Frumoasa mea veneră cu trupul alb de vânt...
Dacă-am rămas străin la colțul gurii tale,
Ia-mi stelele din noapte și dreptul de la soare.
Aruncă-mă din cer, strivește-mă-n pământ,
Frumoasa mea veneră cu trupul alb de vânt!...
Nu-mi face jurăminte, cuvintele mă dor,
Fragila mea rebelă din zbuciumat amor ;
Slăvește-mă duios în desfrânări târzii,
Nostalgică minune din anotimpul gri.
Dă-mi tremurul din șoapte, pe buze mi-l revarsă,
Venera mea prea dulce din noaptea neînțeleasă!...
Ispită ești, femeie, în lungul meu amor,
Mă faci a fi excentric și mult prea visător...
poezie de Ștefan Radu Mușat din revista Constelații diamantine (martie 2018)
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre stele
- poezii despre promisiuni
- poezii despre gură
- poezii despre frumusețe
- poezii despre femei
- poezii despre dor
Citate similare
Eminesciană
Lasă tremurul din ape pe-al tău sân să mă cobor,
În privirea-ți prea curată, ochii tăi adânc mă dor.
Și mă pierd în universuri, prin luceferii de rând,
Preafrumoasă pământeană cu șuvițele în vânt.
Nu imperii lucitoare tu să-mi ceri a mă iubi,
Cere-mi freamăt de izvoare, desfrânări în nopți târzii,
Cere-mi floare de cicoare, șir de stele, cere-mi luna!
Tu, a mea nemuritoare, printre ele ești totuna...
poezie de Ștefan Radu Mușat din Boema (ianuarie 2015)
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre ochi, poezii despre iubire, poezii despre flori, poezii despre desfrânare sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dă-mi
Dă-mi din ochii tăi
Să vadă-albastru din dorul meu căprui.
Și să-i închid când noaptea
Vorbește-a întuneric,
Cu greieri.
Dă-mi din fața ta
Să râdă alb în golul meu cu riduri
Și s-o adorm când stele
Aprind din întuneric,
Cu vrajă.
Dă-mi din gândul tău
Să cânte plin în somnul meu de veghe
Și să-l cuprind când ceața
Lucește-n întuneric,
Cu umbre.
Dă-mi din mâinile tale
Să strângă cald din grija mea străină
Și să le-alint când luna
Vestește întuneric,
Cu frunze.
Dă-mi din buzele tale
Să stingă-n vorbe din focul meu aprins
Și să le-nchid când somnul
Adoarme-n întuneric,
Cu suflet.
poezie de Gabriela Chișcari (25 august 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre somn, poezii despre întuneric, poezii despre suflet, poezii despre mâini sau poezii despre muzică
În noapte
dă-mi noaptea, dă-mi buzele fierbinți
să sorb aroma pură a unui gând până la fund
dă-mi ochii tăi adânci ca marea
să mă scufund în adâncimi de dor
dă-mi trupul tău de heruvim
să-mi fie alinare și suspin
în zilele ce curg, ce vin
ești roza inimii curate, făclie pură în noapte
femeie, rai și mântuire
dă-mi surâsul tău și clipele senine
dă-mi sărutarea ta înfiorată de amor
amor sălbatic și de dor
dă-mi clipa, dă-mi visarea
dă-mi vraja clarului de lună
dă-mi cântul tău pe țărmul unui vis
dă-mi drumul către tine
și fiecare pas, e pas spre nemurire
dă-mi ceasul, dă-mi durerea
dă-mi slova gândurilor tale
dă-mi inima să-mi dea de știre
dă-mi gândurile și șoapta fericirii
femeie, înger, demon și destin
în noapte, printre clipe de iubire
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre inimă, poezii despre îngeri, poezii despre știri, poezii despre zile sau poezii despre trandafiri
Ninge alb, iubita mea...
