.
Din coliba încropită de Mihăiță
aud clar zborul îngerilor
spre țările calde.
Sub desfrunzirea nucului din vie
se țes noi amintiri
sub semnul mirării,
iar tata, mama și bunicul,
singurii mei tovarăși constanți
mă veghează din cimitirul străbun.
poezie de Mihaela Băbușanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre inimă, poezii despre bătrânețe, poezii despre țări sau poezii despre îngeri
Bucuriile vieții
Fiecare dintre noi vedem cum putem,
- Spală-te pe ochi în fiecare dimineață!
Când pleci să nu uiți să-ți cumperi un binoclu,
Prin care să înveți să privești, dincolo de idealuri.
Am privit printre umbre, crezând că timpul e absent
Am să plec cu fiecare respirație, cu fiecare cadru afectiv
De mâine sunt vie, cum viu a fost vinul din care am băut
Mașinăria se vede pe verdele din ceață
O ceară din miere ce nu mă lasă să cred în atingeri
Am să respir prin fiecare por al iubirii divine,
Bucuriile fiecăruia dintre noi aduc alte bucurii
Respirația ta va fi o adiere de vânt,
De mâine vom zâmbi cu fiecare petală a sufletului
Până ce ne vom atinge în timpul zborului privit de sus
De mâine am să devin regina,
De mâine poți zâmbi, fără a te opri.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre zâmbet, poezii despre vânt, poezii despre vin sau poezii despre verde
Prea târziu?
Mai plouă, demult n-a plouat
și iar mi-e dor de casă și de vii
cînd mă duceam cu tata la arat
mă înfrățeam cu orele târzii.
Am avut un vis să plec departe,
să mă rup de oamenii din sat,
dar toate sunt atâta de deșarte,
că iar mi-e dor să merg la semănat
Mi-e dor să alerg desculță prin câmpii
păsările n codru să le ascult
să mă mai joc cu ai satului copii
așa cum mă jucam demult, demult...
Întoarsă-n sat nu mai m-am regăsit,
tata plecase undeva tăcut,
foșnetul pădurii a amuțit,
mama tot mai mică s-a făcut.
M-am căutat copil printre copii
si în niciunul nu aveam să fiu,
toamna cernea galben peste vii,
întoarcerea venise prea târziu?
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat sau poezii despre tăcere
De ziua numelui
de ziua numelui am prins rădăcini în parcul din fața gării
așteptam să treacă trenul care aducea speranțele ambalate în ani
să cumpăr una pentru tata pentru mama
de-aș putea să mă mișc...
sunt prinsă în sol de secole
un ierbar prăfuit fără valoare
o poveste despre oamenii bătrâni nostalgici
cu aplecare spre tulpină
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare, poezii despre trenuri, poezii despre parcuri sau poezii despre gări
Ger
Tatăl meu. Descoperit târziu, de mine: fiul,
al lui, după o droaie de sancțiuni, sentințe, decepții.
K_aput. El,
pentru mine, atâta timp, doar
pretext. Nebuloasă
în versuri, cu urmări discutabile. Tătuca.
Poemele cu. Nu așa.
Până când am avut evidența unei neglijențe
nu ticăloase: nu față de el,
față de ceea ce se cerea spus. Nici chiar fățarnic,
n-aș zice,
poate doar prost orientat. Suspicios. Rău dresat.
Meschin.
Tata. Cu tubul lui de oxigen, atât de pur în sfârșit.
Luat cu mine în poezie
să nu mai fie atâta ger aici, unde încerc să mă folosesc,
într-un loc ticsit,
de puțin. Să-mi căptușesc spațiul ăsta luat în arendă
cu decât și cu prin. Nu mă dau rănit, ar fi prea de tot. Nu e
printre tainele mele să ies basma curată, să mă,
cum ar veni, scot. Atât încerc,
să nu irosesc. Respirația. Ta. Tată.
Care ți-e drămuită, acum, de o valvă și-un manometru.
Ți-o spune, în timp ce te scrie,
creația ta, destrămată sub baloții ăștia de
milă sălcie.
poezie de Claudiu Komartin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre spațiu și timp, poezii despre sfârșit, poezii despre prostie, poezii despre oxigen sau poezii despre ger
De ce să-ți fiu?
Poate că mâine va fi o altă vreme
sau nu
voi afla sunetul vocii ei
și îl voi uita chiar a doua oară
pentru că sunt eu
și tu ești pe tărâmul meu
ea e
întrebarea
care macină cerul gurii
o zi doar
încă una
urechile
varsă cenușă
caldă încă
stinsă de cuvinte goale
așteptând un răspuns
care nu se va naște niciodată
lângă mine
lângă tine
pată roz
cristal din Oz
de ce nu-mi ești
de ce să-ți fiu
de ce nu vii
de ce să viu (?)
poezie de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre urechi, poezii despre sunet, poezii despre roz, poezii despre gură, poezii despre cuvinte sau poezii despre cenușă
Chemarea numelui
ieșeau arcade din mine toate duceau către infinit
erai tu smulsul din încheieturi
erai tu oare adunatul meu
și mult prea fericirea
nu știu
în mine cusătura este deasă
nod marinăresc
sunt fata lui tata
și tata navighează
ai strigat într-o zi de pe o stâncă
atât de tare
drept în piept ca o rană minunată te-ai deschis
tufe de trandafiri înfloriți din ape
de atunci trăiesc în corp străin
un naufragiat printre coaste
nu mă plâng de eventuale furtuni
lasă-mă să mai zburătăcesc o vreme prin pielea ta
numele tău
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre stânci, poezii despre marină, poezii despre infinit, poezii despre flori sau poezii despre fericire
Decembrie se repetă
tata a murit într-o noapte de joi spre vineri
aerul greu amplifica teama
sub cerul atât de rece și negru
se prăvălea ca un bulgăre lumina
adâncind disperarea
undeva s-a produs o greșeală
mama avea ochii sticlați și
mirosea a pâine proaspătă
mă ținea strâns cât mai aproape de piept
să mai fim împreună doar pentru o vreme
dincolo de toate acestea
chiar și Dumnezeu clipea îngăduitor
poate sunt vinovat în ideea că
n-am știut să aprind o lumânare pentru tata
dar exista riscul să nu pot să-l mai strig
ca atunci când îmi doream să fiu bărbat
și îi imitam toate mișcările
însă am învățat cu timpul
că acel ritual
e jumătatea care rămâne aici
mi-e teamă acum
respirația îmi aburește vederea
bântui printre imagini
undeva la margine cade o stea
îmi aduce aminte de copilărie
de serile târzii în care număram
stelele în cădere și inima îmi bătea
ca aripa unui fluture
nici nu știu dacă totul e adevăr sau minciună
dar știu că dincolo de clipa aceasta
mă așteaptă tata
și e decembrie
am glezne de sticlă realitatea
mușcă din mine sufăr dar nu spun nimic
nici nu vorbesc despre tata
e decembrie
și oricum anotimpurile se repetă
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre vinovăție sau poezii despre toleranță