Copilul
Ne naștem vii într-o lume necunoscută
Și întâi țipăm ca să fim auziți
Apoi avem mereu ceva de spus
Vrem laptele mamei, căldura brațului,
Nopțile ei liniștite și gândurile toate.
Rând pe rând luăm tot...
Vine un timp când tot ce-am primit dăruim.
Copilul privește cu ochii mari,
Tata il poartă pe umerii lui puternici.
- Vrei ceva?
- Da... vreau la mama, răspunde candid,
Și vremea se întoarce la începuturi,
Șoptind blând, toți am fost odată copii.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mamă
- poezii despre început
- poezii despre timp
- poezii despre tată
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre naștere
- poezii despre lactate
- poezii despre inocență
Citate similare
Copilul
ne naștem vii
într-o lume necunoscută...
și-ntâi țipăm
să fim auziți...
apoi avem mereu ceva de spus...
vrem laptele mamei...
căldura brațului
nopțile ei liniștite
și gândurile toate!
rând pe rând
luăm tot...
dar vine un timp
când tot ce-am primit
dăruim.
copilul privește cu ochii mari
tata îl poartă pe umerii lui puternici
- vrei ceva?
- da... vreau la mama...
răspunde candid.
și vremea se-ntoarce la începuturi
șoptind blând.
toți am fost odată copii...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceva de la mine ți-am dat
bucuria de a trece dincolo de spațiu și timp
ceva de la tine am primit
o altă viață
și am învățat să trăiesc
în același timp
două vieți
ceva am dat și ceva am primit
chiar și cu mâinile pline de sânge
tot așa am spus
că viața pe care mi-ai dat-o
e cu mult mai frumoasă
și vezi tu
nu vreau să o pierd
nu vreau să rămân ca o piatră la marginea gândurilor tale
nu
nu lăsa nimic din toate astea să se întâmple
caută-mă
în adâncul ființei
și-ai să mă găsești
cu respirația tăiată
cu buzele arse de-atâtea rugăminți
nu mă lăsa
te rog
nu vreau să mă sting
când știu
cât de mult am dat din bucuria mea
și cât de mult am primit de la tine
o altă viață
una pe care vreau s-o trăiesc
mereu
nu vreau să mă sting
nu vreau
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre învățătură
- poezii despre sânge
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre mâini
- poezii despre gânduri
- poezii despre frumusețe
- poezii despre bucurie
Subiectul paginii mele este cunoașterea de Sine, cine și ce ești tu, nu mândria rolurilor tale. Copiii tăi nu sunt deloc copii tăi, ei sunt ca și tine copiii lui Dumnezeu. Tot ceea ce crezi că e al tău te leagă de suferința lumii, Când nu doar pe copii tăi, familia ta, ci în primul rând pe tine te oferi drept oblație la picioarele lui Dumnezeu, atunci eu știu că ești pregătită ca să vii ACASĂ! Pentru banalul rol de mamă nu veni Aci. Pe tărâmul libertății toate rolurile noastre sunt făcute oblație lui Dumnezeu. Iisus spune 2 lucruri extraordinar de profunde; - în primul rând el îi spune sfintei Mării; "Tu nu ești mama mea!" - apoi el spune "Până nu vă veți reîntoarce și veți fi aidoma unui prunc nu puteți intra în împărăția cerurilor!" când copilul tău avea 2 zile ce poseda el? știa el că tu ești mama lui? învățase el nenorocitul de gând care acum te toacă nonstop?
Contemplă aceste lucruri.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre copilărie, citate despre mamă, citate despre zile, citate despre timp, citate despre suferință, citate despre sfinți, citate despre religie, citate despre picioare sau citate despre mândrie
Întrebări și răspunsuri
COPILUL
Tată! Am bătut potecile pădurii rând pe rând,
Dar n-am găsit nicio pasăre acolo,
N-am auzit niciun tril în crâng.
TATĂL
Pasărea care ne-a cântat, cu vântul
A zburat sus pe creasta unui val,
Și poate acolo și-a aflat mormântul.
COPILUL
Dar de ce n-a stat să mai aștepte-un pic între arțari?
TATĂL
S-a dus acolo unde căldura și lumina sunt mai mari.
