Dama de roşu - nocturnă vals manea

pentru că deseori se face trist. şi uneori, amintirea devine o hartă, pe oglinda care mă străbate de la un capăt, până la lumea cealaltă. busola arată mereu roşu.
pentru că nu mai stau într-un punct. desenez cercuri pe stradă. geometria feminină şerpuieste orice drum frânt. mă îmbrac în roşu, să mă recunoşti.
pentru că muzica lui chopin bate într-un borcan cu vin roşu. îmi scot cuiul din inimă şi ea cântă. muşc explozia din piept. cât de dureros, de delicios se vede trecutul prin golul ăsta lăţit sângeros, ca prin lup(t)ă. ah, cât de patetic te caut, încă.
pentru că am uitat ceva. poate, of, viaţa mea. uite cât roşu ai lăsat în urma ta, stângaciule.

poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica flautelor

a sosit în oraşul
ăla cu 50 de locuitori
avea o sabie şi câteva cuţite
venea din asia în deşert
cerul era roşu nisipul era roşu
avea trupul unui asasin
şi sufletul unui preot
a jurat să nu mai scoată sabia
din teacă din cauza sufletelor oamenilor ucişi
pe care le-ar putea auzi
cum se tânguiesc de atâta sânge
cerul era roşu nisipul era roşu
vântul duce zgomotul la urechile
celorlalţi membri
vor veni după el cu săniile lor
sunt asasinii flautelor
ei interpretează muzica asta
dar nu este ceva plăcut
aşa sună tăietura sabiei
numai ei percep tristeţea
morţii instalate în trupul din care a curs
ultima picătură de viaţă
lacrimile cad în stropi
războinicul se vede căzut
în somnul lui veşnic
ascultând muzica flautelor
care a cântat pentru el
zâmbetul se întipăreşte pe faţă
e fericit pentru prima dată
cerul e roşu nisipul e roşu
de la fereastra mea îl văd
vine odată cu apusul soarelui
hotărât să nu scoată sabia din teacă
ar aduce moartea în oraşul
unde a venit să-l viziteze
pe prietenul său mort

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşu perpetuu

Roşu sânge, diurn, nocturn,
febră a speţei îndrăgostite.
Marele arbor interior
frunzele tragice ni le transmite.

E o memorie roşie, roşie,
care răsare, care apune,
de la vitala, continuă panică,
pân' la suprema ei sfiiciune.

Roşu din roşu, roşu spre roşu,
se învârteşte spectrul înalt.
Sângele sclav al unuia suie
liber în sângele celuilalt.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de Mariana Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi

oglinda: ghilotină peste lume. sunt un cap/ăt despărţit de dumnezeu şi mă rostogolesc, după chipul şi asemănarea mea, de la primul cuvânt, până la ultima nuanţă de roşu.
oglinda: linie de fracţie cu dinţi. totul se împarte la unu, pentru că zero face frig:) +1 = -1:(
oglinda: calculator de riduri. aceasta este desăvârşirea ta (femeie).
oglinda: felia de pâine. pe ce parte o să cad azi? o să-mi amintesc de mâna brutarului excitat, ca de o ploaie sfântă?
oglinda: tango între punctul de pe i şi infinit.
oglinda: distanţa dintre pradă şi prădător. mă prind sau pierd încă un eu. să nu uit să închid ochii când trec dincolo.
oglinda: fereastră cu vedere spre ea. ea, cea care expiră când eu inspir. ea, cea care moare când eu trăiesc. later edit: un gest inegal anulează definiţia oglinzii. ea, cea care trage cortina.
oglinda: balansoar între trecut şi viitor. come as you were. cu viteza luminii. cu toţi morţii din tine.
oglinda: rană dublu adezivă care mă ţine întreagă. acest pahar sangvin. diavolul poartă ultima nuanţă de roşu.

poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna mea de roşu

Doamna mea de roşu, doamna mea de verde
Renaşte pamântul, eu mă simt un rege,
Am găsit norocul, Dumnezeu mai pierde
Condamnat la viaţă şi iubirea lege.

