Copilul drumului
Încă nu știu să mă întorc din drum
nici dacă pot întâlni o fundătură,
instincul nu-mi spune mare lucru
și mă aștept la întâmplări ciudate,
inima nu se teme
și niciun ochi nu se zbate.
Sunt plecat,
dar tu mă însoțești și e destul,
în ochii tăi se citește orizontul nostru
cu porțile deschise
unor dorite izbânzi treptate.
Se mișcă totul odată cu noi,
cum copilul în pântec
respiră adâncul și înaltul deodată
visând ispitit de florile
nașterii sale,
apa se rupe și alunecă
cu ochii mari ațintiți
până-l sărută lumina și țipă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre sărut
- poezii despre naștere
- poezii despre lectură
- poezii despre inimă
- poezii despre flori
- poezii despre dorințe
- poezii despre copilărie
- poezii despre apă
Citate similare
Nu știu altceva
lumea este egală numai cu sine
o poți deosebi după perioade istorice
în rest se rupe în continente
lumina cade pe ochi
în orașe se torc întâmplări ciudate
care nu încap în forme regulate
gândurile bat la ușile închise
nu există o bancă de vise
mă trezesc golurile din memorie
și sufăr de incertitudine
ca un cal
după o cursă necâștigată
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre oraș, poezii despre istorie, poezii despre gânduri, poezii despre existență, poezii despre continente sau poezii despre cai
Cum se prinde flacăra
Când cuvintele sunt dulci ca mierea
și curg vâscos și lin,
ușor se așează la suflet.
Inima se umple și ea de plăcere
și lasă porțile deschise.
Nu mai cuge nimic altceva,
totul se distilează într-o tăcută așteptare.
Gesturile calde spun și ele
cum se prinde flacăra
de lemnul binecuvântării
ce arde mocnit.
Lumina se soarbe din ochi,
atracția devine atingere subtilă
ce-și coace iubirea
și uită de restul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre plăcere
- poezii despre miere
- poezii despre lemn
- poezii despre iubire
- poezii despre foc
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Soarele apasă pe clape
Talpa sărută un ochi de noroi
Ziua se ascunde prin stână,
Visul amiezii stăruie-n noi
Ca o ninsoare păgână.
Curge lumina pe stânci de granit
Iarba devine tot mai amară,
Poate-i amurgul neîmplinit
Ca un surâs de fecioară.
Ciobanii cântă-n fluiere de os
Cu gura înflorită-n ulcioare,
Șuieră vântul pe munte fălos
Setea se coace-n mioare.
Ploaia sărută un mugur stingher
Ochii se scaldă pe buze de rouă,
Norii-și răsfrâng fruntea spre cer
Înfrunta lumina și plouă.
Plâng sălciile stârnite de ape
Florile se vor crede fete mari,
Soarele apasă pe clape
Cu triluri urcate-n arțari.
Singură, din foc ai scos rugul
Sărutul mi-l stingi cu ochii lichizi
Se îmbată-n ierburi vrăjite amurgul,
Cănd porți de lumină-mi deschizi
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 martie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre virginitate, poezii despre ploaie, poezii despre oi, poezii despre vânt, poezii despre stânci sau poezii despre rouă
Am să vin
Într-o noapte surprinsă la furat de stele
un zmeu adormise pe lună plină
și i se șopteau povești la ureche.
Prințesă îți cerem iertare pentru tentativa
de a te măsura cu ochii,
e obișnuința din vechime de a rotunji frumosul
la care oricine aspiră
măcar cu gândul.
Dacă am privi numai în jos
înălțimea n-ar mai fi percepută,
dar noi avem nevoie de înaltul iubirii
care ne lasă sub acoperișul ei cald
ca pe niște copii.
În inima mea se naște întregul
pe care odată cu vârsta îl caut
nu-mi pot păstra sufletul singur
când iubesc din ambele părți.
Tu aștepți? Am să vin.
Flacăra din interior
e o lumină care răzbate prin toți porii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre vârstă, poezii despre urechi, poezii despre timp, poezii despre stele, poezii despre ochi sau poezii despre noapte
Cum s-a scris mai înainte de noi
Lumânarea se stinge lângă crucea de piatră
roasă de timpul sălbatic,
greierii din umbră anunță înserarea.
Chiar dacă încerc să descifrez un nume
rămân cu aceeași durere,
totul s-a împlinit
cum s-a scris mai înainte de noi.
Mă apasă o vagă tristețe
cu aripile rupte,
cu inima strânsă fără să știu de ce
plec mai bătrân decât sunt,
crucea mă apasă pe umeri
cu o povară grea atât de străină
că străin mi se pare și drumul.
Nu știu dacă o să mai revin,
de pe acoperișul veacului trecut
lumina se teme să mai coboare
ascultă glasurile din pământ și plânge
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre trecut, poezii despre seară, poezii despre plâns, poezii despre lumânări sau poezii despre greieri
De când mă tot cauți
Am cântărit vorbele nefericiților lumii
și sunt foarte grele,
te simt nedumerită și goală.
Tot mai cred în minunile creației
înaintează cu lumina prin întuneric,
pentru îndoielile care mă stăpânesc
îmi cer iertare.
Sunt dependent de legile societății
și le accept din teama de ceilalți,
nu mă mai înșală aparențele,
dar mă înșală cei ce știu să o facă,
nu-i arăt cu degetul,
dar dacă pot îi ocolesc.
De când mă tot cauți
am încercat să te privesc în ochi,
ochii știu multe și trebuie atent citiți
de fiecare dată până-n adâncul tăcerii.
Nopțile și zilele mă scot din umbră
și te acoperă cu lumină,
cerul odihnește pe un nor alb
sub care mă iubești.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre zile, poezii despre odihnă sau poezii despre legi
Lumina și întunericul
Noaptea s-a născut fără ochi
și tu vrei să ne vadă,
lumina și întunericul sunt împărțite frățește la poli
fără nicio nevoie de tergiversări de timp.
În fața noastră totul pare normal,
se deschid porțile prin care trecem
ca într-o poveste odată cu zânele și zmeii
pe tărâmuri necunoscute.
Fiecare se oprește la locul său
cu semnele distinctive ale obârșiei,
intră în cetatea soarelui
și se roagă Dumnezeului iubit
fără niciun orgoliu ori patimă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre orgoliu sau poezii despre Soare
Cu lumina cernută de umbre
Mă privesc cu ochiul din adâncul ființei
într-un izvor dătător de viață în pustiu,
rămas închis în memorie
cu gânduri și vise.
Cu lumina cernută de umbre,
orașul doarme sub straturi de ceață
nu e suficientă nicio tăcere,
nicio temere de singurătate.
În oglinda minții nici reflectarea-n conștiință
nu lasă deschise porțile raiului
fără să se verifice totul la intrare.
De aceea vă propun să luați aminte
cerul are loc pentru suflet, nu pentru trup,
orice moarte are semne din zodii de pământ.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre trup și suflet, poezii despre somn, poezii despre singurătate sau poezii despre religie
Dulcea libertate
Mai demult, totul se intuia ușor,
știai de unde se mișcă lucrurile
și unde-ți găsești femeia.
Te pregăteai din timp;
îți îmbrăcai hainele potrivite,
așteptai cu gândul priponit de scop,
ca și cum nimic n-ar fi imposibil.
Îți luai avântul necesar,
și la capătul drumului
porțile erau deschise,
fie că aveai curajul să intri,
fie că nu...
Acum totul e imprevizibil!
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (6 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, citate de Nicolae Vălăreanu Sârbu despre timp, poezii despre libertate, citate de Nicolae Vălăreanu Sârbu despre libertate, poezii despre imposibilitate, citate de Nicolae Vălăreanu Sârbu despre gânduri, poezii despre femei, citate de Nicolae Vălăreanu Sârbu despre femei sau poezii despre curaj
Fuga din față
Ochii nopții dau ființă femeii de ploaie,
o îmbracă în haina furtunii
și vântul îi dezvelește picioarele lungi,
pe coapsele ei cărnoase alunecă picurii mari
și ea fuge din fața tristeții.
Când se vor deschide porțile dimineții
franjurii răsăritului se desprin de cer,
lumina se dilată și curge
deasupra verdelui crud pândit de altă culoare.
Cu gustul vinului din adormitele pivnițe
aștept strălucirea din amiezi însetate
în neatingerea femeii înspicată de pofte,
seară rămasă în descântec de crepuscul,
să nu se deoache de întuneric
pruncul ce va veni țipând
și timpul poartă pe brațe bucuria
în care mă simt întreg ca un ou pe soclu.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin sau poezii despre verde
Am săpat fântâni prin minte
Nu mi-am făcut niciun altar să sacrific gândurile,
au rămas bolnave de curiozitate
și nu mai ajung să le stăpânesc,
tu-mi spui să las pornirile să curgă de la sine
și eu le ucid în cuvinte.
Cum aș putea să uit ușile deschise
când am o casă în care dorm stafiile
și nopțile le plimbă de păr.
Am săpat fântâni prin minte,
cred că n-am găsit niciun izvor
doar o umbră moștenită din vechime
cu straturi groase de întâmplări ciudate
care nu spun la prima vedere nimic,
deși au urme de locuire.
Nici nu pot să le descriu,
le las acolo în letargie latentă
până-mi vor veni mințile acasă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sacrificiu, poezii despre păr, poezii despre plimbare, poezii despre moștenire, poezii despre fantome sau poezii despre cuvinte
Mă uit în ochii tăi
Mă uit în ochii tăi, iubito,
Care de lacrimi și durere sunt plini,
Inima în mine plânge,
Trupul parcă mi-i pe spini.
Vreau să te întorc din drum,
Din drumul acesta, al despărțirii,
Dar totul e în zadar acum,
Căci s-a stins în tine flacăra iubirii.
De-aș putea să întorc timpul înapoi,
Să fim iarăși tu și eu,
Tu să fii o floare între flori,
Eu soarele tău.
Dar viața acum îmi pare un infern,
Fără tine, frumoasa mea,
Acum nici de moarte nu mă tem
Te rog, te rog nu mă lăsa!
poezie de Vladimir Potlog (9 iulie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre moarte
Ochii tăi
Cu ochii lacomi de iubire,
Privesc cum pe sub geamul meu treci,
Inima mi-e plină de fericire,
Chiar dacă pașii tăi sunt reci,
Știu că pe altul îl iubești,
Știu că pe altul îl săruți,
Și de pe alte buze
Cuvinte de dragoste vrei să asculți.
Dar nu o să uit niciodată
Clipa în care la mine ai venit
Și ochii tăi de înger
Cu ochii mei s-au întâlnit!
poezie de Vladimir Potlog (27 iunie 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri sau poezii despre fericire
Pleacă trenul cu inima mea
Pleacă trenul prin vreme, purtând cu el inima mea
Ca o rază a poemului nestins.
Amiaza soarele își scaldă lumina în ochii tăi.
În mărul de aur îți cuprind mâinile.
Ne jucăm ca iarba verde,
Desprinsă în culorile poveștii.
Te sărut pe obraji ca într-o vrajă străveche
Pe cer, urcându-se curcubeul în extaz
Te ascund în privirea de nuferi.
Poezie pentru ce nu s-a scris,
Visând cum se zbate zăpada,
Pe crestele munților între cer și abis
Din ochii tăi verzi în inima mea se așează lumina.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre zăpadă, poezii despre trenuri, poezii despre prăpăstii sau poezii despre ochi verzi
Ochii aceștia nu mint! Doar de câte ori v-am spus că greșeala voastră de bază constă în faptul că nu apreciați la justa lor valoare importanța ochilor omenești. Înțelegeți, limba poate să ascundă adevărul, dar ochii niciodată! Vi se pune deodată o întrebare, dumneavoastră nici nu tresăriți, într-o clipă sunteți stăpân pe dumneavoastră și știți ce trebuie să spuneți ca să ascundeți adevărul, și vorbiți destul de convingător și nu se mișcă nici o cută pe fața dumneavoastră, dar, din păcate, adevărul din adâncul sufletului, neliniștit de întrebare, pentru o clipă sare în ochi, și totul s-a terminat! Adevărul a fost văzut, sunteți prins!
Mihail Bulgakov în Maestrul și Margareta
Adăugat de zinadorina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre valoare, citate despre suflet, citate despre sfârșit, citate despre minciună, citate despre greșeli, citate despre adevăr și minciună sau citate despre adevăr
Forma de început
Tu nu mă cruți
și nici cei care așteaptă după colț,
să înhațe orice ocazie,
fiecare gând se rupe de tine
și fuge liber.
În zămislirea vieții
orice început capătă formă,
e o răscoală a lumii
în pântecele sale.
Din adâncul fântânii în cer
izvorul se naște limpede, clocotitor,
rupe zăgazuri și trece,
apar fluviile pe pământ.
O înălțare prinde aripi de înger
flutură cuvinte de rămas bun
și respiră prin poeme
aerul virtuții.
Așa se întâmplă și cu mine
și tu nu vezi.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre fluvii sau poezii despre aripi
Forma de început
Tu nu mă cruți
și nici cei care așteaptă după colț,
să înhațe orice ocazie,
fiecare gând se rupe de tine
și fuge liber.
În zămislirea vieții
orice început capătă formă,
e o răscoală a lumii
în pântecele sale.
Din adâncul fântânii în cer
izvorul se naște limpede, clocotitor,
rupe zăgazuri și trece,
apar fluviile pe pământ.
O înălțare prinde aripi de înger
flutură cuvinte de rămas bun
și respiră prin poeme
aerul virtuții.
Așa se întâmplă și cu mine
și tu nu vezi.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou din cuvinte
pietrele respiră un aer mirositor a veșnicie
cuibăresc în mine păsări cântătoare
multe femei au cerul străpuns de fulgere
iar bărbații își scrijelesc fruntea de stele
numai bătrânii de singurătate, uită ochii departe
și așteaptă nepoții plini de neastâmpăr
să le înmugurească timpul cu întrebări
pământul respiră aerul purificat al morții
anotimpurile s-au înfrățit cu cerul
plouă rar și mult
ninge la fel
călătorii suportă drumurile răscolite de întâmplări
lumina alunecă șchioapă prin gânduri
și desfințează vămile
moartea cade rece
păsările zboară vertical
gândurile ne ademenesc deasupra de nori
iar imperiul făgăduit
s-a întrupat în tăcere
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (17 septembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre aer, poezii despre zbor sau poezii despre vamă
Până la tine-i departe
să-mi mărturisești
cum reușești să spargi clipa
și o lași să aștepte monoton pe următoarea
de ce te frămânți atât de mult
să rupi în bucăți răbdarea
când totul trece
din inimă sângele pleacă și se întoarce
sare peste obstacole
destul de grăbit
până la tine-i departe
nu știe decât un singur circuit
din care nu trebuie să iasă
tot ce se întâmplă nu se știe
nici nu se simte
în ochii tăi privesc
blândețea ninsă pe pleoape
lumina lor fulgerată
cade peste nemargini
dar nu mă lasă niciodată singur
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre obstacole sau poezii despre ninsoare
Până la tine-i departe
să-mi mărturisești
cum reușești să spargi clipa
și o lași să aștepte monoton pe următoarea
de ce te frămânți atât de mult
să rupi în bucăți răbdarea
când totul trece
din inimă sângele pleacă și se întoarce
sare peste obstacole
destul de grăbit
până la tine-i departe
nu știe decât un singur circuit
din care nu trebuie să iasă
tot ce se întâmplă nu se știe
nici nu se simte
în ochii tăi privesc
blândețea ninsă pe pleoape
lumina lor fulgerată
cade peste nemargini
dar nu mă lasă niciodată singur.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!