Ninge alb, iubita mea, din cer,
cu lacrimi înghețate, uneori pufoase,
și norii plâng, iubita mea, dar sper,
c-o să le treacă starea lacrimilor stoarse
e-atât de alb pe jos și împrejur,
nu văd nimic de strălucirea albă a iernii,
până și pomii fură albul, mult, prea pur,
se-ascund sub mantia de pufuri a zăpezii
privesc tăcut spre cerul plini de nori,
și mă gândesc cu dragoste la tine,
de-ai fi aici ți-aș prinde multe zări,
te-aș îmbrăca în brațe, te-aș reține
ninge și fulgii în căderea lor dansează,
un dans nebun de vrajă, amețitor,
ți-aș face flori din ei, iubita mea cea dragă,
să ți le-aștern în fața ta ca un covor
e-atât de alb și albul fură noaptea,
pe jos albeața caută, surdă pașii tăi,
din negura de noapte fuge tristă moartea,
de-atâta alb de stele o dor ochii săi
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre nori, poezii despre dans, poezii despre zăpadă, poezii despre tăcere sau poezii despre tristețe
Gând pătimaș
Îmi ești și lacrimi și plăcere,
îmi ești o stare de demult
și de-mi aduci a ta durere
eu mă aplec ca frunza - n vânt.
Te lași furată de - orice veste
sau de-o minciună spusă cult
și iar trăiești într-o poveste
scrisă mărunt cu pufi de fum.
Dar ești un soare pentru mine,
o floare rară pe-al meu câmp
și-atunci când mă revăd cu tine
inspir din vântul tău nebun.
Îmi ești lumina-ngândurată
și-n câte versuri eu te-am scris,
cum te gândes, îmbujorată
de al tău zâmbet spus furiș.
Îmi ești frumoasa mea crăiasă
din dorul meu și e lumesc
și mi-e rămas și nu mă lasă
să dorm șoptindu-ți ștrengăresc.
Ți-aș da o floare, ești departe
și inima cu tot cu piept,
lumina mea din a mea noapte,
mă ofilesc de gând te-aștept.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre zâmbet, poezii despre viață, poezii despre versuri, poezii despre poezie sau poezii despre plăcere
Dor de părinții decedați
O, ia-mi Tu, Doamne, tot ce vrei,
Tot ce am scris cu-al meu condei,
Ia-mi tot ce am ca bănișori
Și toate ale mele flori,
Ia-mi câți ani vrei din a mea viață,
Ia-mi și grădina cu verdeață,
Și cărțile ce le iubesc,
Și pomii care îmi rodesc,
Ia-mi, Doamne, darul de a scrie,
Și titluri, funcții, pe vecie,
Și via mea cu strugurei,
Și oile cu mielușei,
Și caii ce îi am la ham,
Și casa, masa, tot ce am,
Pământ, pădure și zăvoi,
Dar dă-mi părinții înapoi!
poezie de George Budoi din Părinții și copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (21 august 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi, poezii despre păduri, poezii despre moarte sau poezii despre cărți
Muza și versul
Mă trezesc noapte de noapte
Și ascult ceasul cum bate...
-Muza mea căzută-n drum
Ca și frunza de la ulm,
Ce fac astăzi fără tine,
Fără versuri, fără rime?
Hai, ajută-mă puțin...
Toamna să-mi fie festin!
Ia-mi și ceața din privire,
Dă-mi creion și dă-mi hârtie.
Dă-mi azurul cerului
Fluierul oierului...
Glasul doinelor din munți
Urma pașilor desculți
Cântecul de ciocârlie
Și macii cusuți în ie,
Murmurul izvoarelor
Tinerețea anilor...
Și ți-oi mulțumi frumos,
Muza mea cu vers duios!
poezie de Doina Bonescu din Viața ca un labirint
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre tinerețe, poezii despre prezent sau poezii despre munți
Așteaptă-mă o clipă
Din cerul plumbuit, a început să cearnă,
Stropi mici, prea umiliți, de astă primăvară,
Încerc să mă grăbesc, să nu mă pierd pe sine,
Iubitul mea din vis, din noaptea mea subțire.
Pe părul meu puțin, cad picături de ploaie,
Le simt cum se preling pe șira-mi călătoare,
Am bluza mult udată, arăt, cam cum o fi,
Tot trupul îmi e apă, din mine, focuri vii.
De-ai vrea și de-ai să poți, așteaptă-mă o clipă,
Iar voi promite tot, de teamă și în pripă,
De teamă să nu pleci în mână doar c-o floare
E visul meu din nopți, pe visul meu cu soare.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre păr, poezii despre primăvară, poezii despre ploaie sau poezii despre frică
Pana iubirii
îți scriu femeie
cu lacrima, cu trupul și cu dorul
măiastră pasăre albastră
offf, poți fi albă, roșie, cum vrei...