Doamna mea de roşu, doamna mea de floare
Mângâie-ţi urechea cu glas de primăvară,
Verdele tău pur mă îmbie la visare
Şi vântul cară note pe acorduri de vioară.

Doamna mea de roşu, doamna mea de bine
La braţ ai dimineaţa şi soarele cunună,
Sânul tău e pâine, mi-e şi pasiune
Au muţit poeţii când au venit la cină.

Doamna mea de roşu, doamna mea de foc
Am creeat poveste extrasă din poveşti,
Te iubesc o viaţă cât două la un loc
Tu verşi peste mine plăceri dumnezeieşti.

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celui ce a dispus coborârea steagului României de pe clădirea Guvernului pentru că nu suportă roşu

Cu roşu taurii se-ntartă
Căci pentru ei lupta-i o artă.
Prin fapta-i se crede un erou,
Dar nu este taur... este bou.

epigramă de Adrian Timofte (noiembrie 2021)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele e roşu, pentru a face sângerarea cât mai teatrală.

aforism de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

îmi place când se pisicesc zorile
pe geam îşi alintă blănurile tărcate
pămătufuri de cozi şterg uşor întunericul
un praf care se depune zilnic la ora ştiută
din reflex
pun de un ceai în ibricul roşu cu fluierici
şi visuri pe on ca pe o melodie
în ritm de blues-rock dorul se întinde
trece prin aburii de ghimbir şi scorţişoară
se face un fluture mare şi roşu
mai roşu ca ibricul
să fie despre iubire acest fusion

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Letargic de pasiv

E ceva putred
în fiinţa mea puhăvită
când văd că viaţa
e esenţă de steril.
Cu scai pe limba jumulită
- de vorbe goale, vorbe grele -
ca un păgân apar...
Apar, dispar
în cenuşia probă
a conştiinţei de buzunar.
În loc de ceas tic-tac,
ascult la tâmple
discursul nevralgic
al timpului scurs
prin vadurile clipei.
Mi-e că sunt cel mai copil
dintre boşorogii ştanţaţi
cu fierul roşu
de conservatorii lui
„E bine şi aşa!”
(Un drac... fumând
pipa păcii cu Domnul).
În lumea celor duşi,
e loc şi pentru genele
încolţite de lăcrimatul
individului care
se mulează dubios
sub identitatea mea.
Cred în ideea
că sunt inutil viu...
şi astfel am debutat
într-un amurg să scriu,
să mâzgălesc nevinovat,
cu un pix feroce,
boala care-mi macină
seminţele suferinţei.
Fiecare trăire îmi e
o moarte a dorinţei de a trăi.
Sunt ros de calităţi,
roşu de pasiunea
pentru pasivitate.
O doză de vin,
cu buchet de pelin –
e viaţa de om!
Dacă n-aş fi nebun,
aş înnebuni...
ciudos fiind pe normalitatea
închircit de umană.

poezie de Daniel Teompa
Adăugat de Tudor Alin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi când te gândeşti că Eva a dat Paradisul pentru un măr pădureţ! Măcar să fi fost un Delicios Roşu, un Dulce Delicios sau un Golden Delicios...

aforism de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (19 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

roşu

Roşu este culoarea strălucirii şi a revelaţiei în acelaşi timp.

definiţie de Diana Vreeland
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Superlativul roşu

Totul e de o grandoare
Fără margini şi libertate
In superlativul roşu
Orice cuvânt e nemaiauzit
Şi e nemuritor
Alfabet de dictator
Indică in preamărirea lui
Proiecte vidanjate din găndirea vizionară
Vede in el soluţia tuturor problemelor
Sânge pe caldarâm
E un nimic in megalomania
Pieţii cu tenori rugându-se
Intr-o religie a tuturor pentru o minune
Amăgeala neosuperlativelor
Ne-au ingropat şi mai adânc
In smârcuri ce inghit
Onoare, cinste, demnitate!

