Curcubeul iese şi zboară

Stelele sclipesc în măreţia
Viselor de aur fâlfâind în sân,
Proorocul perorează-n barba
Unui zâmbăreţ preot bătrân.

Spinarea caselor tămâiază cerul
Cu fumuri uşoare, pudrate;
La icoane fetele se roagă
Timpului cu gesturi ondulate.

Se desăvârşesc închipuirile şi
Primăvara deschide uşile-n larg,
Curcubeul iese şi zboară
Spre inima omului drag!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii zboară spre cer

Îngerii zboară spre cer
Unde se nasc stelele,
Pe pământ rămân dureri
Şi în lacrimi mamele.

Trece iarna, primăvara
Nu aduce ghiocei,
Numai corbii numără
Pe câmp pieile de miei.

Sunt cuvintele întoarse
În durerea copleşită,
Doctorii şi-au uitat rostul,
Guvernarea e pripită.

Dumnezeu înalţă pruncii
Până-n razele de stea,
În ecou prelung bocesc
Lacrimi din patria mea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra tăcerii

Gândul se luminează
În poalele visului
Când magma oaselor fierbe
În vulcanul sufletului.

Iartă-mă, de o mie de ori!
Am încurcat florile vieţii,
Stelele m-au călăuzit
În lumi neaşteptate.

Gândul meu se va lumina
Când tu vei netezi verbul
Cu gesturi alcătuite
Pe marginea de zbor a aripii.

Inima este cerul încercării
În parcelele visului
Ce întâlnesc ochii noştri
În două picături de nisip
Din clepsidra tăcerii!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mergem prin flori

Mergem prin flori
Cu stele în mână,
Îngerii sug lapte
Cu-aromă de lună.

Gustul acru-dulce
I-ascuns în icoane,
Într-un câmp de flori
Cu urşi de bomboane.

Ia-mi inima iubito,
Ne-ascundem în frunze
Să adunăm din umbre
Stelele lehuze!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închipuirile îndepărtează sărutul

Depărtarea plânge prin ochii timpului,
Tu plângi prin lumina ochilor mei,
Clipele se pierd în uitarea regăsirii
Dintre două statui ascunse sub tei.

Bucuria dispare-n cuvinte-nfundate
La gura cu sânge pătat cu petale,
Nasc perle în dinţii de lapte-a iubirii,
În roua cu rime ies lebede-n cale.

Luna face baie în spume de dor,
Ne spală cu raze rotite pe frunte,
Avalanşa de-ntrebări umple întregul
Unde-n nisip se cerne un munte.

Travaliul vieţii ameţeşte în noi,
Închipuirile ne-ndepărtează sărutul
De s-aud lacrimile transfigurând
Jilţul ce ţine, în palme, pământul.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti atât de frumoasă

Eşti atât de frumoasă încât
În ochii tăi,
În care sclipesc stelele,
Îmi vopsesc
Îngenuncherea imaginaţiei!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cernutul de stele

Unii şlefuiesc stele în singurătatea lor,
Cerul le întinde aripi pentru lungul zbor,
Viaţa cu săruturi îi primeşte-n larg
Unde orizontul e-n ochii celui drag.

Fără griji sunt, Doamne, doar o clipă,
Cât iubirea lor, e sub a Ta aripă,
Doresc tristeţea să fie-ngenuncheată,
Să fie arsă pe-o nedefinită roată.

Să explodeze în marea lor iubire,
Săruturi, strânsu-n braţe, multa fericire,
Iar la despărţire, în dureros mister,
Să cearnă împreună stelele din cer!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele sting...

Stele sting şi˗ţi spunː noapte bună!
Cerul se închide ca miezul în alună,
Inima ta în inima˗mi se cuibăreşte,
Iubirea prinde aripi moi şi creşte.

În chindia clipei sărutul e prelung
Cum dulceaţa pâinii vine de sub plug,
Gingăşia ascunde în vertebre mici
Mângâieri şoptite cu ochi de licurici.

Mă topesc în spuza sânilor fierbinţi,
Părul tău de aur e aură de sfinţi,
Cu degetele noastre desenăm ca semn
Trecerea vieţii spre marele Eden.

Pe˗obraz iarăşi răsare soarele regal,
În depărtări s˗aude un nechezat de cal,
El sparge cu copita miezul de alună,
Alergăm prin spaţii ˗ eu, soare şi tu, lună!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul veşniciei

Umbra veşniciei zboară nepăsătoare
Pe creanga cerului de cireşe-amare,
Copiii ascut cuvinte de copaci îndrăgostiţi,
Se urcă în ramuri şi-i declară părinţi.

Tu aduni fluturi în ţepi de trandafiri,
Oglinda îţi prinde părul cu amintiri,
Ciufulită cenuşa dimineţii doarme în prag,
Veşnicia soarbe zaţul şi zboară în larg.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebănuite stihuri,cuvânt de iubire

Nebănuite stihuri, cuvânt de colindă,
îţi vin acum în casă cu blagoslovire…
Deschide, deschide uşa frate creştine!
Priveşte cum ard în flăcări de iubire!

Din Scriptura preadulce, silabele calde
în rime coboară, tremură şi sună,
când cerul îşi scutură petalele albe
şi ninge prin ţară cu raze de lună.

Cand Îngeri păşesc pe căi neumblate
şi heruvimii tămâiază înalt,
când harul sfânt tremură şi arde
şi-n stihuri pogoară mireasma de nard.

Versul cel dulce duios cântă şi-alină,
din ochii Presfintei o lacrimă cade,
mâna smerită la icoane se-nchină,
pe nori albi de stele Părintele şade.

Priveşte cum ard şi pornesc spre tine
nebănuite stihuri de iubire,
Deschide, deschide uşa creştine,
bate în suflet cuvânt de Psaltire!

poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creştine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia în icoane

Sunt bătrân, trecut prin viaţă,
Am purtat luna în coarne,
Am străbătut alunişuri
Între ceruri şi ponoare.

Îmi trec ochii în albastrul
Zilelor ce mi- au rămas,
Sunt scheletic, îmi duc viaţa
Cât se poate, pas cu pas...

Iezii mi- au plecat departe
Peste vad îmbelşugat,
Tu ai rămas căprioară
Să porţi dorurile-n salt...

Sunt bătrân, trecut prin viaţă,
Am purtat luna în coarne,
Vă las veşnic moştenire
Poezia în icoane!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nunta de aur

În bruma vieţii iubirea revigorează,
Se reînoieşte în inima care visează,
Vrea să aibă diamante şi virtute,
În ochi să-i crească stelele din munte.

Vrea să fie iubirea, iubirilor senine,
Scrutează cerul vieţii să se simtă bine,
Uimitoare să-i fie sclipirea din albastra zare,
Săgeţile din inimă să-i fie razele de soare.

Dorul prelung să-i răscolească trupul,
Să fie căprioara ce-o aleargă lupul
În dragostea fierbinte şi nimic mai mult,
Toamna să-i aducă roade pe pământ.

Rodul cel mai mare să fie dătătoarea
Nunţii de aur cu toată încântarea,
Inima să fie diamant-virtute,
Să fim împreună condor în vârf de munte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negru în pieptul dorului

Câinele rău este negru în cerul gurii,
Stelele sunt lătrate până în cerul cerului...

Dumnezeu vrea să se convingă
Dacă cerul este negru în întregul lui

Şi tu îmi spui că merg cu capul în nori
Şi mă mai întrebi: de dragul cui?

Stelele cad ploaie în poezia mea
Şi-i fac din (şi prin) lumină gurgui!

Câinele rău, negru în cerul gurii,
Latră pe litere în pieptul dorului!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre inima nopţii cu iz de noroc

Dorm norii pe creştet de fagi,
Ochii s˗aprind în săruturi de foc,
Iubirea aleargă în gură cu fragi
Spre inima nopţii cu iz de noroc.

Maşina trişează prin curbe cu gropi,
Radare ascunse˗n viteză livrează
Bănet la agenţi sau poate la popi,
Timpul absurd în lacrimi visează.

Prelungul oftat aşteaptă ca˗n sân
Mama să afle că˗s bine, acasă,
Că Domnul din ceruri este stăpân
Pe turta de soare lăsată pe masă.

Paştele˗a pus norii pe creştet,
Iubirea mea e lumină şi˗i foc,
Alergăm pe drumul cel neted
Spre inima nopţii cu iz de noroc.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge spre oameni de zăpada

Ninge spre oameni de zăpadă
Ni se oglindește chipul
Să fim iarăși copii, un vis realizat
Se bucură cerul,
Se bucura pământul de atâta zăpadă
Te bucuri și tu copila cu ochi purpurii
Să punem cărbune și morcov și aur
Şi în gura omului de zăpadă un spic de grâu,
Încolțit din glastra casei, ținută la geamuri
un pic de visare un pic și mama ta e copilă Şi tu ești copilă!
Sania trage timpul spre norii de argint
Se trezește noaptea în icoane și ninge un pic
fulgi colorați înfășurați în basmale în iele în cosânzene de poveste
Şi fulgul coboară și urcă la cerul albastru
La cerul stingher, la cerul senin al ochilor tăi, iubito
Ninsoare în ochii omului de zăpadă.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ganduri

Viata,
Cel mai minunat dar
Pe care omenirea
L-a primit vreodata

Iubirea,
Implinirea vietii
Pe acest Pamant
Binecuvantat

Cerul,
Fiind certitudinea
Spre o alta dimensiune
Dincolo de ce a timpului

Lacrima,
O reprezinta
Regretul
Timpului prea scurt

Inima,
In trup
Comoara de aur
Nepretuita
Si plina de dragoste

poezie de Florea Nicolae din Gânduri (16 iulie 2009)
Adăugat de Florea Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de norii negri de acum sclipesc stelele timpului care va veni.

citat din Erric Blanchard
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La hotarul timpului

- Adu-mi cerul mai aproape
Noaptea asta şi rămâi
Să călătorim pe ape,
Cel din urmă, cel dintâi

Vis al meu, ignoră-mi vina
De-a mă fi pierdut în larg,
Însă fără de lumina
Ce-ai legat-o de catarg

N-aş putea străbate gândul.
Vino, să întindem iar
Pânzele, când trece vântul
Spre al timpului hotar!

- Cerul meu la tine-n palmă,
Un ocean fără sfârşit,
Marea niciodată calmă
Şi un ciob de infinit

Le-om străbate cu privirea
Navigând spre zări, apoi,
Vom afla alcătuirea
Timpului ce după noi

O s-alerge, dar departe
Ne vom pierde. Vino-n larg,
Pe o pagină de carte,
Să-ţi leg stele de catarg!

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metania învingătorului

Umbra frunzoasă a prezentul se aşează
Pe umerii omului cu inima de piatră.
Pâinea lumii se pierde
În dinţii închipuirii
Lipind temerar tacâmuri bizare,
Apoi se-ndulceşte
În metaforele cerului
Printr-o realizare de şoapte risipite.

Valuri de regrete
Curg în cimitirul primitor
De slavă a iluziei
Zilei de mâine.
Cerul îşi adună cârjele
Şi se sprijină
De arhipelagul singurătăţii,
Privighetorile îl sângerează
Cu rugile bătrânilor
Intraţi în icoane.

Ne tocmim în ochii rătăcirii
Clipele bolnave
Şi păşim printre stâncile
Care formează
Clepsidra condamnării.

N-am curajul să ridic ochii,
Privirea-mi arde
În sângele vulcanului
Cuprins de oameni
Cu scheletele gândirii
Golite de metania
Învingătorului!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beatitudini

Am pus încuietori la inimă,
Nimeni să nu-mi fure fericirea,
Ţie ţi-am dat cheiţa de rezervă
Să verifici, curioasă, tăinuirea.

Nu prididesc că şi tu te înfrupţi
Din dorul şi iubirile albastre,
Că avem în faţă un lung drum
Brăzdat de cerul liniştirii noastre.

Pe trotuarul ce duce spre rai
Inima căzut-a în genunchi,
Ai descuiat-o şi ai pus în ea
Flori de stea cu fluturi şi lăptuci.

Păcatele se lasă-mbrobodite
În răsare soare şi peste apus,
Nu uita, pentru beatitudini,
Încuietori în inimă am pus.

E scumpă zbaterea de aripi,
Fluturii sunt propriul căpătâi,
Măreţia dragostei în zbor,
Ai fost tu, iubirea mea, dintâi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când...

Când primăvara flutură-n stomac,
Ochii luminii vin la tine în prag.

Când norii s-aşează pe flori în grădină,
Un curcubeu se-nalţă pe fruntea-ţi divină.

Când uşor mă-apropii să te sărut în prag,
În ochi de poezie ne contopim cu drag.

Când tu eşti supărată pun fluturii în foc,
Să le ardă zborul şi lipsa de noroc.

Târzie-i primăvara, cântă un cuc pe gard,
În ochii amintirii visez mereu că ard!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!