nu-mi pasă, de culoare
tu cânți necontenit
un tril, atât de lin și cristalin
ești vis, eu rătăcire
un visător pe coala goală
în șoaptă, între atingeri fine și săgalnice suspine
azi scriu pe trupul tău
povestea noastră de iubire
iubire e destinul nostru
dansăm, dansăm
plutim în zbor, în noaptea primului amor
pe scena lumii doi actori
un el și o ea, nebuni și puri
dezbrăcați de întrebări, de constrângeri inutile
dau de pereți cu toate
eu vin la mândra mea
pierdut în tăcerea gândurilor nude
mă rătăcesc pe falsele alei
din ochii tăi se risipesc tăceri
te caut femeie în noapte
pe drumuri de dor
vibrând în clipa unui vis
de nimeni cuprins, de nimeni stins
am pus în altar un inel și o cupă de vin
pierdut pe buzele tale, crude, flămânde, de fragă
am uitat de toate
azi nu mai sper decât
să vii, să vii în noaptea asta înstelată
apoi, fie ce o să fie
nu-mi pasă
în brațe port, a mea mândră crăiasă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre nuditate, poezii despre mândrie sau poezii despre uitare
S-a dus amorul...
S-a dus amorul, un amic
Supus amândurora,
Deci cânturilor mele zic
Adio tuturora.
Uitarea le închide-n scrin
Cu mâna ei cea rece,
Și nici pe buze nu-mi mai vin,
Și nici prin gând mi-or trece.
Atâta murmur de izvor,
Atât senin de stele,
Și un atât de trist amor
Am îngropat în ele!
Din ce noian îndepărtat
Au răsărit în mine!
Cu câte lacrimi le-am udat,
Iubito, pentru tine!
Cum străbăteau atât de greu
Din jalea mea adâncă,
Și cât de mult îmi pare rău
Că nu mai sufăr încă!
Că nu mai vrei să te arați
Lumină de-ndeparte,
Cu ochii tăi întunecați
Renăscători din moarte!
Și cu acel smerit surâs,
Cu acea blândă față,
Să faci din viața mea un vis,
Din visul meu o viață.
Să mi se pară cum că crești
De cum răsare luna,
În umbra dulcilor povești
Din nopți o mie una.
Era un vis misterios
Și blând din cale-afară,
Și prea era de tot frumos
De-au trebuit să piară.
Prea mult un înger mi-ai părut
Și prea puțin femeie,
Ca fericirea ce-am avut
Să fi putut să steie.
Prea ne pierdusem tu și eu
În al ei farmec poate,
Prea am uitat pe Dumnezeu
Precum uitarăm toate.
Și poate că nici este loc
Pe-o lume de mizerii
Pentr-un atât de sfânt noroc
Străbătător durerii!
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre smerenie sau poezii despre sfinți
Să fii a mea...
Eu te iubesc cu lume și cu stele,
Cu versu'-n care astăzi te zidesc,
Să fii a mea... cu bune și cu rele,
Un dor pe bolta gândului ceresc.
Să fii a mea cu primăveri și verde,
Cu toamnele-nrobite peste noi,
Cu timpu'-n care lacrima se pierde,
Să fii a mea... cu cântecul din ploi.
Să fii a mea peste tăcerea nopții,
Să te alint... cu zorii ei târzii.
Rătăcitori, pierduți în voia sorții,
Să fii a mea, mereu a mea, să fii.
Să fii a mea cu prunci și curcubeie,
Cu zâmbetul cuprins de vindecări,
Cu plânsul și surâsul de femeie,
Să fi a mea cu tot cu desmierdări.
Să fii a mea cu nopțile din păr,
Pământul de sub pași, bătută cale,
Albastrul prins, în ochii tăi de cer,
Să fii a mea cu gândurile tale.
Să fii a mea și dincolo de toate...
Și peste teamă, dragoste să-mi pui,
Iubind și veșnicia de se poate,
Să fii a mea... a mea și-a nimănui.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde
Din când în când...
Eu te-am iubit îmi pare-un veac, tu nici măcar din când în când,
Și nici ai vrut să alinezi al meu amar din când în când.
Erai frumoasă cum nu e nimic în cer și pe pământ;
Azi nu mai ești precum ai fost, frumoasă doar din când în când
Și ochii tăi ce străluceau mistuitor și înfocat
Sunt osteniți și se aprind cu mult mai rar din când în când.
O, spune-mi, suflet dulce, tu, pe care-atâta l-am iubit,
Dac-ai aflat în calea ta vrun solitar din când în când,
Care de-adâncul meu amor atâta de nemărginit
Măcar ca-n vis să-ți fi adus aminte iar din când în când.
Nu! Ai trecut din mâni în mâni prin toți acei oameni de rând,
Tu, trupul tău cel dulce plin le-ai dat în dar din când în când,
Cu al tău suflet așa cald ș-adormitor nu i-ai atins,
O, și nici unul n-a-nțeles atâta har din când în când.
Cu câtă inspirare eu, cu cât înalt ceresc avânt
Apropiam de gura mea acest păhar din când în când!
O, iubeam umbra ta și tot ce e în tine, tot ce ești
Și astăzi dacă mă gândesc, nebunesc iar din când în când.
Dar vai! pierdută astăzi ești, orice dorință a pierit;
Tot încă visu-l urmăresc și, în zădar din când în când,
Tot te mai văz naintea mea plutind ca-n vis, pierdută da,
Cu buze supte, c-un obraz ca și de var, din când în când.
Pasărea Phoenix, numai ea, răsare din cenușa ei,
Dar oameni ce se mistuiesc nu mai răsar din când în când.
Că a mea viaț-ai chinuit, iertai demult, ci-mi pare rău.
L-al tău trecut eu mă gândesc cu-atât amar din când în când.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre trup și suflet, poezii despre singurătate sau poezii despre păsări
Amor
amor amor amor a
mor cântă cris
tinarăduță și urcă
pe patul meu în patul meu
lascivă cris
tinarăduță vede în ochii mei
ochii ei și vreau să o se
duc și mă întreabă dacă mi-aș dori
să o ating o întreb: vrei
să au
zi șoapte cris
tinarăduță (?!) fierbinți vrei
să amor amor amor a
mor în față la tele
vizor la mine în dormitor o noapte de
a
m
o
r
simți cum bate inima
(?!) când săruți vrei să fii
a mea am visat
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre senzualitate sau poezii despre dorințe
Dă-mi...
Dă-mi tot amarul visurilor tale
Și-ntreg noianul orelor pustii,
Dă-mi tot buchetul florilor ce-s rare,
Floarea de colț din munții vineții.
Dă-mi tot ce ești și tot ce ai în tine,
Deși totul mi-ai dat, cu mult mai vreau,
Să-mi dai dulceața razelor senine
Din tot nectarul lor și-al tău să beau.
Dă-mi raza ta să-mi lumineze raza,
Și-ntunericu-mi în al tău el se vrea,
Iar ochii tăi ce-s în amurg cu seara
Pe cerul meu sunt ca o dublă stea.
Dă-mi gâtul tău să îl acopăr cu-n sărut,
Pe buzele-ți să-mi aflu alinare,
Din ploaia ta în ploaia mea mărunt
Aud un pas ce vine dinspre soare.
Dă-mi marea ta s-acopere pe-a mea
Și-n mâna ta să fiu o crizantemă,
Eu vreau ca infinitu-ți să mă vrea
Dintr-un șir lung, eu, cea dintâi dilemă.
Din visul tău dă-mi ca să pot visa,
Dă toată noaptea ta nopților mele,
Și ceartă-mă cu mângâierea ta
Ca suferința și durerea să le spele.
Dă-mi glasul tău în nerostirea mea,
Și cântul dă-mi-l, să îmi fie-aproape,
Din focul tău, dă-mi simplu - flacăra
Ce nu se stinge-n ale mele ape.
Dă-mi genele-ți cu totul să le sorb
Și-n mine să le duc cât mai departe,
Și dă-mi dorința, ca vederea unui orb,
Alungă stresul liniștei deșarte.
Dă-mi sufletul în sufletu-mi ce-ți cere,
Din perna ta în perna mea cu iasomie,
Și-n mult prea mult râvnita-ți adiere
Dă-mă pe mine toată, trup și suflet ție.
poezie de Adriana Buzoianu
Adăugat de Monalisa Secu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre foc sau poezii despre suferință
E trupul tău clădit?!
E trupul tău clădit din vii petale,
Din mugurii simțirilor trăite,
Din vise înflorind însuflețite
Din sevele dorinței virginale?!...
E trupul tău clădit din mângâieri,
Din șoapte de amor înfiorate,
Din locuri sacre, tandru sărutate,
Sau din savoarea dulcilor plăceri?!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muguri
Să înflorim încet, în mii de ani, o noapte
e timpul mult prea scurt pentru iubire,
e timpul prea puțin pentru noi doi,
se scurge ofilind amurguri în neștire
iubite, haide! strânge-l numai pentru noi.
e setea poate aspră pentru revedere
și dorul mult prea crud, zvâcnește-n tâmplă viu.
că un boboc din lacrimi răsai în inserare
secundă-n ceasul nopții, tic-tac ul prea târziu.
