Măsurătoare

am luptat pentru dreptate multă vreme/prostită am fost şi sunt
îmi place să cred că raiul e o sfoară întinsă
de care stau agăţate sufletele noastre ca o foiţă de tutun
şi cerul capătă noimă asemenea unei morţi fizice
în timp ce copilul rostogoleşte cercul
de mine se agaţă umbra
ia forma nimănui iar tu vezi omul
e plin ochi şi de el
odihnă trupului meu îi spun lui trupului
şi nu mă cred
când mă fac mă numesc
Silvia!

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om cu capul aplecat în mâini - omul meu

gândesc omul prin omul meu
şi lucrurile simple
fac din bucurie trepte spre ceilalţi oameni
omul meu e vesel uneori cherchelit de emoţii
plânge şi râde la un trandafir
că aşa e viaţa plină de ifose
de babe oarbe
tocmai asta îi spun omului meu
să ducă pentru el în cârcă
cei mai grei saci ai pământului
când mâna lui puţină va da apă să bea muribundului
toată planeta să ştie că va fi salvată de el

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E vară şi asta îmi place

e lumină
atâta timp cât braţul îmi acoperă sfera
ochiul îngust prin care mai ieri libelule zburau

când mă ascund nu mă văd
golul este o rană imensă
când nu mai ai mamă şi tată

de azi promit un destin fără urme privitorule
aştept merii să înflorească în suburbie

câinele meu este dresat
şi omul este dresat
ca braţul ca sfera ca mersul în nobil grai
rostesc rotundul şi iar rotund
se face că trec puntea orbului
e vară şi asta îmi place

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra şi melcul

câtă vreme, tu, umbră, te mai apleci înspre mine,
cât timp, melcule, îţi vei purta casa printre oameni,
eu o să visez.
tu, umbră, o să mă iubeşti ca tata
tu, melcule, o să-ţi laşi casa lângă mama ta,
nimeni nu va plânge,
eu o să visez iar.
trecuseră ore.
nu mă uita, nu mă uita, striga umbra!
din coşul pieptului ieşea fum.
cum să fac, cum pot să împart viaţa mea cu tine?
trecuseră zile.
omul se plimba de pe o frunză pe alta
şi în urma lui lăsa o dâră sclipitoare.
trecuseră ani.
nimeni nu auzise de melc şi de umbră.
totuşi, se zice că melcul a trăit fericit.

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedeţi?

da, doamnă, aveţi dreptate
în podul palmei îmi duc zilele.
cu mâinile, cu genunchii rotunzi,
cu tălpile mele venetice,
adunata
şi somnul, dacă mă întrebaţi,
îl împart cu dumneavoastră.
şi peste toate astea, de mi-ar mai da un singur ochi, Dumnezeu...
vedeţi?
ce şfichiuială de vreme suntem
cunosc două cuvinte, vi le spun:
dor şi dor
restul urmează aşa -
când devin aievea, pe rând, şoim, căprioară, animal de câmpie
ori om
mă recunoaşteţi, nu?

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum cu oameni spre înălţare

când piciorul calcă strâmb poteca
la limita acestui timp o cruce se înalţă

unde capăt nu e
e chin

mă împart în văzul tuturor
cu un ceas mai târziu de ultima cântare
omul meu plânge în oglindă
iar ploaia mult aşteptată
îi brăzdează chipul în defileuri
şi uite-l cum curge uriaşul lui Dumnezeu

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-am fost, cine sunt, cine voi fi

Am fost copilul care vede... lumina întâia dată.
Am fost copilul care crede... toate câte i se-arată.
Am fost un copil zburdalnic,... toată ziua alergam,
Dar am fost şi copil harnic,... pe mama o ajutam.
Am fost tânăr ca o floare,... rumen şi frumos la faţă,
Un tânăr plin de candoare... şi mă bucuram de viaţă.
Am fost tată de copii,... bărbat cu multă putere,
Ca să le fac bucurii,... munceam ca să fac avere.
Mai apoi am fost bunic,... cu nepoţii mă jucam.
Acum, contez mai nimic,... nici putere nu mai am.
Din floarea care am fost,... îs trandafir veştejit.
Viaţa nu mai are rost,... sunt aproape de sfârşit.
Lumea a-început să spună... că sunt moşneag amărât,
Că am ajuns o legumă,... că, mai suflu, doar atât.
Acum, că ştiţi cine-am fost,... să vă spun cine voi fi...
Nu cred că mai are rost... Nu cred că mai prind o zi.
Aşadar:
Am fost om, sunt muribund... şi-n curând voi fi pământ.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred

eu cred,

eu cred că ne cunoaştem de multă vreme
de foarte multă vreme
şi acum ne-aducem aminte
şi retrăim clipele frumoase
şi dragostea măreaţă
ce ne-a purtat pe noi
până aici,
în clipa eternităţii,
a dilatării timpului
şi visăm cu ochii deschişi
la dragostea noastră,
până când atingerea sublimă
ne regăseşte uniţi
unul in braţele celuilalt
sărutându-ne patimaş în
iubirea realităţii noastre,
ne cunoaştem de mult,
de foarte multă vreme...

eu cred.

poezie de Silviu Petrache (octombrie 2009)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, sunt şocată să găsesc în mine anumite talente, despre care aflu abia la vârsta asta. Iar totul se întâmplă pentru că mie îmi place să învăţ mereu lucruri noi şi consider că, oricât de multe vieţi ai avea, nu ai timp să înveţi atât de mult pe cât ţi-ai dori.

citat din Silvia Dumitrescu (2013)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Silvia Chifiriuc - "Înşir-te mărgărite"

Lumea zice despre mine
Că aş fi "uşoară".
E problema mea în fine,
De-i "înşir" pe sfoară.

epigramă de Mike Farkas
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partitură pentru văz

dacă eliminam gândul
totul se transforma într-o pajişte verde
în nouă pietre roşu galben albastru
trecea un prinţ călare
dar cum să renunţi la gând
cum să împarţi gândul
marile depărtări să le apropii
astea sunt secvenţe din trecutul unui muritor
nu ai cum
memoria revenea încet la cursul de anatomie
omul este un ochi uriaş dragii mei
străbătut de văi şi oglindit în ape tulburi
în cele din urmă se retrage în pământ pentru odihnă
plângeau copiii de ţâţă
pe adulţii senectuţii noastre
ceaţa ca o cataractă la cules de văz
cum îşi ridica munţii

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul tau

Ochii umezi de lacrimi
nu vor să spele din amintriri
umbra trupului tău.

Buzele tremurânde şi firave
caută să guste flămânde
aroma trupului tău.

Mâinile întinse sre tine
încearcă să redefinească
formele trupului tău.

Singurătatea clipei efemere
îmi crispează trupul dezvelit
de căldura trupului tău.

Liniştea ce mă apasă
nu poate să şteargă din memorie
fremătul trupului tău.

poezie de Craita Serbanescu
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred în operele complete ale clasicilor pentru dragostea şi devotamentul cu care au stat lângă mine în clasa cincea, când m-au lăsat să-i cunosc, să le spun pe nume, să le fac observaţii despre ceea ce îmi place şi ceea ce nu-mi place.

Miron Suru în Crez pentru cartea românească
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porro via

este o replică a vântului turbat mirato
scoaterea dedesubturilor de sub rochia de mătase a femeii
şi ea umblă vie în trup de bărbat
precum o cheie ascunsă la streaşina unei case părăsite
îţi dă fiori acei fiori din care se nasc monştri
o curbură desuetă a realităţii
nu dăruiesc priviri clandestine nimănui
istoria se scrie încet odată cu mersul nostru
şi cel din urmă pas călcat este aripa unui om
o replică a zborului în care eu cred
încă îl caut pe Dumnezeu
să mă uimesc că nu port carne pe suflet

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O păpădie calea păpădiilor

(evadarea din timp)

eu partea aceasta din viaţă nu o cunosc
ea vine dintr-un timp în care omul nu ştia salutul
vestirea se făcea tacit de la suflet la suflet
fără flaşnetă ori bici

nebunule mă auzi
să mi te-alături în delir

auzeam în galop şi-n beznă cum creşte cercul
pata de vin cum să mi se încrusteze cu numele tău în palmă
ca orbul alergam da ca un biet orb
căutam să văd
în care zid să te zidesc
sub care păpădie să-ţi dau drumul

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când liniştea

acolo mă voi găsi într-o linişte deplină
singură în huruitul unei roţi de moară
când apa trece prin mine smulsă din călcâi
când orele
când zilele
şi din dor când mi se lasă vulturii pe umeri ca nişte miei la păşunat
să îngâne din ce a mai rămas prin munţi
am să aleg dealul acela colorat în care dorm gândurile noastre
mai jos de frunte
să mă îngroape

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În top e întotdeauna dragostea, pentru mine, dragostea faţă de soţul meu, de fiul meu, faţă de prieteni, de natură şi de Dumnezeu. Este, cred, cel mai frumos sentiment care te ţine în viaţă, împreună cu muzica, care e şi ea tot un soi de dragoste.

citat din Silvia Dumitrescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jumătate a trupului

Din tălpi până-n creştet
mă-nveleşte glasul mamei.
N-ar fi ea scânteie dacă n-aş fi fost eu
cerul legănat de ape.
Când mi se făcea dor de iarbă,
mă auzeam de sub învelişul inimii ei
în mijlocul basmului.
Jumătate a trupului meu e mama,
Cu cealaltă jumătate m-am privit
într-o frunză de măr
şi eram floarea lui.
Celelalte flori mi-au ajuns la inimă;
vor muri fără mine
dacă nu le împăturesc cu aripi de înger
să urce în oglinda cerului,
să curgă ninsori în fericirile celor
care n-au fost înveliţi
din tălpi până în creştet
de glasul mamei.
M-am gândit la frunză şi
am înţeles
de ce m-am lăsat floare la umbra ei:
în numele meu
regăsesc întotdeauna glasul mamei.

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt o clipă...

ochii tăi nu mă văd
nu mai sunt
o clipă
de timp pierdută
cineva m-a aruncat în lume
o simplă clipă
care nu trebuie nimănui
când mă vezi mă arunci
un bobârnac şi gata
m-am dus
am fost oare dată ţie?
eu cu sufletul meu
transformat în clipa
nici măcar colorată
doar simplă şi incoloră
nu spun nimănui nimic
nici măcar o clipă
iar în final tu sufli
în timp să mă duc
departe
gata ai scăpat de mine
de inutila clipă
care nu are ce căuta
în viaţa ta!

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scurtă plimbare

când ieşeau amintiri la iveală
totul era ca o risipă de noi
vremea complice cu uitarea
un ghiduş de suflu trădător
se juca de-a prinsa cu iubita mea viaţa
da viaţa îmi era iubită
şi spinii ei prinşi de respiraţie
ca două valve
cândva fusesem un mister
adunam nimicuri de prin lume
aşa am putut să adulmec un firicel de sânge
din glezna unui om
iar viaţa să cred că nu mă ştie

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost o vreme

a fost o vreme când aveam trupul frumos
a fost o vreme
când mă pozam pe vârfurile munţilor -
iarbă sprijinită de genunchiul tău
a fost o vreme când râdeam
stingând lumina de pe tort

mă regăsesc în chipul pietrei
în ochi - fântâni cu apă prea puţină
când uneori de-afară încă vin
în cumpene să-mi scârţâie zefire

sufletul e tăcere de drumuri pustii
penumbra care învăluie buza fântânii
nu mai e sfioasa creatură
închipuită din măduvă dulce
care fuge, se-ascunde
încolăcită în spatele coastelor
prunc pe picioarele mamelor.

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!