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evoluţia cromatică a iubirii: izbucneşte cu un roşu imperial, continuă cu un roşu aprins şi dispare într-un halou de vişină putredă.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norma Desmond (crede că Joe e antreprenor de pompe funebre): Sicriul vreau să fie alb iar în interior să aibă atlaz alb sau... roz. Sau poate roşu! Roşu aprins! Să-l facem cât mai vesel!

replică din filmul artistic Bulevardul amurgului (10 august 1950)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi nu mai bea vin David cel Divin,
Deşi se-aude-afară-ndemn: "Vin! Vin!"
Cât cântă privighetoarea-n Roze,
Să beau Vin Roşu vreau... şi să închin.

rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire roşie

ochii mei întorc-n priviri, jeanşii tăi de aseară
rochiile s-au diluat în roşu
şi ard
memorii în mii de bărbaţi

o gură sărutată adună nopţile
îmbrăcate în nuduri albe

ning copacii, lumini printre ei
rădăcinile lor scriu cu cer, pentru noi
casele oamenilor privesc pitic încăperile noastre
o bicicletă-şi plimbă roţile, de copil, prin jăratecul căminului
alergând în flăcări, herghelii
eram, am fost

un câine ne latră la lună trecutul
nu-i pare rău, n-am fost strigoi
un colţ de bloc, o scară, o stradă, din umbră
ne pândeşte, prima-ncleştare-n sărut
frunzele parcului îndrăgostit ne plimbă prin minte
mirosuri de după ploaie

pe-o bancă, o primă strângere de mână
încă ne doare
o carte jerpelită de pe o etajeră se uită ironic la noi
i-am uitat poveştile, astăzi avem tablete
şi câteodată căte un fum
acum bem clipe intense, de vin roşu, dintr-un pahar de cristal
hai să nu-l spargem, goleşte-l

nu am uitat ce mi-ai spus
chiar dacă
am numărat fără cuvinte şi tăceri
de ieri
pentru o altă noapte, alte aşteptări

să întoarcem într-o singură clipă totul
şi îmbrătişaţi
să ne contopim într-o supremă iubire
inimile să le ardem împreună, în ultima cenuşă
în roşu spre cer, pentru încă-un mâine
fară a uita că nu ne-am iubit, de ieri

poezie de Viorel Muha (iunie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

LIMBĂU: De ce la intersecţie?
LUPOI: Pentru că acolo se intersectează interesul egoist al agitatorului Guran cu interesul meu naţional! (Ridică receptorul): Alo, Georgică! Trimite-l urgent pe sergentul Beşleagă, cu camionul, la cârciuma Cocoşul Roşu... (Pauză.) Poftim? Nu Drapelul Roşu! Cocoşul Roşu, am spus! (Pauză). Nu ştii unde vine? Înainte acolo era cârciuma lui Matache Răcoare... Acum Matache e la răcoare, iar cârciuma a trecut în gestiunea poporului. Îi spune Cocoşul Roşu...
LIMBĂU: E pe Fundătura Belşugului...

replici din Procesul, scenariu de Valeriu Butulescu (21 septembrie 2019)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire roşie

ochii mei întorc-n priviri, jeanşii tăi de aseară
rochiile sau diluat în roşu
şi ard
memorii în mii de bărbaţi

o gură sărutată adună nopţile
îmbrăcate în nuduri albe

ning copacii, lumini printre ei
rădăcinile lor scriu cu cer, pentru noi
casele oamenilor privesc pitic încăperile noastre
o bicicletă-şi plimbă roţile, de copil, prin jăratecul căminului
alergând în flăcări, herghelii
eram, am fost

un câine ne latră la lună, trecutul
nu-i pare rău, n-am fost strigoi
un colţ de bloc, o scară, o stradă, din umbră
ne pândeşte, prima-ncleştare-n sărut
frunzele parcului îndragostit, ne plimbă prin minte
mirosuri de după ploaie