COPILUL
Tată! Mi se pare-un egoism extrem, cum poți să explici
Faptul că tu alegi să zbori departe,
Când noi toți ar trebui să fim aici.
TATĂL
Cu fiecare prunc se naște-un cântecel sub soare;
Firesc și din instinct mai viguros,
Ceva nou și proaspăt în lumea asta-apare.
COPILUL
Dar dacă vânturi reci îl vor răpune, zboru-i vor curma?
TATĂL
Vor veni alții; neamul lui îl va urma.
poezie de Bjørnstjerne Martinus Bjørnson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vânt, poezii despre păsări, poezii despre lumină, poezii despre copilărie, poezii despre zbor, poezii despre păduri, poezii despre muzică sau poezii despre instinct
Ca între Tată și Fiu
Astăzi tot ce vreau Doamne e
să stau de vorbă cu tine
ca între tată și fiu
nu o să întreb nimic despre cei
care se vând pentru câțiva bănuți și
nici despre lucrurile care nu există
dacă ți-aș cere să-mi spui
de ce mor oamenii
mi-ai răspunde
că sunt muritori
dacă te-aș întreba de ce
nu-i înveți să moară
mi-ai răspunde că tu
le-ai dat viața
și că
viața trebuie să-i învețe
când și cum...
dar cu tata ce-ai avut?
s-a dus într-o dimineață devreme
să stea de vorbă cu tine și
nu s-a mai întors
de atunci mama
în fiecare zi
își punea șorțul
și-i gătea de prânz
ochii îi erau ca doi nori încărcați
din când în când își ștergea fruntea
brăzdată de griji și lăcrima
prin colțul buzelor apăsat de durere
scăpărau milimetric cuvintele care ne făceau fericiți
" vine tata... s-o fi dus ca să vadă ce-o mai fi pe dincolo",
apoi își cufunda capul în pumni și suspina
ai mai îmbătrânit și tu și tata
ați spart cerul și prin crăpătura aceea
ne priveați chiorâș până în ziua
în care mama a adormit pe prispa de pe care
își împreuna mâinile și te ruga să ai grijă de noi
cu siguranță mama e acolo și mă privește de sus
dar tata?
de ce nu mă strigă tata?
nu mai am pe nimeni și nici prieteni pe aproape
am mai îmbătrânit și eu
timpul s-a aciuit în crăpătura prispei
e doar un semn
știu că
tata și cu mama au fost cândva pe-aici
e târziu, Doamne!
ține-mă pe genunchi în seara asta
și lasă-mă să o văd pe mama
e tot ceea ce vreau
nu trebuie să mă înveți să mor
tata sau poate mama au o datorie
mai veche față de tine
lasă gestul meu să acopere totul
asta-i tot ce vreau,
Doamne!
poezie de Teodor Dume din Volumul: Temnița de sub rană
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre somn, poezii despre siguranță, poezii despre seară sau poezii despre prietenie
Tot ce am
Ploua cu trandafiri,
Cu amintiri....
Si am trecut
Zambind prin toate,
Chiar daca adunate
Nu au umplut
Cutii cu bani,
Dar am pastrat in timp
Acel ceva....
Iubirea de nepot
Si neam!
E tot ce pot, e tot ce am!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre ploaie, poezii despre bani sau poezii despre amintiri
Lebăda și un copil
Un copil aflat la mare
Se apropie mai tare
De vreo opt lebede albe,
Lângă țărm, ca niște salbe,
Pe nisipul plin de alge,
Când la mal valul se sparge.
Și băiatul le-îndrăgește,
Cu pâinică le hrănește.
Când la el ajunge una,
Drăgăstos întinde mâna,
Mângâind-o pe aripă
Și-o întreabă într-o clipă:
- E bună pâinica mea?
Tu te-ai săturat cu ea?
Pasărea îl tot privește
Și răspunde omenește
Unduind gâtul frumos,
Mulțumind politicos.
Și vorbesc așa... mai multe,
Cine vrea ca să-i asculte?
- Mie-mi place înghețata,
Dar mi-a spus odată tata
Să am grijă că răcesc
Și-ai mei mă doctoricesc
Cu sirop și cu pastile,
Două sau mai multe zile.
Eu am grijă, că-i de rău
Gâtu-i scurt, nu-i ca al tău...
- Bine faci că ești cuminte
Și asculți de-al tău părinte.
Eu te rog ca altădată
Să-mi aduci și înghețată
Dacă spui că e gustoasă;
Vreau s-o am și eu la masă.
Înainte de-a mânca
O s-o-întreb pe mama mea
Că noi lebedele toate
Vrem să fim tot educate!
poezie pentru copii de Gabriela Gențiana Groza (8 iulie 2016)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lebede, poezii despre pâine, poezii despre zile, poezii despre vorbire, poezii despre nisip sau poezii despre mâncare
Ce greu îmi e fără voi...
Cândva... demult, am trăit drama,
Când i-am pierdut pe-ai mei, pe rând.
Au decedat tata și mama...
E greu fără ei, pe pământ.
Când a murit, n-a știut tata
Să spună că el va pleca.
Într-un minut el a fost gata
Și am rămas numai cu mama.
De rude, timpul ne desparte.
Eu, astăzi, sunt la casa mea.
De necazuri avem parte
Ne înnoptează liniștea.
Era-ntr-o vineri, dimineața,
Când soțul meu a deceat.
Eu am rămas doar cu speranța,
Iar el va fi de neuitat!
Am mai trăit încă o dramă,
Când am pierdut pe biata mamă.
Vreau să vorbesc cu ei, pe rând,
Dar, le șoptesc numele-n gând...
Mi-e dor de cei răpiți de moarte,
Și-n rugăciuni, eu îi cuvânt.
Deși știu că-s plecați departe,
Oricând eu am să-i port în gând.
Aș vrea să știu de le e bine...
Ce n-aș da, de-ar fi cu mine!
În vis, eu, lor mă adresez?
Sunt cu ei, măcar, când îi visez!
Spun rugăciuni la întâmplare,
Și-ntreb pe Dumnezeu de ei,
Dar îmi răspunde:,, Cel ce moare,
Nu se întoarce înapoi!"
Îmi este tare dor de tata!
Cât mi-aș dori să-și vadă fata,
Că-n viață, ea s-a descurcat,
Să știe că nu l-a uitat!
Vă plâng de când m-ați părăsit,
Și v-am iubit atât de mult!
Mereu aduc flori la mormânt
Și nicicând nu am să vă uit!
Știu că ne-om întâlni o dată
Și-atuncea fericiți vom fi!
Astăzi rostesc cu-ai mei copii:
"Doamne, te rog, pe ei îi iartă!"
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (2 noiembrie 2003)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre religie, poezii despre soț sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
N-am ieșit din rând
Să nu ies din rând,
să nu merg în față,
La rău să nu mă plâng,
Dumnezeu așa mă-învață.
Cât am fost în viață, n-am ieșit din rând.
Nici n-am mers în față, am ținut de rând.
Am rămas acolo, unde-i locul meu.
N-am fost un Apollo, nici n-am fost un zeu.
Am măsurat timpul, doar cu pasul meu.
N-am văzut Olimpul, cred în Dumnezeu.
De la El am primit viață, Lui m-am închinat,
El mi-a dat povață, El m-a luminat.
Cât am fost în viață, El m-a ocrotit,
Iar când s-a rupt ață, tot El m-a primit.
De-abia atunci,
Cu credință-n suflet, am ieșit din rând,
să stau și să cuget, cine-am fost și cine sunt.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre sfaturi, poezii despre protecție, poezii despre plâns sau poezii despre Olimp
N-avem timp
N-avem timp să ne gândim la viață
Când alergăm după iluzii mereu.
N-avem timp să facem o faptă bună,
Dar avem timp să ne gândim la ceva rău.
N-avem timp să ocrotim natura,
Dar avem timp să scuipăm în ea.
N-avem timp să ne rugăm la Domnul,
Dar avem timp să hulim pe cineva.
N-avem timp să iubim persoana de lângă noi,
Dar avem tot timpul din lume să începem un război.
N-avem timp să fim mulțumiți de viață așa cum e ea
Dar avem mult timp să ne plângem că viața e grea.
Hai să ne oprim din goana noastră după iluzii.
Și pentru o clipă să ne întrebăm
De ce n-avem timp pentru concluzii,
Timp pentru concluzii întotdeauna trebuie să avem!
poezie de Vladimir Potlog (19 iulie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre ocrotire, poezii despre natură, poezii despre mulțumire sau poezii despre iubire
Nu e nimic deosebit atunci când dăruim ceea ce vrem să dăruim, minunat e atunci când dăruim ceva la care nu am vrea să renunțăm. Dăruim nu cu mâinile ci cu inima.
citat din Anna Kamienska
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mâini, citate despre inimă sau citate despre cadouri
A mai zis-o cineva
Zilele se țin de mână și merg toate pe un drum,
Unde merg și se adună, nu vom ști și la ce bun.
Trec pe rând prin fața noastră, când senine, când cu ploi,
Ce frumoase sunt acelea care nu calcă-n noroi.
"Vremea vine, vremea trece" a mai zis un om cândva
Și a constat pe sine și-acum doarme undeva.
Zilele se țin de mână și merg pe același drum,
Una ne stinge lumina și ne spune, rămas bun.
Nopțile se țin de mână cu lumini neliniștite,
Toate se scurg într-o noapte nesfârșită pe orbite.
Zilele se țin de mână, nopțile se țin și ele,
"Vremea vine, vremea trece" peste oale și ulcele.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre depășire
Nimic nu e ce crezi...
Azi, într-o lume când nu e timp să ne cunoaștem,
Eu am aflat o taină surdă, lăsată din vremea când ne naștem
Îngăduit de Dumnezeu, așa a fost să fie
rămasă suspendată
Într-o poartă de timp ce a salvat o viață; a fost viața mea moartă.
N-am cunoscut pe nimeni să fi-nțeles ce îmi descoperise
Destinul modelat celest pe timpul pământesc care albise
Eram frustrată în chemări, mult prea bogată-n nerăbdări,
Război afară, luptă înăuntru
potop de renunțări.
Când vremea te suspendă, din ochi străin nu se explică
Și ești privit în multe fețe și eticheta o ai mică
Năpădit-au răni din judecăți pripite ce nu îmi definesc
Ființa mea completă, care să existe
a plâns nelumesc.
Dar a venit și vremea să pot înțelegând, să strălucesc
O soartă toți avem, iar acceptarea ei este un dar ceresc;
Dar a venit și clipa mea, din tot al meu mulțumind etern
Celui ce m-a creat și care m-a trezit ca să trăiesc demn.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare sau poezii despre prezent
Săraca inima mea
nu mai vreau ceață și ploi
nu mai vreau val de ninsori
vreau soare și iarbă verde
unde dorul meu se pierde
vreau cu tine pe colină
noaptea când e lună plină
vreau ca să-mi aduci în dar
floare de mărgăritar
vreau sărutul să mi-l dai
vreau în brațe să mă ai
vreau să râd cu bucurie
alergând pe o câmpie
vreau și vreau mereu ceva
săraca inima mea
bate... bate... nu se lasă
încă nu-i vremea de coasă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre sărut, poezii despre râs, poezii despre ninsoare, poezii despre lună plină sau poezii despre inimă
În cartea Ta
În cartea Ta, ai scris și despre mine
Cu slove mari sau mici, ori de tipar
Eu nu știu, Doamne, însă știu prea bine
Că tot ce-ai scris, e drept și se cuvine
Să-mi pui în față-al vieții calendar.
În cartea Ta, sunt fapte cât și vorbe,
Și lucruri ce-am lăsat, și ce-am iubit,
Ce-am dat uitării, ce-am ținut ca normă
În cartea Ta, stau toate tipărit.
Acolo-n carte-i poate-un rând neterminat...
Adesea-ncep dar, nu duc pân' la capăt,
Sau poate unul gol... Aș fi putut să fac
Dar n-am făcut, sau am făcut din treacăt.
Tu bine știi ce-i Doamne-n cartea Ta,
Tot ce-am făcut și spus ai scris îndată
Și dacă e vreun rând neterminat
Acoperă cu dragoste și iartă.
poezie de Mihai Ghidora (3 ianuarie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Mihai Ghidora despre iubire, poezii despre uitare, poezii despre tipografie, poezii despre iertare, poezii despre cărți sau poezii despre calendar
S-au dus pe rând...
S-au dus pe rând, pe rând, toți cunoscuții...
Și câți au fost, nu-mi mai aduc aminte!
Florin, doamna Cașiu, tanti Nuți...
Plecăm dintre cei vii, cu toți, cuminte.
S-au dus bătrâni, s-au dus copii și tineri...
Așa e rostul vieții - de-a muri...
Se-aprind pe ceruri candele de sângeri
Și lacrimi curg în fiecare zi.
Mai ieri erau în viață mulți... Acuma
Sunt doar un suflet rătăcit pe cer...
Oh, peste trupul vieții cade bruma
Și-n jur e-atâta noapte și mister!
Cosește moartea trupuri de lumină!
Ne-afundă-n iadul nemărturisirii,
Rod secerat încununat de vină,
Nu mai atingem laurii iubirii...
Murim cuvinte pentru veșnicie...
Dar ce lăsăm în urmă?! câți murim
Precum aici și dincolo de lume?!
Și câți dumnezeiască frază vrem să fim?
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre vinovăție, poezii despre trecut, poezii despre tinerețe sau poezii despre promisiuni
Pensionar de rând...
La rând la unt, la rând la lapte
La rând, dar mai puțin, la carte
La rând la condică la șapte
Vreau ultimul la rând... la moarte!
epigramă de Gheorghe Gurău (2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre pensie, citate de Gheorghe Gurău despre pensie, epigrame despre moarte, citate de Gheorghe Gurău despre moarte, epigrame despre lactate, epigrame despre cărți sau citate de Gheorghe Gurău despre cărți
Ca să zugrăvești o pasăre
Întâi să zugrăvești o colivie
cu ușița deschisă
să zugrăvești apoi ceva drăguț
ceva simplu
ceva frumos
ceva de folos
păsării
Să pui apoi pânza pe-un copac
într-o grădină
într-un crâng
într-o pădure
după copac să te ascunzi
făr o vorbă să scoți
făr să te miști...
Vine-ndată pasărea uneori
dar pot trece ani și ani
pân-ar voi să vie
Nu te lăsa
s-aștepți ani în șir de-i nevoie
a păsării amânare ori grabă
n-au cu izbânda pânzei treabă
Când pasărea vine
de vine
mut în tăcere să rămâi
pasărea să intre-n colivie s-aștepți
și de a intrat
cu periuța ușor închide ușița
apoi
zăbrelele rând pe rând să ștergi
cu grijă să n-atingi nicio pană a
păsării
apoi copacul să zugrăvești
și-un ram mai arătos să-i alegi
păsării
să zugrăvești frunzișul verde și-a vântului răcoare
pulberea soarelui
și foșnetul gângăniilor ierbii în arșița verii
și apoi s-aștepți să vrea să cânte pasărea
De pasărea nu cântă
semn rău s-arată a fi
de cântă semn bun se dovedește
semn că te poți iscăli
încetișor atuncea smulge
o pană din a păsării penet anume
și pe un colț al pânzei îți scrie al tău nume.
poezie celebră de Jacques Prevert, traducere de Vlad Chirinciuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre vară sau poezii despre tăcere
Am primit aseară-n dar
Flori în coș și calendar
Mulțumesc cui le-a adus
A avut ceva de spus!
catren de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori
Ți-am spus
Ți-am spus ceva:
Cu totul, pe dinafară,
Ca o poezie repetată isteric
Literă cu literă,
Repede, haotic și
Fără nuanțe,
De teamă să n-ai timp
Să fugi...
Ți-am spus ceva:
Zâmbind, cu buzele largi,
Ca o poveste scobită în stele,
Cuvânt cu cuvânt,
Încet, șoptit și
Fără veghe,
De teamă să nu vrei
Să tac...
Ți-am spus ceva:
Distrat, cu mâinile în aer,
Ca un desen știut pe de-a-ntregul,
Punct cu punct,
Atent, colorat și
Fără umbre,
De teamă să n-apuci
Să uiți.
Ți-am spus ceva!
Și, spunându-ți,
Mi-am pierdut,
Pe rând,
Literele, vocea, cuvintele
Și gesturile toate,
Pledând cu buzele,
Chinuit, forțat și lacom,
Din început spre "nesfârșituri",
O cauză divină,
Dar fără
"Receptoare"...
poezie de Gabriela Chișcari (10 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre voce, poezii despre stele, poezii despre poezie, poezii despre frică sau poezii despre desen