îmbrățișări îți simt, căldura-n răsuflare
și-un vânt pe-a mele buze din șoapte... mă ating.
dintr-un sărut aprins, rămas în depărtare
în palma mea de-atunci, acum încet se sting.
apusul încă arde, clepsidrele-s întoarse
de parcă ne-ar chema în timpul de demult
hai vino! să mai fim în clipele rămase
secundă să-ți fiu eu, tu timpul meu de-amurg.
curg ploi, ne-ademenesc, din cupe bem iubire
ți-am fost femeie ieri, azi încă mă dorești,
arzi flacără nestinsă, boboc spre înflorire
îmbată-mă cu tine, parfum de-amurg îmi ești.
să înflorim încet, în mii de ani, o noapte
oprită-n pumnul tău cu stele ce le-ai strâns
în palma ta să-ți fiu, sărut și două șoapte
că-mi ești iubire azi, eternul foc aprins.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut sau poezii despre secunde
Frumoasa mea iubită
Frumoasa mea iubită, atât mă-ncearcă dorul,
Iar inima-mi captivă, așa de tare bate
La ușa casei tale, ca ceasul din cetate,
Redeșteptând în suflet, neprihănit, fiorul.
Nu pot să dorm o clipă, cu gândul la idilă,
Tăcerea ta de piatră mai mult mă înfioară.
O șoaptă de iubire îți cânt pe-a mea vioară,
Din inima-mi nebună, frumoasa mea copilă.
Dă-mi mâna ta, iubito, și să fugim de toate,
Să evadăm din lumea în legi încorsetată!
N-avem nevoie-n viață, de case sau palate,
Doar de un loc al nostru, unde n-am fost vreodată,
Ca urma să ne-o pierdem, prin locuri neumblate,
Să alungăm de-a pururi, sfiala ta de fată.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre palate sau poezii despre legi
Boală
Mi te cobori cu pasul tău ușor
pe treptele de amintiri lânoase
și te visez din noapte până-n zori,
iubirea mea cu firile întoarse.
Ești și nu ești cu chipul tău plăpând
atât de clară strălucind ca luna
și strălucești de dragoste în gând
precum zâmbește soarele întruna.
Mi te cobori în negrul absolut
al nopților în care mi-e furtună,
iubirea mea din carne și din lut,
cât te iubesc acum și totdeauna.
Mi te cobori în vise când adorm
pe raza stelelor încercănate
și mă trezesc udat din al meu somn
și te rostesc strigând întreaga noapte.
Ești și nu ești cu chipul tău plăpând
și râd și plâng amarul deodată,
iubirea mea prea mult este de când
ești tot aici, cu mine niciodată.
Și visul ține până-n zori de zi
și ziua mea nu este luminată,
ascult pădurea, scriu și poezii
și-ncep să uit și vreau să zbor odată.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ziua de naștere
Din miile de oameni
Din miile de oameni
Pe tine te-am ales
Din miile de stele
Iubire am cules
Cununa împletită
Din razele de soare
Și flori multicolore
Iubirea mea cea mare
Ești îngerul din vis
Ce-n noapte îmi apare
Ești universul meu
Lumina călătoare
O zâmbetul tău blând
Mereu e-n a mea minte
Și sufletul vibrează
Din nou fară cuvinte
poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa
tu ești un vis deschis în paradis
eu, un simplu cerșetor și muritor
mi-e sufletul un pas spre cer
în zbor etern te caut printre astre
te-am dezbrăcat de gânduri în taina primului sărut
pe trupul nud pictam duioase sărutări, între chemări
poemul nostru sfânt, e taină, e mister
te frângi, mlădie în vânt, tu salcie în cânt
eu te alint într-un descânt
pe buze arse țipă fragede suspine
femeie, aroma liliacului deschis în zori
mă strigi, mă alungi și iar mă chemi
mi-e dor să beau ambrozie și nectar
din trupul tău, atât de alb, de pur, de gol
să sorb mireasma unui gând aprins
de doruri și întrebări nespuse
în adâncimi ce ard, ce dor
ce dulce e clipa primului amor
iubește-mă femeie în noaptea asta
mâine, fie ce o să fie
dau de pereți cu toate
azi sunt nebun,
în brațe port femeia
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor