Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Doina Bonescu

Copilul

Ne naștem vii într-o lume necunoscută
Și întâi țipăm ca să fim auziți
Apoi avem mereu ceva de spus
Vrem laptele mamei, căldura brațului,
Nopțile ei liniștite și gândurile toate.
Rând pe rând luăm tot...

Vine un timp când tot ce-am primit dăruim.
Copilul privește cu ochii mari,
Tata il poartă pe umerii lui puternici.
- Vrei ceva?
- Da... vreau la mama, răspunde candid,
Și vremea se întoarce la începuturi,
Șoptind blând, toți am fost odată copii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Doina Bonescu

Copilul

ne naștem vii
într-o lume necunoscută...
și-ntâi țipăm
să fim auziți...
apoi avem mereu ceva de spus...
vrem laptele mamei...
căldura brațului
nopțile ei liniștite
și gândurile toate!
rând pe rând
luăm tot...
dar vine un timp
când tot ce-am primit
dăruim.
copilul privește cu ochii mari
tata îl poartă pe umerii lui puternici
- vrei ceva?
- da... vreau la mama...
răspunde candid.
și vremea se-ntoarce la începuturi
șoptind blând.
toți am fost odată copii...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Ceva de la mine ți-am dat

bucuria de a trece dincolo de spațiu și timp
ceva de la tine am primit
o altă viață
și am învățat trăiesc
în același timp
două vieți

ceva am dat și ceva am primit
chiar și cu mâinile pline de sânge
tot așa am spus
că viața pe care mi-ai dat-o
e cu mult mai frumoasă
și vezi tu
nu vreau să o pierd
nu vreau să rămân ca o piatră la marginea gândurilor tale

nu
nu lăsa nimic din toate astea să se întâmple
caută-mă
în adâncul ființei
și-ai mă găsești
cu respirația tăiată
cu buzele arse de-atâtea rugăminți

nu mă lăsa
te rog
nu vreau să mă sting
când știu
cât de mult am dat din bucuria mea
și cât de mult am primit de la tine
o altă viață
una pe care vreau s-o trăiesc
mereu

nu vreau să mă sting
nu vreau

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Subiectul paginii mele este cunoașterea de Sine, cine și ce ești tu, nu mândria rolurilor tale. Copiii tăi nu sunt deloc copii tăi, ei sunt ca și tine copiii lui Dumnezeu. Tot ceea ce crezi că e al tău te leagă de suferința lumii, Când nu doar pe copii tăi, familia ta, ci în primul rând pe tine te oferi drept oblație la picioarele lui Dumnezeu, atunci eu știu că ești pregătită ca să vii ACASĂ! Pentru banalul rol de mamă nu veni Aci. Pe tărâmul libertății toate rolurile noastre sunt făcute oblație lui Dumnezeu. Iisus spune 2 lucruri extraordinar de profunde; - în primul rând el îi spune sfintei Mării; "Tu nu ești mama mea!" - apoi el spune "Până nu vă veți reîntoarce și veți fi aidoma unui prunc nu puteți intra în împărăția cerurilor!" când copilul tău avea 2 zile ce poseda el? știa el că tu ești mama lui? învățase el nenorocitul de gând care acum te toacă nonstop?
Contemplă aceste lucruri.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întrebări și răspunsuri

COPILUL
Tată! Am bătut potecile pădurii rând pe rând,
Dar n-am găsit nicio pasăre acolo,
N-am auzit niciun tril în crâng.

TATĂL
Pasărea care ne-a cântat, cu vântul
A zburat sus pe creasta unui val,
Și poate acolo și-a aflat mormântul.

COPILUL
Dar de ce n-a stat mai aștepte-un pic între arțari?

TATĂL
S-a dus acolo unde căldura și lumina sunt mai mari.

COPILUL
Tată! Mi se pare-un egoism extrem, cum poți explici
Faptul că tu alegi zbori departe,
Când noi toți ar trebui să fim aici.

TATĂL
Cu fiecare prunc se naște-un cântecel sub soare;
Firesc și din instinct mai viguros,
Ceva nou și proaspăt în lumea asta-apare.

COPILUL
Dar dacă vânturi reci îl vor răpune, zboru-i vor curma?

TATĂL
Vor veni alții; neamul lui îl va urma.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Ca între Tată și Fiu

Astăzi tot ce vreau Doamne e
stau de vorbă cu tine
ca între tată și fiu
nu o să întreb nimic despre cei
care se vând pentru câțiva bănuți și
nici despre lucrurile care nu există
dacă ți-aș cere -mi spui
de ce mor oamenii
mi-ai răspunde
că sunt muritori
dacă te-aș întreba de ce
nu-i înveți moară
mi-ai răspunde că tu
le-ai dat viața
și
viața trebuie -i învețe
când și cum...
dar cu tata ce-ai avut?
s-a dus într-o dimineață devreme
stea de vorbă cu tine și
nu s-a mai întors
de atunci mama
în fiecare zi
își punea șorțul
și-i gătea de prânz
ochii îi erau ca doi nori încărcați
din când în când își ștergea fruntea
brăzdată de griji și lăcrima
prin colțul buzelor apăsat de durere
scăpărau milimetric cuvintele care ne făceau fericiți
" vine tata... s-o fi dus ca să vadă ce-o mai fi pe dincolo",
apoi își cufunda capul în pumni și suspina

ai mai îmbătrânit și tu și tata
ați spart cerul și prin crăpătura aceea
ne priveați chiorâș până în ziua
în care mama a adormit pe prispa de pe care
își împreuna mâinile și te ruga ai grijă de noi
cu siguranță mama e acolo șiprivește de sus
dar tata?
de ce nu mă strigă tata?
nu mai am pe nimeni și nici prieteni pe aproape
am mai îmbătrânit și eu
timpul s-a aciuit în crăpătura prispei
e doar un semn
știu că
tata și cu mama au fost cândva pe-aici

e târziu, Doamne!
ține-mă pe genunchi în seara asta
și lasă-mă să o văd pe mama
e tot ceea ce vreau

nu trebuie mă înveți mor
tata sau poate mama au o datorie
mai veche față de tine

lasă gestul meu acopere totul
asta-i tot ce vreau,
Doamne!

poezie de din Volumul: Temnița de sub rană
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Doina Bonescu

Tot ce am

Ploua cu trandafiri,
Cu amintiri....
Si am trecut
Zambind prin toate,
Chiar daca adunate
Nu au umplut
Cutii cu bani,
Dar am pastrat in timp
Acel ceva....
Iubirea de nepot
Si neam!
E tot ce pot, e tot ce am!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Gențiana Groza

Lebăda și un copil

Un copil aflat la mare
Se apropie mai tare
De vreo opt lebede albe,
Lângă țărm, ca niște salbe,
Pe nisipul plin de alge,
Când la mal valul se sparge.

Și băiatul le-îndrăgește,
Cu pâinică le hrănește.
Când la el ajunge una,
Drăgăstos întinde mâna,
Mângâind-o pe aripă
Și-o întreabă într-o clipă:

- E bună pâinica mea?
Tu te-ai săturat cu ea?
Pasărea îl tot privește
Și răspunde omenește
Unduind gâtul frumos,
Mulțumind politicos.

Și vorbesc așa... mai multe,
Cine vrea ca să-i asculte?
- Mie-mi place înghețata,
Dar mi-a spus odată tata
am grijă că răcesc
Și-ai mei mă doctoricesc

Cu sirop și cu pastile,
Două sau mai multe zile.
Eu am grijă, că-i de rău
Gâtu-i scurt, nu-i ca al tău...
- Bine faci că ești cuminte
Și asculți de-al tău părinte.

Eu te rog ca altădată
Să-mi aduci și înghețată
Dacă spui că e gustoasă;
Vreau s-o am și eu la masă.
Înainte de-a mânca
O s-o-întreb pe mama mea

Că noi lebedele toate
Vrem să fim tot educate!

poezie pentru copii de (8 iulie 2016)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "La mana lui Cronos" de Gabriela Gențiana Groza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 11.99 lei.
Georgeta Nedelcu

Ce greu îmi e fără voi...

Cândva... demult, am trăit drama,
Când i-am pierdut pe-ai mei, pe rând.
Au decedat tata și mama...
E greu fără ei, pe pământ.

Când a murit, n-a știut tata
Să spună că el va pleca.
Într-un minut el a fost gata
Și am rămas numai cu mama.

De rude, timpul ne desparte.
Eu, astăzi, sunt la casa mea.
De necazuri avem parte
Ne înnoptează liniștea.

Era-ntr-o vineri, dimineața,
Când soțul meu a deceat.
Eu am rămas doar cu speranța,
Iar el va fi de neuitat!

Am mai trăit încă o dramă,
Când am pierdut pe biata mamă.
Vreau vorbesc cu ei, pe rând,
Dar, le șoptesc numele-n gând...

Mi-e dor de cei răpiți de moarte,
Și-n rugăciuni, eu îi cuvânt.
Deși știu că-s plecați departe,
Oricând eu am să-i port în gând.

Aș vrea știu de le e bine...
Ce n-aș da, de-ar fi cu mine!
În vis, eu, lor mă adresez?
Sunt cu ei, măcar, când îi visez!

Spun rugăciuni la întâmplare,
Și-ntreb pe Dumnezeu de ei,
Dar îmi răspunde:,, Cel ce moare,
Nu se întoarce înapoi!"

Îmi este tare dor de tata!
Cât mi-aș dori să-și vadă fata,
Că-n viață, ea s-a descurcat,
Să știe că nu l-a uitat!

Vă plâng de când m-ați părăsit,
Și v-am iubit atât de mult!
Mereu aduc flori la mormânt
Și nicicând nu am să vă uit!

Știu că ne-om întâlni o dată
Și-atuncea fericiți vom fi!
Astăzi rostesc cu-ai mei copii:
"Doamne, te rog, pe ei îi iartă!"

poezie de din Cenușa unui suflet! (2 noiembrie 2003)
Adăugat de Georgeta NedelcuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

N-am ieșit din rând

Să nu ies din rând,
nu merg în față,
La rău nu mă plâng,
Dumnezeu așa mă-învață.
Cât am fost în viață, n-am ieșit din rând.
Nici n-am mers în față, am ținut de rând.
Am rămas acolo, unde-i locul meu.
N-am fost un Apollo, nici n-am fost un zeu.
Am măsurat timpul, doar cu pasul meu.
N-am văzut Olimpul, cred în Dumnezeu.
De la El am primit viață, Lui m-am închinat,
El mi-a dat povață, El m-a luminat.
Cât am fost în viață, El m-a ocrotit,
Iar când s-a rupt ață, tot El m-a primit.
De-abia atunci,
Cu credință-n suflet, am ieșit din rând,
stau și să cuget, cine-am fost și cine sunt.

poezie de (mai 2021)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Vladimir Potlog

N-avem timp

N-avem timp să ne gândim la viață
Când alergăm după iluzii mereu.
N-avem timp să facem o faptă bună,
Dar avem timp să ne gândim la ceva rău.


N-avem timp să ocrotim natura,
Dar avem timp să scuipăm în ea.
N-avem timp să ne rugăm la Domnul,
Dar avem timp să hulim pe cineva.


N-avem timp să iubim persoana de lângă noi,
Dar avem tot timpul din lume să începem un război.
N-avem timp să fim mulțumiți de viață așa cum e ea
Dar avem mult timp să ne plângem că viața e grea.


Hai ne oprim din goana noastră după iluzii.
Și pentru o clipă ne întrebăm
De ce n-avem timp pentru concluzii,
Timp pentru concluzii întotdeauna trebuie să avem!

poezie de (19 iulie 2021)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu e nimic deosebit atunci când dăruim ceea ce vrem să dăruim, minunat e atunci când dăruim ceva la care nu am vrea renunțăm. Dăruim nu cu mâinile ci cu inima.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A mai zis-o cineva

Zilele se țin de mână și merg toate pe un drum,
Unde merg și se adună, nu vom ști și la ce bun.

Trec pe rând prin fața noastră, când senine, când cu ploi,
Ce frumoase sunt acelea care nu calcă-n noroi.

"Vremea vine, vremea trece" a mai zis un om cândva
Și a constat pe sine și-acum doarme undeva.

Zilele se țin de mână și merg pe același drum,
Una ne stinge lumina și ne spune, rămas bun.

Nopțile se țin de mână cu lumini neliniștite,
Toate se scurg într-o noapte nesfârșită pe orbite.

Zilele se țin de mână, nopțile se țin și ele,
"Vremea vine, vremea trece" peste oale și ulcele.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Nimic nu e ce crezi...

Azi, într-o lume când nu e timp să ne cunoaștem,
Eu am aflat o taină surdă, lăsată din vremea când ne naștem…
Îngăduit de Dumnezeu, așa a fost să fie…rămasă suspendată
Într-o poartă de timp ce a salvat o viață; a fost viața mea moartă.

N-am cunoscut pe nimeni fi-nțeles ce îmi descoperise
Destinul modelat celest pe timpul pământesc care albise…
Eram frustrată în chemări, mult prea bogată-n nerăbdări,
Război afară, luptă înăuntru…potop de renunțări.

Când vremea te suspendă, din ochi străin nu se explică…
Și ești privit în multe fețe și eticheta o ai mică…
Năpădit-au răni din judecăți pripite ce nu îmi definesc
Ființa mea completă, care existe…a plâns nelumesc.

Dar a venit și vremea să pot înțelegând, strălucesc…
O soartă toți avem, iar acceptarea ei este un dar ceresc;
Dar a venit și clipa mea, din tot al meu mulțumind etern
Celui ce m-a creat și care m-a trezit ca să trăiesc demn.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Doina Bonescu

Săraca inima mea

nu mai vreau ceață și ploi
nu mai vreau val de ninsori
vreau soare și iarbă verde
unde dorul meu se pierde

vreau cu tine pe colină
noaptea când e lună plină
vreau ca să-mi aduci în dar
floare de mărgăritar

vreau sărutul mi-l dai
vreau în brațe mă ai
vreau să râd cu bucurie
alergând pe o câmpie

vreau și vreau mereu ceva
săraca inima mea
bate... bate... nu se lasă
încă nu-i vremea de coasă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În cartea Ta

În cartea Ta, ai scris și despre mine
Cu slove mari sau mici, ori de tipar—
Eu nu știu, Doamne, însă știu prea bine
tot ce-ai scris, e drept și se cuvine
Să-mi pui în față-al vieții calendar.

În cartea Ta, sunt fapte cât și vorbe,
Și lucruri ce-am lăsat, și ce-am iubit,
Ce-am dat uitării, ce-am ținut ca normă—
În cartea Ta, stau toate tipărit.

Acolo-n carte-i poate-un rând neterminat...
Adesea-ncep dar, nu duc pân' la capăt,
Sau poate unul gol... Aș fi putut fac
Dar n-am făcut, sau am făcut din treacăt.

Tu bine știi ce-i Doamne-n cartea Ta,
Tot ce-am făcut și spus ai scris îndată
Și dacă e vreun rând neterminat—
Acoperă cu dragoste și iartă.

poezie de (3 ianuarie 2014)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

S-au dus pe rând...

S-au dus pe rând, pe rând, toți cunoscuții...
Și câți au fost, nu-mi mai aduc aminte!
Florin, doamna Cașiu, tanti Nuți...
Plecăm dintre cei vii, cu toți, cuminte.

S-au dus bătrâni, s-au dus copii și tineri...
Așa e rostul vieții - de-a muri...
Se-aprind pe ceruri candele de sângeri
Și lacrimi curg în fiecare zi.

Mai ieri erau în viață mulți... Acuma
Sunt doar un suflet rătăcit pe cer...
Oh, peste trupul vieții cade bruma
Și-n jur e-atâta noapte și mister!

Cosește moartea trupuri de lumină!
Ne-afundă-n iadul nemărturisirii,
Rod secerat încununat de vină,
Nu mai atingem laurii iubirii...

Murim cuvinte pentru veșnicie...
Dar ce lăsăm în urmă?! câți murim
Precum aici și dincolo de lume?!
Și câți dumnezeiască frază vrem să fim?

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Gurău

Pensionar de rând...

La rând la unt, la rând la lapte
La rând, dar mai puțin, la carte
La rând la condică la șapte
Vreau ultimul la rând... la moarte!

epigramă de (2010)
Adăugat de Gheorghe GurăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Jacques Prevert

Ca să zugrăvești o pasăre

Întâi zugrăvești o colivie
cu ușița deschisă
zugrăvești apoi ceva drăguț
ceva simplu
ceva frumos
ceva de folos
păsării

Să pui apoi pânza pe-un copac
într-o grădină
într-un crâng
într-o pădure
după copac te ascunzi
făr o vorbă scoți
făr te miști...

Vine-ndată pasărea uneori
dar pot trece ani și ani
pân-ar voi vie

Nu te lăsa
s-aștepți ani în șir de-i nevoie
a păsării amânare ori grabă
n-au cu izbânda pânzei treabă

Când pasărea vine
de vine
mut în tăcere rămâi
pasărea intre-n colivie s-aștepți
și de a intrat
cu periuța ușor închide ușița
apoi
zăbrelele rând pe rând să ștergi
cu grijă n-atingi nicio pană a
păsării
apoi copacul zugrăvești
și-un ram mai arătos -i alegi
păsării
zugrăvești frunzișul verde și-a vântului răcoare
pulberea soarelui
și foșnetul gângăniilor ierbii în arșița verii
și apoi s-aștepți vrea cânte pasărea

De pasărea nu cântă
semn rău s-arată a fi
de cântă semn bun se dovedește
semn că te poți iscăli
încetișor atuncea smulge
o pană din a păsării penet anume
și pe un colț al pânzei îți scrie al tău nume.

poezie celebră de , traducere de Vlad Chirinciuc
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Doina Bonescu

Am primit aseară-n dar
Flori în coș și calendar
Mulțumesc cui le-a adus
A avut ceva de spus!

catren de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ți-am spus

Ți-am spus ceva:
Cu totul, pe dinafară,
Ca o poezie repetată isteric
Literă cu literă,
Repede, haotic și
Fără nuanțe,
De teamă n-ai timp
Să fugi...

Ți-am spus ceva:
Zâmbind, cu buzele largi,
Ca o poveste scobită în stele,
Cuvânt cu cuvânt,
Încet, șoptit și
Fără veghe,
De teamă nu vrei
Să tac...

Ți-am spus ceva:
Distrat, cu mâinile în aer,
Ca un desen știut pe de-a-ntregul,
Punct cu punct,
Atent, colorat și
Fără umbre,
De teamă n-apuci
Să uiți.

Ți-am spus ceva!
Și, spunându-ți,
Mi-am pierdut,
Pe rând,
Literele, vocea, cuvintele
Și gesturile toate,
Pledând cu buzele,
Chinuit, forțat și lacom,
Din început spre "nesfârșituri",
O cauză divină,
Dar fără
"Receptoare"...

poezie de (10 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela ChișcariSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook