Scrisoare neexpediată
Frate, ce mai face mama, a ieșit de sub zăpezi?
Tata mai înjură floarea, adulând copacii verzi?
Ai mai fost pe la morminte, lumânări le-ai mai aprins?
Sau le-a măturat furtuna, ori tăcerile le-au nins?
Plânge mama, când ne vede cum ne dezrădăcinăm,
Fiecare-n altă lume, peste lacrimă călcăm.
Și ce crivăț ne desparte și ce iarnă-i între noi!
Nu ți-e frig de-atâta ură? Am rămas numai noi doi.
N-am avut copilărie, te-am crescut, te-am apărat
Și-a plâns mama dând în mine, când de tine am uitat.
N-aveam timp de joacă, frate, parcă n-aș fi fost copil-
Te aveam pe tine-n spate, tu iubit, eu în exil.
Suspinam în versuri, noaptea, adormind în zori pe-o stea,
Era clipa mea de joacă, mă jucam în lumea mea.
Și acum arunci cu vorbe, curge sânge când te-aud.
Cât erai de vulnerabil și acum,. cât ești de crud!
Biata mama n-are tihnă, nu are nici în mormânt-
Ar ieși să ne împace, dar e-un munte de pământ,
Ce-o apasă și o ține prizonieră. De-aș putea,
Aș scârma țărâna rece, să o scot cu mâna mea.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre zăpadă
- poezii despre versuri
- poezii despre verde
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre tată
- poezii despre sânge
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Citate similare
Să te ating, n-am îndrăznit... (poezie adamică)
Mă detașez cu greu de tine, frumoasa mea, cu ochi de cer-
Mi te-au pictat poeții-n versuri și între colți de rinocer,
Agonizând în poezie, pe câte-un vers, vânat ușor
Ai lăsat aripa să-ți cadă pe munți de lacrimă și dor.
Te-am căutat prin mări, oceane, într-o lagună te-am găsit-
M-aș fi apropiat de tine, iubito, dar n-am îndrăznit,
Să-ți tulbur liniștea albastră în care mă visai (mi-ai spus)
Abia acum, când stă iubirea ca o statuie la apus.
Te-aș fi privit în ochi și poate, o lacrimă de aș fi fost,
Sub gene aș fi stat cuminte-n albastrul tău, ca-n adăpost.
Și nici n-ai fi simțit iubito, cum te iubesc, te-aș fi iubit,
Ca pe un înger de zăpadă, dar să te-ating, n-am îndrăznit.
Și te-am privit ca pe-o morgană, într-un deșert prea-ndepărtat-
Fugeai și dispăreai ca timpul, dar de uitat, nu te-am uitat.
Am fost și oază pentru tine, ca la nevoie să te-adun,
Din fire de nisip și sare și ploi pe frunte să îți pun.
Mă detașez cu greu de tine, te-au nins clepsidrele firesc,
Într-un album cu flori de gheață, din altă eră te privesc.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre poezie, poezii despre albastru, poezii despre îngeri sau poezii despre vânătoare
Rugă pentru părinți
Enigmatici și cuminți,
Terminându-și rostul lor,
Lângă noi se sting și mor,
Dragii noștri, dragi părinți.
Chiamă-i Doamne înapoi
Că și-așa au dus-o prost,
Și fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.
Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poți întârzia
Să o ia de la început.
Au plătit cu viața lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinții care mor.
Ia priviți-i cum se duc,
Ia priviți-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, și parcă ning.
Plini de boli și suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiați-i pe părinți.
E pământul tot mai greu,
Despărțirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Dar de ce priviți asa,
Fata mea și fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc și eu.
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetița mea,
Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetița mea.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre fete
- poezii despre început
- poezii despre viață
- poezii despre tinerețe
- poezii despre prostie
- poezii despre plată
- poezii despre moarte
- poezii despre medicină
- poezii despre mamă
Doi ochi, boabe de mărgăritar
Doi ochi, boabe de mărgăritar
îi împodobesc obrazul.
Când îi ofer flori în dar,
mama uită tot necazul.
Pe la tâmple, ghiocei
îi amintesc de primăvară.
S-au amintesc de anii grei
când viața i-a fost amară.
A trecut timp peste mama,
dar tot frumoasă a rămas.
Încă mai poartă marama,
tot mai dă la cântec glas.
Ce caldă este mâna ei!
Ce față blândă are!
Când eu plâng de dorul ei,
mama îmi dă alinare.
