Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Tourniquet

nana-mi spunea câteodată
între noi preoții avem o glumă
grăbește-te că papa-i bătrân
și tu grăbește-te că recenzorii buni sunt bătrâni
așa că scriam recenzii peste recenzii despre rugăciunea creștinului
carisma guanelliană arta de a trage folos din păcatele noastre
după atâta literatură catolică nu voiam decât să cumpăr un detector de metale rare
și să-l caut pe dumnezeu în antimoniul care acoperea cățuia de la intrarea în seminar
ori să înalț drone imaginare până pe pluto
eram sigur că de-acolo a început totul
dacă Fiul s-a umilit într-atât încât s-a făcut om
numai Tatăl era în stare să se umilească mai mult și să accepte
retrogradarea la rang de planetă pitică

în nopțile mele gelatinoase ca o măduvă fiartă
visam că mă cert cu istorii care confundau fascismul cu nazismul
mă străduiam să-i conving că fasciolele romane n-au nicio treabă
cu soarele egiptean
când nu visam băteam străzile în lung și-n lat
verificam dacă orașul e sigur pentru copiii care merg dimineața la școală
strângeam monede pierdute închipuindu-mi
că locuiesc în fontana di trevi
și un milion de femei aruncă bănuți peste umărul stâng
ca să ajungă scriitoare faimoase
apoi mă năpădeau întrebările ca atunci
când te roade stomacul după ce-ai băut prea multă cafea dimineața

oare ce s-ar fi ales de tot ceea ce sunt
dacă n-aș fi privit morții despre care am scris
prin obiective de laika și pixeli
dacă n-aș fi trecut pe lângă ei cum prin arcadia trecea soviany
fumându-și lucid celulele stem
ce s-ar fi ales de oasele mele la Pediatrie
când scriam reportaje despre nou-născuți cu hidrocefalee
abandonați în pătuțuri de fier
dacă nu visam că țeasta lor e o navă extraterestră organică
din care civilizații necunoscute și avansate și-au luat demult tălpășița
când au văzut de ce sunt în stare oamenii să facă
pământului

ce s-ar fi ales de tot ce însemn la conferințe de presă în care
deputați senatori și primari făceau raportul anual de mandat
dacă în creierul meu nu făcea dragoste mușina domesticul
iar femeia lui îi spunea încet dragă încet
încet dragă încet îmi venea să urlu când aleșii poporului
împărțeau de sărbători pachete cu alimente celor mai săraci din oraș
în acțiuni devenite tradiționale
și tot tradițional când se opreau camerele și transmisiunea online
președintele de partid întreba dar unde-s pachetele pentru presă
încet dragă încet îmi venea să urlu când vreun reporter să uita fără jenă în pungi
apoi plescăia tot e bine că de sărbătorile astea am mai scutit și noi
o sută de lei

ce s-ar fi ales de sufletul meu dacă
între mine și dumnezeu nu s-ar fi legat o prietenie ciudată
ca-ntre doi necunoscuți în metrou la oră de vârf
când se înghesuie unul într-altul zâmbesc apoi se pun de acord
ne suportăm respirația până când coboară unul din noi
ori până când garnitura se mai golește de oameni

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Matei Vișniec

Corabia

Corabia se scufunda încet noi ziceam
și ce dacă se scufundă corabia și mai
ziceam orice corabie se scufundă
într-o zi și ne strângeam mâinile
ne luam rămas bun

dar corabia se scufunda atât de încet
încât după zece zile noi cei care
ne-am dat mâinile încă ne priveam
rușinați și ziceam nu-i nimic asta-i
o corabie care se scufundă mai încet
dar până la urmă se scufundă iat-o

dar corabia se scufunda atât de încet
încât după un an încă ne era rușine
nouă celor care ne-am dat mâinile și
în fiecare dimineață ieșeam unul câte unul
măsuram apa hm nu mai e mult se
scufundă încet dar sigur

dar corabia se scufunda atât de încet
încât dupăî o viață de om încă
mai ieșeam unul câte unul și priveam
cerul și măsuram apa și scrâșneam din dinți
și spuneam asta nu e o corabie
asta e o...
asta e o...

poezie de
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Tara lui Gufi" de Matei Vișniec este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -48.07- 24.99 lei.

Dacă scuipi sânge atunci când te speli pe dinți

Dacă scuipi sânge atunci când te speli pe dinți
poți urma dâra de spumă sângerie
prin gura de scurgere și canalul colector
până în ocean
unde s-ar pierde
într-atât încât nimeni nu-și va seama
cineva undeva cândva
a sângerat
și te întrebi dacă tu vei mai fi atunci
și cum ar fi dacă oceanele
ar strânge spuma din toate băile lumii
iar valurile ar purta-o pe țărmuri
și-n sus pe fluvii și râuri până la izvoare
astfel încât copiii din Uganda sau Etiopia
ar putea avea o spuma party a lor
dacă scuipi sânge atunci când te speli pe dinți
și cu fiecare dâră de spumă sângerie
te simți tot mai mult mort și mai puțin viu
s-ar putea să te îndrepți spre probleme mult mai grave.

poezie de
Adăugat de capra vecinuluiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Te mai întreb un singur lucru, Luci, apoi nu te mai deranjez. Ce-ai zice dacă i-aș întreba pe vechii tăi prieteni, Alex și Nis, despre ce s-a întâmplat atunci?
Lucian: Atunci... Când?! Nu înțeleg... Ce anume să-i întrebi pe ei doi și de ce?
Lia: Știi tu... Atunci, când ai avut acel accident.
Lucian: Ah, despre asta era vorba... De ce să-i întrebi? Doar ca să verifici dacă ți-am spus sau nu adevărul?
Lia: Nu tocmai. Să zicem că aș vrea aud și versiunea lor, pe care mai apoi s-o compar cu a ta, vedem dacă se potrivesc. Presupun că ei ar trebui știe despre ce este vorba, doar sunteți de mult timp prieteni, iar la navă ați lucrat întotdeauna împreună.
Lucian: Păi... S-ar putea știe. Sigur că la "Pacifis" am lucrat mereu împreună. N-ai decât să-i întrebi; treaba ta.
Lia: Sigur, putea să-i întreb, dar n-o voi face, pentru că am încredere în tine, în ceea ce mi-ai spus, doar ai dovedit astăzi cât ești de sincer și nu cred că ai avea vreun motiv să-mi ascunzi adevărul.
Lucian: Repet: Treaba ta, faci cum vrei.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Simion Cozmescu

Copac

în apartamentul de deasupra mea s-a mutat
un cuplu de copaci
simpli mai de la țară
stau înghesuiți un pic gândesc
când ea întinde rufele frunze îmi cad uneori în balcon
urc și le duc înapoi
el e un simpatic cu o scorbură uriașă
îmi spune hâtru
nu trebuia avem destule
atunci când au musafiri aceștia lasă în urmă
pământ și păsări pe casa scării
femeia de serviciu are o zi grea
fumează două țigări în plus
mai deschide un geam și pentru păsările rătăcite
adună pământul și-l duce acasă pentru flori

apoi sub mine s-a mai mutat o familie de copaci
m-au întrebat dacă pot își lase copiii cu mine
sunt foarte ocupați și nu mai răzbesc
am fost desigur de acord
e drept își mai uită câte un copil
acum am câțiva copăcei care mă șoptesc foșnind,, tată"
și eu le dau apă le mai schimb pământul

încet încet în apartamentele din scara mea
locuiesc numai copaci
femeia de serviciu a renunțat de mult să mai vină
iar eu simt tot mai bine într-un ghiveci
copiii mei udă îmi schimbă pământul
tavanul e din ce în ce mai departe mai albastru
și o pasăre mi s-a cuibărit pe ramuri

poezie de din Poememailungidecâtnumeletău
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Cât despre domnișoara doctor Stela, apartamentul ei fiind situat la etajul 13, nu luase seama la zarva din jurul blocului, pe care nici n-o observase, iar când ieșise din casă, era liniște, deci, coborî scările fără a-și face griji, asta doar până la etajul șapte, de unde se văzu "acostată" de oameni necunoscuți care încă mai gâfâiau; urcaseră scările cu aparatura destul de grea după ei... Stela se miră, mai ales că pe măsură ce cobora, numărul reporterilor creștea. Plecase singură, părinții ei spunând vor veni ceva mai târziu, iar ea de abia reuși să ajungă la parter, apoi afară... Aici însă, vai! Erau și mai mulți oameni care o înconjurau insistent de peste tot, tare gălăgioși. Aproape că nu înțelegea nimic din ce i se spunea, dar din când în când mai răspundea la câte o întrebare pe care i se păruse că o auzise, mai semna pe câte o foiță ivită ca de nicăieri, de parcă ar fi completat rețete pentru pacienți necunoscuți și de abia înainta, cu greu, urmată de mulțimea de oameni. Reuși cu greu urce într-o mașină, fără a-și da seama dacă, într-adevăr, era un taxi. Durase însă mai mult de o oră și jumătate până să ajungă în acea mașină și nu avea de gând coboare.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tot timpul vor fi oameni care te vor critica. Tot timpul vor fi oameni alături de tine pentru a te susține. Oamenii care te vor critica vor răsări ca buruienile după ploaie și vor încerca să te tragă în jos înapoi lângă ei. De ce? Pentru că dacă ei nu vor mai mult de atât vor să facă ca nici tu să nu vrei(s-ar simți Ei prost dacă ai fi tu mai special). Cel mai interesant e că acești critici se găsesc cel mai adesea printre persoanele apropiate ție. Vor apela la șantaj emoțional: îți sună cunoscută replica "Tu nu mai ieși/ai timp de Noi niciodată!"? sau "Te-ai schimbat. Acum ai aere!"?. Apoi te vor exclude din cercul lor încet și sigur. Exact! Hai, simte-te vinovat și întoarce-te la acel trecut de care ai vrut scapi. Nu prea vrei, nu? Atunci îndepărtează-te ușor și constant și adună-ți în jurul tău oameni cu aceleași idei ca și tine. îți va fi mult mai ușor pe parcurs chiar dacă la început va fi mai greu să-i găsești. Nu te speria, e ceva normal. Fii mândru de tine ești așa! Mai devreme sau mai târziu rezultatele tale vor apărea. Nimic nu e în zadar. Mie îmi place spun că la început ei toți te arată cu degetul dar, va veni un moment în care tu vei îndrepta un SINGUR deget spre ei înapoi.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În bezna tunelului

Demult, am urcat într-un tren, fără vagoane,...
Era pentru prima data când urcam într-un tren
M-am urcat în primul tren din gara vieții mele
Ciudat, nimeni nu știa ce destinație are, nici eu
Mergea încet la început, șinele erau de vină,

Tot timpul, am stat cu ochii pe geam,
Am văzut tot ce se putea vedea...
Sate, comune, orașe, spitale, școli, biserici...
Am văzut mai multe biserici decât școli și spitale,
Și multe umbre cu chipuri de oameni,

Am văzut mai multe orașe decât sate,
De fapt am văzut sate cu pretenții de oraș
Ce bine că luasem trenul, nu erau autostrăzi
De ce? Nu vrem, nu avem nevoie, nu ne trebuie,
Mai bine cu trenul, cine să mai fure?

Am vrut sar din tren, să o iau pe jos înaintea lui,
Am vrut împrumut niște aripi, zbor!
Încotro să mai zbori în zilele de azi?
Nici orizontul nu se mai vede de atâta nepăsare
M-am răzgândit, era prea multă rugină..., pe aripi

După un timp, trenul a intrat într-un tunel,
Oare urma iasă curând din el?
Mi-a fost teamă, de când am urcat în tren,
Nu știam, cât de lung e tunelul în care intrasem,
Nu se vedea nicio lumină, la capătul lui

Era un tunel în care intrai, dar nu știai când ieși
Și dacă în tunel s-ar fi produs o catastrofă?
Unde am fi mers să ne vindecăm rănile?
Spitale nu avem, la biserică nu mergi să te vindeci
Să mergi toată viața prin tunel? E dezolant!

Mergeam prin tunel de o viață și tot întuneric era,
N-am cunoscut pe nimeni în trenul acesta
Oare care era stația terminus și când avea fie?
Mai bine aș fi tras semnalul de alarmă!
Nu poți -nvingi destinul, nu poți să-l deraiezi

Trecuse atâta timp, de când urcasem în tren,
Era înfiorător de întuneric, și trenul, tot mai mergea
fi putut sar din acest tren, al întunericului,
Mi-era teamă să nu-mi fracturez sufletul
Pierdusem atâta timp mergând prin tunel,

Când am urcat în tren eram tânăr, acum...
Parcă a trecut o veșnicie, este frustrant,
te urci într-un tren fără destinație,
nu cunoști pe nimeni de care să-ți amintești,
Și rămâi toată viața... în bezna tunelului...

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Când întâlnesc păsările

de câte ori le întâlnesc aflu că sunt alta
ochii devin încet încet rotunzi
limba alunecă spre triluri ce mă urmează
mai aplecată ieri coloana
își îndreaptă vertebrele și le orânduiește
într-un trunchi drept de copac
cu ramuri-brațe pe care
se așază una lângă alta nenumărate frunze-păsări
și o tandrețe mai mare decât mângâierea unui fulg pe obraz

când copacul se va arăta în întregul său
poate nu mă vor da uitării și mă vor ierta că am îndrăznit
să mă visez mai mult decât sunt
vor vorbi despre cineva în limba lor păsărească ca despre
o ramură înverzită sau despre
un copac
ce nu poate fi frânt de o furtună mai mică decât cea din inimă

de aici încolo despre ce s-ar mai putea vorbi
doar despre un zbor ce încă nu miroase a ceară
nu mă întristez
sunt posesoarea aripilor crescute lângă subrațele scorburilor
încât merită le ascult foșnetul cât văd soarele ce apare de la răsărit luminându-le suișul
până vor dispărea din vedere în spatele vreunui nor
acolo și-au avut pregătit de la naștere cuibul
pentru întoarcere în vara
ce-mi pare prea grăbită acum peste umbrele lor
și totuși
îmi mai îndrept o dată spatele
și aripile închipuite pentru o campanie de zbor
văd ce se întâmplă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lecția de geografie

Noi doi suntem ca și când ar veni, la Paris, un boșiman
discute, cu un eschimos, despre vreme. Tu ești dusă
cu pluta pe toate râurile din Europa și din alte cinci continente
iar eu trag targa pe uscat. Tu ai toate
regretele din lume și pe mine mă doare
de lume unde nu pot spune-n poem.
Ție-ți plac perdeluțele roz și mie mi se fâlfâie.

Asta nu e viață, care ne-a adus pe noi laolaltă,
ci un șofer beat plecat spre Cancun și ajuns la Calcutta!
Aș vrea fie limpede, limpede. Limpede!
Nici un dulce din lume nu va stinge, vreodată,
amarul din noi: numai o clipă privindu-ne, cei mai mari cofetari
italieni și turci își vor frânge mâinile a neputință
și se vor împușca în cap, cu gloanțe de plumb.

Noi doi suntem ca și când ar veni, la Viena, un boșiman discute,
cu un eschimos, despre vreme. Ca și când cei doi ar supraviețui
numai și numai conversând despre ploaie! Noi doi
suntem ca și când, la Berlin ori aiurea, un boșiman și un eschimos
adânc în ochi s-ar privi, ar ofta și-ar vorbi nesfârșit despre ploaie!

Noi doi suntem ca și când un bețiv ar amesteca, toată noaptea,
tequila și sake. Ca și cum aș fi eu victima tuturor accidentelor
rutiere din lume și numai în fantasmele tale mai trăiesc.

Dacă noi doi am sta în fața unei oglinzi, sunt sigur, sunt sigur,
în ea s-ar vedea doar unul din noi!

poezie de
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Un roman de rahat" de Adrian Suciu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -25.00- 18.99 lei.

Ceea ce am reușit creez fizic în această lume, prin luptă, efort și suferință, returnez înmiit prin celulele mele nemuritoare, tot așa cum această mică scânteie de viață care sunt eu se reîntoarce în proprietatea organică a pământului; eul meu spiritual aparține universului. Acolo va găsi noi forme și se va ridica încet până când va ajunge fie egal cu sufletul colectiv al lumii, și va avea bucuria de a hrăni o stea cu o ființă care se bazează pe efigia mea purificată.

în eseuri (1924)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Debra Barone: Când m-am măritat, nu m-am ales numai cu un soț, m-am ales cu un circ întreg de ciudați care și-au instalat cortul chiar peste drum. Și asta nu ar fi o problemă dacă ar sta acolo; dar în fiecare zi, în fiecare zi mi-aruncă în poală un camion cu ciudățeniile familiei lor de nebuni. Tu cum te-ai simți stai între doi oameni de 60 de ani care se ceartă pe cine a inventat peluza... peluza! Și apoi mai e și fratele, "Stau într-un apartament, nu am și eu o viață, Raymond are o viață." Dar nu poți să-l condamni când vezi cine e mama, are un fel de influență bolnavă asupra amândurora. Și apoi tatăl care e probabil cea mai dezgustătoare ființă lăsată de Dumnezeu pe toată planeta. Așa că nu-i de mirare fiul scrie povestiri, eu ar trebui scriu povestiri, viața mea este un roman gotic și până nu ai trăit în casa aia cu ei toți acolo, zi după zi, săptămână după săptămână, an după alt nenorocit de an... nu ai niciun drept să mă judeci.

replică din filmul serial Dragul de Raymond
Adăugat de Nicoleta StroieSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Pe limba tuturor

Pe cât de încet se aud silabele
atunci când gândim pe vârfuri pentru a nu ne trezi gândurile
pe atât de tare ceva strigă în noi într-o limbă necunoscută,
posibil moartă,
sau într-o limbă care încă nu a cunoscut
onoarea pierderii în trecut.

Și strigă în muțenia ei și în surzenia noastră,
o parte din noi se scutură de nopțile albe
și de cearcănele adâncite până în inimi
ca atunci când ne întindeam peste golul tranziției,
căscat între rău și mai rău.

Pe cât de încet cad stelele văzute din depărtare
chinuite de laptele (s)acru al originii
pe atât și noi, mai repede ca niciodată,
trecem unii pe lângă ceilalți,
unii prin ceilalți și toți prin toate
fără să lăsăm un fir de praf selenar în urma noastră.
Știm că e doar o iluzie.
E doar o zi între zile
și apoi întunericul care ne îmbrățișează,
ne strânge într-un mănunchi de vise, visuri și amintiri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.
Ioan Cojocariu

Cuvântul

Cuvântul... e un har neprețuit.
Omul... de cuvânt s-a folosit.
Așa a învățat... încet, încet
Să-l pună-n rimă de poet.

Cuvintul poate fi și înțelept,
Și poate aduce un strop de fericire.
Cuvântul... poate fi nedrept
Sau poate înfrunta orce urgie.

CUVÂNTUL... poate fi dulce sau poate fi amar...
Depinde cum îl întâlnești în viață?
CUVÂNTUL... poate ține dușmanul la hotar
Și prin cuvânt îl poate frige-n față.

Tot prin cuvânt răzbim în astă viață
Omul își varsă oful chiar tot necazul său.
Tot prin cuvânt... o glumă-i schimbă fața,
Și tot cuvântul îi face simtă părerile de rău.

Cuvântul... cel de tată, fără de interes,
Ne învață în viață cum a ne purta.
Putem tot prin cuvânt scăpa de stress
Și putem... oricare rău uita.

Știți noi... avem un har și stăpânim pământul,
E pentru că doar omul a fost cel ales,
El poate prin cuvânt stăpânească vântul
Și-apoi... întregul univers.

Voi... nu lăsați cuvântul să se piardă,
Din când în când, vă rog vă rugați.
Când prin cuvânt se spun doar vorbe de ocară
Vă rog frumos să nu le ascultați.

E minunat cuvântul spus în poezie,
Și mulțumesc lui Dumnezeu ni la dat.
Tot prin cuvânt, noi câștigăm iubire
Și vreau că să-l păstrați cât mai curat.

Tot prin cuvânt, sau înfrățit popoare,
Ce stăpânesc pământu-n lung și-n lat.
Să dăruim cuvântul de onoare
Și celor ce cuvântul l-au uitat.

Să prețuim cu adevărat cuvântul...
Să-l scriem pe o stea, îl vrem nemuritor.
Și cei ce vor veni pe urmă
Să afle prin cuvânt, tot despre al lor popor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gânduri difuze

Când eram mic, dar mare... gândeam
într-o dimineață când soarele strălucea puternic
și afară ploua torențial cu stropi mari de căldură ce nu se mai opreau
și eram nervos pe ploaie, pe soare, pe Tamba
dispăruse în noapte ca motanii, mă tot gândeam
dacă îi spun Colonelului, tatăl tău,
dimineața când pleacă la unitate:
- Tată... te rog, încuie ușa după mine!
Eu vreau să mă joc cu Luminița până... vom muri și vom învia
vreau construim din plastilină
o Luminiță, un Laurel și alte figurine...
ce se întâmplă dacă le creăm cu imaginația noastră fabuloasă?
Cred că mi-ar fi răspuns:
- Intră fiule, dar vezi acum doarme,
nu-i place să se trezească atât de dimineață.
Mama ei nu mai e așa că vezi... iubește-o, iubiți-vă!
Sunteți tineri dară iubirea nu o veți sfârși niciodată;
intră dar n-o trezi... dezbrăca-te dar, n-o trezi... atinge-o dar, n-o trezi
las-o să viseze toată viața! Chiar dacă visează alt băiat acum
începând de azi, te va vedea numai pe tine.
Ai grijă, îi place viseze,
așa că n-o trezi niciodată!
Hai intră, fiule, încui ușa după tine.
Așa cred m-ar fi îndrumat colonelul
înalt, puternic, frumos și cu musteți de husar
așa ar fi procedat un tânăr înțelept, dar eu nu eram.
fi pătruns încet în camera ta, în odaia ta
m-aș fi dezbrăcat de hainele devenite inutile și lângă tine,
lipit de tine... te-aș fi privit până în adâncuri.
Sunt sigur că ai fi țipat la mine:
- Pleacă, pleacă imediat, frații nu se iubesc, iar tu îmi ești ca un frate
și nu putem comite acest incest!
Eu te-aș fi mângâiat pe trup și ți-aș fi șoptit:
- Lasă-... vei vedea că nu-ți sunt frate.
Luminiță dragă, mică, drăguță, veselă și slăbuță,
toți băieții din această lume sunt frații tăi, numai eu nu-ți sunt.
Sunt sigur, că după ce te-ai fi dezmeticit și te-ai fi gândit un secol,
în secolele următoare m-ai fi lăsat
Luminiță dragă, mică, drăguță, veselă și acum.. plinuță!
Iar eu aș fi fost mai fericit și Ani ar fi fost mai fericită
iar tu Luminiță... ai fi fost cu adevărat fericită!
Așa cred eu, dar nu înseamnă că e adevărat
sunt om și greșesc întotdeauna!
Când eram mic, dar mare iar tu erai mică, dar mare
și eu n-aveam mintea de acum
când sunt mare, dar mic iară tu ești tot tânără, însă înțeleaptă.
Era pe vremuri... când eram tineri
copii de o șchioapă și mi s-a părut ești singură.
Oare ai fost singură sau am fost noi vreodată tineri?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteIsabel Allende

M-am întrebat de mii de ori ce s-ar fi întâmplat dac-aș fi rămas, ca atâția alții care s-au opus dictaturii din interior, până când au reușit s-o învingă în 1989. Nimeni nu-mi poate da răspunsul, dar de un lucru sunt sigură: dacă n-aș fi trecut prin experiența exilului, n-aș fi ajuns scriitoare. Din clipa în care am traversat cordiliera Anzilor, într-o dimineață ploioasă de iarnă, a început procesul subconștient de a-mi inventa o țară.

în Țara mea inventată
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Țara mea inventată" de Isabel Allende este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -27.00- 18.99 lei.
Teodor Dume

Ca între Tată și Fiu

astăzi tot ce vreau Doamne e
stau de vorbă cu tine
ca între Tată și Fiu
nu o să întreb nimic
despre cei care se vând pentru
câțiva bănuți și
nici despre lucrurile care nu există
dacă ți- cere să-mi spui
de ce mor oamenii
mi-ai răspunde
că sunt muritori
dacă te-aș întreba de ce
nu-i înveți moară
mi-ai răspunde că tu
le-ai dat viața
și că
viața trebuie să-i învețe
când și cum...
dar cu tata ce-ai avut?
s-a dus într-o dimineață devreme
stea de vorbă cu tine și
nu s-a mai întors
de atunci mama
în fiecare zi
își punea șorțul
și-i gătea de prânz
ochii îi erau ca doi nori încărcați
din când în când își ștergea fruntea
brăzdată de griji și lăcrima
prin colțul buzelor apăsat de durere
scăpărau milimetric cuvintele care ne făceau fericiți
" vine tata, s-o fi dus ca să vadă ce-o mai fi pe dincolo",
apoi își cufunda capul în pumni și lăcrima

ai mai îmbătrânit și tu și tata
ați spart cerul și prin crăpătura aceea
ne priveați chiorâș până în ziua aceea
în care mama a adormit pe prispa de pe care
își împreuna mâinile și te ruga să ai grijă de noi
cu siguranță sufletul e în mâinile tale
dar tata?
de ce nu mă strigă tata?
nu am alți părinți și nici prieteni pe aproape
am mai îmbătrânit și eu
timpul s-a aciuit în crăpătura prispei
e doar un semn
știu
tata și cu mama au trecut pe aici

e târziu
ține-mă pe genunchi în seara asta
și lasă-mă să o văd pe mama
e tot ceea ce vreau

nu trebuie să mă înveți mor
tata sau poate mama au o datorie
mai veche față de tine

lasă gestul meu să acopere totul
asta-i tot ce vreau,
Doamne!

poezie de (2017)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Interacțiune

îmi aleg inima nu ce aud nu tot ce simt
s-ar putea fie doar carnea
îmi aleg inima pentru că altfel ce-aș fi
o glumă proastă pentru că inima nu va merge niciodată
acolo unde merg să beau o bere sperând pot uita tot ce nu am ales să mi se întâmple
și lucruri se întîmplă
așa cum cineva lovește tasta enter și se aude mesajul de eroare
ori de avertizare când tu abia mai respiri de departe
n-ai fost acolo și până la urmă nici nu mai contează
erai prabușit deja și când credeai că s-a terminat
până la urmă tot nu e chiar tot
urmează altceva și mai rău
așa că-mi aleg inima
e tot ce mai am să respir
și nu-i doar un exemplu de viață pentru cuvintele noastre.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dostoievski

De ce noi, noi toți, nu ne purtăm unii cu alții cum s-ar purta frații între ei? Oare de ce până și omul cel mai bun are parcă întotdeauna ceva de ascuns față de celălalt și tăinuiește ceva, păstrând tăceri? De ce să nu spui dintr-o dată deschis, fără ocolișuri, tot ce ai pe suflet, dacă ești sigur că vorbele tale nu sunt aruncate în vânt și nu sunt spuse zadarnic? Dacă privești în jur, poftim! Fiecare pare mai aspru decât îi este adevărata lui fire, ca și când i-ar fi teamă să nu-și jignească sentimentele dacă și le-ar destăinui așa cum sunt ele cu adevărat...

în Nopți albe, A treia noapte (1848)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba rusă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Ru.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Le Joueur" de Dostoievski este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -59.72- 32.99 lei.

A doua zi uitam

Visam ceva catifelat despre adâncul pământului;
un căluț vorbitor, de un galben aprins,
făcea semne da și nu din coamă;
coama lui era acoperită de pene strălucitoare,
încerca comunice cu soarele;
visam, precum spuneam,
până când un preot m-a îndemnat văd
în cuvinte;
atunci am început să vorbesc cu rădăcinile din mine
timp în care
cățăram cu greu pe niște stânci abrupte,
pământul îmi tăia suflarea în pauze lungi,
între respirații eram perfect de acord cu natura,
natura goală ce defila prin fața mea fără încetare;
înțelegeam totul ca și cum nimic nu ar fi fost ascuns;
a doua zi uitam și nu mai știam
ce-au simțit ochii mei, de pildă,
atunci când au fost atinși de împrejurimi.

poezie de
Adăugat de Nicoleta IladeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și a fost seară, și a fost dimineață

de fiecare dată când mă trezesc îmi repet
nicio zi nu se termină așa cum începe
și niciun om nu moare după cum a trăit
așa cum s-ar cuveni

uneori ziua începe
când întunericul înțarcă lumina
în parc un bătrân mă roagă îngrijorat
să mă uit la părul lui
a simțit o atingere
poate o pasăre-n zbor și-a făcut nevoile
poate o picătură de apă
are programare la medic și n-ar vrea să se facă de râs
zâmbesc mă uit la el și-i spun
doar o picătură de apă
printre hidrobicicletele trase la mal
bătrânul dispare ca un cărăbuș
scăpat din morișcă

seara trec pe lângă zidul meu preferat
alma 1999-2014 scris cu fum de lumânare
și un fel de mormânt din bucăți de șindrilă și cărămizi
o lumânare aprinsă mereu
de crăciun un brăduț
mi-am imaginat-o pe alma în fel și chip
o adolescentă care s-a sinucis ori s-a înecat sau
a murit dând naștere unui prunc
uneori m-am gândit las o scrisoare pentru cei care au grijă de ea
dar tocmai citisem despre pisica lui schrödinger
și-mi spuneam că-i mai bine să nu știu nimic
seara tristețea vine tiptil când lângă zidul meu preferat
dau peste un tânăr care verifică lumânarea
și-mi spune alma a fost
un shar pei

noaptea las capul în pernă
ca și cum l-aș lăsa între coapsele tale
respir peste pubisul tău
și pubisul tău o ia razna
ca puful de plop

alteori ziua începe
când lumina alungă întunericul
ca pe zarafii din templu
în stația de autobuz văd un mic animal cățărat pe bordură
la început cred că-i un șobolan
când mă apropii îmi dau seama că-i un arici
brusc mi se face bine
existența lui îmi face bine
de când locuiesc în acest oraș n-am mai văzut
alte viețuitoare în afară de oameni

seara tristețea vine șoptit
când îmi spun moartea ar trebui însemne ceva
nu știu ce
să ne schimbe felul în care vom arăta
ca atunci când se schimbă sângele după ce faci sex prima oară
dar tot ce văd sunt numai oameni care-și duc morții pe buze
cum duce în cioc pentru cuib
pasărea soarelui fire de iarbă

noaptea lași capul în pernă
ca și cum l-ai lăsa între coapsele mele
respiri ușor peste pubisul meu
și pubisul meu o ia razna
ca o coloană de alevini
hăituiți de ciclide

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!