pe-o bancă, o primă strângere de mână
încă ne doare
o carte jerpelită de pe o etajeră se uită ironic la noi
i-am uitat poveştile, astăzi avem tablete
şi câteodată căte un fum
acum bem clipe intense, de vin roşu, dintr-un pahar de cristal
hai să nu-l spargem, goleşte-l

nu am uitat ce mi-ai spus
chiar dacă
am numărat fără cuvinte şi tăceri
de ieri
pentru o altă noapte, alte aşteptări

să întoarcem într-o singură clipă totul
şi îmbrăţişaţi
să ne contopim într-o supremă iubire
inimile să le ardem împreună, în ultima cenuşă
în roşu spre cer, pentru încă-un mâine
fără a uita că nu ne-am iubit, de ieri

poezie de Viorel Muha (iunie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa începe cu mine ( extras din Numele meu e Roşu )

Aud întrebarea de pe buzele tale:
" Cum e să fii o culoare?

Culoarea este pipăitul ochilor, muzica celor surzi,
un cuvânt evadat din întuneric.
Fiindcă am ascultat şoaptele sufletelor
– asemeni unui susur al vântului –
din carte în carte şi din obiect în obiect pentru zeci sau milioane de ani,
dă-mi voie să-ţi spun că atingerea mea seamănă cu atingerea îngerilor.
O parte din mine, jumătatea serioasă, apelează la imaginea ta,
în vreme ce jumătatea voioasă se revarsă în aer sub privirile tale.

Sunt atât de fericit să fiu roşu!
Sunt focos. Sunt puternic.
Ştiu că oamenii mă remarcă şi că nimeni nu-mi rezistă.

Eu nu mă ascund:
Pentru mine, delicateţea nu se manifestă prin slăbiciune sau prin subtilitate,
ci prin determinare şi voinţă.
Aşa că eu atrag atenţia asupra mea.
Nu mi-e teamă de alte culori, umbre, mulţimi şi nici chiar de singurătate.
E minunat să acoperi suprafaţa care te aşteaptă cu fiinţa ta învingătoare!
Oriunde mă aşez,
văd ochi strălucitori, pasiuni crescând, sprâncene ridicate şi inimi bătând mai repede.
Priviţi cât de minunat este să trăieşti!
Viaţa începe cu mine şi se întoarce la mine.
Aveţi încredere în ceea ce vă spun."

poezie de Orhan Pamuk, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul sangelui

treceam cândva, moleculă cu moleculă
prin aripile tale amputate de timp
chiar înainte de a-ţi auzi foşnind
ultima zbatere

îmi spuneam că am ajuns în rai
şi voiam să plec în căutarea Sa
dar se făcea că plângeam...
curgeam din capilare
drept în inima pământului

eram atât de roşu...
răni învineţite abia scăpau
câte un bob rubiniu
pe care mi-l priveam
bucăţi chipul amurgului
pâinea sărată a trupului meu

apoi urcam verde
răscolitor de verde
într-un copac de fapt
urcam incolor însă
oglinda ramurilor mă întrupa
cu veşminte de frunze
până când mîna ta de copil
s-a ridicat să mă reculeagă
roşu, zemos, somnoros
sădindu-mă dintr-o muşcătură
înapoi în inimă...

poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elliot (îşi dă cu ruj roşu, pregătindu-se pentru o întâlnire): Doctore Cox, nuanţa asta de roşu mă face să arat ca un clovn?
Dr. Cox: Nu, Barbie, nu! Te face să arăţi ca o prostituată care oferă exclusiv servicii clovnilor.
Elliot: O, da... greşeala mea, tot uit că eşti o persoană oribilă rău de tot.
Dr. Cox: Ooo, Barbie are coloană vertebrală!

replici din filmul serial Stagiarii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!