Lângă mama îmi este bine.
Ea cu drag mă încălzește.
Îmi face zile senine,
mama mere mă iubește.
Trandafirul ce-înflorește
mamei îl ofer cu drag.
Ea e stea ce strălucește
și-mi dă zborul către larg.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zile, poezii despre zbor, poezii despre trecut, poezii despre trandafiri sau poezii despre primăvară
Mama
Mama
Nu are vârstă pentru a îmbătrâni.
E mama!
Aceeași, mereu tânără,
Dulce, limpede, tandră...
Frumoasă cum e ea,
E mama mea!
Mama
Nu are timp pentru a se jelui.
Cu timpul ce trece,
E mai precaută!
Ea nu varsă lacrimi
Într-o basma,
Ci le așterne cuminte...
Și nici, măcar,
Nu poate a se supăra,
Ea țese,
Geana zilei aprinde!
Privirea-i oglindă,
Chipul meu
Îl cuprinde:
Mă mângâie,
Mă îndeamnă,
Mă dojenește,
Îmi amintește!...
Mama mea e un zeu!
Păși-voi,
Căuta-o-voi mereu
Printre toți noi!...
Ați cunoscut-o
Pe mama?!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre supărare, poezii despre prudență sau poezii despre frumusețe
Mama
Cea ce-alături mi-a fost mie
Și e dusă pe vecie,
Mama mea a existat
Pentru mine - acum constat.
Dar, cu toate astea, nu pot
Să uit dangătul de clopot,
Mai ales că au trecut,
Doi ani de când a tăcut.
Și regret că nesupus
Am fost și că nu i-am spus,
Că atunci când va pleca,
Dorul mă va apuca.
Dac-acum ar fi cu mine
Aș face să-i fie bine,
Dar regretele târzii,
Nu mă pot călăuzi.
poezie de Adrian Morosan din Doar trăiri. Versuri (2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență sau poezii despre dor
Mi-a lipsit
Mi-a lipsit al mamei drag alint,
Încă de când am venit pe lume,
Mi-a lipsit și dulcele cuvânt,
Care doar mama ți-l va spune.
Mama mi-a fost stea călăuzitoare,
Chiar de acolo din locul SFÂNT,
Le-a sfătuit pe ursitoare,
Să mă apere pe acest pământ.
După mama n-am plâns niciodată,
Căci sufletul ei a fost cu mine,
În noaptea cea întunecată,
Dar și în zilele foarte senine.
Despre ea voi scrie, nu voi fi tăcut,
Gândindu-mă la chipul ei blând,
Peste orice greutăți am trecut,
Cu ICOANA mamei în gând.
poezie de Mihai Leonte (21 mai 2003)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre suflet, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Rugă pentru Moș
Moșule, te rog frumos,
Fii și tu mărinimos:
Când vii cu desaga ta,
Adu-mi și pe mama mea,
Că mi-e tare dor de ea!
Eu te-aștept, cu drag, de-un an,
Nu cer un cadou sau ban,
Dar, cu mama să mai stau,
Un pupic măcar să-i dau,
Să mă țină-n brațe, vreau.
Nu mai vreau nici jucării,
Sau hăinuțe de copii;
Dacă tu ești bun și drept,
Eu, cu mama te aștept,
Să mă strângă ea la piept.
Moșule-ți promit acum
C-am să te aștept pe drum,
Și te-ajut și la cărat,
Cum și pe-alții-am ajutat,
De-mi aduci ce te-am rugat.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre promisiuni, poezii despre jucării, poezii despre cadouri, poezii despre bani sau poezii despre ajutor
Tu m-ai trădat, m-ai părăsit
Ai fost femeia veții mele,
Ai fost ca luceafărul între stele,
Dar tu m-ai trădat, m-ai părăsit
Și pe altul l-ai iubit.
Știe lumea toată
Că te-am iubit cu o dragoste curată,
Dar tu sufletul mi-ai rănit,
M-ai trădat, m-ai părăsit.
Dar n-am uitat niciodată
Clipa când te-am întâlnit,
Ți-am dăruit dragostea mea toată,
Dar tu m-ai trădat, m-ai părăsit.
Dar tu îmi spui acuma că nu ești vinovată
Și vrei să fim în doi ca altădată.
Dar eu nu te iubesc cum te-am iubit,
Căci dragostea mea pentru tine pe veci a murit!
poezie de Vladimir Potlog (28 martie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre trădare, poezii despre stele, poezii despre femei, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre curățenie
Să știi...
Aștept o împlinire să mă elibereze,
Să zbor înalt spre culmi de fericire...
Cât mă iubește, și el să realizeze,
Să nu mai irosească timp în risipire.
Nu ai să știi vreodată cât iubesc!
Nu poți cunoaște inima mea plânsă...
Decât de te apropii... te doresc!
Cunoaște-mi inima, atât de necuprinsă!
Te-am acceptat cu bune și cu rele...
Și te-am iubit pe loc, de m-a durut!
Dragostea mea este mai sus de stele,
Și prețioasă... cum tu nu ai știut.
Mă doare timpul care trece greu...
Mă plânge o dragoste neîmplinită!
De nu ți-aș scrie, n-aș mai putea fi eu,
Sunt însetată, înfometată, neiubită...
Și tot ce-am oferit a fost iubire...!
Și tot de mine ai fugit gonind...
Oare ți-e teamă de vreo dezamăgire,
Sau, de o dragoste ce-o simți venind?...
Să știi, și eu am teamă mult de tine...
Și eu mă-ntreb la cer cum ea va fi...
Viața, cu noi doi... ne aparține!
Și trebuie să o trăim, să știi...!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre inimă sau poezii despre frică
Merele de vară
Mi-aduc aminte merele de vară,
Când noi copii la mama mai eram,
Când stam pe bancă câteodată seara,
Cu câtă poftă le mâncam!
Și câteodată când ploua afară
Iar noi priveam la stropii de pe geam,
Mama fugea prin ploaia cea de vară
Și câte-un măr cu lacrimi ne-aducea.
Și îmi aduc aminte că într-o vară
Ne-a venit pe la poartă un sărman
Și cum s-a luminat în prag de seară,
Când mama i-a cules un măr din ram.
Dar de când nu mai este mama,
Nici pomul nu mai face rod,
Și parcă degeaba mai vine vara
Și vara parcă nu mai are rost...
De-atunci am mai mâncat mere de vară,
Dar parcă și-au pierdut parfumul sfânt
Și mi-amintesc gustul de-odinioară,
Pe-o bancă, lângă mama la mormânt.
Merele de vară sunt,
Sfinte pe pământ,
Merele de vară plâng,
Mamei la mormânt...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mere, poezii despre seară, poezii despre ploaie, poezii despre poftă sau poezii despre mâncare
La adio
Se află litere și farduri
Și niște munți sunt între noi
Dosare-nchise, triste garduri
Și nici n-o să mai vină apoi.
În pragul iernii absolute
Sărută-mi tâmpla albă, hai
Și-apoi scufundă-te și du-te
În orizontul altui grai.
Nici nu pot nimic să-ți spun
Pe curând sau rămas bun
Apăru, numai nu, la adio tu.
De ce să-ți spun la revedere
N-aș mai avea nici un motiv
"Adio" drepturile-și cere
Că te-am pierdut definitiv.
Și de la mine până la tine
Cuvântul însuși va-ngheța
Nici să te strig nu știu prea bine
Iubita mea, pierduta mea.
Când te-am văzut ultima oară
Știai și tu, plângeai și tu
Și-ai plecat cu tot cu gară
Nici tren nu mai există, nu.
Eu m-am întors încă o dată
Voiam să vin pe urma ta
Dar unde-i linia ferată
Parcă a luat-o cineva.
Eu ți-aș mai spune amănunte
Destinul de-aș putea să-l schimb
Iubita mea de peste munte
Iubita mea de peste timp.
Pe cea de-atunci n-o voi găsi-o
Și eu acela am murit
Sub cinic nuclear adio
Noi bietul cuplu pârjolit.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre tristețe, poezii despre trenuri, poezii despre schimbare, poezii despre iarnă sau poezii despre gări
Cât?
între tristeți și bucurii,
între noi doi prea cusurgii,
cât te-am dorit, cât m-ai dorit,
cât m-ai iubit, cât te-am iubit
și sus pe cer prin vântul alb,
prin nori albaștri, soare cald,
cât te-am privit, cât m-ai privit
cât m-ai gonit, cât te-am gonit
pe gânduri moarte, fără vise,
pe raza lunii prea aprinse,
cât te-am chemat, cât m-ai chemat,
cât m-ai uitat, cât te-am uitat
pe amintirile din noi,
se scaldă soare și noroi,
cât te-am durut, cât m-ai durut,
cât m-ai avut, cât te-am avut
pe noi albeața ne-a cupris,
în noi mai arde foc nestins,
cât te-am simțit, cât m-ai simțit,
cât m-ai jelit, cât te-am jelit
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre nori sau poezii despre gânduri
Telefon peste moarte
În lumea numelor străine,
Mă simt, și eu, un străinez,
Iau telefonul lângă mine
Și n-am ce număr să formez.
Trăiesc, fără speranță, drama
Că neamul meu, acum, e frânt,
Mi-e dor de tata și de mama,
Dar nu au număr, la mormânt.
De convorbiri cu ei sunt gata
și în necunoscut mă zbat,
îi sun pe mama și pe tata,
Dar crucea sună ocupat.
Au numere secrete parcă
Și aparatul n-are ton,
Deodată aflu și tresar că
Nici moartea n-are telefon.
Mi-e dor de voi, părinți din moarte,
Cu lacrimi bine vă cuvânt,
Și uit că ați plecat departe
Și n-aveți roaming, sub pământ.
Formez un număr, oarecare,
Întreb precipitat de voi,
Dar știu că mort e cel ce moare
și nu mai vine înapoi.
Și, vai, de-atâta timp încoace,
Vă chem și-n visuri, să v-ascult,
Dar iarba pe morminte tace,
Cu număr desființat demult.
Și, dacă o să ținem minte,
Probabil, când o fi să mor,
Am să vă caut în morminte,
Pe-un număr de interior.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinți (10 iulie 2007)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre telefon, poezii despre numere sau poezii despre secrete
De ce să mori? (mamei mele, decedată în 23 mai 1943)
Mama mea, nu te-am uitat,
Îți păstrez poza ta veche
Într-un tablou la cap de pat,
Ca icoană în perete.
Mama mea, frumoasă zână,
A plecat în zi de primăvară,
Plângea ținându-mă de mână,
În suflet cu durere amară.
Când pleci în luna Mai de acasă,
Cu alai de plâns și flori,
O întrebare simplă nu te lasă:
De ce să mori? De ce să mori?
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre icoane
Jay: Ce s-a întâmplat!
Mitchell: Păi, știi, mama e în oraș.
Jay: Mama ta?
Mitchell: Nu, mama ta. S-a întors din mormânt. Da, tată, mama mea.
Jay: Dacă ar fi fost mama mea ar fi fost mai puțin înspăimântător.
replici din filmul serial O familie modernă
Adăugat de Augusta Florescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tată, citate despre spaimă, citate despre oraș sau citate despre mamă
Eu sunt băiatul mamei mele. Este foarte limpede. Mama mea a fost catolică, Tempinski, un nume polonez. Din familia lor mulți s-au tras în vale către noi, au intrat în România și și-au făcut un rost, o viață. Și așa... Nu știu cum e corect: mama mea l-a cunoscut pe tata sau tatăl meu a cunoscut-o pe mama. Aș vrea să lămuresc această poveste. A fost o femeie superbă.
Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Național" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre văi, citate despre viață, citate despre femei frumoase, citate despre femei, citate despre familie, citate despre catolicism sau citate despre România
Scrisoare pentru mama
Mi-e dor de tine draga mama mea
De cand veghez dreptatea si-adevarul
Mi-e sufletul curat precum ti-e parul
Ce-i nins de timp cu-argint cazut din stea.
Pe fruntea mea mai port o mangaiere
Si palma-ti aspra simt cum ma alina
Mi-e inima de barbatie plina
Desi copilaria ma mai cere.
De tata nu intreb si nu am teama,
El e barbat si vesnic va ramane...
Tu mama mea, gandind de azi la maine
Ai toate grijile vietii-n seama.
Nu dispera, caci mai tarziu, candva...
Am sa ma-ntorc acasa pentru-n ceas
Numai sa vad ce este, ce-a ramas
Si-am sa ma intorc din nou spre-a veghea....
poezie de Cătălina Mihăiță
Adăugat de Cătălina Mihăiță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre scrisori, poezii despre prezent sau poezii despre ninsoare
În noaptea albă de Crăciun
... În seara sfântă de Ajun,
Ne așezam, tăcuți, la masă...
Era plăcut și cald acasă,
În noaptea albă de Crăciun.
Și mama,-n vatra cu tăciuni,
Trăgea sub pirostie focul,
Scânteile duceau norocul
Pe coșul casei plin de lumi.
C-o stea din el, plecam și eu,
Cum pleacă-n cer o rugăciune,
Sperând la clipa de minune,
Ce-înseamnă-n viață Dumnezeu...
În zori de zi, o luam, de zor,
Cu steaua mea din jar culeasă,
S-ajung, prin sat, din nou, acasă,
Precum un mag pe-un drum de dor.
Credeam că vin din cer, de sus,
Să spun că steaua-n zori răsare,
Să duc prin case-o veste mare
Că s-a născut în noi Isus...
Mergeam prin zori ca un cuvânt
Ce se năștea din casă-n casă,
Cu steaua magică culeasă
Din cer, cu focul din pământ.
... Priveam în jar, cu ochi de gând,
Mă minunam la ce-o să fie,
Când vom ieși din pribegie
Și ne-om întoarce pe pământ...
... Dar steaua mea era doar semn,
Cules din vatra cu corlată,
Din lumea noastră, așezată
În case vechi, cu porți de lemn...
... Însă-a venit de-atunci un nor
Iar cerul nu mai arde-n stele,
Azi, sunt cu toate-ntre zăbrele
Și tot pământ-i orb de zbor...
... În noaptea sfântă de Crăciun,
Ajung din nou la noi acasă,
M-așez, târziu, pe-un strop de masă,
Prin ce-a fost ieri, cu ce-i acum...
.........................................
... Era tot ziua de Crăciun...,
Dar mama mea, demult murise,
Iar coșul casei, plin de vise,
Era acum morman de fum...
... Am să pornesc din nou la drum,
Dar casa noastră din răscruce,
S-a dus și numai poate duce
La ce-a fost ieri, prin ce-i acum...
... Mă pregătesc să plec din sat,
Când voi zări, în ochi, lumină,
Și când cocoșul, din grădină,
Va fi la primul lui mimat.
Am doar pe gând, din cer, o stea,
Cu mări de foc și flori de gheață,
Și-am s-o aștept, ca-n dimineață,
Să-apară iar în viața mea...
Dar, acea stea din timp s-a dus
Și-n zori de zi n-o să apară,
Să ducă-n lume-o veste rară...,
Căci a murit, în noi, Isus.
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre foc sau poezii despre dimineață
Mama
Mama este cea mai importantă ființă din lume
este mereu lângă tine...
este îngerul care te însoțește în fiecare clipă
ea te-a legănat și ți-a șters lacrimile
te-a atins pe frunte când ai avut febra
te-a învelit seara înainte de culcare
ți-a alungat visele triste
și te-a luat în brațe când ți-a fost teamă...
Mama este locul de unde ai plecat
și locul unde întotdeauna te întorci
este alături de tine orice drum ai alege
Mama și când te ceartă, te sărută și te iubește...
nici timpul, nici distanța, nici chiar moartea
nimic nu te va despărți de ea
te va veghea și proteja
oriunde s-ar afla...
Mama este icoană cea mai sfânta
pe care o porți în suflet în fiecare zi
când ești fericit, ea este fericită
când plângi și ești trist, ea plânge cu tine
când greșești, ea te iartă
când vrei să te confesezi, ea este duhovnicul tău...
Mama este steaua care nu apune niciodată
este lucrul cel mai aproape de perfecțiune
Mama este acea lumânare care arde continuu
fie că e ploaie sau ninsoare
este lumina speranței și a viselor tale...
Există oare o făptură mai minunată decât Mama?
Nu!
Nu există ființă mai frumoasă
și mai bună decât mama
Mama este... unică...
poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre lumină sau poezii despre fericire
Nicio zână nu-i ca mama
Pe cap poartă o maramă.
Ce frumoasă-i mama mea!
Este cea mai scumpă mamă.
Nicio zână nu-i ca ea.
Eu sunt viață pentru mama,
sunt chiar îngerașul ei.
Uite, acum îmi dau seama
că am crescut la sânul ei.
Cu privirea ei cea blândă
în brațe la ea mă cheamă.
Eu, cu vocea mea plăpândă
îi răspund: îndată mamă.
Deși mama e o floare
eu tot flori îi dăruiesc.
Îi dau și o sărutare
să-i arat cât o iubesc.
Ca o stea din Carul Mare
ce străluce-n nopți de vară,
Chipul mamei când apare
cu dragoste mă înconjoară.
Cu iubire îmi zâmbește,
îmi veghează somnul lin.
Sufletul mi-l ocrotește
de când mă are copil.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre voce sau poezii despre somn