Versul meu
versul meu îți iese-n cale
ca și râul jos în vale
când mai cald... când înghețat
in cuvinte încrustat
versul meu știe s-aline
multe lacrimi si suspine
el tot varsă în peniță
și simțire și dorință!
poate fi și un regret
rană ce-i ascunsă-n piept
versul meu ce-i pus în carte
vremea-l duce mai departe.
poate timpul infidel
va uita cândva de el
dar acum este prezent
el vă cheamă.... eu v-aștept!
poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre văi
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre râuri
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre infidelitate
- poezii despre gheață
- poezii despre dorințe
Citate similare
Versul meu
versul meu întotdeauna ba e trist
ba-i numai jale
versul meu în care ba exist
ba curg la vale
versul meu e todeauna ba alint
ba ideal
versul meu în care ba te mint
ba fug la deal
versul meu e todeauna ba destin
ba nenoroc
versul meu în care ba ești chin
ba stai pe loc...
poezie de Iurie Osoianu (17 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tristețe, poezii despre minciună, poezii despre idealuri, poezii despre ghinion sau poezii despre existență
Bolidul
versul meu îl sorb din viitor
din esențe pur universale
când în suflet fibrele mă dor
aidoma coardelor vocale
ce respiră cântec răgușit
strangulat cu funii ancestrale
versul meu șoptit de infinit
scrijelit pe file temporale
versul meu și liber și timid
versul meu ca sarea de pe rană
versul meu senil ca un bolid
dogorind pe sfera mea virană...
poezie de Iurie Osoianu (4 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre voce, poezii despre viitor, poezii despre suflet, poezii despre muzică, poezii despre libertate, poezii despre infinit sau poezii despre dor
Versul și tu...
versul meu nu trebuie înțeles
versul meu numai trebuie luat ca atare
înșirat între file ca o iarbă pe șes
și pe el - numai tu la plimbare
versul meu nu-i nevoie nici să-l citești
doar ascultă cum picură vântul
și dezbrăca-te din straiele tale lumești
și respiră, respiră cuvântul
versul meu ca o ploaie ce toarnă mereu
și te lasă cu firea uscată
dacă poți savura și ți-a dat Dumnezeu
într-o lume de dânsul uitată
versul meu e un soare ce stă pe zenit
și aruncă din colțuri de gură
când un zâmbet subtil și puțin ostenit
când o eră învelită cu ură
versul meu ce nici singur nu-l știu
ce se duce, și vine și nu se mai duce
mereu lasă în mine când totul pustiu
când în tine nimic ce seduce...
poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vânt, poezii despre uitare, poezii despre seducție, poezii despre religie, poezii despre ploaie sau poezii despre plimbare
Versul meu
Versul meu urcă
precum ciocârliile în zările albastre;
îi mai trebuie puțin, foarte puțin,
ca să descopere
acel creuzet pentru flacăra vieții
și să cucereasca spații astrale.
De multe ori, versul meu
aleargă pe aripile vântului,
și-atunci sufletul meu
îl prinde din zbor
și-l apropie cu patos,
așa cum apropii gura iubitei
pe care primul sărut
fixează pecetea de dor a iubirii.
Cam așa este versul meu:
ca jocul de foc al ochilor,
ca țipatul năvalnic al guguștucilor,
ca inima ta, și-a mea.
ce cauta inimile semenilor noștri.
poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre foc, poezii despre viață, poezii despre sărut sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Antivirus
Versul unu
versul doi
versul trei
versul patru
Versul doi
versul șase
versul șapte
versul opt
Versul șase
versul trei
versul unsprezece
versul unu
Versul doi
versul paisprezece
Costel Zăgan, Leacul Poeziei/Nobel pentru Medicină
poezie de Costel Zăgan din Leacul poeziei/Nobel pentru medicină (23 aprilie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Costel Zăgan despre poezie, poezii despre vulturi, citate de Costel Zăgan despre versuri, poezii despre medicină sau poezii despre Alfred Nobel
Ultima dorință
lăsați-mi versul să ajungă la nemurire
limpezit în izvoare de dor și de cânt
este darul meu ce îl las cu iubire
lumii în care trăiesc și mă alint.
lăsați-mi versul aripi largi să prindă
să zboare spre zenit dincolo de nori
să răsune-n ceruri ca o mândră colindă
să bucure stele, îngeri mângâietori.
lăsați-mi versul, mare, vesel să crească
să atingă creste, culmi de fericire
este dorința mea cea pământească
să atingă faimă și strălucire.
sculptez în stâncă versul cu litere de aur
să rămână-n veșnicie sufletescul meu tezaur.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre tezaur, poezii despre stânci, poezii despre stele sau poezii despre sculptură
Versul ca un cântec printre nuferi
port slova în sânge în chintesență
mereu la Luceafărul gliei mă-nchin
la cenaclul nocturn fac prezență
ascult stelele cu versul divin.
port versul în nervură în celule
ușor ca fluturul ce mângâie flori
pe lacul cu nuferi zbor cu libelule
prin sufletul meu se perindă sori.
simt cum mă răsfață cerul albastru
spiritul meu se scaldă în culori
nu știu de urlete nici de dezastru
știu componenta magică de la viori.
cu versul meu am cucerit un astru
îmi așterne lumina departe de nori.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre vioară, poezii despre sânge sau poezii despre răsfăț
Versul
... ritmul ce pare a fi
cam saccadé în franceză
e mi fa sol-ul la si
pus pe hărții-antiteză
e numai ceea ce pot
rupe cu dintîi din viață
soi de venin-antidot
simplu legate cu ață
rânduri ce strigă mereu
hăul ce groaznic mai doare
și alter ego-ul meu
ce ba se naște ba moare
ultima șansă de-a fi
altul decât voi să fiu
omul ce nu va muri
nici zgribulit în sicriu
ritmul ce pare a fi
roi de cuvinte în zbor
e mi fa sol-ul la si
muzicii mele de dor
și care vine de sus
plină de farmec și har
și după care sunt dus
nu rareori înzadar
versul meu simplu și blând
versul meu groaznic și trist
când voi putea oare, când
fără a scri să exist.?!
poezie de Iurie Osoianu (19 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre ritm, poezii despre prăpăstii sau poezii despre naștere
Uneoriuneoriuneoriuneori
... uneori versul meu e subit genial
alteori e extrem de stupid
uneori e un soare masiv de cristal
alteori - un dezastru lichid
uneori versul meu e un gol adevar
alteori- o minciuna sfruntata
aruncata la lumea strigatoare la cer
care tot e un soi de erata
dar mai des versul meu e un negru strident
pe fundaluri de alb orbitor
nici Malevici n-a fost mai solemn si mai lent
mazgalindu-si celebrul sau dor
uneori, uneori, uneori, uneori
Univers, Univers, Univers, Univers
pentru Tine-n cazanul de stele si flori
clocoteste in forma de vers...
poezie de Iurie Osoianu (2 decembrie 2016, Moscova)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre genialitate, poezii despre flori sau poezii despre celebritate
Deșertul poeziei
Când trupul ce-i așteaptă versul
De Poezie îl desparte,
Pentru Poet, tot universul
Este pustiu de încă-o carte.
Nimic nu îi alungă chinul,
Când de iubire n-are parte,
Niciun prieten și nici vinul
N-alungă spaima lui de moarte.
Căci moarte e-n acea idee,
De-a nu trăi întru vecie,
Cu Poezia în Femeie
Și cu Femeia-n Poezie.
Astfel, pustiu de încă-o carte,
Fără Lumină-i universul,
Când doar o filă îl desparte
De trupul ce-i așteaptă versul...
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre spaimă, poezii despre prietenie sau poezii despre femei
Sonetul 81
Ori voi trăi, să-ți scriu un epitaf,
Ori tu în groapă pus o să mă vezi,
Însă în versul meu nu te faci praf,
Pe când din mine n-ai ce să salvezi.
Numele tău aici pe veci va sta,
Dar eu, odată dus, voi fi uitat
Un biet mormânt pământul îmi va da,
Când tu la toți în ochi vei fi-ngropat.
O piatră funerară-i versul meu
Și-n viitor de mulți va fi citit;
De tine guri vor pomeni mereu
Când cei ce azi trăiesc vor fi murit.
Condeiul meu te face să trăiești
Pe buze vii și-n piepturi omenești.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare, poezii despre gură sau poezii despre Pământ
Poem nedeslușit
Încerc să nu-mi pese
Când lumea-mi spune
Că nu înțelege poemul meu.
Încerc să-i ignor
Când mă critică și-mi spun
Că versul nu-I de mine.
Cu greu mă abțin să nu zbier
Și să nu plâng.
Dar ei nu știu că versul e viața mea;
Și nici nu vor ști, nu le vor păsa...
Aud adesea: "Tu poți mai mult!".
Ce vor să zică?
Și renunț, mult prea istovită, să le explic
Că versul nu-I al meu,
Și nici al minții mele.
Dar ce-aș putea să spun?
"Critică-mi creatorul!"
Sau "Critică-mi sufletul!"?
Ei nu-nțeleg,
Lor nu le pasă.
Și ce păcat...
Căci sunt mult prea orbi
Și mult prea surzi
Să înțeleagă poezia mea frumoasă.
poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns sau poezii despre frumusețe
Primul afluent
Versul meu modest
E primul afluent
Care nu și-a căutat fratele mai mare,
Pentru că el e
Lacrima.
Versul meu e singurul
Care nu știe nici de la un pas
În ce mare
Se va vărsa.
Pentru că el
E lacrima:
O ștergi cu mâneca
Și-nghiți în sec...
Gâl, gâl! în sec -
A mai trecut o zi.
poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul și polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Marin Sorescu despre versuri, poezii despre trecut, citate de Marin Sorescu despre trecut, citate de Marin Sorescu despre poezie sau poezii despre modestie
Sonetul 86
Să fie versul lui ca pânza-n vânt
Ce vine către tine ca spre pradă
Cel care-a domolit al meu avânt
Făcând ca mintea mea să nu dea roadă?
Oare-al său duh, de duhuri inspirat
Să scrie minunat, m-a prăpădit?
Nu, că nici el, nici cei ce l-au urmat
Nu-s vinovați c-am versul buimăcit.
Nici el, nici acel duh prietenos
Ce-l amăgește noaptea că-i isteț
Nu m-au făcut să tac neputincios;
În fața lor rămas-am îndrăzneț.
Dar când în versul lui te-ai cuibărit,
Abia atunci al meu s-a moleșit.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, citate de William Shakespeare despre vinovăție, citate de William Shakespeare despre versuri, citate de William Shakespeare despre poezie, poezii despre noapte sau citate de William Shakespeare despre noapte
Vers
Versul nu-i moneda
Ce-o dai în schimbul faimei,
Versul ne e roba
De lucrător în artă.
Versul e talentul,
Raiul și infernul
Îngrămădite în sensuri
Imposibil de deslușit.
Versul e însuși sufletul nostru
Tipărit, cu prețul descompunerii,
Căci cu fiecare cuvânt
Ești din ce în ce mai pustiu
Și mai gol,
Căci sufletul ți se transpune
Dureros și tăcut pe hârtie.
Și astfel rămâi fără el
Atunci când îți scrii
Ultimul vers.
poezie de Francesca Buta (14 februarie 2009)
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre tipografie, poezii despre talent, poezii despre rai sau poezii despre numismatică
Ești
Te iubesc de-atâta vreme,
Te iubesc, da, te iubesc,
Nici nu știu pe câte teme
"Te iubesc" îți tot șoptesc.
Nu auzi, nu vezi cuvântul
Ce-l trimit cu scrisul meu?
Nu auzi în doruri gândul,
Chinul meu de chipul tău.
Ești un bulgăre de ceață,
Ești ca versul nerostit,
Ești o lacrimă sărată
Înghețată, când te strig.
Nu mai știu nimic de tine,
Te ascunzi și te ferești,
Poate știe nu știu cine
Dacă alta o iubești.
Asta e, așa se pare,
Asta-mi e marea durere,
Doar al meu, așa e oare?
Îi spun inimii să spere.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre durere sau poezii despre declarații de dragoste
A fost odată
A fost odată undeva
A fost chiar la Craiova
O carte și un steag pe ea
Puteți să duceți vorba
Din multe vise ce-am avut
Unu-i deja realitate
Viața frumoasă mi-am făcut
Prin versul meu din carte
Eu niciodată n-am crezut
Că visul, nu-i doar vis
Și vieții pot să-i dau mai mult
Chiar și prin versul scris
Am lăsat gândul meu fugar
Să doarmă printre stele
Să pot să dau la lume-n dar
Din versurile mele
A fost odată undeva
A fost chiar la Craiova
Un tricolor pe cartea mea
Puteți să duceți vorba
poezie de Vasile Tudorache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre cărți, poezii despre somn sau poezii despre realitate
Copilul meu (Pentru fiul meu, Eduard)
Aseară ai dormit cu mine,
Odorul meu cel scump și sfânt,
Din tot ce am, etern pe tine,
Eu te iubesc pe-acest pământ!
Mai mult de toate, eu sunt mamă
Și am să-ți vin mereu în vis,
Adâncul inimii te cheamă
Și-n versul care-acum l-am scris.
Și te veghez îndeaproape,
Copilul meu, ce suflet blând!
Lumina sfântă să se-adape
Întotdeauna-n al tău gând.
Tu, pentru mine ești iubirea
Nemărginită pe pământ
Și-a stelelor mi-ești strălucirea
Cu chipul tău, de veșnic sfânt!
Și te ador dintotdeauna,
Chiar dinainte de a fi
Pe cer, deasupra, însăși luna
Regină-n multe poezii.
Tu, fiul meu, frumoasa-mi cale,
Cu chip de înger minunat,
În lacrimi mi-ai pus alinare
Și-n gândul meu ești împărat!
Îți doresc viața în lumină
Cu stele-aprinse în priviri
Și-o rază-a soarelui senină
Să-ți fie-n suflet, în iubiri.
Și-ntotdeauna să fii dulce,
Așa cum eu te văd mereu
Căci cerul însăși te conduce
Cu orice pas la Dumnezeu.
poezie de Violeta Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
De dor...
Când te-o cuprinde dorul
La ceas târziu în noapte
Preschimbă-te în zborul
Care te-aduce-n șoapte.
Când nu-i mai ști de mine
Și de-al meu vers pribeag
Să mă ascunzi în tine
Cu tot ce-ți este drag.
Când ochii îți vor plânge
De dor că nu-ți voi fi
Zidește-mă în sânge
Să-ți curg cu versuri mii.
Când gura se va ofili
De dor și-al meu sărut
Compune-mă în stele mii
În versul cald și mut.
Când brațele mă vor căta
Și nu mă vei găsi
Să știi că TU mă vei afla
În tine, stele mii.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi
Sonetul alb
Încerc, pe-o foaie albă, să-mi așez,
Cu frământări din dorurile-mi toate,
Cuvinte dulci, în versuri să arate
Ce simt atunci când, ziua, te visez.
Apar cuvinte rupte, -mprăștiate,
Pe care-ncerc, timid, să le-aranjez
În versul de iubire ce-l creez,
Dar ele nu se lasă aranjate.
Încerc să le opresc, să le-ancorez
La țărmul meu, iar ele, alterate,
Nu seamănă cu cele-ndepărtate:
Vor libertatea lor și nu cutez
Să le închid în rimele forțate
Din versul artificial. Oftez.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb sau poezii despre cuvinte