A sosit toamna
Cam de la Sfânta Maria,
Aruncă-n dulap pălăria,
Frigul începe să se lase,
Mai mult prin zona muntoasă.
Fructele se înroșesc,
Frunzele se îngălbenesc,
Și încep a mai cădea,
Câte una ici colea.
Strugurii se îndulcesc,
Prunele se cam zbârcesc,
Se adună în cămară,
Și se pregătesc de iarnă.
Din struguri fac vinișor,
Mai dulce, mai acrișor,
Prunele le facem țuică,
Sau poate chiar si palincă.
Butoaiele se pregătesc,
Nucile se decojesc,
Porumbul se cam adună,
Și se-aduce în bătătură.
Merele în ladă se așează,
Gutuiile apoi urmează,
Se-nvelesc si cu hârtie,
Până-n Martie sa țină.
La țară ograda-i plină,
Cu butoaie, unde stă apă puțină,
Doua zile sunt lăsate,
După, în pivniță plasate.
Ele așteaptă mustul dulce,
Aici cu cofa se-aduce,
Se transformă în vinișor,
Si se bea în foișor.
Tescovina ce-a rămas,
Se asează într-un vas,
Se lasă la fermentat,
Si apoi la distilat.
Din care se face țuică,
O pastrez ca nu se strică,
Să bei câti-un păhărel,
Sa te mai distrezi nițel.
Dupa ce recolta am strâns,
În grădină am patruns,
La curățat si arat,
Pregătită de iernat.
Fie iarna cât de grea,
Eu mi-am umplut cămara,
Cu roadele necesare,
Obținute prin sudoare.
Angelin Leru
21.09.2018
poezie de Angelin Leru (21 septembrie 2018)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre struguri
- poezii despre recoltă
- poezii despre iarnă
- poezii despre zile
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- poezii despre sat
- poezii despre roșu
Citate similare
Anotimpul renașterii
Anotimpul renașterii
Iarna rece dar frumoasă
Cam cu greu se dă plecată
Vine greu și-i răcoroasă
Primăvara fermecată.
Cel mai plăcut anotimp
Dar și cel mai așteptat
Mieii zburdă peste câmp
Viața renaște treptat.
Primăvara încet sosește
Se mai văd curgând șiroaie
Zăpada se cam topește
Pe alocuri sunt noroaie.
Printre ramuri se strecoară
Raze aurii de soare
Păsărele în triluri zboară
Ghioceii sunt în floare.
Mugurii dau să plesnească
La copacii îmbobociți
Unii stau să înflorească
Alții se fac înfruziți.
De pe tot, din ascunzișuri
Tot ce-i viu iese afară
Că să-și facă noi culcușuri
Pentru când se lasă seară.
Peste văi și pe coline
E covor imens de flori
Roiesc fluturi și albine
Prin miros îmbietor.
E miros de iarbă verde
Vâlvataie pe ogoare
Primăvara așa începe
Se aud zgomot de tractoare.
Vremea caldă de afară
Mângâie privirile
Face viața mai ușoară
Și ne cresc puterile.
Păsările migratoare
Pe la cuiburi se adună
Zboară și fac rotocoale
Pan'ce rămân împreună.
Anotimpul învierii
Ne aduce bucurie
Face inimii placere
Primăvară-i poezie.
Primăvară ești faimoasă
Reînvii natura toată
Tu ești cea mai arătoasă
Și cea mai frumoasă fată.
01.03.2021
Angelin Leru
poezie de Angelin Leru din compoziție proprie
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre superlative
- poezii despre păsări
- poezii despre primăvară
- poezii despre flori
- poezii despre anotimpuri
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zbor
- poezii despre văi
- poezii despre viață
Îmi doresc mai mult
Vreau să trăiesc în țară, în multă armonie,
Să ne iubim cu toții, fără de mânie.
Uniți să fim și să trăim în pace,
Fără dușmănie, la toți cred, ne-ar place.
În țărișoara mea, nu vreau manipulare,
Nici jocuri meschine, care mai murdare.
Cu toții ar trebui, să ne iubim țara,
Să n-o ponegrim, din zori și până seara.
Nu vreau indiferență și nici dezimformare,
Vreau loialitate, vreau lucruri normale.
Nu vreau să fiu credul, la știrile postate,
Ce multe dintre ele, nu-s bine prezentate.
Vreau o analiză, apoi mă pronunț,
Dacă nu-s în stare, mai bine renunț.
Nu vreau să am păreri, de nu mă pricep,
Să arat lumii, ce mult sunt deștept.
Sunt speriat, când văd trădători,
Cum îsi ponegresc, chiar și țara lor.
Vreau să mă exprim și vreau să votez,
Nu la întamplare, momentul să-l marchez,
Să fiu documentat, după, pun ștampila,
Atunci cînd votez, să măresc pupila.
Vreau să fiu condus de oameni loiali,
De la A la Z, să fie geniali.
Vreau mult adevar și multă dreptate,
Nu vreau minciuni, vreau demnitate.
Am să trăiesc eu oare, să văd pe astea toate?,
Poate în altă viață, poate, poate, poate!!!.
Angelin Leru
14,02,2019
poezie de Angelin Leru (14 februarie 2019)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre știri, poezii despre votare, poezii despre trădare, poezii despre sperieturi, poezii despre seară, poezii despre reîncarnare, poezii despre pace, poezii despre minciună sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Respect pentru căsnicie
Mi-am luat si eu nevastă si asta nu-mi pare rău,
Mai mereu tot singuratec, cât timp eu am fost flăcău.
După ce m-am însurat, așezat la casa mea,
O duceam bine cu soața, ea la mine mult ținea.
Am facut si doi copii, împreună i-am crescut,
Educație noi le-am dat, chiar de la bun început.
Copii s-au realizat, si sunt proprii lor stăpâni,
Și-au luat viața în mănă, sunt adevărați români.
Alături de soața mea, am fost mereu fericit,
Am trudit mereu din greu, împreună am muncit.
Am avut clipe frumoase, petrecute împreună,
Uneori ne-am mai certat, fără glasuri să răsune.
Una peste alta zic, suntem o familie bună,
Ne-am completat unul pe altul, și încă suntem împreună.
N-am lăsat ca între noi, să se instaleze ura,
Uneori am mai tăcut, și am mai închis și gura.
De-aia-i bine frați romăni, ține-ți mult la căsnicie,
Aveți respect reciproc, aveți grijă de familie.
Familia este verigă, în frumoasa noastră țară,
Din toate puterile, fa ceva si-o apără
Angelin Leru
12,02,2019
poezie de Angelin Leru din compoziție proprie (12 februarie 2019)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre soție, poezii despre frumusețe, poezii despre familie, poezii despre căsătorie, poezii despre început, poezii despre tăcere sau poezii despre respect
Dificilul
DIFICILUL
Deseori el te întreabă,
Ai făcut cutare treaba?,
Desi nu ți-a spus s-o faci,
Uita ca zis, de te baga iute-n draci.
Zice, hai să facem treaba aia,
Nestabilind clar linia,
Spune una, face alta,
Pleacă iute ca săgeată.
Mereu zice, stai un pic nu te grăbi,
Asta mereu mă scârbi,
Las', c-o facem altădată,
Și o lasă suspendata.
Zice, de ce n-ai făcut așa?,
Te lasă și-n închide ușa,
Nu-n înțelegi ce vrea să spună,
Parca are prune-n gura.
Greu e să lucrezi cu el,
Nu-l poți avea de model,
De fapt este un ciufut,
Fară pic de conținut.
Daca-i ceri o lămurire,
Începe să gangure,
Și îi suna telefonul,
Vorbește un ceas, pan' se strica microfonul.
La el, nu-ți vine să te duci,
Mai bine-ți faci zece cruci,
Lași pe mai tărziu când poți,
O lămurire să-i scoți.
Meticulos, de nu se poate,
Vrea să fie ca la carte,
De fapt e delăsător,
Și deloc încântător.
Ce faci, nimic nu e bun,
Lasă!, nu-i acuma oportun,
Nu-și asuma, ce greșește,
Dar pe altul îl pedepsește.
Vrea ca totul să se facă,
Mai repede și mai degrabă,
Trebuie să faci ca el,
Că se supară de-altfel.
Inițiativă, nu poți avea,
Tot ce faci, poate cădea,
De-ai făcut, de ce-ai făcut,
Te pune la desfăcut.
Ori ce faci, nimic nu-i place,
Caută să te provoace,
Tot ce face el e bine,
Să faci așa, cum dispune.
Te lasă vorbind și pleacă,
Lasă timpul ca să treacă,
Și când intra în impas,
Atunci, cam avem de tras.
Greu, lucrezi cu dificiliul,
N-ai ce face asta-i stilul,
De vrei, îl abandonezi,
Dar cu cu cine mai lucrezi?.
Nu știe a explica,
La el nu-n înțelegi nimica,
De vrei să-n înțelegi ce vrea,
Te-apuca nervii și sudoarea.
Zice des, ai răbdare, stai un pic,
Pleacă și nu zice nimic,
Ramai singur și vorbești,
De ajungi, să te scârbești.
Oare la șapte luni s-a născut?,
De parca-i în spatiu pierdut,
Ori ce-ai zice, ori ce-ai face,
Toate faptele-i displace.
Mai bine-n viață, trage chilul,
Nu lucra cu dificilul,
El păru-n cap ți-l albește,
Moartea încet, el ți-o grăbește.
Angelin Leru
23.10 2018
poezie de Angelin Leru din compozitie proprie (23 octombrie 2018)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre telefon, poezii despre naștere, poezii despre moarte, poezii despre gură, poezii despre greșeli sau poezii despre draci
De ziaua ta Ioana
De ziua ta ioana,
Cu chip de icoană,
Mulți ani să trăieșți,
Să ne veselesti.
Să fii înțeleaptă,
Și mereu deșteaptă,
Să-ți iubești părinții,
Cum ne iubim noi sfinții.
Să înveți multă carte,
În viață să ai parte,
De multă bucurie,
Să le faci pe toate cu multă tărie.
Ziua ta sfânta,
Pe toți ne încânta,
Să fii sănătoasă,
Mereu respectoasa.
Te iubesc Ioana,
Cu chip de icoană,
Veselă să fii,
Satisfacții mii
05.01.2020
Angelin Leru
Angelin Leru în compozitie proprie (5 ianuarie 2020)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre sfinți, citate despre înțelepciune, citate despre învățătură, citate despre viață, citate despre timp, citate despre sănătate, citate despre inteligență sau citate despre icoane
De ziua ta femeie
De ziua ta femeie
O ființă a fost creată
Dintr-o coastă a lui Adam
Asta ar fi, o variantă
Este vorba de madam.
Fermecată e femeia
Ea este cea mai iubită
Are lacătul și cheia
De bărbat e cucerită.
Femeia este perfectă
Hărăzită de natură
Toată lumea o respectă
Ziua ei cu drag sosiră.
E iubită de bărbați
De copii și de nepoți
Noi de ea suntem legați
De la inimă n-o scoți.
Femeia este suavă
Minunată și plăcută
Este o fire mai firavă
Toți bărbații o salută.
Femeia este o zână
Cam cu greu o cucerești
Îți poate pune și frână
Și nu poți s-o păcălești.
Femeia este mamă
Dar și-o iubită bună
La toate se înhamă
E veșnic oportună.
Este o floare permanentă
Cu miros provocator
Eroină eminentă
Dă viața și altor flori.
O ființă mai iubită
Nu este pe acest pământ
Respectată, prețuită
Cu ea facem legământ.
Campioană e femeia
Strălucește ca un soare
Este cea ce dă scânteia
Îi trimit în dar o floare.
La mulți ani! Femeie bună
Tolerantă, răbdătoare
Ducem viața împreună
Ești ființă protectoare.
01.03.2021
Angelin Leru
poezie de Angelin Leru din compoziție proprie
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bărbați, poezii despre femei și bărbați, poezii despre femei, poezii despre toleranță sau poezii despre sport
De ziua ta femeie
De ziua ta femeie
O ființă a fost creată
Dintr-o coastă a lui Adam
Asta, ar fi o variantă
Este vorba de madam.
Fermecată e femeia
Ea este cea mai iubită
Are lacătul și cheia
De bărbat e cucerită.
Femeia este perfectă
Hărăzită de natură
Toată lumea o respectă
Ziua ei cu drag sosiră.
E iubită de bărbați
De copii și de nepoți
Noi de ea suntem legați
De la inimă n-o scoți.
Femeia este suavă
Minunată și plăcută
Este o fire mai firavă
Toți bărbații o salută.
Femeia este o zână
Cam cu greu o cucerești
Îți poate pune și frână
Și nu poți s-o păcălești.
Femeia este mamă
Dar și-o iubită bună
La toate se înhamă
E veșnic oportună.
Este o floare permanentă
Cu miros provocator
Eroină eminentă
Dă viața și altor flori.
O ființă mai iubită
Nu este pe acest pământ
Respectată, prețuită
Cu ea facem legământ.
Campioană e femeia
Strălucește ca un soare
Este cea ce dă scânteia
Îi trimit în dar o floare.
La mulți ani! Femeie bună
Tolerantă, răbdătoare
Ducem viața împreună
Ești ființă protectoare.
01.03.2021
Angelin Leru
poezie de Angelin Leru din compoziție proprie (8 martie 2021)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bun e vinul ghiurghiuliu
Bun îi vinul ghiurghiuliu
Cules toamna prin târziu
Mai pe brumă, mai pe-omăt
Mult mai beu și nu mă-mbăt.
M-am jurat că n-oi mai be
Dar eu nu mă pot ține
Bun îi vinul, bine-mi place
Nu știu viei ce i-oi face.
Vinișor de poamă rară
Se suie-n cap făr' de scară
Vinișor de boghi verzi
Face pe om de nu-l vezi.
Bun îi vinul și gustos
Când îl bei cu om frumos
Dar de-l bei cu om urât
Se oprește vinu-n gât.
cântec interpretat de Maria Tănase
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre verde, poezii despre cadouri sau poezii despre brumă
Bătrânețea-i boala grea
Bătrânețea-i boală grea,
Nimeni nu scapă de ea,
E urată și meschină,
O consider asasină.
Pe niciunul nu ne iartă,
Toți avem aceiași soartă,
Vine atunci când nu te-aștepți,
Chiar de nu vrei s-o accepți.
Însă, încotro n-avem,
Cu ea tare ne luptăm,
Până ce ne va învinge,
Către moarte ne împinge.
A început ca să ne doară,
Bolile ne înconjoară,
Încet moartea se strecoară,
Ne scaneazâ, ne măsoară.
Când apare bătrânețea,
Apare cu ea și blândețea,
Ne doare pe ici, colea,
La doctor ne este calea.
Mai luăm o pastiluță,
Sa scăpăm de suferință,
Sa mai lungim puțin viața,
Cât o fi sa țină ața.
Cu toți am vrea să trăim,
Fără zbucium fără chin,
Din păcate nu se poate,
Suntem în plină etate.
Cin' credea în tinerețe,
C-o sa aibă bătrânețe,
Toți ne-am crezut în putere,
Astăzi suntem în cădere.
Ieri am fost la apogeu,
Mâine-n drum spre copârșeu,
Mai avem încă puțin,
Și vom avea alt destin.
Pe alții-i lăsăm să vină,
Oricum viața se termină,
Să-aibă grijă de pământ,
Pe acest așezământ.
Să rămână veșnicia,
Să perpetue specia,
Niciodată să nu piară,
Viața să rămână clară.
poezie de Angelin Leru (11 octombrie 2018)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre boală, poezii despre bătrânețe, poezii despre vinovăție, poezii despre victorie sau poezii despre trecut
Sărbătorile de iarnă
Vine iarna, iar mi-e frică
Că rămân fără de țuică.
Cât a fost vara de mare
Am stat cu burta la soare.
Și n-am strâns ca o furnică,
Ca să am prune de țuică.
Iar acum, de sărbători,
N-am ce bea, dar ud la flori
Și cu inima-nsetată
Aștept poștașul la poartă,
Pensia să mi-o aducă,
Să cumpăr slană și țuică!
Și să fac de sărbători
Ca pasărea printre nori!
pamflet de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre poștă, poezii despre pensie, poezii despre nori, poezii despre furnici sau poezii despre frică
Ziua României
Ziua României
Întâi Decembrie zi măreață
Sărbătorim cum se cuvine
Să-i acordăm destulă importanță
Eu și tu dragă române.
Ziua cea mai importantă
Este astăzi la români
Zi istorică vibrantă
Săvârșită de străbuni.
Străbunicii și-au dat viata
Țară întreagă, să avem
Dar și noi avem dorință
S-o întregim dacă putem.
Sentimentul de iubire
Toți românii îl avem
Te cinstim cu dăruire
Și-ți dedic acest poem.
Românie țara mea
Te iubesc și te ador
Astăzi este ziua ta
Ești iubită de popor.
Sunt mândru că m-am născut
Într-o țară așa frumoasă
Cu drag în ea am crescut
Că-i bogată, valoroasă.
Sunt român și-mi pare bine.
Și așa voi fi mereu
Eu mă simt legat de glie
Și la bine și la greu.
Jur credință scumpă țară
Noi cu toți te-om apăra
Gândul meu la tine zboară
Întreagă te vom păstra.
Mulți ar vrea să te dezbine
Să te împartă după plac
România aici rămâne!
Neclintită veac de veac.
Veniți români la Arcul de Triumf!
Aplaudați parada militară
Urale să răsune din plămâni
Cu ropote de aplauze, cinstim această țară.
Veniți români la Alba! Aveți chemare
Având același gând comun
Să facem România Mare
Aceste vremuri se impun.
La mulți ani! Eu îți doresc
Să ai pace îndelungată
Aici vreau ca să trăiesc
În țara cea mai bogată.
01.12.2021
Angelin Leru
poezie de Angelin Leru din compoziție proprie (1 decembrie 2021)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre iubire, poezii despre gânduri, poezii despre dorințe, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre valoare
Sărbători de iarnă
E încălzire-așa globală,
Că nu e iarnă! Unde-i oare?
E sublimată-ntr-o petală,
Din înflorita verii floare...
Doar ploile aduc aminte,
De întomnările lacustre...
Prin bălți invocă zile sfinte,
Hematozoarele palustre,
Strivite de colindătorii,
Ce bat poteci de mult știute,
Să tămâieze cu fiorii,
Din vechi cântări, din vremi trecute,
Apoi, Revelioane șuie,
De prin locații tropicale,
În amintiri zadarnic suie,
Miros sintetic de sarmale,
Căci mese lungi sunt încărcate,
Cu gustul fructelor de mare...
Lipsesc porceștile bucate,
Lipsește-un țoi de țuică tare...
De ce-mi furați din amintire,
A tinereții-agoniseală?
Să o ia naiba de-ncălzire,
Mai mult sau mai puțin globală!
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâncare, poezii despre amintiri, poezii despre vară, poezii despre sfințenie sau poezii despre ploaie
Nimeni, dar absolut nimeni nu poate măsura câte lacrimi și câte zâmbete adună un scriitor într-un pix, înainte de a-l umple cu cerneală și a începe să scrie, pentru ca mai apoi să reușească să însuflețească o coală albă de hârtie...
citat din Marinela Lungu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 10 comentarii până acum.Vezi mai multe citate despre hârtie, citate despre zâmbet, citate despre scriitori sau citate despre alb
Arbust
Mi-am creat singur standard de înălțime... de arbust,
Suficient de stufos să mă pot și ascunde, un "terre a terre",
Să nu risc defrișări, s-ajung mobilă cu mult lustru, lemn de foc ster...
Îndeajuns, la nevoie tocat, să mă torn în peleții de-un bust.
Mi-am amestecat, însă, din naivitate, boabele-fructe, culori;
Sunt cătina ce înțeapă, dar și coacăze, zmeură, mure, afine
Și câte și mai câte, cam toate cu spini, înțepăturile fine...
Dar de natură de sălbatic, un pic acrișor, bun la dulce licori.
N-am nimica din falnic, nu mă întrec să fiu primul sub soare,
Mă acopăr de vânturi, sunt globul de ramuri fragile...
De pus pe la garduri de pază, încâlcit precum limbile abile
Să astupe din găuri, de goluri lăsate de parii, țărușii, ori stâlpul... Ce pare!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre vânt, poezii despre standard, poezii despre natură, poezii despre naivitate, poezii despre lemn, poezii despre foc, poezii despre culori sau poezii despre crengi
Și iarna se grăbește
numai amândoi
așteptăm iarna într-o căsuță la țară
să alunece peste măguri
avem lemnele pregatite
țuică și vin pentru fiert
și iarna se grăbește
înnoptăm pe ulițe desfundate
să întîlnim țărani dezlegați la limbă
cu povestiri haioase
din trei în trei zile vine și pleacă autobuzul
la o răscruce de drumuri așteaptă lumea
Acolo-i inima cătunului, magazinul alimentar, bodega
unde poți vedea țărani adevărați
mai des și mai vorbăreți ca deobicei
figuri necunoscute
preocupate de mersul lumii
noaptea se lasă cu ninsori pufoase
dimineața înnotăm prin zăpadă până la lemne
avem sanie, schiuri și dealul aproape
poate ar fi trebuit să ne apropiem de cineva
să cunoaștem vecinii, să facem uz de prietenie
cineva să ne calce pragul
să simțim că trăim la țară
o așteptare eșuată
avem un cîine mai prietenos decât noi
ne însoțește peste tot
bucurîndu-se de hârjoană
și hrană destulă
nu ne scapă din ochi
cu devotamentul lui câinesc.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu din ttp://agonia.ro/index.php/poetry/13925937/%AAi_iarna__se_gr%E3be%BAte (28 ianuarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre țărani sau poezii despre vecini
Singurătatea e amară...
Singurătatea e amară
Într-un colț micuț de țară,
Nimeni nu-ți împărtășește
Gândul ce te copleșește,
Gândul care te-nfioară
Că ești o tristă vioară
Care cântă și nu cântă
Doine din inima frântă.
Copiii-s în depărtare,
Norii negri-s peste zare,
Vine iarna, suflă vântul,
Se cutremură pământul.
Lacrimile curg șiroaie
Când coloana se îndoaie
De poveri, greutăți multe,
N-are cine să ne-asculte.
Că în țara, mică țară,
Totul este de ocară,
În singurătatea noastră
Moartea intră pe fereastră.
Nu se bucură nici dânsa
C-a ieșit din noi osânza,
Am rămas schelete toți
Peste care pășesc hoți.
Nu-i schimbare, nu-i nimic
Din care s-avem câștig,
În singurătatea rea
S-avem cel puțin o stea
Care din cer să vegheze
Clipa care să dureze
Într-o bucată de pâine
Dăruită azi și mâine.
Într-o căniță de apă
Cât mai gârbovim la sapă,
Să-ntindem singurătatea
Cât mai e în cer dreptatea.
Că aicea pe pământ
Nu-i nimic, doar bate vânt
Prin oase și prin făptură,
Prin a țării bătătură.
Doamne, iartă de păcat
De-s femeie sau bărbat,
Iartă-i pe cei din conac,
Pentru noi nimic nu fac
Se îmbuibă în de toate
Fără să facă dreptate,
Ei adună și adună,
Noi rămânem cu ea-n mână!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi mai multe poezii despre dreptate, poezii despre vioară, poezii despre viitor, poezii despre tristețe, poezii despre singurătate, poezii despre schimbare, poezii despre pâine sau poezii despre prezent
Grup
Trăiau de foarte mult timp împreună
Și cam începuseră să se repete.
El era ea,
Și ea era el.
Ea era ea,
Și el era tot ea.
Ea era, nu era,
Și el era ele,
Sau cam așa ceva.
Dimineața mai ales,
Până se alegeau bine,
Care cine mai este,
De unde și până unde,
De ce așa și nu altminterea,
Trecea o groază de timp.
Trecea timpul ca pe apă.
Voiau uneori chiar să se sărute
Dar își dădeau seama la un moment dat
Că amândoi sunt ea.
Mai ușor de repetat.
Atunci începeau de spaimă să caște.
Un căscat așa de lână moale,
Care se putea și croșeta
În felul următor:
Una căsca foarte atent,
Și cealaltă ținea ghemul.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi mai multe citate de Marin Sorescu despre timp, poezii despre sărut, citate de Marin Sorescu despre sărut, poezii despre spaimă, citate de Marin Sorescu despre spaimă, poezii despre lână, poezii despre groază, citate de Marin Sorescu despre groază, poezii despre dimineață, citate de Marin Sorescu despre dimineață, poezii despre apă sau citate de Marin Sorescu despre apă
Suflet pereche
Oftează, se întoarce și închide,
cu un oftat ce se aude-n noapte,
o ușă grea ce-ndată s-ar deschide
la șuierul venit din miazănoapte.
Îi știe drumurile și semnalul
cu care își anunță el venirea
atunci când, înspre casă,-ndeamnă calul
s-alerge, să-și încheie bejenirea.
E-o iarnă grea și nu mai au provizii
cu care să răzbească-n primăvară,
în casa lor ascunsă-ntre molizii
din valea ce din marii munți coboară.
El a plecat, de-acum sunt două zile,
și iată, vine noaptea, iar în munte
zăpada, frigul, drumuri instabile,
chiar cei mai duri n-ar vrea să le înfrunte.
Privește spre icoana din perete
și se întreabă de-ar ajunge oare
aceeași rugăciune să repete,
sau muntelui să-i ceară îndurare.
Începe să adune din unghere
în rucsac, tot ce poate să încapă
și le așează, toate, la vedere,
să știe că ce-i trebuie, nu-i scapă.
Aruncă încă două lemne-n vatră
și se așează tristă, gânditoare,
neauzind nici câinele ce latră
în albul iernii reci, necruțătoare.
Așteaptă să se facă iar lumină
să meargă după el, căci nu mai poate
să mai aștepte omul ei să vină:
în casa ei e-acum singurătate,
Iar timpul trece greu atunci când teama
și neputința îți pătrund în suflet,
iar gânduri negre parcă ar da iama,
și-apar când nu te-aștepți, dintr-un răsuflet.
E pregătită, trebuie să doarmă,
să fie odihnită-atunci când, mâine,
în spate cu rucsacul și o armă,
va colinda prin munți: doar ea și-un câine.
Lumina stranie a lunii pline
înlocuiește focul ce se stinge,
dar n-ar putea înlocui destine,
sau flacăra iubirii, de-ar atinge.
Când noaptea se petrece în tăcere
iar noii zori se-aștern pe-a nopții umbră,
un suflet chinuit din încăpere
se scutură de-o viziune sumbră.
Adună totul, iese,-nchide ușa,
își face cruce, apoi se îndreaptă
spre poartă și hrănește cățelușa
ce o privește blând și o așteaptă.
Se pierd curând pe drumul dinspre munte,
pe sub molizi bătrâni ce se apleacă,
pictând în stratul alb câte-un grăunte
din sacul plin de urme ce-o să facă.
E sigură că el e la strâmtoare,
dar că trăiește și că o așteaptă,
că suferă, se chinuie, îl doare,
și numele i-l tot repetă-n șoaptă.
Și nu se-nșeală: vede-n depărtare,
spre ceruri îndreptându-se-ntr-o rugă,
șuvițe negre dintr-un foc la care
el s-a-ncălzit, ascuns într-o văiugă.
Aleargă într-un suflet și-l zărește
săpând într-un troian, de unde scoate
samarul cu bucate ce-l găsește
rămas la calul ce-a murit, pe spate.
A fost o avalanșă, busculadă,
ce l-a surprins pe drumul spre pădure
cu pietre, buturugi și cu zăpadă
ce l-a făcut tot iadul să îndure.
E bine, rănile nu-i sunt prea grave,
și-n supărarea ce-are-n ochi gravată
apar, treptat, două luciri firave,
iar inima-i, din nou, e invadată
de bucuria mare ce urmează
o viață de iubire ocrotită.
O ia în brațe, strâns, iar ea oftează:
-Ne-om descurca! Acum, sunt liniștită!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre munți, poezii despre lumină sau poezii despre religie
O! dulce mămică
O! dulce mămică, ce mult te iubesc,
M-ai purtat în pânteci, m-ai ajutat să cresc,
M-ai învățat în lume, cum să vorbesc frumos,
Să mă comport în viață, cat mai omenos.
Mi-ai dat sfaturi bune, cum să trec prin viață,
În această lume, tu mi-ai dat povață.
Tot binele din lume, mămico ți-l doresc,
Să ai mulți ani în viață, cu tin' să mă mândresc.
Astăzi e ziua ta mămico, și-ți spun că te iubesc,
Despre tine-n lume, frumos am să vorbesc.
Ești o mămică bună, ai grijă de mine,
Să pot crește mare, cândva te voi susține.
Îți mulțumesc mămico, pentru tot ce faci,
Te-ador așa de mult și tare tu îmi placi.
La mulți ani! mămico, să mă iubești mereu,
Te las în grija, lui bunul Dumnezeu
poezie de Angelin Leru (21 februarie 2019)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfaturi, poezii despre creștere sau poezii despre învățătură
Glas de copii
trop-trop-trop
apoi stop sau poate poc-poc
după ușă, o fetiță jucăușă
prin gura cheii, o privire
în cămară, un băiețel, cam mititel
se ascundea iar după el
cătări sfioase, cam fricoase
în casă, tril duios,
suave glasuri de copii
sub masă, ochi mari
tulburători și temători
joc de copii
cu zâne, prințișori de pluș
și un cățel murdar ca vai de el
adus de afară din gunoi
ei, un trofeu de soi...
ce joc sublim
în doi, în trei, în patru
dacă vrei
cu voi, cu ei sau între ei
un joc frumos
gingaș, copilăros
hai vino în jocul nostru de copii
un pas, doi sau trei
apoi să cazi și tu în nămol
ca ei, ca noi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri sau poezii despre fete